Skip to main content

Full text of "Vietile Sfintilor"

See other formats


Viejile Sfinfilor 



Vie^ile Sfinjilor, publicate aici, au ca sursa cele 12 volume "Virile Sfnuilor" 

aparute intre anii 1991 §i 1998 la Editura Episcopiei Romanului §i Hu§ilor 

(volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) §i apoi la Editura Episcopiei 

Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august). 

Notd: Luna septembrie apare la inceput pentru ca anul bisericesc incepe la 1 septembrie. 
Aceasta este §i ordinea aparniei celor 12 volume men|ionate mai sus. 



Volumul VIII 
(aprilie) 



Viejile Sfintilor pe luna aprilie 



Ziua intii 

• Cuvioasa Maria Egipteanca 

• Cuviosul Macarie Marturisitorul 

Ziua a doua 

• Cuviosul Tit 

• SfTntul Mucenic Amfian 

Ziua a treia 

• Cuviosul Nichita Marturisitorul 



Ziua a patra 



• Cuviosul Iosif, scriitorul de cintari 

• SfTnta Mucenita Fervuta 

Ziua a cincea 

• Sfintii Mucenici Agatopod si Teodul 

• Cuviosul Marcu din Muntele Fracesc 

• Cuviosul Puplie monahul 

• Cuvioasa Teodora din Tesalonic 

Ziua a sasea 

• SfTntul Eutihie, Patriarhul Constantinopolului 
Ziua a saptea 

• Cuviosul Gheorghe Marturisitorul 

• SfTntul Mucenic Caliopie 



Ziua a opta 



Sfintii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Falegont si Ermie, din cei 70 de Apostoli 
Cuviosul Nifon, Episcopul Novgorodului 



Ziua a noua 



SfTntul Mucenic Evpsihie 
SfTntul Mucenic Vadim 



Ziua a zecea 



Sfintii Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, Teodor si cei Tmpreuna cu 
dinsii 



Ziua a unsprezecea 

• SfTntul Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului 

• Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica 

Ziua a douasprezecea 

• Cuviosul Vasile Marturisitorul, Episcopul Pariei 

• Cuviosul Isac Sirul 

• Cuvioasa Atanasia Egumena 

• Sflntul Sava de la Buzau 

Ziua a treisprezecea 

• Sflntul Mucenic Artemon 
Ziua a paisprezecea 

• Sflntul Mucenic Martin Marturisitorul 

• Sflnta Mucenita Tomaida 

• Sfintii Mucenici din Litva, Antonie, loan si Eustatie 

Ziua a cincisprezecea 

• Sfintii Aristarh, Pud si Trofim, din cei 70 de Apostoli 

• Sfintul Mucenic Crescent 

• Sfintele Mucenite Vasilisa si Anastasia 

Ziua a saisprezecea 

• Sfintele Mucenite Agapia, Hionia si Irina 

• Sfintii Filic Episcopul, Ianuarie Preotul, Furtunat si Septemin 

Ziua a saptesprezecea 

Sfintul Mucenic Simeon, Episcopul Persiei 
Cuviosul Acachie, Episcopul Melitinei 
Sfintul Agapet, Papa al Romei 
Cuviosul Savatie 
Cuviosul Zosima 

Ziua a optsprezecea 

• Cuviosul loan Isaurianul 

• Sfintul Cosma, Episcopul Calcedonului 

• Sfintul Mucenic loan de la Ianina 

• Cuvioasa Atanasia Egumena 

Ziua a nouasprezecea 

• Cuviosul loan al Lavrei celei Vechi 

• Cuviosul Gheorghe Marturisitorul 

• Sfintii Mucenici Hristofor, Teona si Antonin 

• Cuviosul Trifon, Patriarhul Constantinopolului 

3 



Ziua a douazecea 

Sfintii Mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin si Severian 

Cuviosul Teodor Trihina 

Cuviosul Anastasie, Egumenul Muntelui Sinai 

Cuviosul Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei 

Cuviosul Grigorie, Patriarhul Antiohiei 

Sfintul Ierarh Teotim I, Episcopul Tomisului 

Sfantul Atanasie si Cuviosul Ioasaf 

Ziua a douazeci si una 

• Sfintul Ianuarie Episcopul si cei impreuna cu dansul 

• Sfintul Mucenic Teodor, din Perga Pamfiliei, si cei impreuna cu dansul 

• Sfinta Mucenita Alexandra 

Ziua a douazeci si doua 

• Cuviosul Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei 

• Cuviosul Vitalie Monahul 

Ziua a douazeci si treia 

• Sfintul Mare Mucenic Gheorghe 

• Din minunile Sfintului Mare Mucenic Gheorghe 

Ziua a douazeci si patra 

Sfintul Mucenic Sava Stratilat si cei impreuna cu dansul 

Cuvioasa Elisabeta, facatoarea de minuni 

Sfintii Mucenici Evsevie, Neon, Leontie si Lughin 

Sfintii Mucenici Pasicrat si Valentin 

Cuviosul Toma Monahul 

Sfintul Ierarh Iorest Marturisitorul, Mitropolitul Transilvaniei 

Sfintul Ierarh Sava Marturisitorul, Mitropolitul Transilvaniei 

Sfintul Ierarh Iosif Marturisitorul, Episcopul Maramuresului 

Ziua a douazeci si cincea 

• Sfintul Apostol si Evanghelist Marcu 
Ziua a douazeci si sasea 

• Sfintul Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei 

• Sfintul Stefan, Episcopul Permului 

Ziua a douazeci si saptea 

• Sfintul Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului 

• Cuviosul Stefan, Episcopul Vladimirului 

• Cuviosul loan Marturisitorul 

• Sfintii Apostoli Aristarh, Marcu si Zinon 



Ziua a douazeci §i opta 

• Sfintii Apostoli Iason §i Sosipatru, fecioara Cherchira §i cei impreuna cu dingii 

• Sfintii Mucenici Maxim, Dada §i Cvintilian 

Ziua a douazeci §i noua 

• Sfintii noua Mucenici care au patimit in Cizic 

• Cuviosul Memnon 

Ziua a treizecea 

• Sfintul Apostol Iacob, unul din cei doisprezece 

• Sfintul Donat, Episcopul Evriei 

• Sfintul Ierarh Ignatie, Episcop de Stavropol 



Via^a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca 

(1 aprilie) 
(Scrisa de preasfin^itul Sofronie, patriarhul Ierusalimului) 



Taina imparateasca bine este a o pazi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios si slavit a le descoperi si 
a le propovadui. Pentru ca a nu pazi tainele imparatesti, este lucru de frica si de pierzare; iar lucrurile lui 
Dumnezeu cele preaslavite a le tacea este mare paguba pentru suflet. De aceea si eu - zice Sfintul 
Sofronie - sint cuprins de frica, ca pe cele dumnezeiesti sa le ascund in tacere, aducindu-mi aminte de 
primejdia cea ingrozitoare a slugii celei lenese, care, luind de la Domnul talantul, 1-a ingropat in pamint, 
si pe eel dat pentru lucru 1-a ascuns, nelucrindu-1. 

Aceasta povestire sfinta, care a ajuns pina la mine, nu o voi tacea de loc. Insa nimeni sa nu fie 
necredincios pentru cele ce voi scrie si pe care eu singur le-am vazut; nici sa ma socoteasca cineva ca 
indraznesc a scrie lucruri neadevarate, indoindu-se de acest lucru mare. Sa nu-mi fie mie a min|i in cele 
sfinte! Iar de vor fi oarecare din cei ce vor afla scrierea aceasta si, minunindu-se de acest preaslavit lucru, 
nu vor voi sa creada, acelora milostiv sa le fie Domnul. Deoarece aceia, cugetind la neputin^a firii 
omenesti, socotesc ca sint cu neputin^a cele ce graiesc despre oameni, ca lucruri preaslavite. Acum se 
cade sa incepem povestirea de acest lucru minunat, care s-a facut in neamul nostru. 

Intr-una din manastirile Palestinei a fost un ieromonah Zosima, care era atit de imbunata^it si de vestit in 
fapta buna, incit mul^i monahi din manastirile cele dimprejur de multe ori alergau la dinsul ca sa auda 
cuvint din gura lui. El a petrecut in manastirea aceea unde a fost cincizeci si trei de ani si toate nevoin^ele 
vie|ii pustnicesti le-a trecut si toata pravila data de monahi desavirsit a pazit-o. 

Toate acelea facindu-le, niciodata n-a fost nepasator la inva-^aturile dumnezeiestilor cuvinte, ci chiar 
culcindu-se si sculindu-se si hrana gustind - de se cuvine a numi hrana aceea din care el gusta pu^in -, un 
lucru avea in gind necontenit, adica de a cinta lui Dumnezeu totdeauna si de a face inva^aturi din 
dumnezeiestile cuvinte. Caci din copilarie ducindu-se in manastire, a stat intr-insa cincizeci si trei de ani, 
dupa cum s-a zis mai sus, si s-a nevoit in dinsa cu osteneli pustnicesti. 

Dupa aceea, tulburindu-se de oarecare ginduri, ca si cum el acum in toate ar fi fost desavirsit, de la al^ii 
nicidecum trebuindu-i pova^uire, vorbea in sine: "Oare este pe pamint vreun monah care sa ma poata 
folosi pe mine, si sa-mi arate chip de pustnicie, pe care eu nu le-am facut? Oare afla-se-va in pustie vreun 
om, ca sa-mi covirseasca lucrurile mele?" Asa gindind el, i s-a aratat ingerul lui si i-a zis: "O, Zosima, 
precum era cu putin^a unui om, bine te-ai nevoit si bine ai trecut pustniceasca alergare. Insa nimeni nu 
este intre oameni, care s-ar putea arata pe sine ca este desavirsit. Mai mare hi va fi nevoin|a ce hi sta 
inainte, decit aceea pe care ai facut-o pina acum si pe care tu nu o stii. Dar ca sa cunosti cite cai sint spre 
mintuire, iesi din pamintul tau, precum alta data Avraam eel vestit intre patriarhi, si mergi intr-una din 
manastirile ce sint pe linga riul Iordanului". 

Deci indata Zosima, urmind celui ce-i graia, a iesit din manastirea in care din pruncie se facuse monah si, 
ajungind la Iordan, a fost pova^uit de ingerul care 1-a chemat in acea manastire in care Dumnezeu i-a 
poruncit lui sa fie si, batind cu mina in poarta manastirii, a gasit pe monahul care pazea la poarta si mai 
intii i-a spus aceluia despre dinsul. Iar acesta a spus egumenului, care, primindu-1 si vazindu-1 in chipul 
monahicesc, a facut obisnuita inchinaciune si rugaciune monahiceasca. Apoi 1-a intrebat: "De unde esti, 
frate, si pentru ce ai venit la noi batrinii si saracii?" 

Zosima a raspuns: "De unde am venit acum, nu este nevoie a spune aceasta, ci am venit pentru folos, 
parinte; pentru ca am auzit de lucrurile cele mari si vrednice de lauda ale voastre, care pot sa 
imprieteneasca pe suflet cu Dumnezeu". Iar egumenul i-a zis: "Singur Dumnezeu, frate, Cel ce vindeca 
neputin^ele sufletului, Acela sa ne invete pe noi si pe tine voile Sale cele dumnezeiesti si sa ne 
pova^uiasca pe to|i a face cele folositoare. Pentru ca om pe om nu poate sa-1 foloseasca, daca fiecare nu va 



lua aminte la dinsul totdeauna si, trezindu-se cu duhul, va lucra cele folositoare, avind pe Dumnezeu in 
ajutorul lor. Ci, deoarece dragostea lui Hristos te-a pornit ca sa ne vezi pe noi cei saraci si batrini, petreci 
cu noi, daca pentru aceasta ai venit; si pe noi to^i ne va hrani cu darul Sfintului Duh, Pastorul eel bun, 
Care Si-a dat sufletul Sau izbavire pentru noi". 

Acestea zicind egumenul catre Zosima, s-a inchinat; apoi, cerindu-i rugaciune si binecuvintare, zicind 
"Amin", a petrecut in manastirea aceea. Si a vazut acolo pe batrini stralucind cu lucrurile, cu faptele lor 
cele bune si cu gindirea de Dumnezeu, cu duhul arzind si slujind Domnului. Cintarea lor era neincetata, 
priveghe-rea de toata noaptea, asemenea, in miini avind de-a pururi lucrare si psalmi in gurile lor, iar 
cuvinte desarte nu erau intre dinsii; apoi purtare de grija pentru cistiguri vremelnice si gilcevi lumesti nici 
cu numele nu se cunostea intre dinsii. Ci numai una era sirguin|a lor cea dintii, pe care o urmau cu sporire 
to|i - ca sa se socoteasca moiti cu trupul. Iar hrana aveau neimpu|inata, adica cuvintul lui Dumnezeu; iar 
pe trup il hraneau cu piine si cu apa, precum fiecaruia ii era aprinsa dragostea de Dumnezeu. 

Pe toate acestea vazindu-le Zosima, se folosea foarte, si se intindea spre nevoin|a ce-i era inainte. Si 
trecind multe zile, s-a apropiat vremea sfintului si marelui post. Iar por|ile manastirii erau incuiate 
totdeauna, si niciodata nu se deschideau, fara numai cind cineva dintre dinsii ar fi iesit, fiind trimis pentru 
o trebuin^a de obste; pentru ca locul acela era pustiu si nu numai necercetat de ahii, dar si nestiut de 
mireni. 

Si era in manastirea aceea acest fel de rinduiala, pentru care Dumnezeu 1-a dus acolo pe Zosima. In intiia 
Duminica a postului facea preotul Sfinta Liturghie si to^i se impartaseau cu Preacuratul Trup si Singe al 
lui Hristos, Dumnezeul nostru, si gustau pu|in din bucatele cele pustnicesti. Dupa aceea se adunau in 
biserica si, facind rugaciune cu dinadinsul si cu destule plecari de genunchi, se sarutau batrinii cu 
inchinaciune unul catre altul si fiecare pe egumen, rugindu-1 pentru binecuvintare si rugaciune, ca sa le 
ajute si impreuna sa calatoreasca spre nevoin^a ce le era inainte. 

Dupa ce faceau acestea, deschideau por^ile manastirii si cintau cu glas frumos: Domnul este luminarea 
mea si Mintuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este scutitorul viefii mele, de cine ma voi 
infricosa? Si cealalta parte a psalmului aceluia sfirsind-o, ieseau to^i in pustie, lasind pe unul sau doi fra|i 
pazitori ai manastirii, nu ca sa pazesca averile ce erau inauntru, pentru ca nu era intr-insa ceva ce puteau 
fura tilharii, ci ca biserica sa nu ramina fara dumnezeiasca slujba, iar ei treceau riul Iordanului. Si fiecare 
isi ducea hrana sa, cit putea si voia, dupa trebuin^a cea masurata a trupului; unul, pu^ina piine; altul, 
smochine; altul, finice; altul, linte muiata cu apa, iar altul nimic, fara numai trupul sau si rasa cu care era 
imbracat. Si se hraneau, cind firea trupului ii silea, cu verde^urile ce cresteau in pustie. Astfel, trecind 
Iordanul, se despar^eau departe unul de altul si nu se vedeau fiecare cum posteste, sau cum se nevoieste; 
iar daca se intimpla sa vada altul pe prietenul sau venind spre dinsul, indata se abatea spre alta parte si 
singur se ruga lui Dumnezeu, cintind totdeauna si foarte pu|ina hrana gustind in vremea cea rinduita. 

Asa tot postul savirsindu-1, se intorceau in manastire, in Duminica dinaintea invierii lui Hristos, in care 
Biserica face praznuirea Stilparilor. Si se intorceau fiecare, avindu-si marturie a ostenelilor sale constiin|a 
sa, care ii marturisea ce a lucrat; si nimeni nicidecum nu intreba pe altul, cum si in ce chip si-a savirsit 
nevoin^a ostenelii, pentru ca in acest fel era rinduiala manastirii aceleia. 

Atunci si Zosima, dupa obiceiul manastirii, a trecut Iordanul, pu^ina hrana ducindu-si pentru trebuin^a 
trupeasca si haina cu care era imbracat. Iar rinduiala sa de rugaciune o savirsea umblind prin pustie, si 
vremea de hrana o pazea dupa nevoia cea fireasca cu dinadinsul. Apoi dormea pu^in, zacind pe pamint si, 
sezind pu^in, se odihnea oriunde il apuca vremea de noapte si foarte de diminea^a iarasi, sculindu-se, isi 
facea calea sa. Si dorea sa intre in pustia cea mai dinauntru, nadajduind ca va afla pe cineva din paring 
nevoindu-se acolo, de la care ar fi putut sa se foloseasca si sa sporeasca si mai mult. 

Mergind douasprezece zile, a stat pu^in in laturi din cale si, intorcindu-se spre rasarit, cinta ceasul al 
saselea, facindu-si obisnuitele rugaciuni - pentru ca se oprea pu^in din calatorie in vremea pravilei sale, la 
fiecare ceas cintind si inchinindu-se. Iar cind statea el cintind, a vazut de-a dreapta o umbra ca de trup 

7 



omenesc; deci, intii s-a spaimintat, parindu-i-se ca vede o nalucire diavoleasca si, tremurind, s-a insemnat 
cu semnul crucii. Apoi, lepadind frica, pe cind isi sfirsea rugaciunea, s-a intors cu ochii spre miazazi si a 
vazut pe oarecare mergind cu trupul gol si negru de arsi^a soarelui, perii avindu-i pe cap albi ca lina si 
scur^i, incit numai pina la grumaji ajungeau. 

Aceasta vazind-o Zosima, a inceput a alerga in direc^ia aceea spre care vedea, bucurindu-se cu bucurie 
mare, pentru ca nu vazuse intr-acele zile chip omenesc, nici vreo alta fiin|a. Iar dupa ce acea vedenie a 
vazut pe Zosima venind de departe, a inceput a fugi in pustia cea adinca, iar Zosima, ca si cum ar fi uitat 
batrine|ile sale si osteneala cea de cale, alerga repede, vrind sa ajunga pe eel ce fugea; deci, el gonea, iar 
acela fugea, dar a fost alergarea lui Zosima mai grabnica decit a celui ce fugea. 

Iar dupa ce s-a apropiat incit sa poata acum auzi si glasul, a inceput a striga Zosima cu lacrimi, zicind: 
"Pentru ce fugi de mine, batrinul eel pacatos, robule al adevaratului Dumnezeu, pentru care in pustia 
aceasta petreci? Asteapta-ma pe mine nevrednicul si neputinciosul. Asteapta pentru nadejdea rasplatirii si 
pentru ale tale osteneli. Stai si-mi da mie, batrinului, rugaciunea si binecuvintarea ta, pentru Dumnezeu, 
Cel ce nu S-a departat de nimeni!" Acestea graindu-le Zosima cu lacrimi, s-a mai apropiat de ceea ce 
fugea, alergind spre un loc oarecare, unde era un semn de piriu uscat. 

Dupa ce a ajuns la acel loc, aceea ce fugea a trecut de partea cealalta. Iar Zosima, ostenindu-se si 
nemaiputind inca sa alerge, a statut de cealalta parte de piriu si a adaugat lacrimi la lacrimi si strigare 
catre strigare, incit cele mai de aproape tinguiri sa i se auda. Atunci eel ce fugea a dat un glas ca acesta: 
"Ava Zosima, iarta-ma pentru Domnul, ca nu pot sa ma arat ^ie, caci sint femeie goala, precum ma vezi, si 
trupul imi este neacoperit; ci, daca voiesti sa-mi dai mie, femeii celei pacatoase, rugaciunea si 
binecuvintarea ta, arunca-mi ceva din hainele tale, ca sa-mi acopar goliciunea mea si, intorcindu-ma catre 
tine, voi primi rugaciunea de la tine". 

Atunci mare frica si spaima 1-a cuprins pe Zosima, caci s-a auzit chemat pe nume de femeia aceea, care 
niciodata nu-1 vazuse si de care nici odinioara nu auzise, si a zis in sine: "De n-ar fi fost aceasta inainte 
vazatoare, nu m-ar fi chemat pe nume". Deci, a facut degraba ce i se zisese lui; si dezbracind de pe el o 
haina veche si rupta pe care o purta, a aruncat-o la dinsa, intorcindu-se cu fa^a de la ea. Iar ea, luind-o, si- 
a acoperit partea trupului pe care se cadea s-o acopere, mai mult decit celelalte par^i. Incingindu-se pe cit 
era cu putin^a, s-a intors spre Zosima si a zis catre el: "Pentru ce ai voit, parinte Zosima, a vedea pe 
femeia pacatoasa sau ce voiesti sa auzi si sa inve^i de la mine, incit nu te-ai lenevit a suferi atita 
osteneala?" Iar el, aruncindu-se la pamint, cerea sa ia binecuvintare de la dinsa. Asemenea s-a aruncat si 
ea. Si erau amindoi la pamint, cerind binecuvintare unul de la altul. Nimic nu puteai sa auzi de la ei 
graind, decit numai binecuvintari. Apoi, dupa multa vreme, femeia a zis catre Zosima: "Parinte Zosima, 
\ic \i se cade sa ma binecuvintezi si sa faci rugaciune, pentru ca tu esti cinstit cu vrednicia preo|iei si, stind 
de mul|i ani inaintea Sfintului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeiestilor Taine". 

Aceste cuvinte au pornit spre mai mare frica pe Zosima; si, tremurind, batrinul se uda cu lacrimi si 
tremura si suspina, insa a grait catre dinsa cu linistita rasuflare: "O, maica duhovniceasca, tu te-ai apropiat 
de Dumnezeu si mai mult te-ai omorit lumii, caci te arata cea mai mare dumnezeiasca daruire, care i^i este 
data mai mult decit altora, ca m-ai chemat pe nume si m-ai numit preot pe mine, pe care niciodata nu m-ai 
vazut. Drept aceea, tu singura binecuvinteaza-ma pentru Domnul si-mi da rugaciunea ta, mie celui ce-mi 
trebuieste de la a ta savirsire". Deci, primind acea sirguin^a a batrinului, a zis: "Bine este cuvintat 
Dumnezeu, Cel ce voieste mintuirea sufletelor omenesti!" Dupa ce Zosima a zis amin, s-au sculat 
amindoi de la pamint. Apoi ea a zis catre batrin: "Pentru ce ai venit la mine, pacatoasa, o, omule al lui 
Dumnezeu? Pentru ce ai voit sa vezi o femeie goala, care n-are nici o fapta buna? Ori darul Sfintului Duh 
te-a pova^uit sa savirsesti oarecare slujba pentru mine, la vreme de trebuin^a? Deci, spune-mi, parinte, 
cum vie|uiesc acum crestinii, cum vie^uiesc impara|ii si cum sint sfintele biserici?" 

Zosima a raspuns: "Prin rugaciunile voastre sfinte, Dumnezeu a daruit pace; deci primeste rugaciunea 
nevrednicului batrin si te roaga Domnului pentru toata lumea si pentru mine pacatosul, ca sa nu-mi fie 
fara de roada umblarea aceasta in pustie". Ea a zis catre batrin: "Jie \i se cade mai ales, parinte Zosima, 

8 



avind preo^easca rinduiala, sa te rogi pentru mine si pentru to^i, caci spre aceasta esti si rinduit. Insa, 
deoarece sintem datori a da ascultare, ceea ce mi se porunceste prin tine, voi face". Zicind aceasta, s-a 
intors spre rasarit si, ridicindu-si ochii in sus si miinile inahindu-si, a inceput a se ruga incet, dar nu se 
auzeau cuvintele ei, din care Zosima n-a in^eles nimic, ci statea, precum zicea el, tremurind, cautind in jos 
si negraind; insa se jura, punind pe Dumnezeu martor, si zicea: "In vremea cind statea ea la rugaciune, 
ridicindu-mi pu^in ochii de la cautarea in pamint, am vazut-o inal^ata de la pamint ca de un cot, stind in 
vazduh si rugindu-se". 

Daca a vazut aceasta Zosima, a fost cuprins de mare frica, s-a aruncat la pamint, se uda cu lacrimi si 
nimic nu zicea decit numai: "Doamne miluieste!" Zacind el la pamint, i se parea ca este nalucire si duh, 
aceea care se ruga. Apoi, intorcindu-se ea, a ridicat pe batrin si i-a zis: "Pentru ce, parinte Zosima, te 
tulbura gindu-rile ca de o nalucire, zicindu-|i ca sint duh si rugaciunea o prefac? Te rog cu adevarat, 
fericite parinte, sa fii incredin^at ca sint o femeie pacatoasa si cu Sfintul Botez ingradita, si nu sint duh in 
nalucire, ci pamint, praf si cenusa, trup cu totul, negindind nimic duhovnicesc". Zicind aceasta, si-a 
insemnat cu semnul crucii fruntea, ochii, gura si pieptul, zicind astfel: "Dumnezeu, parinte Zosima, sa ne 
izbaveasca de eel viclean si de cursele lui, ca multe sint razboaiele lui asupra noastra". 

Batrinul, auzind si vazind acestea, a cazut la picioarele ei, zicind cu lacrimi: "Te jur pe numele Domnului 
nostru Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu, Cel ce s-a nascut din Sfinta Fecioara, pentru Care poiti 
goliciunea aceasta si pentru Care |i-ai omorit trupul tau, sa nu ascunzi de mine via|a ta, ci sa-mi spui 
toate, ca sa faci aratate maririle lui Dumnezeu; spune-mi toate pentru Dumnezeu, ca nu pentru lauda mi le 
vei spune, ci ca sa-mi ara^i mie pacatosului si nevrednicului, deoarece cred Dumnezeului meu, Caruia 
vie^uiesti, ca pentru aceasta sint pova^uit in pustia aceasta, ca toate ale tale sa le faca Dumnezeu aratate. 
Pentru ca nu poate puterea noastra sa se impotriveasca judeca^ilor lui Dumnezeu; ca de n-ar fi fost cu 
placere lui Hristos, Dumnezeul nostru, ca sa fii stiuta, precum si nevoin|ele tale, nu mi te-ar fi aratat, si pe 
mine nu m-ar fi intarit atita cale, pe care niciodata nu o voiam, nepu-tind nici sa ies din chilia mea". 
Acestea si multe altele zicind Zosima, aceea 1-a ridicat de la pamint, zicind catre dinsul: 

"Ma rusinez, parinte, dar iarta-ma; mi-e rusine sa-^i spun lucrurile mele; dar, deoarece ai vazut trupul 
meu, hi voi destainui ^ie si lucrurile mele, ca sa cunosti de cita rusine si mustrare este plin sufletul meu; 
caci nu pentru vreo lauda, precum ai zis singur, rfi voi spune cele despre mine; si pentru ce ma voi lauda, 
fiind vas ales al diavolului? Ca de voi incepe povestirea mea vei fugi de mine, precum fuge cineva de un 
sarpe, nesuferind sa auzi cu urechile lucrurile cele necuviincioase ale mele, pe care le-am facut eu, 
nevrednica; deci hi voi spune, neascunzind nimic, dar te rog mai intii sa nu incetezi a te ruga pentru mine, 
ca sa aflu mila in ziua judeca^ii". 

Deci, dorind batrinul sa stie via^a ei, si mult lacrimind, a inceput aceea a povesti cele despre sine, astfel: 
Eu, parinte, sint nascuta in Egipt. Cind eram de doisprezece ani, traind inca parin^ii mei, m-am lepadat de 
dragostea lor si m-am dus in Alexandria, dupa ce mai intii mi-am intinat fecioria, fiind nesa^ioasa, am 
inceput a face desfrinare; ma rusinez numai a gindi, dar a le spune cu de-amanuntul, insa ceea ce este mai 
de seama voi spune mai degraba, ca sa-mi stii neinfrinarea trupului meu. §aptesprezece ani si mai bine am 
facut desfrinare in popor, nu pentru daruri sau pentru oarecare pla|i, ca nu voiam sa iau nimic de la cei ce- 
mi dadeau, ci aceasta o socoteam, ca pe mul|i sa-i fac sa alerge la mine in dar si sa-mi implineasca pofta 
trupeasca. §i sa nu crezi ca eram bogata, daca nu luam, caci vie^uiam in saracie si de multe ori, 
flaminzind, torceam cu furca. Iar aprindere aveam fara sa^ ca sa ma tavalesc totdeauna in noroiul 
desfrinarii; pentru ca aceea mi se parea ca este si via^a, ca adica sa fac totdeauna firea necinstita. 

Deci astfel vie^uind, am vazut, intr-o vreme de seceris, popor mult de barba^i libieni si egipteni mergind 
spre mare si am intrebat atunci pe unul ce se gasea linga mine: "Unde se due acesti barba^i cu sirguin^a?" 
Iar acela mi-a zis: "La Ierusalim, pentru Inal^area cinstitei si de via^a facatoarei Cruci, care nu dupa multe 
zile se va praznui". §i am zis catre dinsul: "Dar oare ma vor lua si pe mine, daca m-as duce cu ei?" Iar 
acela mi-a zis: "De vei avea plata pentru chirie si hrana, nimeni nu te va opri". §i i-am zis: "Cu adevarat, 
frate, nici pentru chirie nu am, nici pentru hrana, dar voi merge si eu. Voi intra intr-o corabie cu ei si ma 
vor hrani si pe mine, pentru ca le voi da trupul meu in loc de chirie. §i pentru aceasta am voit a merge cu 

9 



ei - parinte, iarta-ma -, ca sa am si mai mul^i mdragosti^i la patima mea. Ti-am spus, Parinte Zosima, nu 
ma sili ca sa mai spun rusinea mea, caci ma inspaimint. Stie Domnul ca spurc singura pamintul cu 
cuvintele mele". 

Iar Zosima, udind cu lacrimi pamintul, a raspuns catre dinsa: "Spune-mi, pentru Domnul, o, maica mea, 
spune, nu inceta povestirea cea de folos mie". Iar ea, la cele dintii a adaugat acestea: "Deci acel tinar, 
auzind acele necurate cuvinte ale mele, cuprins de ris, s-a dus; iar eu, lepadind furca ce se intimplase a o 
purta in acea vreme, am alergat spre mare, unde am vazut pe cei ce plecau, si am vazut pe crtiva stind 
linga mare, ca la zece barba^i, sau si mai mul^i, tineri, care mi s-au parut a fi de ajuns pentru pofta mea. Si 
intrasera si altii mai inainte in corabie. Si, dupa obiceiul meu, sarind intre ei cu nerusinare, le-am zis: 
"Luati-ma si pe mine cu voi, oriunde a^i merge, pentru ca nu voi fi voua neplacuta!". Inca si multe alte 
cuvinte necurate zicind, i-am pornit pe toti spre ris. Iar aceia, vazind nerusinarea mea, luindu-ma, m-au 
dus in corabia lor si de acolo am inceput a pluti. 

Dar cele ce am facut, cum le voi spune tie, o, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limba le va grai sau ce 
auz le va primi acele lucruri rele ale mele, pe care le-am facut pe cale si in corabie; caci si pe cei ce nu 
voiau, eu, ticaloasa, i-am silit la pacat; pentru ca nu este chip de necura|iile care se pot grai si care nu se 
pot grai, pe care sa nu le fi facut. Sa ma crezi, parinte, ca ma inspaimint cum marea a suferit desfrinarea 
mea si cum pamintul nu si-a deschis gura si nu m-a cufundat de vie in iad, pe mine, care am vinat atitea 
suflete cu la^ul mortii, dar socotesc ca Dumnezeu cauta pocain^a mea, El, Care nu voieste moartea 
pacatosului, ci ii asteapta cu indelunga rabdare intoarcerea. 

Deci, cu astfel de sirguin^a m-am dus la Ierusalim si citeva zile mai inainte de praznic am petrecut; tot asa 
am facut aici, dar mai multe si mai rele, pentru ca nu eram indestulata cu tinerii care au fost cu mine in 
corabie si pe cale, ci si pe multi al^ii, ceta^eni si straini, ii adunam la acea necuratie. Iar dupa ce a sosit 
praznicul Sfintei Inal|ari a Cinstitei Cruci eu, ca si mai inainte, umblam vinind sufletele tinerilor. Si am 
vazut foarte de diminea^a, pe to|i alergind cu un gind la biserica. Deci, m-am dus si eu, am alergat cu cei 
ce alergau si am intrat cu ei in pridvorul bisericii. 

Cind a sosit ceasul Inal^arii Cinstitei Cruci a Domnului, eu, silindu-ma sa intru in biserica cu poporul, ma 
indesam, dar eram impinsa inapoi si inghesuindu-ma cu multa osteneala si sila, m-am apropiat de usa 
bisericii si eu ticaloasa. Dar, dupa ce am pasit pe pragul usii, aftii fara de oprire intrau, iar pe mine o 
putere dumnezeiasca ma oprea, nelasindu-ma sa intru. Si iarasi m-am ispitit, dar m-a impins inapoi. Si 
singura stateam lepadata in pridvor, parindu-mi-se ca aceasta mi se intimpla din slabiciune femeiasca; iar 
cind intrau al^ii, ma amestecam si ma sileam sa intru, dar m-am ostenit in zadar. Pentru ca iarasi, cind 
piciorul meu eel pacatos s-a atins de prag, biserica pe to|i ii primea, neoprind pe nimeni, dar pe mine 
singura ticaloasa nu ma primea. Ca o multime de oaste rinduita sa-mi opreasca intrarea, asa o putere ma 
oprea, si iarasi m-am aflat in pridvor; si astfel de trei sau patru ori patimind, oste-nindu-ma si nimic 
sporind, am slabit, si n-am putut sa ma amestec cu cei ce intrau, fund si trupul meu foarte obosit de sila 
celor ce ma inghesuiau. 

Fiind in rusine si in deznadajduire, m-am departat si stam intr-un colt al pridvorului bisericii. Abia in 
urma mi-am venit in simtire si am in^eles care a fost pricina ce ma oprea a vedea lemnul facator de via^a 
al Crucii Domnului. Pentru ca se atinsese de ochii inimii mele lumina in^elegerii celei mintuitoare, 
porunca Domnului cea stralucita, care lumineaza ochii cei sufletesti, aratindu-mi ca tina faptelor mele imi 
opreste intrarea in biserica. Deci, am inceput a plinge, a ma tingui si a ma bate in piept, sco|ind suspinuri 
din adincul inimii mele. 

Plingind in locul unde stateam, am vazut sus icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu stind in perete, 
si am zis catre ea, cu ochii si cu mintea fara de abatere privind: "O, Fecioara, Stapina, care ai nascut cu 
trup pe Dumnezeu Cuvintul! Stiu cu adevarat, stiu ca nu este cu cuviin^a, nici cu placere |ie ca sa privesc 
eu desfrinata, cea atit de necurata, spre cinstita icoana ta, a Preacuratei si pururea Fecioarei Maria, care ai 
sufletul si trupul curat. Si cu dreptate este ca eu, desfrinata si urita, sa fiu lepadata de la fecioreasca ta 
cura^enie. Dar de vreme ce am auzit ca pentru aceasta Dumnezeu S-a facut om, pe care L-ai nascut, ca sa 

10 



cheme pe cei pacatosi la pocain^a, ajuta-mi mie, care, fiind singura, nu am de la nimeni ajutor. Porunceste 
ca sa-mi fie si mie neoprita intrarea in biserica si nu ma lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul 
S-a pironit Dumnezeu, Cel nascut din tine, Care si-a dat Singele Sau pentru a mea izbavire. Porunceste, o, 
Stapina, ca si mie nevrednicei sa mi se deschida usa, spre inchinarea dumnezeiestii Cruci, si sa-mi fii tu 
mie mijlocitoare preavrednica de credin^a catre Cel ce s-a nascut din tine. Caci de acum nu-mi voi mai 
intina trupul cu nici un fel de fapta a necuratei desfrinari. Ca, dupa ce voi vedea Lemnul cel Sfint al 
Crucii Fiului Tau, ma voi lepada cu totul de lume si de cele din ea si indata voi iesi, oriunde, tu singura ca 
o chezasuitoare a mintuirii mele, ma vei pova^ui pe mine". 

Acestea zicind, aprinzindu-ma cu credin^a si cu nadejdea spre milostivirea Nascatoarei de Dumnezeu 
intarindu-ma, am plecat din locul acela in care faceam aceasta rugaciune si, ducindu-ma iarasi la cei ce 
intrau in biserica, m-am amestecat printre dinsii. Acum nimeni nu era care sa ma impinga in laturi, nimeni 
nu ma oprea, ca sa ma apropii de usile prin care se intra in biserica. Deci, m-a luat deodata o frica si o 
spaima, incit tremuram cu totul si ma scuturam. Apoi, ajungind la usile acelea, care atit mi se inchi- 
sesera, fara de osteneala am intrat inauntru bisericii, iar cinstitul si de via^a facatorul lemn al Crucii m-am 
invrednicit a-1 vedea si am vazut tainele lui Dumnezeu, Care este gata sa primeasca pe cei ce se pocaiesc. 
Si, cazind la pamint, m-am inchinat cinstitului lemn al Sfintei Cruci, 1-am sarutat cu frica si am iesit, 
sirguindu-ma a merge spre mijlocitoarea mea. 

Ajungind la acel loc unde era sfinta icoana a Mijlocitoarei mele scrisa cu mina si, plecind genunchii, m- 
am inchinat inaintea Pururea Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu si aceste cuvinte am zis: "Tu, o, pururea 
fericita Fecioara, Stapina de Dumnezeu Nascatoare, deoarece ai aratat spre mine a ta preabuna iubire de 
oameni si de nevrednicele mele rugaciuni nu te-ai ingretosat - caci am vazut slava care pe dreptate cu 
nevrednicie imi era mie desfrinatei ca sa o vad -, dau slava lui Dumnezeu care prin tine primeste pocain^a 
pacatosilor. Si mai mult ce am sa gindesc eu, pacatoasa sau ce sa zic? Acum este vremea, stapina, sa fac 
ceea ce prin mijlocirea ta am fagaduit. Acum oriunde voiesti, pova|uieste-ma si sa-mi fii mie de aici 
inainte inva^atoare spre mintuire, pova^uindu-ma la calea pocain^ei". Acestea graindu-le, am auzit un glas 
de departe strigind: "De vei trece Iordanul, buna odihna vei afla!" 

Auzind glasul acela si crezind ca a fost pentru mine, cu lacrimi am strigat, cautind spre icoana 
Nascatoarei de Dumnezeu: "Stapina, stapina, de Dumnezeu Nascatoare, nu ma lasa pe mine!" Asa 
strigind, am iesit din pridvorul bisericii si cu grabnica alergare am plecat. Deci mergind eu, m-a vazut 
oarecine si mi-a dat trei bani. Si instiin^indu-ma care este poarta cetatii in acea parte, am iesit, alergind, 
lacrimind si intrebind de cale pe cei pe care ii intilneam si am sfirsit ziua aceea in calatorie. Era ceasul al 
treilea din zi cind m-am invrednicit a vedea cinstita si Sfinta Cruce a lui Hristos, si soarele acum spre 
apus plecindu-se, am ajuns la biserica Sfintului loan Botezatorul, care se afla aproape de Iordan, si cu apa 
sfinta mi-am spalat fa^a si miinile. Si mergind iarasi in biserca m-am impartasit intr-insa cu Preacinstitele 
si de via^a Facatoarele Taine ale lui Hristos. Dupa aceasta am mincat juma-tate dintr-o piine, am baut apa 
din Iordan si pe pamint in noaptea aceea m-am odihnit. 

A doua zi de diminea^a, aflind acolo o luntre mica, am trecut pe cealalta parte de Iordan si iarasi m-am 
rugat pova^uitoarei mele, Nascatoarei de Dumnezeu, ca sa ma pova^uiasca unde ii este cu buna placere. 
Deci, am venit in pustiul acesta si de atunci si pina astazi m-am departat fugind. Aici m-am salasluit, 
asteptind pe Dumnezeu, Cel ce ma mintuieste de neputin^a sufletului si de vifor, pe mine, ceea ce ma 
intorc catre El". 

Iar Zosima a zis catre dinsa: "Ci|i ani sint, o, doamna mea, de cind locuiesti in pustia aceasta?" Iar ea a 
raspuns: "Patruzeci de ani socotesc ca sint si inca sapte ani, de cind am iesit din sfinta cetate". Iar Zosima 
a zis: "Si ce gasesti de hrana, doamna mea?" Ea a raspuns: "Acele trei piini si jumatate ce le-am adus 
trecind Iordanul, incet uscindu-se, s-au impietrit; din care gustind cite pu|in, in citiva ani le-am sfirsit". Si 
a zis Zosima: "Dar cum ai petrecut fara primejdie atit de multa vreme, fara ca nici o schimbare potrivnica 
sa te tulbure pe tine?" Raspuns-a aceea: "De un cuvint m-ai intrebat acum, parinte Zosima, de care ma 
inspaimint sa-^i spun, pentru ca de-mi voi aduce aminte de atitea suparari si nevoi pe care le-am suferit, 
de gindurile cele cumplite care m-au tulburat, ma tern ca nu cumva iarasi sa ma cuprind de dinsele". Iar 

11 



Zosima a zis catre dinsa: "Sa nu lasi nimic, o, stapina mea, care sa nu-mi spui mie, pentru ca odata te-am 
intrebat de aceasta, ci pe toate cu de-amanuntul sa mi le ara^i mie". 

Iar ea a zis catre dinsul: "Crede-ma, parinte Zosima, ca sapte-sprezece ani am petrecut in pustia aceasta, 
ca si cu niste fiare cumplite luptindu-ma cu poftele mele nebunesti. Pentru ca, incepind sa gust hrana, imi 
venea dor de carne si de peste, pe care le aveam in Egipt. Insa doream si bautura vinului iubita de mine, 
pentru ca mult vin beam cind eram in lume; iar aici, neavind nici apa, cumplit ma ardeam de sete si cu 
nevoie rabdam. Inca mi se facea si dor de cintece desfrinate, care foarte mult ma sileau sa cint cintece 
diavolesti, cu care ma deprinsesem. Dar indata lacrimind si in piept batindu-ma, imi aduceam aminte de 
fagaduin^ele pe care le-am facut cind am iesit in pustia aceasta si ma duceam cu gindul inaintea icoanei 
Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, ajutatoarea mea. Inaintea ei plingeam, rugind-o sa izgoneasca de la 
mine gindurile acelea, ce-mi tulburau ticalosul meu suflet. Iar dupa ce deajuns plingeam si ma bateam in 
piept cu osirdie, atunci vedeam o lumina ce ma lumina de pretutindeni si mi se aducea o alinare, care ma 
scotea din intreitele valuri ale ispitelor. 

Dar gindurile care ma impingeau iarasi spre desfrinare, cum \i le voi spune ^ie, parinte? Iarta-ma, pentru 
ca se aprindea foe inauntrul inimii mele patimase, ce ma ardea de pretutindeni si spre pofta amestecarii 
ma silea. Iar cind imi venea un gind ca acesta, atunci ma aruncam la pamint si ma udam cu lacrimi, 
socotind ca stau inaintea Maicii Domnului, ajutatoarea mea, care imi judeca calcare de asezamint si imi 
arata infricosare. Apoi nu ma sculam de la pamint ziua si noaptea, pina ce lumina cea dulce iarasi 
stralucea si gonea gindurile ce ma tulburau, iar ochii imi ridicam catre ajutatoarea mea, rugindu-ma 
neincetat sa-mi ajute mie, celei ce ma chinuiam in desertul acesta al pustiei. Ajutatoare am avut-o pe 
aceea si in pocain^a cu adevarat sporitoare. Asa am savirsit saptesprezece ani, nenumarate nevoi patimind; 
iar de atunci pina astazi ajutatoarea mea, Nascatoarea de Dumnezeu, ma pova^uieste la tot pasul". 

Si a zis Zosima catre dinsa: "Dar n-ai avut trebuin^a de hrana sau de imbracaminte?" Iar ea i-a raspuns: 
"Sfirsindu-se piinile acelea in saptesprezece ani, m-am hranit dupa aceea cu verdefurile ce se afla in 
pustia aceasta; iar imbracamintea pe care am avut-o trecind Iordanul, invechindu-se si rupindu-se, am 
rabdat mult de ger si de zaduf. Caci zaduful arzindu-ma si gerul inghe|indu-ma, tremuram, incit de multe 
ori cazind la pamint, zaceam ca o neinsufle^ita, cu totul nemincata. Si asa m-am luptat cu multe feluri de 
nevoi si cu ispite fara de numar. Iar de atunci puterea lui Dumnezeu in multe chipuri a pazit pacatosul 
meu suflet si smeritul meu trup. Pentru ca numai gindind din ce fel de rauta^i m-a izbavit pe mine 
Domnul, am ca hrana neimpu^inata nadejdea mintuirii mele, iar ca hrana ma hranesc si ma acopar cu 
cuvantul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, caci nu numai cu piine va fi omul viu, de vreme ce cni nu 
aveau acoperamint, in piatra s-au imbracat, cind ei s-au dezbracat de imbracamintea pacatului". 

Auzind Zosima ca pomeneste si de cuvinte din Scriptura, de la Moise si de la prooroci si din cartea 
psalmilor, a zis catre dinsa: "Dar psalmi si alte scripturi inva^at-ai, o, stapina?" Iar ea auzind aceasta, a 
zimbit si a zis catre dinsul: "Crede-ma, omule, ca n-am vazut alt om, de cind am trecut Iordanul, fara 
numai fa^a ta astazi, nici fiara, nici alta fiin|a n-am vazut, iar carte niciodata nu am inva^at, nici pe altul 
citind sau cintind nu am auzit, dar cuvintul lui Dumnezeu eel viu si lucrator inva^a pe om cunostin^a. lata, 
aici este sfirsitul povestirii celei despre mine. Deci, acum te jur pe tine cu intruparea Cuvintului lui 
Dumnezeu, sa te rogi pentru mine, desfrinata". 

Acestea zicindu-le si cuvintul sfirsindu-1, s-a dus batrinul sa i se inchine ei si cu lacrimi a strigat: "Bine 
este cuvintat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari si infricosate, slavite, minunate si negraite, carora nu 
este numar! Bine este cuvintat Dumnezeu, Cel ce mi-a aratat mie cite bunuri daruieste celor ce se tern de 
El! Cu adevarat, Doamne, nu parasesti pe cei ce te cauta pe Tine!" 

Apoi ea, apucind pe batrin, nu 1-a lasat mult sa i se inchine ei si a zis catre dinsul: "Acestea toate pe care 
le-ai auzit, parinte, te jur cu Iisus Hristos, Dumnezeu Mintuitorul nostru, ca nimanui sa nu le spui pina ce 
Dumnezeu nu ma va lua pe mine de pe pamint. Iar acum du-te cu pace, iar la anul viitor ma vei vedea pe 
mine, pazindu-ne dumnezeiescul dar pe amindoi. Insa, ma rog sa faci pentru Domnul tot ce hi voi spune 
\iq acum: in postul anului viitor sa nu treci Iordanul, precum v-a^i obisnuit a face cei din manastire". Iar 

12 



Cuviosul Zosima se minuna, auzind ca si rinduiala manastirii i-a spus si nimic altceva nu graia, fara 
numai aceste cuvinte: "Slava lui Dumnezeu, Cel ce a dat atit de mari daruri celor ce-L iubesc pe El!" Iar 
cuvioasa i-a zis lui: "Sa ramii in manastire, precum ni graiesc |ie, caci si de vei vrea sa iesi, nu-|i va fi cu 
putin^a! Iar in Sfinta si marea Joi, in seara Cinei celei de Taina a lui Hristos, sa iei din Facatoral de via|a 
Trup si Singe al lui Hristos, Dumnezeul nostra, intr-un vas sfint, vrednic de o Taina ca aceasta, sa-mi 
aduci si sa ma astep^i pe mine in partea cealalta a Iordanului, care este aproape de locuin^a lumeasca, ca 
sa ma impartasesc de Dararile cele de via^a facatoare; pentra ca de cind m-am impartasit cu ele in biserica 
Mergatoralui Inainte, mai inainte de a trece Iordanul, pina acum sfin^enia aceea nu am dobindit-o. Iar 
acum cu osirdie o doresc pe ea si ma rog tie sa nu treci cu vederea ragaciunea mea, ci cu adevarat sa-mi 
aduci acele facatoare de via^a dumnezeiesti Taine, in ceasul in care Domnul pe ucenicii sai i-a facut 
partasi Cinei celei dumnezeiesti. Iar lui loan, egumenul manastirii unde locuiesti, sa-i spui sa ia aminte de 
sine si de turma sa, pentra ca se fac acolo oarecare lucruri carora le trebuie indreptare. Insa voiesc ca nu 
acum sa-i spui lui acestea, ci cind Domnul i|i va poranci tie". 

Acestea auzindu-le si cerind ragaciune pentra sine de la batrinul, s-a dus in cea mai dinauntra pustie. Iar 
Zosima s-a inchinat pina la pamint si a saratat locul unde ramasesera urmele picioarelor ei, dind slava lui 
Dumnezeu. Apoi s-a intors laudind si binecuvintind pe Hristos, Dumnezeul nostra. Trecind pustia aceea, 
a mers in manastire, in ziua in care se obisnuise a se intoarce fra|ii cei ce petreceau intr-insa. Intr-acel an 
le-a tainuit pe toate, neindraznind sa spuna nimanui cele ce vazuse, dar el se ruga in sine lui Dumnezeu ca 
sa-i arate iarasi fa^a cea dorita si se intrista. Apoi, gindind la lungimea curgerii anului, dorea sa fie numai 
ca o zi anul acela, de ar fi fost cu putin^a. 

Iar cind s-a apropiat intiia Duminica a marelui post, indata dupa obiceiul si rinduiala manastirii, facindu- 
se ragaciune, to^i ceilaUi fra^i au iesit in pustie; iar Zosima, fund cuprins de boala, a fost nevoit sa ramina 
in manastire. Dar el si-a adus aminte de ce i-a zis cuvioasa aceea, ca, vrind sa iasa din manastire, nu ii era 
cu putin^a. Insa nu dupa multe zile, vindecindu-se de boala, el era in manastire. 

Iar dupa ce s-au intors fra|ii si s-a apropiat seara Cinei celei de Taina a lui Hristos, a facut Zosima ceea ce 
i se porancise lui. A pus intr-un pahar mic din Preacuratul Trap si Singe al lui Hristos, Dumnezeul nostra, 
apoi a pus intr-o cosnffa purine masline si smochine uscate, pu^ina linte muiata in apa si s-a dus intr-o 
seara foarte tirziu si a sezut pe malul Iordanului, asteptind pe cuvioasa. Zabovind sfinta, Zosima n-a 
adormit, ci cu rabdare privea spre pustie, asteptind ca sa vada pe aceea cu osirdie; si graia in sine batrinul, 
sezind: "Au doar nu cumva nevrednicia mea a oprit-o ca sa vina ea, sau venind si neaflindu-ma pe mine, 
s-a intors?" Astfel cugetind, a suspinat si a lacrimat, ridicindu-si ochii la cer, se ruga lui Dumnezeu, 
zicind: "Nu ma opri pe mine, Stapine, de a vedea iarasi fa^a aceea, pe care m-ai invrednicit sa o vad, ca sa 
nu ma due desert, purtindu-mi pacatele mele spre mustrarea mea". Asa cu lacrimi ragindu-se, la alta 
gindire a trecut, zicind in sine: "Dar ce va fi de va veni, caci luntre nu este, si cum va trece Iordanul si la 
mine nevrednicul cum va veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m-a facut ca sa ma lipsesc de un 
bine ca acesta?" 

Astfel gindind batrinul, iata cuvioasa a venit si a stat de cealalta parte de riu, de unde venea. Iar Zosima s- 
a sculat, bucurindu-se si veselindu-se si slavea pe Dumnezeu. Dar se lupta inca cu gindul ca nu va putea 
sfinta sa treaca Iordanul. Si a vazut-o pe ea insemnind Iordanul cu semnul cracii, pentra ca toata noaptea 
atunci lumina luna. Cu acea insemnare s-a dus sfinta pe apa si, umblind pe deasupra, venea la Cuviosul 
Zosima, iar el a vrat sa i se inchine ei, insa dinsa 1-a oprit, cind calatorea inca pe apa, zicindu-i: "Ce faci, 
parinte, caci esti preot si poiti la tine dumnezeiestile Taine?" Iar el a ascultat pe aceea ce-i graia, care, 
iesind de pe apa, a zis catre batrin: "Binecuvinteaza, parinte! Binecuvinteaza, parinte!" Iar el a raspuns 
catre dinsa cu cutremur - pentra ca il cuprinsese spaima de vedenia cea preaminunata -, zicind: "Cu 
adevarat, Dumnezeu este nemincinos, Cel ce a fagaduit ca sa asemene Lui pe acei care se cura^esc pe ei 
dupa puterea lor. Slava Jie, Hristoase, Dumnezeul nostra, Cel ce mi-ai aratat prin aceasta roaba a Ta, cit 
sint de departe de masura desavirsirii!" 

Zicind aceasta, cuvioasa 1-a ragat pe fericitul Zosima sa-i citeasca Simbolul sfintei credin^e, "Crezul", si 
ragaciunea Domnului, "Tatal nostra". Sfirsind ragaciunea, sfinta s-a impartasit cu Preacuratele si de via^a 

13 



facatoarele lui Hristos Taine si a sarutat pe batrin, dupa obicei. Dupa aceea si-a ridicat miinile la cer, a 
suspinat, a lacrimat si a strigat: Acum slobozeqte pe roaba Ta, Stapine, dupa cuvintul Tdu, in pace, ca 
vdzurd ochii mei mintuirea Ta. Apoi a zis catre batrin: "Iarta-ma, Parinte Zosima, dar te rog sa implinesti 
si o alta dorin^a a mea. Du-te acum la manastirea ta, fund pazit cu pacea lui Dumnezeu, iar in anul viitor 
sa vii iarasi la acelasi piriu unde am vorbit cu tine intii. Sa vii, dar sa vii pentru Domnul, si iarasi ma vei 
vedea, daca va voi Domnul". Iar el i-a raspuns: "As fi voit, daca ar fi fost cu putin^a, sa umblu in urma ta, 
sa vad cinstita ta fa^a, dar te rog sa faci ceea ce voi cere eu de la tine, eu, batrinul: Gusta pu^in din hrana 
pe care am adus-o!" Zicind aceasta, i-a aratat cele ce adusese in cosni^a. Iar ea, atingindu-se de linte cu 
virful degetelor, luind ca trei graun^e, le-a dus la gura si a zis: "Destul este aceasta darului celui 
duhovnicesc, care pazeste neintinata firea sufletului". Apoi a zis iarasi catre batrin: "Roaga-te Domnului 
pentru mine, parinte al meu, roaga-te si adu-|i aminte totdeauna de ticalosia mea!" Iar el s-a inchinat 
inaintea picioarelor ei si ii zicea sa se roage lui Dumnezeu pentru biserici, pentru impara^i si pentru 
dinsul. Si aceasta cerind-o cu lacrimi, a lasat-o sa se duca, suspinind singur si tinguindu-se, pentru ca nu 
indraznea sa o opreasca mai mult; caci de ar fi voit, era neoprita. Ea insemnind iarasi Iordanul cu semnul 
crucii, 1-a trecut pe deasupra, precum facuse mai inainte. Iar batrinul s-a intors, cuprins de frica si de 
bucurie mare; insa se ocara singur si-i era jale ca nu stia numele cuvioasei, dar nadajduia sa cistige 
aceasta anul viitor. 

Trecind anul, Zosima iarasi s-a dus in pustie, implinind toate dupa obicei, alerga spre acea preaminunata 
vedenie si, trecind lungimea pustiei, a ajuns la oarecare semne, care ii aratau locul eel cautat. Privea in 
dreapta si in stinga, cauta cu ochii in toate parole, ca un vinator preaiscusit, unde ar fi putut cistiga vinatul 
eel preapla-cut. Iar daca n-a vazut pe nimeni, a inceput a plinge si, ridicind ochii la cer, se ruga lui 
Dumnezeu, zicind: "Arata-mi, Doamne, comoara ta cea nefurata, pe care ai ascuns-o in pustia aceasta. 
Arata-mi, rogu-ma, pe ingerul eel in trup, careia toata lumea nu este vrednica a se asemana". 

Asa rugindu-se, a ajuns la locul pe care il insemna piriul acela si, stind pe marginea lui, a vazut spre 
partea de la rasarit pe cuvioasa zacind moarta cu miinile strinse precum se cadea, iar fa^a o avea intoarsa 
catre rasarit. Alergind spre dinsa, i-a spalat picioarele cu lacrimile sale, pentru ca nici n-a indraznit a se 
atinge de vreo alta parte a trupului. Si plingind mult, citind si psalmii cei potrivi^i la trebuin^a vremii 
aceleia, a facut rugaciunea de ingropare si zicea in sine: "Voi ingropa oare trupul cuvioasei, ori poate nu ii 
va fi placut fericitei un lucru ca acesta?" Socotind acestea in gindul sau, a vazut pe pamint linga capul ei, 
scrisoarea aceasta: "Parinte Zosima, ingroapa trupul smeritei Maria in locul acesta. Da farina ^arinei; si te 
roaga Domnului pentru mine, care am raposat in luna "Farmutie", egipteneste, iar greceste, Aprilie, in 
ziua intiia, in noaptea mintuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupa impartasirea dumnezeiestii Cine celei de 
Taina". 

Citind batrinul acea scrisoare, se gindea mai intii cine este eel ce a scris-o, pentru ca ea, precum zicea, nu 
stia sa scrie. Insa s-a bucurat foarte, aflind numele cuvioasei. Atunci a cunoscut ca in ceasul in care ea s-a 
impartasit linga Iordan cu dumnezeiestile Taine indata s-a scris la locul acela unde s-a si sfirsit; iar el, 
ostenindu-se, a calatorit cale de douasprezece zile, pe unde Cuvioasa Maria a trecut intr-un ceas si indata 
s-a dus catre Dumnezeu. Iar batrinul, slavind pe Dumnezeu si udind cu lacrimi pamintul si trupul 
cuvioasei, a zis in sine: "Este vremea, o, batrinule Zosima, ca sa savirsesti cele poruncite ^ie. Dar cum vei 
putea sapa, ticalosule, neavind nimic in miini?" Si zicind aceasta, a vazut nu departe un lemnisor mic, 
aruncat in pustie, pe care luindu-1 a inceput a sapa cu dinsul. Insa pamintul fiind uscat, nu asculta 
nicidecum pe batrinul, care se ostenea sapind si udindu-se de sudori si nimic nu putea sa sporeasca. 

Atunci suspinind foarte din adincul sufletului, a vazut un leu mare stind linga trupul Cuvioasei Maria, 
lingindu-i picioarele. Si, vazindu-1, s-a cutremurat temindu-se de acea fiara, mai ales aducindu-si aminte 
de ceea ce zisese fericita, ca niciodata n-a vazut fiara. Insemnindu-se cu semnul crucii, a crezut ca se va 
pazi nevatamat cu puterea aceleia ce zacea. Iar leul a inceput a se apropia cu liniste de batrin, gudurindu- 
se prin semnele lui, ca si cum i s-ar inchina. Atunci Zosima a zis catre leu: "De ce oare, o, fiara, aceasta 
mare cuvioasa mi-a poruncit sa-i ingrop trupul? Eu sint batrin si nu pot sa-i sap gropa; n-am nici unealta 
ce trebuie la sapat si, fiind si atita departare de manastire, nu pot sa ma due sa o aduc degrab. Deci, sapa 
tu cu unghiile tale, ca sa dam pamintului trupul cuvioasei". 

14 



Auzind leul cuvintul acesta, indata a sapat groapa cu picioarele dinainte, pe cit putea sa acopere pe aceea 
ce se ingropa. Deci batrinul, spalind cu lacrimi iarasi picioarele cuvioasei si mult rugindu-se ei ca sa se 
roage pentru to^i, a acoperit cu pamint trupul care era gol, neavind nimic altceva decit acea haina veche si 
rupta, pe care i-o aruncase Zosima dintii, cu care Maria isi acoperise atunci oarecare par^i ale trupului sau, 
care se cadea sa le acopere. 

Dupa aceea, Zosima s-a intors intru ale sale, binecuvintind si laudind pe Hristos, Dumnezeul nostru, 
despar^indu-se de leu in liniste ca de o oaie, iar leul s-a dus in pustia cea mai dinauntru. Si mergind in 
manastirea aceea, a spus tuturor monahilor despre Cuvioasa aceasta Maria, neascunzind nimic din cele ce 
a vazut si a auzit de la dinsa, incit to^i cei ce au auzit maririle lui Dumnezeu, s-au minunat. Au inceput a-i 
face pomenirile cu frica, cu credin^a si cu dragoste si a cinsti ziua mor^ii acestei Cuvioase Maria. Iar loan 
egumenul a aflat niste lucruri in manastire, carora le trebuia indreptare, dupa cuvintul cuvioasei, pe care, 
cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a indreptat. Iar Zosima, petrecind cu dumnezeiasca placere, cind era aproape 
de o suta de ani si-a sfirsit intru acea manastire via|a cea vremelnica si s-a dus catre cea vesnica la 
Domnul, si a lasat monahilor acelei manastiri nescris acolo cuvintul acesta, despre Cuvioasa Maria. Dar 
auzindu-1 unii de la al^ii, il graiau si, spre folosul eel de obste, puneau inainte povestirea aceasta la cei ce 
ascultau, dar in scris pina atunci nu s-a auzit. 

Iar eu - zice Sfintul Sofronie -, povestirea aceea ce am primit-o nescrisa, am aratat-o prin scris. Daca aUii 
au scris via|a acestei cuvioase stiind-o mai bine, aceasta nu stiu inca, eu insa, pe cit am putut am scris, 
nimic mai mult decit cinstind adevarata povestire. 

Iar Dumnezeu, Care face lucruri preaminunate si rasplateste cu mari daruri celor ce cu credin^a nazuiesc 
la El, sa dea plata celor ce vor cistiga folos dintr-aceasta povestire, citind-o si ascultind-o. Iar pe eel ce s-a 
sirguit sa dea povestirea aceasta in scris, sa-1 invredniceasca pe el par^ii celei bune a fericitei Maria, 
impreuna cu to^i cei ce prin gindire de Dumnezeu si osteneli, i-au bineplacut Lui in veac. Sa dam slava lui 
Dumnezeu, Imparatul Cei vesnic, ca si pe noi sa ne invredniceasca sa aflam mila in ziua judeca^ii la 
Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine toata slava, cinstea, stapinirea si inchinaciunea, ca si 
Tatalui si Sfintului si de via^a facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



Cuviosul Macarie Marturisitorul, egumenul Pelechitului 

(1 aprilie) 

Acest intre sfin^i, parintele nostru Macarie, in Constantinopol fund nascut, si prune sarman raminind dupa 
parin^ii sai, a fost crescut de un mos adevarat al sau, fund dat la inva^atura Sfintelor Scripturi. Si avind 
fireasca iste^ime, si multa osirdie aratind, in scurta vreme petrecind toata Scriptura, a cunoscut nimicnicia 
si grabnica stricaciune a celor vremelnicesti, precum si vesnicia celor ceresti. Pentru aceasta, iesind din 
cetate, s-a dus la Manastirea numita Pelechit, si amestecindu-se pe sine cu monahii de acolo, lepadind 
numele Hristofor, caci asa se numea mai inainte, Macarie de acum inainte s-a numit. Deci, slujind mai la 
toate trebuin^ele chinoviei si savirsind virtu^ile prin multa smerenie, s-a facut incepator si facator de 
minuni preaminunat. Caci Dumnezeu prin el a vindecat patimi nevindecate; si ploaie din cer a pogorit 
prin rugaciune; si mare si vestit facindu-se el in zilele acelea, multa mul^ime nazuia catre el. Unii adica 
durerile sufletesti prin el cura^indu-le, iar al^ii trupesti vindecari dobindind; insa al|ii sufleteste si trupeste 
de el intarindu-se, se intorceau la casele lor. 

Auzind vestea aceasta, Tarasie, preasfintul patriarh al Constantinopolului a trimis de la chemat ca sa 
vindece pe Pavel patriciul, ce avea boala primejdioasa si era deznadajduit de vindecare. Mergind Sfintul 
la casa sa 1-a vindecat. Dupa aceea si pe so^ia lui, deasemenea, boala patimind si deznadajduita fiind de 
doctori, iarasi a vindecat-o sfintul, pe care si binecuvintindu-1 patriarhul, 1-a facut si slujitor Domnului, 
caci nu bolea cu boala neascultarii ca cei muhi. 

15 



Ducindu-se la manastirea sa, smerenia ce o avea mai mult inmul^ita a pus-o in lucrare. Atunci lucratorul 
de sminteli, diavolul, a pus in Bizan^ imparat tiran, care a dat cinstitele icoane in foe si in apa. Acesta era 
Leon Armeanul, care a trimis in surghiunie pe preasfintul patriarh Nichifor, si care chinuia pe arhierei si 
arhimandri^i cu izgoniri si inchisori si cu cumplite batai. Atunci si acest minunat barbat, fiind din 
pomenhii mai sus Sfuni Paring, la felurite chinuri a fost dat si in inchisoare a petrecut pina la sfirsitul 
acelui imparat. Iar dupa acela, impara^ind Mihail Gingavul, si acesta de aceeasi spurcata credin^a fiind, a 
scos pe sfintul de la inchisoare, si prin ahii mult magulindu-1 si ingrozindu-1, nu a reusit sa-1 induplece de 
partea lui a fi. Pentru care si izgonindu-1 la Ostrovul Afusie il avea in paza. 

Iar sfintul suferind toate vitejeste, mul^umea lui Dumnezeu. Deci zabovind in acea izgonire si mult 
nevoindu-se, si de minuni facator acolo facindu-se, s-a mutat catre Domnul. 



Pomenirea Cuviosului Tit, facatorul de minuni 

(2 aprilie) 

Fericitul si Sfintul Parintele nostru Tit a iubit din tinerete pe Hristos si, plecind din lume, s-a dus intr-o 
via^a de obste. Luindu-si asupra sa ingerescul chip, mergea pe calea cea strimta si anevoioasa a vietii 
monahicesti, cu multa rabdare pentru Dumnezeu. Si avea atita smerenie si ascultare, incit nu numai pe 
fra|i, ci si pe to|i oamenii i-a covirsit cu acele fapte bune. 

Dupa aceasta a fost pus pastor al oilor cele cuvintatoare ale lui Hristos. Si avea atita blinde^e, dragoste si 
mila catre to^i, incit intr-acea vreme nu se afla intre acei barba^i altcineva de acest fel. Pazindu-se curat cu 
trupul si cu sufletul din tinara virsta, era ca un inger al Domnului. Drept aceea a fost si facator de minuni, 
stilp insufletit si nemiscat s-a aratat Sfintei Biserici, care era tulburata de eresul luptarii de icoane. Si 
lasind ucenicilor sai exemplu de via^a pustniceasca, s-a dus catre Domnul. 



Patimirea Sfintului Mucenic Amilan §i a fratelui sau Edesie 

(2 aprilie) 

Sfin^ii mucenici Amfian si Edesie au fost fra^i dupa trup, nascu|i dintr-un tata in paginatatea elineasca, iar 
patria lor a fost cetatea Patara din |ara Lichiei. De acolo au fost trimisi de parin^ii lor la Virit (Beirut), 
pentru inva^atura in^elepciunii celei din afara, unde, cu cinste, cu blinde^e si cu toata in^elepciunea 
petrecind zilele lor din tinere^e, erau in mirarea tuturor, pentru via^a lor cea fara de prihana. Caci, lepadind 
naravurile cele obisnuite ale tinerilor, se asemanau batrinilor celor cinsti^i, avind drept caruntete, 
in^elepciunea - dupa Scriptura - si in loc de virsta batrinetilor, via^a cea curata. 

Pentru aceasta nu s-au lipsit de darul lui Dumnezeu, pentru ca a rasarit in inimile lor lumina cunostin|ei 
adevarului si au inceput a vedea ratacirea inchinatorilor de idoli si a cunoaste calea cea dreapta a bunei 
credin^e celei crestinesti. Apoi, doreau ca mai desavirsit sa stie cele despre Domnul nostru Iisus Hristos, 
adevaratul Dumnezeu si sa se faca robi ai Aceluia. Intorcindu-se de la Virit acasa, au gasit pe tatal lor 
avind boierie in Patara, dar paginatatea elineasca nu o lasase; asemenea si pe toate rudeniile, care nu 
voiau sa se destepte din intunericul inchinarii idolesti. Deci, nesuferind sa se impartaseasca cu paginii si 
sa petreaca in loca-surile pacatosilor, au plecat in taina de la ai lor, lasindu-si parin^ii, casa, averile si 
desfatarea vietii pentru Hristos. 

Purtindu-se cu duhul lui Dumnezeu, au mers in Cezareea, cetatea Palestinei, unde au aflat pe placutul lui 
Dumnezeu, Sfintul Pamfil, prezbiterul crestinesc, care dupa aceea s-a facut mucenic al lui Hristos si s-au 
incredin^at lui spre inva^atura duhovnicestii in^elepciuni. De la el inva^ind sfinta credin^a si deprinzind 
toate crestinestile taine, s-au luminat cu Sfintul Botez si vie^uiau impreuna cu dascalul lor Pamfil, spre 

16 



lauda lui Dumnezeu. Apoi se indeletniceau cu citirea car^ilor si in legea Domnului inva^au ziua si 
noaptea. 

Intr-acea vreme, Maximian, al doilea imparat cu acelasi nume, a luat partea Rasaritului de la Maximian 
Galeriu, unchiul sau, fund foarte cumplit asupra crestinilor. Pentru ca, aratindu-si paginatatea dupa 
neamul sau si ura impotriva adevaratului Dumnezeu, prigonea Biserica lui Hristos mai amar decit 
impara^ii care au fost inaintea lui. Si a fost tulburare mare in toate parole Rasaritului, pretutindeni fiind 
ucisi robii lui Hristos. Muhl, sirguindu-se sa scape de primejdiile ce veneau asupra lor, isi lasau casele si 
ceta^ile si fugeau, ascunzindu-se de frica muncitorilor; iar mul|i se dadeau in miinile paginilor si in 
nevoin^a patimirii intrau, pentru dragostea lui Hristos. 

Unul ca acesta a fost Sfintul Amfian, viteazul tinar cu virsta trupeasca abia fiind de douazeci de ani, iar de 
o suta de ani cu in^elegerea si cu marirea de suflet. Cind in toata Cezareea, precum si prin celelalte ceta^i 
si ^ari, propovaduitorii chemau pe nume pe fiecare dintre ceta^eni la diavolestile locasuri, prin porunca 
boierilor, si to|i crestinii erau in mare primejdie, atunci viteazul Amfian, urmarind scopul sau, a iesit din 
acel loc in care se ascundeau crestinii, tainuit de toji, si s-a dus la necurata capiste idoleasca, in care 
Urban ighemonul in acel ceas aducea idolilor jertfa. Fara frica apropiindu-se de el, a apucat de dreapta lui 
cea cu jertfa si cu indrazneala, cu mare glas, printr-o dumnezeiasca stapinire il sfatuia ca sa inceteze de la 
o ratacire ca aceea, iar pe diavolii si idolii cei facu^i de miini omenesti sa nu-i socoteasca zei, defaimind 
pe Unul adevaratul Dumnezeu. 

Acea indrazneala a lui pe mul^i crestini i-a intarit in credin^a, iar pe necredinciosi si mai ales pe insasi 
ighemonul, 1-a pornit spre minie si urgie. Si indata ostasii care erau cu ighemonul s-au napustit ca lupii 
asupra oilor, i-au dat lovituri peste gura, peste fa^a si peste tot trupul, apoi, tavalindu-1 pe pamint si 
calcindu-1 cu picioarele, 1-au aruncat in temni^a si 1-au infasurat in legaturi. 

Iar a doua zi 1-au scos la judecata si 1-a silit ighemonul la jertfa idolilor, dar s-a aratat nesupus si nebiruit 
ostasul lui Hristos. Fiind spinzurat si cu unelte ascu^ite de fier strunjit peste tot trupul, pina la oase, batut 
cu vergi de plumb peste fa^a, peste grumaji si peste coaste, nu i se vedea fa^a de rani, incit nici de cei 
cunoscu^i nu se cunostea, iar coastele lui erau sfarimate si zdrobite. Dar el n-a incetat a marturisi in munci 
numele lui Iisus Hristos, patimind ca intr-un trup strain. Dupa aceea 1-au inmuiat in untdelemn, 
invaluindu-1 si legindu-i picioarele, 1-au aprins cu foe si, arzind patimitorul, se topea ca ceara. Insa nici cu 
aceasta munca nu 1-au putut birui, ci, mai ales umplindu-se de o mai mare indrazneala, striga cu mare 
glas, preamarind pe Hristos, iar nedumnezeirea elineasca vadind-o si ocarind-o. Apoi, 1-au aruncat in 
temni^a, iar in a treia zi, fiind abia viu, iarasi muncitorii il intrebau cu munci si in aceeasi marturisire 
petrecind neschimbat, ighemonul a poruncit sa-1 arunce in adincul marii. 

Ducind pe mucenicul in mijlocul noianului si legindu-i o piatra de dinsul 1-au aruncat in mare. §i indata, 
in acel ceas, s-a umflat marea cu valurile, s-a cutremurat pamintul, cetatea s-a clatinat si to|i erau cuprinsi 
de frica mare. Valurile marii, inal|indu-se, au scos trupul mucenicului afara pe pamint, inaintea por|ilor 
ceta^ii. Astfel a fost patimirea si sfirsitul Sfintului Mucenic Amfian, in a doua zi a lunii Aprilie, joi. Dupa 
aceasta, au fost prinsi si ceilal^i crestini, precum si Edesie, fratele lui Amfian. Deci unii indata au fost 
munci|i in multe feluri, iar al^ii s-au osindit la taiere, prin unelte de arama, in Palestina, unde au si fost 
trimisi, printre care si Edesie. 

Dupa citava vreme 1-au adus pe Edesie in Alexandria, cetatea Egiptului. Acolo, vazind pe Ieroclei 
voievodul sezind la judecata, mai presus de masura iu^indu-se asupra crestinilor, iar pe fecioarele cele 
sfin|ite lui Dumnezeu si pe femeile crestine foarte in^elepte dindu-le spre batjocura desfrina^ilor celor fara 
de rusine, sfintul s-a umplut de rivna pentru Hristos si inaintea tuturor, repezindu-se asupra acelui boier, 1- 
a lovit peste obraz si, trintindu-1 la pamint, il batea cu mina, iar cu cuvintul il ocara pe acel pagin 
judecator, pentru judeca^ile cele nedrepte. 

Atunci, indata cei ce stateau imprejur 1-au apucat si 1-au muncit asemenea ca pe Sfintul Amfian, fratele 
sau, si astfel si-a cistigat sfirsitul. Pentru ca dupa cumplitele munci 1-au inecat in mare, luind Sfintul 

17 



Edesie cununa biruin^ei impreuna cu Sfintul Amfian, de la Hristos, Mintuitorul nostru, Caruia se cuvine 
slava, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, in veci. Amin. 



Cuviosul Nichita Marturisitorul, egumenul manastirii Midichia 

(3 aprilie) 

Patria Cuviosului Nichita a fost Cezareea Bitiniei, fund nascut din paring dreptcredinciosi. Tatal lui se 
numea Filaret si s-a tuns in calugarie, cind so^ia sa dupa lege s-a mutat la Domnul, intr-a opta zi dupa 
nasterea pruncului Nichita, pruncul fiind hranit de maica tatalui sau, care pe atunci era intre cei vii. 

Dupa ce a crescut si a inva^at carte, s-a dat spre slujba lui Dumnezeu. Mai intii facea slujba paracliseriei 
in biserica, indeletnicindu-se la citirea dumnezeiestilor car^i. Dupa aceea, s-a dus la un oarecare sihastru, 
Stefan, barbat imbunata|it, de la care, dupa ce a luat pova^uire din destul, a fost trimis la Manastirea 
Midichiei, pe care a zidit-o Cuviosul Nichifor si a fost egumen intr-insa. A primit, deci, Nichifor pe 
Nichita cu dragoste, vazind de mai inainte intr-insul darul eel dumnezeiesc si 1-a tuns in rinduiala monahi- 
ceasca. Iar fericitul Nichita atit de mult a sporit cu pustnicestile nevoin|e, cu smerenia, cu ascultarea si cu 
toate lucrurile cele bune, incit pe to^i monahii cei ce erau acolo i-a covirsit, neimplinind inca sapte ani in 
manastire. Apoi a fost silit de egumen sa ia rinduiala preo^easca, sfin|indu-l preasfin^itul Tarasie, 
patriarhul Constantinopolului. 

Dupa primirea preofiei, indata i s-a incredin^at toata rindu-iala manastirii inceputa de Cuviosul Nichifor, 
care acum slabise de batrine|e. El indrepta bine manastirea in locul parintelui sau Nichifor, pascind 
cuvintatoarea turma cu grija, inmultind-o prin chipul imbunata^itei sale vie^i. Deci mul^i, auzind de via^a 
lui placuta lui Dumnezeu, veneau intr-acel locas, lepadindu-se de lume si dorind a se povi^ui de dinsul pe 
calea mintuirii, acolo voiau sa petreaca. In pu^ini ani, ca la o suta de fra^i s-au inmul^it cu darul lui 
Hristos, intre care era si fericitul Atanasie, barbat cu adevarat cinstit si minunat, a carui fapta buna nu este 
cu putin^a a o arata prin scurte cuvinte si a spune dragostea lui cea mare catre Dumnezeu, pe care a aratat- 
o la inceput lepadindu-se de lume, incit si ingerii puteau sa se minuneze de aceea. Caci, defaimind lumea 
aceasta si poftele, pentru Dumnezeu, a iesit in taina din casa parinteasca si, intrind intr-o manastire 
oarecare, voia a incepe nevo-in^ele monahicesti. 

Instiin|indu-se tatal lui eel trupesc, a alergat cu minie in manastirea aceea si luind pe fiul sau, pe care il 
iubea foarte mult, a lepadat de pe dinsul monahiceasca imbracaminte, pe care o purta in via^a cea noua si 
1-a imbracat in haine luminoase de mare pre^ si cu sila 1-a dus in casa sa. Iar copilul a zis catre dinsul: "O, 
tata, oare socotesti ca hainele acestea de mare pret ma vor impiedica de la scopul meu? Toata lumea 
aceasta imi este urita, pentru ca ce folos este omului, de va cistiga toata lumea si isi va pierde sufletul 
sau?" Tatal sau 1-a inchis intr-o camera deosebita si se sirguia in tot chipul ca sa-i intoarca gindul catre 
dragostea lu-measca. Iar el, cu dragostea lui Dumnezeu biruind dragostea tatalui si iubirea cea desarta a 
lumii, dezbracindu-se de acele haine mirenesti cu care era imbracat, le-a rupt in mici buca^i. Aflind tatal 
sau, 1-a imbracat in altele mai scumpe, pentru ca era bogat, cinstit si slavit. Iar el a facut cu hainele 
acestea ca si cu cele dintii. De acest lucru pornindu-se tatal sau cu minie mare, 1-a batut fara mila, incit 
trupul lui s-a zdrobit de rani si s-au invine|it spatele si umerii de bataile cele cumplite, incit era nevoie ca 
doctorii sa-1 tamaduiasca si trupul eel ranit sa-1 curete. Iar copilul zicea: "Chiar si in buca^i de m-ar zdrobi 
tatal meu, nicidecum nu ma va despar|i de dragostea lui Dumnezeu, nici nu ma va intoarce de la scopul 
meu". 

Dupa aceea, umilindu-se tatal sau si multe lacrimi varsind, a zis lui Atanasie: "Mergi, fiul meu, pe calea 
cea buna pe care ai ales-o si Hristos sa-^i fie ^ie ajutor, izbavindu-te de toate cursele vrajmasului". Iar el, 
ducindu-se in manastirea in care fusese mai inainte, a luat pe dinsul desavirsit haina monahiceasca. Si atit 
de mult s-a smerit, incit nimic lumesc nu se mai vedea intr-insul; nici cuvint, nici obicei, nici cistigare de 
oarecare lucruri. Ci, obiceiul ii era blind, cuvintul lin si smerit, hainele rupte si mai proaste decit ale 

18 



tuturor; toata via^a lui era aspra si fara de masura, desi crescuse in moliciuni lumesti, fund fiu de oameni 
boga^i. 

Pe un barbat tmbunata^it ca acesta, care a petrecut ani destui in ostenelile monahicesti, dragostea 
parintelui nostru Nichita si slava vie|ii lui cea asemenea cu a ingerilor, 1-au atras la dinsii in Manastirea 
Midichiei si s-a facut impreuna vorbitor si vie^uitor iubit cu amindoi cuviosii - adica cu Nichifor si cu 
Nichita -, de la care Atanasie, fund rugat dupa citva timp, a luat in manastire slujba de iconom. Si a fost 
fericitul Atanasie impreuna cu Nichita, pentru indreptarea manastirii aceleia, ca un suflet si o in^elegere in 
doua trupuri, indreptind pe to|i fra^ii cu cuvintul si cu lucrul spre toata fapta buna si desavirsita, spre 
placerea lui Dumnezeu. Astfel, sadeau intru dinsii dragostea, ii inva^au smerenie, erau slujitori ai cura^iei 
lor trupesti si sufletesti, sprijinind pe cei neputinciosi si imputina^i la suflet, pe cei ce erau tari intarindu-i 
si mai mult, iar pe cei ce cadeau ridicindu-i cu invataturi si cu sfaturi in multe chipuri; caci daca unul 
dintre dinsii se facea inva^ator mai aspru, atunci celalalt se facea sfatuitor mai blind si mai milostiv; si 
amindoi erau iubi|i de to^i, iar cuvintul lor era ca si cum ar fi iesit din gura lui Dumnezeu; astfel se primea 
intre fra|i. 

Dar nu pina in sfirsit a petrecut impreuna o doime ca aceasta a pova|uitorilor celor imbunata|i|i, pentru ca 
dupa cifiva ani Cuviosul Atanasie s-a mutat la Domnul, in 26 de zile ale lunii octombrie. Mutindu-se el, 
eel mai de pe urma cuvint grait catre fra^i a fost: "Dupa sfirsitul meu, cu adevarat ve^i sti despre mine, de 
voi afla ceva dar la Dumnezeu". Iar dupa ce s-a ingropat Cuviosul Atanasie, a crescut un copac de 
chiparos, din porunca Domnului, deasupra mormintului lui, chiar din pieptul aceluia, ale carui frunze 
tamaduiau desavirsit toate neputin^ele. Dupa aceea si Cuviosul Nichifor, ziditorul Manastirii Midichiei si 
intiiul egumen intr-insa, dupa multe osteneli si dureri trupesti, s-a dus catre Domnul, in patru zile ale lunii 
mai. Si a ramas Cuviosul Nichita lipsit de Sfintul Nichifor, duhovnicescul lui parinte, si de iubitul prieten 
Atanasie Cuviosul si nu pu|in se mihnea dupa amindoi, din multa dragoste ce avea pentru dinsii. Insa isi 
mingiia mihnirea prin incredin|area cea neindoita pentru dinsii, caci au cistigat darul si fericita via^a la 
Stapinul Hristos, Caruia, din tinere|e slujindu-i, bine i-au placut. 

Iar dupa mutarea fericitului parinte Nichifor, to^i fra^ii au rugat pe Cuviosul Nichita ca sa primeasca 
rinduiala si dregatoria egumeniei; dar Sfintul Nichita nu primea cinstea si dregatoria egumeneasca, desi 
rinduia desavirsit manastirea in locul Sfintului Nichifor, parintele sau, cind acesta slabise de batrinetile 
cele de mul|i ani. Deci, fund rugat de fra|i si mai ales de al^i mul^i paring fiind silit, a primit dregatoria 
aceea si s-a binecuvintat de preasfin|itul patriarh al Constantinopolului, Nichifor, care se alesese dupa 
Tarasie. Si adauga osteneli peste osteneli, singur acum cu ajutorul lui Dumnezeu indreptind manastirea si 
ingrijindu-se pentru mintuirea sufletelor celor incredin|ate lui. 

Binecuvintind Dumnezeu pe placutul Sau, i-a dat dar de a tamadui boli si a izgoni diavolii, caci pe un 
prune ce era mut din nastere, cu insemnarea crucii 1-a facut a grai, pe un frate ce isi iesise din min|i, prin 
ungerea cu sfintul untdelemn 1-a tamaduit, pe unul din cei noi incepatori, care se indracise, cu rugaciunea 
1-a izbavit din diavoleasca muncire; iar pe diavolul ce se prefacuse intr-un infricosat balaur 1-a izgonit. Pe 
altul indracit, 1-a izbavit de duhul eel viclean. Si multe boli trupesti, friguri, lingoare si alte multe feluri, le 
tamaduia prin minune, cu darul lui Hristos ce era in el. Asa cu dumnezeiasca placere vie^uind, a ajuns la 
anii batrinetilor sale si a sosit la vremea marturisirii si a patimirii celei vitejesti, pe care a rabdat-o pentru 
cinstea sfintelor icoane, mai inainte de sfirsitul vie^ii sale. 

Intr-acele vremi eresul luptarii de icoane inca nu incetase, desi acum era blestemat de al saptelea Sinod 
din toata lumea al Sfin^ilor Paring. Insa iarasi se innoise, avind ajutor de la stapinirea imparateasca, caci 
si inceputul lui era de la impara^ii grecesti. Mai intii de la imparatul Leon, care era al treilea cu acelasi 
nume, cu porecla Isaurul, acel eres pagin s-a intarit si ca o boala vatama-toare s-a inmul|it. Pentru ca acela 
mai intii a dat porunca de lepadare a icoanelor si cu stapinire imparateasca pe mul|i la a sa nedreapta 
socoteala i-a plecat. Apoi, izgonind pe Sfintul si dreptcredinciosul patriarh Gherman, a ridicat la scaun pe 
Atanasie, ereticul eel de un gind cu el. Iar dupa moartea acelui pagin imparat, a venit Constantin 
Copronim, fiul lui, mai groaznic prigonitor asupra Bisericii lui Dumnezeu, care nu numai ca lepada 

19 



sfintele icoane, ci a oprit si ca sfintii placuti lui Dumnezeu sa fie numiti sfinti, iar moastele sfintilor intru 
nimic le socotea. 

In scurt, zicem ca numai pe dinafara imparatui acela se arata a fi crestin, iar pe dinauntru era cu totul 
jidov necredincios. Caci si pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu, pe cea mai inalta decit toata zidirea si 
numele ei eel preasfint impreuna cu icoana, a indraznit ticalosul acela a le lepada; iar folosirile ei cele 
catre Dumnezeu, prin care toate se intemeiaza, a poruncit ca nici sa le pomeneasca. Iar spre ocara ei, arata 
un saculet plin cu galbeni si intreba pe cei ce stateau inaintea lui: "Ce ziceti, de mult pre^ este saculetul 
acesta?" Iar cei ce stateau inaintea lui ii raspundeau: "Atit este de mult pre^, cit aur se afla intr-insul". Iar 
Copronim, varsind din saculef aurul, iarasi intreba: "Acum sacule^ul fara de aur mai este de mult pref?" 
Aceia ii raspundeau: "Intru nimic nu este de mult pre|, fiind desert. Pentru ca ce folos este, cind nu are in 
el aur?" Dupa aceasta zicea Copronim: "Astfel este Maria, pina ce a avut in pintecele sau pe Hristos, pina 
atunci a fost cinstita, iar dupa ce 1-a nascut pe Acela, s-a lipsit de cinstea aceea si intru nimic nu se 
deosebeste de celelalte femei". O, preanecurata gura si limba! Ce fel de hulire graiesti asupra celei mai 
cinstite decit toate puterile ceresti si asupra celei mai sfinta decit toti sfintii, Maica Ziditorului? Au doar 
Imparateasa, dupa ce a nascut pe imparatescul Fiu, nu este vrednica de cinstea imparateasca? Au doar 
numai pina atunci Maica Imparatului avea sa fie cinstita, cit 1-a purtat in pintece pe Imparat? 

O, amar de ticalosul acela hulitor, care cu nimic nu s-a deosebit de hulitorii jidovi, cei uriti de Dumnezeu, 
ca nu numai intr-acest chip era hulitor, ci si pe ceilalti pe toti ii atragea spre aceeasi pagineasca hulire, cu 
imbunari inselatoare si cu certuri ingrozitoare; iar pe cei ce nu se invoiau cu dinsul si i se impotriveau ii 
pedepsea cu felurite munci, cu legaturi si cu foamea mult timp ii chinuia, ranindu-i cu cumplite batai, cu 
sabia taindu-i, intru adincul marii inecindu-i si prin toate chinurile nesuferitelor si amarelor munci cu 
moarte pierzind pe credinciosii si adevaratii robi ai lui Hristos. El singur si-a lepadat ticalosul lui suflet cu 
cea mai cumplita moarte, pentru ca, suflind cu amar, striga, zicind: "De viu sint dat focului celui nestins". 
§i eel ce hulea mai intii pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu, acela atunci poruncea cu cintari si laude sa 
o cinsteasca pe ea. Dar acum nu a aflat nici o usurare, acel om instrainat de la mila lui Dumnezeu. 

Astfel pierind muncitorul acela cu sunet, s-a suit pe tron fiul sau, Leon, eel al patrulea cu acelasi nume, tot 
eretic si luptator impotriva icoanelor, semanind tatalui sau. Dar si acela degraba murind, a luat imparatia 
Irina, femeia lui, impreuna cu fiul sau eel mai mic Constantin. Aceea a adus pacea Sfintei Biserici, a 
adunat Sinodul al saptelea din toata lumea, spre blestemarea eresului iconoclast. §i s-a bucurat toata 
Biserica lui Hristos, luindu-si iar cea dintii a sa infrumuse|are de icoane si pe dreptcredinciosii imparati si 
arhierei punindu-i pe scaune. 

Dupa Irina a imparatit Nichifor, iar dupa dinsul Mihail, imparati dreptcredinciosi. Dupa aceea, a venit 
Leon al cincilea cu acelasi nume, care se numea - Armeanul. Acela, urmind celui mai dinainte de un 
nume cu el, raucredinciosului imparat Leon Isaurul, a inceput iarasi a prigoni pe cei dreptcredinciosi si pe 
sfin|i, innoind si pornind iarasi blestematul eres iconoclast. §i cautindu-si ajutor de un gind, dascali ai 
rautatii, a gasit pe pu|ini din boieri, intre care erau doi mai rai: loan, care se numea Specta si Evtihian. Iar 
din sfintita rinduiala a aflat pe loan, care se chema Gramatic, noul Tertil, care era vas ales al diavolului si 
pe oarecare Antonie Silea. Iar din rinduiala monahiceasca a gasit pe Leontie si pe Zosima, care, nu dupa 
multa vreme fiind prinsi in fapte necurate, au suferit taierea nasului si au murit cu rusine, lasind dupa 
dinsii rea pomenire. 

Cu acestia imparatui inva^a paginatatea aceea, ascultind sfatul lor, se indemna spre razboiul pe care 
incepuse a-1 ridica asupra Bisericii. Apoi aducind din stapinirea sa in Constantinopol pe toti arhiereii si 
toata rinduiala duhovniceasca, a chemat in palatele sale pe sfintitul Patriarh Nichifor, impreuna cu tot 
sfinlitul sobor, voind ca inaintea fe^ei lui si inaintea a toata suita sa aiba dovada, cu cei mai sus-zisi eretici 
de un gind cu dinsul, pe care ii avea ascunsi la el. Deci, mai intii a vorbit singur catre cei drept- 
credinciosi, facindu-se a fi dreptcredincios si scotind din sin icoana rastignirii lui Hristos, pe care o avea 
la git, careia i s-a si inchinat cu fa^arnicie. Plecind capul la icoana, a zis catre Sfinlii Parinti: 



20 



"Nici eu nu ma deosebesc intru nimic de voi, pentru ca cinstesc sfinta icoana, precum vedeti singuri. Dar 
s-au sculat altii care mva^a intr-alt chip si zic ca este dreapta calea pe care o tin ei. Deci sa vina aici 
inaintea voastra si prin intrebari si raspunsuri sa caute intelegerea cea dreapta despre icoane. Daca ei se 
vor arata a fi biruitori in cuvinte, aratindu-si lamurit adevarul lor si biruindu-va pe voi, atunci sa nu opri^i 
nici voi lucrul eel bun si mai ales singuri sa nu-i lasati. Iar daca aceia se vor dovedi de catre voi si se va 
vadi desarta lor cuvintare, apoi sa inceteze a mai semana acea pierzatoare invatatura si sa se |ina dreapta 
credin^a ca mai inainte. Iar eu voi fi ascultator si judecator al intrebarilor voastre, din amindoua parole; ca 
daca pentru orice lucru cit de mic se cade sa judec, cu atit mai virtos nu voi fi nebagator de seama pentru 
indreptarea Bisericii. Va ascult pe voi, Insa sint dator sa ascult si alte par^i si la care voi cunoaste care este 
adevarata dreptate, acelora vom urma". 

Dar preasfunitul Patriarh Nichifor si toti arhiereii cei impreu-na cu dinsul nu se invoiau nicidecum la 
aceasta si nu doreau sa aiba dovedire, dar nici nu voiau sa vada pe acei eretici cu rea socoteala, nici a-i 
lasa sa vina inaintea fe^ii lor, zicind ca nu este trebuin^a a socoti ceva mai mult despre acel eres, blestemat 
de Sinodul al saptelea a toata lumea al Sfintilor Paring, si a-1 innoi in Biserica, pentru ca este cu totul 
lepadat. 

Dar Sfintii Paring vazind pe imparatul foarte plecat spre credin^a cea rea si dind ajutor ereticilor, SfTntul 
Emilian, episcopul Cizicului, a zis catre dinsul cu indrazneala: "Daca intrebarea aceasta, pentru care ne-ai 
chemat, o, Imparate, este intrebare bisericeasca despre dreapta credin|a, apoi se cade ca sa fie aceea 
cercetata, dupa obicei, in Sfinta Biserica, iar nu in palatele imparatesti!" Imparatul zise: "Dar si eu sint fiu 
al Bisericii si va ascult ca un mijlocitor si impaciuitor, ca, socotind cele graite din amindoua paitile, sa 
cunosc adevarul". La aceasta i-a raspuns SfTntul Mihail, episcopul Sinadului: "Daca esti mijlocitor si 
impaciuitor, atunci de ce nu faci ceea ce se cuvine mijlocitorului si impaciuitorului? Caci aduni pe 
potrivnicii Bisericii si ii ^ii in palatele tale, dindu-le indrazneala, ca fara de frica sa inve^e pe to^i a |ine 
dogmele relei credin^e; iar cei ce sint dreptcredinciosi, aceia nici prin unghere nu indraznesc sa graiasca 
ceva despre dreapta credin|a, fiind infricosa^i de cumplitele tale ingroziri. Aceasta nu este semn de 
mijlocire si de impacare, ci de prigonire si de tiranie". 

Imparatul zise: "Dar n-am zis eu ca sint cu voi la un gind? Insa de vreme ce acel lucru despre cinstirea 
icoanelor a ajuns cu indoire pina la mine, nu mi se cade a tacea despre dinsul, ci a ispiti cu dinadinsul 
despre adevar. Dar care este pricina, de nu voi|i sa vorbi^i cu acei ce va sint potrivnici? Atunci va arata|i 
ca sinte|i prosti si nu ave^i marturii din dumnezeiestile Scripturi, cu care a^i putea sa va apara^i in^elegerea 
voastra". SfTntul Teofilact, episcopul Nicomidiei, raspunse: "Martor ne este Hristos, a carui sfinta icoana 
o ai inaintea ochilor, o, imparate, ca avem marturii fara de numar ale dreptei noastre credin^e, care 
intaresc drapta cinstire a sfintelor icoane; dar nu este nimeni ca sa asculte si nu putem sa sporim deloc, 
luptindu-ne cu mina cea puternica, care ne amenin^a cu puterea". 

Apoi Sfintui Petru, episcopul Nicomidiei, a zis catre imparat: "Cum graiesti sa avem cu aceia lupta, 
carora tu le aju^i si cu care singur te ostenesti asupra noastra? Nu stii oare ca si pe manihei de i-ai fi adus 
aici si ai fi voit sa-i aju^i, apoi si ei ne-ar fi biruit cu usurin^a, avind ajutor de la tine?" 

Dupa aceasta SfTntul Eftimie, episcopul Sardichiei, a inceput a grai cu mai multa indrazneala: "Asculta, o, 
Imparate! De clnd s-a pogorlt pe pammt Hristos, Domnul nostru, acum sint opt sute de ani si mai bine, 
pretutindeni Acelasi se inchipuieste in biserici, prin zugravirea icoanelor si in acelasi fel se cinsteste. Si 
cine este atit de trufas, care sa Indrazneasca sa miste sau sa strice predania care se |ine de ati|ia ani in 
biserici de la Sfin^ii Apostoli, de la mucenici si de la parin|ii cei de Dumnezeu insuflati, care au ajuns si 
pina la noi? Caci graieste Apostolul: Drept aceea, frafilor, stafi §i finefi predaniile prin care v-afi invafat, 
ori prin cuvint, ori prin scrisoarea noastra. Si iarasi: Chiar si inger din cer de va va propovadui mai mult 
decit ceea ce v-am propovdduit voud, anatema sa fie! Pentru aceea impotriva celora ce aflasera acel eres 
luptator de icoane s-a adunat Sinodul eel din toata lumea, pe vremea dreptcredincioasei impanuii a Irinei 
si a lui Constantin, si singur Fiul lui Dumnezeu a insemnat cu degetul sau acel Sinod. Deci, de va indrazni 
cineva sa strice sau sa stearga ceva din Sinodul aceia, sa fie blestemat". 

21 



Auzind imparatui acestea, desi se minia inauntru cu hnime, asculta cu rabdare cele ce se graiau, 
prefacindu-si blinde^ea cu fa^arnicie. Dar Sfintul Teodor mva^atorul Bisericii, eel fierbinte rivnitor, 
egumenul manastirii Studi^ilor, fara de frica a indraznit a zice: "Nu strica, o, imparate, rinduiala cea bine 
asezata a Bisericii, pentru ca Sfintul Apostol Pavel zice: Dumnezeu a dat in Biserica pe unii apostoli §i pe 
alfii prooroci, iar pe alfii pastori §i invalatori, spre savirqirea sfinlilor, insa n-a adaugat acolo Apostolul 
si pe imparati. Deci ^ie, o, imparate, \i s-a incredin^at ca sa indreptezi cele mirenesti, lucrurile ceta^ilor si 
puterile ostilor. Pentru acelea sa te ingrijesti tu, iar bisericestile indreptari sa le lasi pastorilor si 
inva^atorilor, dupa inva^atura Apostolului. Iar de nu, apoi sa stii ca, chiar ingerul din cer de ar aduce vreo 
inva^atura potrivnica credin^ei noastre celei drepte, nu-1 vom asculta; cu atit mai mult pe tine nu te vom 
asculta, care esti un om de lut!" 

Atunci imparatui s-a miniat foarte, socotind cuvintele acelor sfin^i parin|i ca hula si ocara lui, desi minia 
cea dinauntrul lui o ascundea sub blinde^e. Apoi la aratare scotind-o, cu necinste si cu ocari a gonit din 
palat tot sfin^itul sobor si a scos de pe scaun pe pastoral eel drept, pe preasfunitul Patriarh Nichifor. 
Aceeasi a facut si celorlahi dreptcredinciosi arhierei. Pe to^i i-a trimis la inchisori, in diferite ^ari si locuri, 
asemenea si pe Cuviosul Teodor Studitul. Iar la scaunul patriarhiei din Constantinopol a ridicat pe unul 
din sfetnicii sai, care era din rinduiala mireneasca, anume Teodot, cu porecla Casiter, cu credin^a eretic si 
cu via^a necurat; caci avea o slujnica, doctori^a cu mestesugul, pe care o tinea pentru tamaduirea bolii 
sale, pentru ca el zicea ca boleste de pintece, iar cu lucrul o avea pentru a sa necunuie. 

Asemenea si la celelalte scaune, dupa izgonirea episcopilor dreptcredinciosi, imparatui a pus pe ai sai 
raucredinciosi si mincinosi episcopi si a lepadat sfintele icoane din sfintele biserici, incit era iarasi asupra 
credinciosilor pentru cinstirea icoanelor acest fel de prigonire, cum a fost si inainte, pe vremea lui Leon 
Isaurul si a lui Copronim, fiul sau. Apoi a adunat acel raucredincios imparat, Leon Armeanul, impreuna 
cu falsul patriarh Teodot, o adunare faradelege in Constantinopol, care a blestemat pe cei 
dreptcredinciosi, dumnezeiesti si binecuvinta^i Sfin^i Paring, fiind ei singuri blestema^i; iar pe cei ce nu se 
invoiau cu acea nedreapta adunare a lor, ii munceau in multe feluri si-i pierdeau. 

Dupa savirsirea adunarii celei paginesti, a chemat la sine imparatui pe egumenii manastirilor celor mai 
vestite, intre care era si dumnezeiescul parintele nostru Nichita, pentru care ne este cuvintul. Deci, mai 
intii ii amagea cu imbunari spre a sa credin^a. Apoi, nevazindu-i pleca^i la voia lui, i-a inchis in diferite 
temnrfe pe fiecare deosebit si gindea ce inca le-ar mai face? Cuviosul Nichita a fost ^inut mai multe zile 
intr-o temnrfa foarte rea si insasi acea inchisoare ii era sfintului mare chinuire. Dar pe linga aceasta, in 
toate zilele mergeau la el niste oameni fara orinduiala si fara de rusine cu obiceiul si cu cuvintul, care nici 
de numele omenesc nu erau vrednici. 

Aceia huleau si ocarau pe sfintul cu cuvinte de hula si de rusine, facind ocara mare batrinului, pentru ca 
erau intr-adins rindui|i de eretici, intre care unul cu numele Nicolae a fost mai rau. Acela si mai mult 
necajea cu nebunia sa pe cuviosul, birfind asupra lui cuvinte necurate, pina ce lui Nicolae acela i s-a aratat 
tatal sau in vis, care murise demult, zicindu-i: "Departeaza-te de robul lui Dumnezeu!" Deci, intr-acel 
ceas a incetat Nicolae cu vorbele sale desarte si nu numai ca nu supara pe sfintul, ci si pe al^ii care il 
suparau, ii oprea. 

Iar dupa ce cuviosul a patimit multe zile in temni^a, imparatui a poruncit sa-1 duca in surghiun spre partea 
Rasaritului, intr-o cetate ce se numea Masaleon; aceea era in vreme de iarna cea mai cumplita, si multa 
nevoie patimea batrinul de ger, de zapada si de vinturi, avind haine proaste. Chiar si armasul eel care-1 
ducea in izgonire, era foarte cumplit si nemilostiv si chinuia pe batrin in calatoria aceea, minindu-1 
repede, grabindu-se ca in purine zile sa faca acel drum. Acelasi lucru a facut imparatui si celorlal^i cinsti^i 
egumeni, pe fiecare trimi|indu-i deosebit in surghiun. Dupa aceea, socotind in sine ca nimic nu va spori 
^inindu-i in surghiun, caci sint mai presus de tot necazul si mai ales mai osirduitori ii va face la ^inerea si 
la pazirea dogmelor ortodoxe, si-a schimbat gindul sau, ca unul ce era nestatornic la minte si abia cinci 
zile petrecind Cuviosul Nichita in izgonire in cetatea amintita mai sus, imparatui i-a poruncit lui, precum 
si celorlal^i egumeni, ca sa se intoarca degraba in Bizan^, si a intors pe sfintul cu mai grabnica alergare 
decit cea dintii, incit abia ramasese viu, pe deoparte, de supararea cea mai mare, iar pe de alta, de 

22 



calatoria cea grabnica pe cale. §i dupa ce au fost adusi to^i egumenii aceia in Bizan^ imparatul a poruncit 
sa-i lase in cetate, pina ce va socoti in ce chip ar putea sa-i atraga la un gind cu el. 

Trecind iarna si Sfintul si Marele Post de patruzeci de zile, dupa prealuminatul praznic al Sfintelor Pasti, 
i-a dat pe ei celui mai sus pomenit loan gramaticul, ca celui ce avea gura de orator ca a diavolului, ca sa-i 
munceasca precum va voi. Iar acest tiran, inchizind pe fiecare deosebit, in diferite temni^e ii muncea, nu 
mai pu|in de cum munceau paginii pe sfin^ii mucenici. Pentru ca temni^ele erau strimte, intunecoase, rele 
si pline de toate nevoile cele grele, ca nu aveau nici paturi, nici racorire si li se da printr-o ferestruica mica 
piine necurata si umeda, ca la ciini, si aceea cite o unghie pe zi, ca numai sa nu moara de foame, iar apa li 
se dadea tulbure si necurata, caci socotea acel muncitor, loan, caci cu o nevoie ca aceea o sa-i biruiasca pe 
acei paring si sa-i sileasca la credin^a lor cea rea, ori sa-i omoare. Si inca, spre cea mai mare mihnire a 
Cuviosului Nichita, pe un ucenic al lui tinar, anume Teoctist, prinzindu-1 inrauta|itul acela loan si 
asemenea inchizindu-1 cu sila in temni^a, cu foamea si cu setea il muncea. Dupa aceea, acei eretici 
raucredinciosi, vazind pe parin^ii aceia ca voiesc mai bine sa moara decit sa se departeze de credin|a lor 
cea deapta, au gasit asupra lor o amagire ca aceasta, zicindu-le: "Nu avem trebuin^a de altceva de la voi, 
decit numai impreuna cu Teodot, patriarhul, sa va impartasiti in biserica cu Sfintele Taine, iar mai mult 
decit aceea sa nu face^i nimic. Si astfel ve^i merge in libertate in manastire, cu credin^a si in^elegerea 
voastra". 

Cu acel viclesug ereticesc amagindu-se parin^ii, ca si cum se invoiau intr-acea vreme la eresul lor, dar pe 
urma, cunoscind amagirea aceea, se caiau foarte mult si s-au indreptat bine. Deci, fiind libera^ fiecare 
dintru a sa inchisoare si din legaturi, au mers la Cuviosul Parinte Nichita, sfatuindu-1 si rugindu-1 ca, 
invoindu-se si el cu impartasirea lui Teodot, sa iasa din temni^a. Dar nevrind Sfintul Nichita sa lase 
inchisoarea pe care o rabda pentru Hristos si nesuferind de loc sa-i asculte pe dinsii, ii stateau impotriva 
parin^ii, zicindu-i: "Nu se poate sa iesim noi de aici si pe tine sa te lasam. Pu^in este lucrul pe care-1 cer ei 
de la noi, adica numai sa ne impartasim cu Teodot, iar credin^a noastra sa ne-o tinem, sa potrivim judecata 
la vremea nevoilor acestora, ce ne sint deasupra. Cu acest mic lucru sa ne dezlegam pe noi insine, ca nu 
cu totul sa ne pierdem". 

Astfel ei cu suparare stindu-i impotriva si mult timp silindu-1, a iesit Cuviosul Nichita chiar nevrind, nu de 
patimirea cea rea fugind, nici de munci temindu-se, ci ascultind cu dinadinsul ruga-mintea parin|ilor 
acelora si caruntetile lor vazindu-le, s-a plecat spre sfatuirea acelora, fara voia sa. Caci, fiindu-le inainte 
via|a si moartea, cu voie ii era lui ca pentru dreapta credin^a sa-si aleaga mai bine moartea decit via^a. 
Insa nu s-a lepadat intr-acea vreme de cinstita inso^ire a parin|ilor, carora le stia si credin^a cea dreapta si 
imbunata^ita via^a. Deci au mers cu to^ii la mincinosul acela patriarh. Iar acela, ca sa-i vineze cu mai 
multa usurin^a spre a lui impartasire, i-a dus la un oarecare loc de rugaciune, care intr-adins era impodobit 
cu icoane, ca, vazind parunii sfintele icoane, sa socoteasca ca patriarhul este dreptcredincios. Acolo, 
Teodot slujind, au primit impartasirea din miinile lui, pentru ca auzeau din gura aceluia niste cuvinte ca 
acestea: "De nu va cinsti cineva icoanele lui Hristos, anatema sa fie!" Aceasta o zicea el, nu cinstind 
icoana Mintuitorului, ci fa^arnicindu-se inaintea lor, ca sa nu se indoiasca a se impartasi cu dinsul. 

Dupa aceasta, plecind fiecare la a sa manastire, Cuviosul Nichita cu jale in inima s-a rank, caci cu Teodot, 
mincinosul patriarh, cu fa|arnicul inselator s-a impartasit; ca si pe acea mica abatere din calea cea dreapta 
sfintul ca pe o intreaga ratacire o socotea pentru el. Deci, a socotit sa fuga intr-alta parte si acolo sa se 
pocaiasca de greseala sa. §i intrind intr-o corabie, a plecat la ostrovul ce se numea Proconis. Apoi, 
socotind in sine ca unde i-a fost greseala, acolo se cade sa-i fie si pocain^a, s-a intors iarasi in Bizan| si, 
umblind prin cetate, inva|a fara frica pe popor ca sa se |ina de dogmele cele drepte, care la al saptelea 
Sinod din toata lumea s-au stabilit de Sfin^ii Paring. 

Instiin|indu-se imparatul de aceea, a chemat la dinsul pe sfint si i-a zis lui: "Pentru ce nu te-ai dus la 
manastirea ta, precum s-au dus si ceilal^i egumeni? Pentru ce tu singur ai ramas umblind dupa voia ta, iar 
poruncii noastre, precum am zis, nu te-ai supus? Oare socotesti intru nimic stapinirea noastra? Deci, 
asculta porunca noastra si te du la manastirea ta; iar de nu, apoi voi porunci sa te munceasca pe tine". Iar 
sfintul cu glas lin a raspuns, zicind: "Eu, o, imparate, nici la manastirea mea nu ma voi duce, nici credin|a 

23 



mea nu voiesc a o lasa. Ci, in marturisirea mea petrec si voi petrece, in care si parin|ii mei, sfin^ii episcopi 
cei dreptcredinciosi, au petrecut; care au patimit izgonire si inchisori cu nedreptate de la tine si la multe 
primejdii s-au dat, aparind Biserica cea dreptcredincioasa, in care stam si ne laudam intru nadejdea slavei 
lui Dumnezeu. Si sa sti^i de la mine cu adevarat, ca nici de moarte nu ma tern, nici via^a aceasta 
vremelnica nu o iubesc. Dumnezeu imi este mie martor, ca am facut ceea ce nu mi se cadea sa fac. Ci, 
pentru ascultarea batrinilor m-am supus nevrind, implinind voia lor, m-am impartasit cu mincinosul 
patriarh Teodot, de care lucru imi este jale si ma caiesc. Deci, sa stii bine ca de acum inainte nici o 
impartasire nu-mi este cu voi. Ci petrec intru predaniile Sfuuilor Paring, pe care le-am primit de la 
inceput. De aceea, fa cu mine ce vrei, fara a nadajdui sa auzi altceva de la mine". 

Vazind imparatul voin^a aceea neschimbata, 1-a dat unui oarecare Zaharia, mai mare peste palatele 
imparatesti, care se numea "Mangan", ca sa-1 ^ina sub straja, pina va hotari in privin^a lui. Iar Zaharia, 
fiind om bun si dreptcredincios, nu numai ca nu a necajit cu nimic pe batrin, dar si cinste multa ii dadea 
lui. Dupa aceea imparatul a trimis pe Cuviosul Nichita in surghiun la o insula mica, care purta numele 
Sfintei Muceni^e Glicheria, pentru ca acolo se aflau sfintele ei moaste. O biserica si manastire era zidita in 
numele ei, care era incredin|ata de stapinirea ereticeasca oarecarui famen, cu numele Antim. Acel om era 
foarte rau, vrajitor, uritor de cele sfinte, rau-mestesugar, vrajmas viclean, mindru si nemilostiv, pentru a 
lui salbaticie si rau narav, locuitorii de acolo il numeau Caiafa. Pentru ca unora ca acelora se dadeau pe 
atunci rinduielile manastirilor, ca nu intarindu-se stapinirea mireneasca, sa rastoarne toate din voia lor. 

Acela, luind pe sfintul trimis la dinsul, il chinuia cu dinadinsul. Pentru ca, inchizindu-1 intr-o temni^a 
foarte strimta, totdeauna muncea pe placutul lui Dumnezeu, nelasindu-1 sa priveasca afara din temni^a, 
singur purtind cheia temni|ei si poruncind ca printr-o gaura sa-i dea foarte pu^ina mincare. Caci lui Antim 
ii era fagaduita o mai mare cinste de la incepatorii ereticilor, de va sili pe Nichita spre socotin|a lor. De 
aceea si mai mult il supara pe sfintul acel ticalos, nadajduind ca cu sila il va abate spre in^elegerea 
ereticeas-ca, iar cuviosul rabda cu dragoste chinul pentru dreapta credin^a; Dumnezeu insa cu darul Sau 
eel minunat ce se lucra intr-insul, il adeverea pe el ca este drept, sfint, facator de minuni si ajutator 
oamenilor celor ce erau in primejdii. 

Lui Zaharia eel mai sus pomenit, fiind trimis de imparat pentru trebuin^ele poporului in parole Traciei, i s- 
a intimplat a cadea in miinile barbarilor si 1-au dus pe el in robie. De acest lucru aflind Sfintul Mihail, 
episcopul Sinadului, care asemenea statea inchis in temni^a pentru dreapta credin^a, a trimis la Cuviosul 
Nichita, spunindu-i lui: "Zaharia, prietenul eel de obste, in ^ara barbarilor a fost dus legat. Deci, te rog pe 
tine, roaga-te lui Dumnezeu pentru dinsul, ca po^i sa-1 izbavesti pe el". Sfintul, luind o instiin^are ca 
aceea, s-a mihnit foarte mult si toata ziua aceea nu a gustat hrana. Iar dupa ce a inserat, luind o luminare 
de la fratele Filip, slujitorul sau, a aprins-o si toata noaptea aceea a stat la rugaciune pentru Zaharia eel 
robit, rugind bunatatea lui Dumnezeu sa-1 elibereze din miinile barbarilor. Si a luat instiin^are de la 
Dumnezeu, ca intr-adevar Zaharia va fi liber. 

A doua zi mergind Filip, a aflat pe parintele cu fa|a vesela, bucurindu-se cu duhul si 1-a intrebat, zicind: 
"Aseara m-am dus de la tine si erai tare mihnit si necajit, iar acum te vad pe tine, parinte, vesel. Rogu-te, 
spune-mi care este pricina schimbarii tale din mihnire in bucurie?" Raspuns-a sfintul: "Pentru Zaharia, 
prietenul nostru, ma bucur, ca degrab il vom vedea aici". Si asa a fost. Caci nu dupa multe zile, a facut 
pace imparatul grecesc cu barbarii si se liberau robii in schimb din amindoua par|ile. Insa n-a pomenit 
imparatul de Zaharia, trimi|ind spre schimbarea celor robi^i, pentru ca stia de dinsul, ca de dogmele 
Sinodului al saptelea se ^ine si celor dreptcredinciosi le ajuta. Pentru aceea il lasa in miinile barbarilor, ca 
sa piara acolo. 

Deci, liberindu-se de barbari mul^i greci robi^i, boierul barbarilor a zis catre Zaharia, eel ce ramasese: 
"Oare voiesti sa te duci intru ale tale?" Iar el a raspuns: "Foarte mult as fi voit, insa n-a voit imparatul 
nostru sa ma izbaveasca din robia aceasta". Zis-a boierul: "Eu te liberez pe tine, mergi oriunde vei voi". 
Iar Zaharia, vazind o milostivire ca aceasta neasteptata a stapinitorului barbarilor, a cunoscut ca aceea este 
rinduiala lui Dumnezeu, Care s-a milostivit spre dinsul prin Sfin^ii Paring, carora oarecind le facea bine. 
Si, luind indraznire, a zis catre boierul acela: "Daca ai voit tu sa ma lasi liber, apoi daruieste-mi si pe 

24 



celalalt care a fost cu mine intre legaturi robit, pe eel de un nume cu mine si de o strainatate". Iar boierul a 
zis: "Ia-1 si pe acela si merged cu pace la locul vostru". 

Astfel, liberindu-se Zaharia, a mers cu prietenul sau in insula aceia la Cuviosul Nichita, dindu-i 
multumire pentru sfintele lui rugaciuni, pentru care 1-a izbavit Dumnezeu din robia barbarilor. Inca si alta 
minune preaslavita a facut acest sfint parinte. Pe trei barba^i fra^i dupa trup, care navigau intr-un caic, de 
valurile ce se ridicasera fara de veste la miezul nop|ii si de inecare i-a izbavit, prin a sa rugaciune catre 
Dumnezeu, si la uscat i-a scos sanatosi. Astfel, fiind singur in legaturi ca un robit si in primejdii, i-a 
izbavit din legaturi si din primejdii. Si a petrecut Cuviosul intr-acea patimire a temnrfei sase ani, pina la 
pieirea imparatului Leon Armeanul, eel potrivnic lui Dumnezeu, care a fost ucis de ostasii sai fara de 
veste. Apoi s-a suit pe tron dupa dinsul Mihail eel din Amoreea, ce se chema "Travlos" sau "Valvos", si 
se liberau Sfunii Paring din legaturi si din surghiun. Atunci si Cuviosul Parinte Nichita, egumenul 
Manastirii Midichiei, liberindu-se, a iesit. Dar mucenicul eel fara de singe, marturisitorul credin^ei eel 
neclintit, ostasul lui Hristos eel nebiruit, nu s-a dus intr-a sa manastire. Ci la liniste vrind sa locuiasca, s-a 
salasluit la un loc oarecare deosebit aproape de Bizan|, in partea dinspre miaza-noapte. 

Acolo petrecind pu^ina vreme dupa cumplita patimire si la muhl facind bine prin darul eel mult 
tamaduitor, s-a apropiat catre sfirsitul sau. Si dupa ostenelile cele cu multe dureri ce i s-au facut lui in 
surghiun, s-a imbolnavit cu boala cea mai de pe urma si s-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, intr-o zi 
de simbata. Iar Duminica, cind se lumina de ziua, s-a mutat la Domnul, in trei zile ale lunii aprilie. Si 
indata s-a auzit despre sfinta lui adormire in imparateasca cetate si primprejur. Si s-a adunat degraba din 
cetate si de pretutindeni mul^ime de popor din amindoua parole si din amindoua rinduielile, adica si 
duhovniceasca si mireneasca, precum si fra^ii de la Manastirea Midichiei si de la celelalte manastiri. Au 
mers si doi episcopi, Sfintul Teofil al Efesului si Sfintul Iosif Tesaloniceanul, si ingrijind dupa obicei 
cinstitul trup al sfintului parinte, in racla punindu-1, 1-au pus in corabie si 1-au dus la manastirea lui din 
Midichia. 

§i i-au intimpinat la ^arm fericitul Pavel, episcopul Plusiadei, cu multime de monahi si de mireni si, 
luindu-1 pe umeri, 1-au dus la manastire, facindu-se nu purine minuni pe cale. Pentru ca neputinciosii 
dobindeau tamaduiri si duhurile cele viclene din oameni se izgoneau. Apoi o femeie oarecare, avind 
curgeri de singe de mult timp, numai cit s-a atins de sfintele moaste ale Cuviosului Nichita si indata a 
dobindit tamaduire. 

Deci, tot soborul cintind psalmi si cintari cuviincioase, au pus pe cuviosul in mormintul celui mai-nainte 
odihnit, al sfintului parinte Nichifor, intiiul egumen al locasului aceluia, in partea stinga a pridvorului. §i 
multe minuni, chiar si dupa ingroparea lui, se savirseau si tamaduiri se dadeau celor ce cu credin^a se 
apropiau, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel preamarit intru sfhuii Sai. Caruia, impreuna cu 
Tatal si cu Sfintul Duh, sa-I fie de la to^i cinste, slava si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. 
Amin. 



Via^a Cuviosului Iosif, scriitorul de cintari §i facatorul de canoane 

(4 aprilie) 

Patria Sfintului Iosif a fost Sicilia, nascut din parin|i dreptcredinciosi si imbunata|i^i, anume Plotin si 
Agatia, carora, pentru via^a lor cea placuta lui Dumnezeu, le-a facut parte sa nasca un rod ca acesta, care a 
fost la toata Sfinta Biserica de buna trebuin^a si care a fost mai pe urma scriitor de cintari, impodobind 
Biserica cu cintari si canoane. 

Acest copil a fost crescut in buna inva^atura a car^ii si pova^uit la obiceiul eel bun; incit chiar in 
obiceiurile lui copilaresti se puteau vedea obiceiurile barbatului imbunata^it, ce avea sa fie desavirsit. 
Pentru ca era blind si smerit, instrainindu-se de jocurile copilaresti, iubind postirea si infrinarea din 

25 



copilarie; ca nu cauta bucate dulci, ci numai cu piine si cu apa se hranea si acelea seara. Apoi a sporit 
foarte mult in inva^atura dumnezeiestilor Scripturi. 

Asa crescind pruncul acela cu trupul si cu duhul, au navalit barbarii asupra unei par^i a Siciliei si au fost 
nevoffi parunii lui sa fuga din patria lor in alte par^i. Deci a mers Iosif cu dinsii in Peloponis mai intii, 
apoi, lasindu-si parin|ii pentru Dumnezeu, s-a dus in Tesalonic, Mitropolia Macedoniei. Aici, intrind intr- 
o manastire, s-a tuns in rinduiala monahiceasca, unde se deprindea bine in ostenelile pustnicesti, trecind 
prin tot felul de nevoin^e ale vietii calugaresti, implinind fara lenevire toata fapta buna, incit s-a facut 
barbat desavirsit si monah iscusit. 

Patul lui ii era pamintul acoperit cu o piele, imbracaminte avea o vechitura netrebnica, postirea ii era 
aspra, hrana, o bucata mica de piine si apa cu masura. Priveghea toata noaptea, se pleca in genunchi 
totdeauna, cinta din gura de-a pururea si lucra mereu. Apoi se indeletnicea cu citirea dumnezeiestilor 
car|i, umplindu-se de in^elepciune si de in|elegere duhovniceasca. El era intre fra^i ca un inger al lui 
Dumnezeu, stralucind prin chipul cinstitei si sfintei sale vie^i, ale carui fapte bune si multele nevoin^e nu 
se pot spune cu de-amanuntul. Astfel fericitul Iosif, cu buna placere slujind lui Dumnezeu mai mult decit 
ahii, a fost silit de egumen si de fra|i sa ia rinduiala preo^iei si a fost hirotonit preot de episcopul 
Tesalonicului. In aceasta sfin^ita rinduiala se sirguia spre mai mari nevoin^e si osteneli, savirsind adeseori 
dumnezeiestile Taine, rugindu-se cu lacrimi pentru el si pentru toata lumea. Ducindu-se in manastirea 
aceea Cuviosul Grigorie Decapolitul si vazind pe Cuviosul Iosif, a cunoscut ca este un barbat sfint; deci 1- 
a iubit foarte si 1-a facut prieten si impreuna vietuitor. 

Dupa citava vreme, ducindu-se in Bizan^ pentru intarirea credinciosilor care erau tulbura^i de eretici in 
acea vreme, a rugat pe egumen si pe fra^i sa-i dea ajutor pe Iosif, pentru ca nu voia sa se desparta de el. 
Dar fra|ii si egumenul nu voiau sa se desparta de un impreuna vie^uitor ca acela, care era rob adevarat al 
lui Dumnezeu. Insa, netrecind rugamintea marelui stare^, socotind si trebuin^a Bisericii care se invaluia de 
furtuna ereticilor, au lasat pe fericitul Iosif sa piece cu Sfintul Grigorie Decapolitul la Bizan|. Mergind ei 
acolo, locuiau la biserica Sfhuilor Mucenici Serghie si Vah si se oboseau prin aspra via^a, rivnind unul 
altuia, dar mai ales Fericitul Iosif urmind celui mai batrin nevoitor, marelui Parinte Grigorie. Pe acela 
avindu-1 pilda, punea in inima sa in toate zilele multe nevoin^e spre savirsirea faptei bune. §i se osteneau 
amindoi cu dinadinsul, inva^ind pe cei binecredinciosi sa se fereasca de vatamarea ereticilor, sa nu se 
tulbure nici sa se indoiasca de dogmele dreptei credin^e, ci sa fie tari in marturisirea adevarului. Caci intr- 
acea vreme, raucredinciosul imparat Leon Armeanul, innoind blestematul eres al luptarii de icoane, 
ridicase asupra Bisericii mare prigonire, lepadind sfintele icoane din bisericile lui Dumnezeu si calcindu- 
le cu picioarele, fara de cinste. Pe dreptcredinciosii pastori, izgonindu-i de pe scaunele lor ii muncea in 
multe feluri si-i pierdea, iar in locul lor punea pe ereticii cei de un gind cu el. 

Atunci Sfintul Grigorie, impreuna cu Sfintul Iosif, imbra-cindu-se in platosa credin^ei, umblau pe ulitele 
ceta^ii, prin tirg si prin casele credinciosilor, sfatuindu-i, indemnindu-i si rugindu-i, sa nu se amageasca de 
viclesugul ereticilor. Si erau cuvintele lor ca roua cea de diminea^a, care invia florile si iarba ^arinii cea 
vestejita de zaduful zilei, pentru ca inviau inimile omenesti cele ce se mihneau si se indoiau, ca si cum se 
vestejeau de zaduful inva^aturilor ereticesti. 

Dupa aceea, Cuviosul Grigorie a fost rugat de mul^imea monahilor sa trimita pe fericitul Iosif in Roma 
cea veche, ca pe un iscusit in cuvinte si ca pe eel ce, cu puterea trupeasca, putea suferi osteneala caii celei 
lungi, la dreptcredinciosul Papa, care era atunci Leon al treilea, si la to^i de acolo sa le spuna despre 
prigonirea ce se facea in Constantinopol asupra Sfintei Biserici, doar cumva dreptcredinciosii de acolo 
vor putea sa le ajute, fiind asupri^i si sa le surpe dogmele ereticesti cele nedrepte, sa astupe gura lor cea 
hulitoare. 

Deci, Cuviosul Grigorie a sfatuit pe fericitul Iosif, zicindu-i: "Acum, o, fiule, este vremea sa-^i ara^i 
osirdia dragostei tale catre Dumnezeu si rivna pentru dreapta credin^a. Mergi la Roma cea veche, vesteste 
acolo pastorului celui blind si tuturor celor de la Apus credin^a cea dreapta, si cite primejdii a adus asupra 
Sfintei Biserici eel cu numele de fiara, raucredinciosul imparat la Rasarit. Cum a scuipat si calcat icoana 

26 



lui Hristos si a Preacuratei Maicii Lui, si cum a luat podoaba Bisericii si a izgonit cu nedreptate pe 
pastorii cei buni, iar pe mincinosii pastori, pe naimi^i si pe ai lui lupi rapitori, i-a trimis in turma lui 
Hristos, incit oile lui sint raphe si risipite. Spune cum, in toate zilele, Biserica lui Hristos este invaluita de 
mincinoasa furtuna a stapinitorului, si cum cumplitul Leon, care a venit din Armenia, racneste cu 
ingrozire si inghite pe muhl cu viclesugul sau eel ereticesc. Vesteste, indeamna si roaga ca sa scoata sabia 
cuvintului lui Dumnezeu si sa stea impotriva celor ce ne prigonesc!" 

Unele si altele ca acestea graind Sfintul Grigorie, iar fericitul Iosif, care din tinere^e se deprinsese bine la 
ascultare, nimic impotriva n-a grait, ci cu smerenie plecindu-si capul, rugaciunile parintelui si 
binecuvintare cerindu-i de drum, s-a suit in corabie si a plecat. Dar judecata lui Dumnezeu cea nestiuta, 
intr-alt chip a voit. Pentru ca Dumnezeu, Cel ce pe toate le rinduieste spre folos, prin cele ce nu se vad 
noua a fi potrivite si nesilnice, face uneori lucruri minunate si preaslavite mai presus de nadejde, spre 
pomenirea numelui Sau Cel Sfint. Deci si calea spre Roma a lui Iosif, dupa rinduiala lui Dumnezeu, s-a 
intimplat intr-acest chip: Cei de un gind cu imparatul Leon Armeanul pentru eresul acela, slujitorii si 
ajutatorii tiraniei lui. Instiin^indu-se ca mul^i din cetatea imparateasca se due in alte |ari, fugind de 
luptatorii de icoane, au rinduit in taina pe drumurile cele de pe apa si de pe uscat, pindiri tilharesti, ca, 
prinzindu-i pe cei ce fugeau, sa-i intoarca in miinile luptatorilor de icoane. De aceea nu s-a tainuit nici 
plecarea Cuviosului Iosif, trimis de monahii cei dreptcredinciosi spre Apus, adica la Roma. 

Deci, i-au iesit inainte tilharii, care pentru aceea erau rinduhi pe mare, si a cazut Cuviosul in miinile 
potrivnicilor, care, jefuind corabia aceea si prinzind pe to^i cei ce erau cu Cuviosul Iosif, i-au trimis in 
Creta la prigonitorii de icoane. Acolo Cuviosul, fund pus in lan|uri grele, a fost aruncat in temni^a, unde 
mai erau o mul^ime de lega^i, patimind impreuna cu dinsul pentru dreapta credin^a. Pe to^i cei lega^i 
Sfintul Iosif ii mingiia ziua si noaptea cu cuvinte insuflate de Dumnezeu, singur veselindu-se pentru 
Domnul sau, si zicea catre ceilahi: 

"Ce poate sa fie mai dulce si mai de bucurie decit lan|urile acestea, cu care, pentru dragostea lui Hristos si 
pentru icoana cea sfinta a Lui, sintem lega^i! Desi induram nevoi in legaturile cele de pu|in timp, totusi ni 
se cuvine a mul^umi lui Dumnezeu pentru patimirea aceasta, avind pilda vie pe Sfintul Pavel, care, 
socotind lan^urile ca pe niste podoabe de aur, negrait se bucura, ca s-a invrednicit pentru numele lui Iisus 
Hristos a patimi unele ca acestea. Dar mai ales singur Hristos a patimit pentru noi, lasindu-ne pilda ca sa 
urmam Lui, Care n-a facut pacat, si ocari impotriva n-a rostit si, patimind, nu s-a infricosat, precum zice 
Sfintul Apostol Petru. Este cu adevarat oarecare necaz din sinnitele dureri ale trupului, dar este cu 
neputin^a a se numi cineva purtator al jugului lui Hristos, de nu-I va urma Lui. 

Rabdind aceleasi patimiri pe care El pentru noi Le-a rabdat, Dumnezeu fund Atotputernic, Care putea si 
in alt oarecare chip sa mintuiasca pe om, insa bine a voit, ca din osteneli si bucurii sa se nasca acea putere 
a faptei bune, care poate sa deschida usa cerului, care de mult a fost incuiata. Deci nu alta cale ne-a aratat 
noua spre mintuire, ci numai aceea prin osteneli si prin necazuri. Pentru ce dar sa ne tulburam, punindu- 
ne sanatatea noastra in patimire pentru Sfinta Icoana a Mintuitorului si a Preacuratei Maicii lui 
Dumnezeu? Caci asa impotrivindu-ne poruncii imparatului celui raucredincios, vom cistiga darul lui 
Dumnezeu si ajutorul cel in vreme buna". 

Cu aceste cuvinte si cu altele asemenea acestora, Cuviosul Iosif mingiia si intarea pe cei impreuna cu 
dinsul lega^i, care, pentru cinstea icoanelor, erau inchisi in temni^a. S-a intimplat de era aruncat acolo cu 
dinsii un oarecare dreptcredincios episcop, care era prigonit de asemenea pentru cinstirea sfintelor icoane. 
Acela, neputind suferi nevoile temni^ei, se tulbura de ginduri ca un om si, ca o corabie invaluindu-se 
foarte, era aproape de inecare. Pentru ca acum incepea a se invoi la erezia prigonirii icoanelor, ca sa se 
libereze din legaturile si din primejdiile in care se afla. 

Acea tulburare a lui in^elegind-o Cuviosul Iosif, cite cuvinte n-a grait catre dinsul, cite lacrimi n-a varsat, 
rugindu-1 si sfatuindu-1, ca pentru icoana lui Hristos, ca si pentru insusi Hristos sa nu se indoiasca a muri. 
Si nu in desert i-au fost aceluia cuvintele cele de Dumnezeu insuflate. Pentru ca atit de mult s-a intarit 
prin el episcopul acela, incit si in muncile cele cumplite nu s-a lepadat de buna sa credin^a, ci cu barbate 

27 



si cu marime de suflet a rabdat pina la sfirsit. Caci atunci cind 1-a scos la judecata si a vazut pe muncitori 
si uneltele cele de munca, nu s-a infricosat citusi de pu|in, ci singur desbracindu-si hainele de pe dinsul, se 
dadea de buna voie la batai, dorind de o mie de ori moartea, de ar fi cu putin^a sa rabde pentru Hristos 
Dumnezeul Cel ce S-a intrupat, Care este inchipuit prin zugravirea icoanelor. Deci, fund spinzurat gol la 
munci si cu sagefi insagetat, iar la sfir§it fiind lovit cu o piatra mare in cap si-a dat duhul sau Domnului. 

Fericitul Iosif, instiin|indu-se de mucenicescul sfirsit al episcopului, s-a bucurat foarte mult de a lui 
neinduplecata barbate si mul|umea lui Hristos, Cel ce a intarit la o nevoin^a ca aceea pe alesul Sau ostas, 
care, desi alunecase pu^in, insa, bine indreptindu-se, a biruit pe vrajmas. Inca si pe mul^i ahii, Sfintul 
Iosif, de asemenea, i-a izbavit din sufleteasca pierzare si la Hristos inainte i-a trimis, inva|indu-i neincetat 
spre calea mintuirii. Si singur el de Dumnezeu se pazea de moarte, ca spre folosul celor mai muni, via|a 
lui sa se lungeasca. 

Patimind Sfintul in temni^a aceea sase ani, a sosit cumplitul sfirsit al raucredinciosului imparat Leon 
Armeanul. Ca sosind noaptea praznicului Nasterii lui Hristos, a fost ucis de ostasii sai in biserica, la 
cintarea Utreniei. §i in acelasi ceas Cuviosul Iosif a fost instiin^at de pierderea acelui tiran in temni|a 
Critului si a fost liberat cu minune din legaturi, prin aratarea catre dinsul a Sfintului Ierarh Nicolae. Pentru 
ca toata noaptea aceea petrecind-o fara somn, Sfintul Iosif, cintarile praznicului cintindu-le si rugindu-se, 
la cintarea cocosilor a stralucit o lumina in temni^a si a stat inaintea lui un barbat cu sfin^ita cuviin|a si 
cinstit, imbracat in vesminte arhieresti, carunt la par, cu fa|a luminoasa, graind catre dinsul: "De la Mira 
Lichiei am venit la tine, fiind trimis de Dumnezeu, ca degraba sa-^i aduc veste de bucurie; pentru ca 
vrajmasul cel ce a tulburat Biserica si a risipit oile lui Hristos, s-a lipsit de impanuie si de via^a, fiind 
chemat la judecata lui Dumnezeu. Deci, acum \i se cade sa te intorci la Constantinopol si cu darul 
Sfintului Duh care locuieste in tine, pe muhl sa-i intaresti". Spunindu-i aceasta, i-a dat o hirtie si i-a zis: 
"Primeste aceasta hirtie si o maninca". Iar scrisoarea era aceasta: "Grabeste, Indurate, si Te sirguieste ca 
un Milostiv spre ajutorul nostru, ca po|i, daca voiesti". 

Iosif, luind acea hirtie si citind-o, a inghi|it-o cu bucurie si a zis: "Cit sint de dulci gitlejului meu cuvintele 
acestea". Si i-a poruncit cel ce i se aratase ca sa si cinte acele cuvinte si, cintindu-le cu bucurie, indata a 
vazut lan^urile si obezile sale dezlegate si cazute de pe grumaz, de la miini si de la picioare si a auzit pe 
Sfintul Ierarh Nicolae, graindu-i: "Scoala-te si urmeaza-ma". §i, sculindu-se, a iesit din temni|a, 
deschizindu-se usile singure de la sine, iar strajerii temni^ei nu stiau nimic de aceasta. Apoi s-a vazut ca 
era dus prin vazduh de o putere dumnezeiasca nevazuta si in pu|in timp s-a aflat la Constantinopol, pe 
calea cea mare care duce in cetate, slavind pe Dumnezeu pentru o minune ca aceea preasla-vita. 

Dupa ce Sfintul Iosif a intrat in cetate, n-a gasit intre cei vii pe iubitul sau parinte, pe Sfintul Grigorie 
Decapolitul, pentru ca se dusese catre Domnul. Dar a vazut numai pe loan ucenicul lui si a plins mult 
dupa parintele sau Grigorie, ca nu s-a invrednicit sa-1 vada iarasi viu; si a stat linga mormintul lui 
impreuna cu parintele loan. Apoi dupa multa vreme s-a dus si loan catre Domnul si 1-a ingropat aproape 
de Sfintul Grigorie. Dupa aceea Cuviosul Iosif s-a mutat in alt loc deosebit si linistit, afara din cetate, nu 
departe de biserica Sfintului loan Gura de Aur. Acolo salasluindu-se, a zidit o biserica in numele 
arhiereului lui Hristos, Nicolae si a adus acolo moastele la amindoi parin^ii, ale Sfintului Grigorie 
Decapolitul si ale lui loan. Apoi a intemeiat acolo manastire si a adunat fra|i si venea la dinsul totdeauna 
mul^ime de oameni duhovnicesti si mirenesti, ca sa-i asculte inva^aturile lui cele insuflate de Dumnezeu; 
pentru ca darul Sfintului Duh izvora ca un riu din gura lui, prin cuvintele cele graite cu dulcea^a. 

Cuviosul Iosif, ducindu-se o data in Tesalia, a cistigat o buna parte din moastele Sfintului Apostol 
Vartolomeu, pe care le-a pus cu cinste in manastire. Si se invrednicea adesea a-1 vedea in vedenia visului, 
caci avea catre dinsul mare dragoste si credin^a, dorind sa impodobeasca praznuirea acelui sfint apostol cu 
cintari de laude, dar nu indraznea, indoindu-se de va fi placut sfintului apostol acel lucru, sau nu. El se 
ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu si apostolului Lui, ca sa i se dea instiintare despre aceasta si 
in^elepciune sa i se daruiasca de sus, ca sa poata scrie bine stihirile de cintare. 



28 



Deci, rugindu-se el pentru aceasta patruzeci de zile, cu post si cu lacrimi si apropiindu-se ziua pomenirii 
acelui apostol, la Vecernia praznicului a vazut pe Sfintul Apostol Vartolomeu, aratindu-se in altar 
imbracat in haine albe, perdeaua altarului fiind ridicata si il chema la dinsul. Ducindu-se Iosif mai 
aproape, Sflntul Apostol a luat de pe dumnezeiasca masa cartea Sfintei Evanghelii si a pus-o pe pieptul 
lui Iosif, zicindu-i: "Sa te binecuvinteze dreapta Atotputernicului Dumnezeu si sa izvorasca de pe limba ta 
ceresti ape ale in^elepciunii, faca-se inima ta scaun al Sflntului Duh, iar de cintarile tale sa se indulceasca 
toata lumea". 

Zicind aceasta, Sflntul Apostol Vartolomeu s-a facut nevazut; iar Cuviosul Iosif, cuprinzindu-se de 
negraita bucurie si darul in^elepciunii simtindu-1 in sine, s-a umplut cu totul de mul^umire. Si din acel ceas 
a inceput sa scrie cintari bisericesti si pesne de canoane, impodobind nu numai praznicul Sflntului 
Apostol Vartolomeu, dar si pe ale multor sfinti. Dar mai ales pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu a 
cinstit-o cu multe canoane, asemenea si pe Sflntul Ierarh Nicolae, si a umplut Sflnta Biserica de cintarile 
lui cele frumoase, de unde si-a cistigat si numirea de scriitor de cintari. 

Dupa aceea, imparatind Teofil, s-a ridicat iarasi viforul prigonirii de icoane asupra Bisericii si multi erau 
prigoniti si munciti. Atunci si Cuviosul Parintele nostru Iosif, scriitorul de cintari, pentru aratata mustrare 
cea cu indrazneala a eresului, a fost izgonit in Herson, unde a petrecut in legaturi si chinuri, pina la 
moartea lui Teofil. Apoi, dupa moartea acestuia, a fost chemat la Constantinopol de imparateasa Teodora, 
care impara^ea impreuna cu fiul ei Mihail si avusese dreapta credin|a impreuna cu preasfintitul patriarh 
Metodie. Iar dupa mutarea Sflntului Metodie, luind scaunul Sflntul Ignatie, in acea vreme Cuviosul Iosif a 
fost pus de dinsul pazitor de vase al dumnezeiestii Biserici celei mari a cetatii imparatesti. Si era foarte 
iubit de preasfintitul patriarh, asemenea si de toata rinduiala duhovniceasca si mireneasca, pentru via^a lui 
cea imbunatatita si pentru inva|aturile cele preain^elepte si de suflet folositoare care ieseau din limba lui, 
prin care pe multi ii pova^uia la calea mintuirii. Insa dupa citiva ani a patimit iarasi izgonire de la Barda, 
fratele imparatesei, care a fost intii stapinitor dupa imparatul, pentru mustrarea faradelegii. Caci, izgonind 
de la el fara vina pe so^ia sa cea dupa lege, a luat ca sotie pe o alta femeie, rudenia sa, silind legile 
bisericesti si netemindu-se de Dumnezeu, nici de oameni rusinindu-se. Pe acela il mustra Cuviosul Iosif, 
precum odata Sflntul loan Mergatorul Inainte mustra pe Irod. Pentru acest lucru a fost izgonit si chinuit 
de dinsul, precum si preasfintitul patriarh Ignatie, caci si el a rabdat izgonire si primejdii multe de la 
Barda eel faradelege. 

Apoi, dupa ce Barda a fost ucis de slugile imparatesti, pierind cu sunet, iar dupa dinsul si imparatul 
Mihail fiind asemenea lipsit de via^a de catre ai sai, a luat imparatia Vasile Macedon. Atunci s-au intors in 
Constantinopol si Sflntul Ignatie cu Sflntul Iosif. Deci, Ignatie si-a luat iarasi scaunul sau si Iosif iarasi 
cea mai dinainte cinste a pazirii de vase. Si nu numai preasfinfitului Ignatie, dar si lui Fotie, care a fost 
dupa dinsul la patriarhie, Sflntul Iosif, scriitorul de cintari, le era iubit si cinstit. Pentru ca acel patriarh 
toata rinduiala bisericeasca o incredin^ase Cuviosului si-1 numea pe el om al lui Dumnezeu si inger in trup 
si parinte al parintilor. Deci a poruncit la tot clerul sau, ca pe Cuviosul Iosif sa-1 aiba ca parinte 
duhovnicesc, descoperindu-i constiin|ele lor si marturisind greselile lor. Cuviosul era si inainte vazator, 
vazind mai inainte greselile cele tainute. Insa nu mustra pe eel gresit, ci cu cuvinte indemnatoare il inva^a, 
pina ce, umilindu-se eel ce se marturisea, isi spunea singur faradelegea tainuita; pentru ca era puternic in 
cuvintele cele de Dumnezeu insuflate, cu inlesnire putind sa intoarca pe cei pacatosi la pocain^a. 

Iar dupa ce a petrecut ani multi si a ajuns la adinci batrineti, a slabit cu trupul de ostenelile cele multe, in 
care a fost din tinere^e, pe de o parte nevoindu-se pustniceste, iar pe de alta rabdind pentru dreptate 
surghiun, legaturi si temni^e. Apoi, ti nm d rinduiala bisericeasca si impodobind cu cintari praznicele si 
pomenirile sfinfilor, s-a ingrijit mult si pentru mintuirea sufletelor omenesti. Deci, aproape de moarte, a 
cazut in boala, cind se sfirseau zilele Sfintului Post de patruzeci de zile, avind instiin^are in somn de la 
Dumnezeu pentru moartea cea grabnica. 

Deci, in Sfinta Vineri cea Mare a Patimilor celor de voie ale lui Hristos, scriind toate vasele si lucrurile 
bisericii cele incredin^ate lui, le-a trimis la preasfintitul patriarh Fotie si se pregatea de iesire, rugindu-se 
lui Dumnezeu si zicind: "Mul^umesc Jie, Doamne Dumnezeul meu, ca in umbra aripilor Tale m-ai pazit 

29 



in toate zilele vie^ii mele. Si acum pina in sfir§it pazeste-mi duhul meu si da-mi parte ca fara vatamare sa 
scap de diavolii intunericului si de infricosarile cele din vazduh; ca nu cindva sa se bucure de mine 
vrajmasul meu, pentru nestiin^a mea si pentru greselile ce am facut in via^a mea. 

Pazeste turma Ta, o, Cuvinte al Tatalui si toate ale Tale zidite cu dreapta Ta, apara-le pina la sfirsitul 
veacului. Fii ajutator fiilor celor iubni ai Bisericii Tale. Da miresei Tale - Sfintei Biserici - pace vesnica si 
alinare neinviforata. Pe imparateasca sfin^enie, cu ale Tale daruri lumineaz-o. Pe mindrul Veliar supune-1 
sub picioarele celor ce apara credin^a cea dreapta si pe toate eresurile cele vatamatoare de suflet 
izgoneste-le de la Biserica Ta, iar sufletului meu daruieste-i, ca in pace si cu blinde^e sa se desparta de 
trupul acesta. Desi nu sint din numarul sfunilor si placu|ilor Tai in care a petrecut Duhul Sfint, pentru ca 
ma stiu ca sint pacatos inaintea Ta, insa Tu, fiind bunatatea cea nemasurata, nu cauta la gresalele mele, ci 
fa-ma vrednic par|ii fiilor Tai. Amin". 

Astfel rugindu-se Cuviosul Iosif, impartasindu-se cu dumnezeiestile Taine si tuturor celor ce erau linga 
dinsul dindu-le binecuvintare, si-a ridicat miinile spre cer, cu fa|a luminoasa si vesela si si-a dat lui 
Dumnezeu Sfintul lui suflet. Si indata s-a adunat de pretutindeni mul^ime de monahi si mireni, dintre care 
mul^i plingeau, numindu-1 unii parinte al lor, unii hranitor, aUii facator de bine, al^ii mingiietor, iar aUii 
inva^ator, pova^uitor si ocirmuitor al mintuirii lor si 1-au ingropat cu cinste si cu laude in mormint. 

Dar mai cinstita si mai slavita i-a fost petrecerea sfintului sau suflet in cur|ile ceresti, de catre duhurile 
cele fara de moarte. Acest lucru s-a invrednicit a-1 vedea cu ochii un prieten iubit al lui, care nu era 
departat cu locul, fiind barbat drept si placut lui Dumnezeu. Pentru ca in acel ceas, cind iubitul lui suflet, 
desparjindu-se de trup, mergea spre ceruri la Dumnezeu, a auzit barbatul acela un glas de sus, zicindu-i: 
"Iesi din casa si vezi tainele cele minunate ale lui Dumnezeu!" Iar el iesind si privind in sus, a vazut 
crugul ceresc despar^indu-se in doua si ieseau de acolo cetele sfin|ilor. Mai intii mergea ceata Apostolilor; 
dupa aceea a Mucenicilor, apoi a proorocilor si dupa aceasta a arhiereilor. 

Niste lucruri ca acestea minunate vazindu-le barbatul acela, se minuna cu spaima si nu pricepea ce era 
aceasta. Apoi iarasi a auzit glas: "Priveste si ia aminte, ca toate cele vazute de tine ni vor fi aratate!" §i 
indata a vazut patru tineri unii mai luminosi decit al^ii, iar intre ei mergea o Fecioara cu negraita slava si 
cinste. Aceea era Preacurata si binecuvintata Fecioara Maria, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru. Ea 
mergind, poruncea cetelor sfin^ilor barba^i sa primeasca pe acel sfint suflet, care le-a laudat ale lor fapte si 
pomeniri si cu via^a le-a urmat. Atunci putea sa-i vada pe to^i cu negraita bucurie si sirguindu-se cu 
dragoste a primi pe o cinstita fa^a ca aceasta, ce se suia la cer. 

Vazind unele ca acestea acel barbat, gindea in sine, zicind: "Cine este acesta pe care il invrednicesc cu 
atita cinste cetele vie^uitorilor ceresti?" Apoi a auzit glasul ingerilor ce duceau pe acel sfint suflet si cu 
mare glas graiau: "Acesta este Iosif scriitorul de cintari, impodobitorul a toata Biserica, care, 
invrednicindu-se de darul Sfintului Duh, a urmat vie^ii apostolilor si mucenicilor si faptele lor le-a dat in 
scris; drept aceea acum de la aceiasi sfin|i primeste cinste si lauda". 

Astfel sufletul Cuviosului Iosif, scriitorul de cintari, s-a dus la cele ceresti cu dan^uire. Iar barbatul care a 
vazut aceasta, s-a umplut de nespusa bucurie, intr-o slavita vedenie ca aceea. Insa de jale mare se 
cuprindea, caci nu s-a invrednicit sa vada mai mult slava aceea, cum acel binecuvintat suflet a intrat 
inlauntru in cele de sus cum inaintea luminii celei prealuminoase a lui Dumnezeu in Treime a stat si s-a 
inchinat. 

Inca si alta instiin|are pentru aceasta petrecere spre cer a Cuviosului Iosif, s-a facut in acest fel. Era in 
Constantinopol o biserica a Sfintului Mucenic Teodor, care se numea Fanerot, adica aratator, caci 
lucrurile cele furate sau tainuite sau pierdute, le arata celor ce alergau la el cu rugaciune. Fugind de la un 
om, un rob foarte trebuitor, si de a carui fugire mihnindu-se omul acela, a mers la biserica Sfintului 
Teodor Fanerot si rugaciunile isi savirsea, rugind pe mucenicul lui Hristos, ca sa-i arate pe robul sau. Si 
petrecind trei zile si trei nop^i linga biserica si nimic intimplindu-se, s-a mihnit si voia sa se duca. Deci era 
vremea Utreniei si un cuvint folositor de suflet se citea in biserica; iar omul acela, in vremea citirii 

30 



dormind pu^in, a vazut pe sfintul aratindu-se lui si zicindu-i: "De ce te mihnesti, omule? Iosif, facatorul de 
cintari, despar^indu-se de trup, am fost pe linga dinsul; si murind acela in aceasta noapte, sufletul lui care 
ne-a cinstit cu canoane si cu cintari, a fost petrecut spre ceruri de noi to^i si inaintea fe^ei lui Dumnezeu s- 
a dus. Pentru aceea am zabovit de nu m-am aratat tie. Iar acum iata sint aici, ascultind cererea ta. Deci du- 
te in cutare loc - spunindu-i numele locului - si acolo il vei afla pe robul tau, pe care-1 cau^i". 

Amindoua aceste instiin^ari ne adeveresc ce fel de slava a cistigat Cuviosul Iosif de la Dumnezeu pentru 
ostenelile sale si de la sfin|ii lui Dumnezeu cinste si lauda in cerestile locasuri, unde acum, stind inaintea 
scaunului lui Dumnezeu, cinta cintari ingeresti, slavind si laudind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, pe 
un Dumnezeu in Treime, in veci. Amin. 

□ NotaD - Acest Cuvios Iosif, scriitor de cintari a trait in vremea impara|iei lui Nichifor, a lui Mihail 
Curopalatul, a lui Leon Armeanul, a lui Mihail Valvos, a lui Teofil si a lui Mihail fiul sau, care, impreuna 
cu maica sa Teodora au impanuit si s-a savirsit pe vremea impara^iei lui Vasile Macedon, in anul de la 
facerea lumii 6391, iar de la intruparea Cuvintului lui Dumnezeu 883, in a patra zi a lunii Aprilie, in 
saptamina luminata a Invierii lui Hristos, in noaptea Miercurii luminate, spre Joia cea luminata. Si atunci 
era slova Pascaliei, Pastele lui Hristos. 

Se cade a sti si aceasta, ca se afla doi sfhni cu numele Iosif, scriitori de cintari. Cel dintii, Iosif, 
episcopului Tesalonicului, frate bun al Cuviosului Teodor Studitul, a carui pomenire este in 26 Ianuarie; 
iar alt Iosif este Cuviosul acesta, care a fost pazitor de vase al Bisericii celei Mari. Iar canoanele cele 
facute de dinsii se cunosc in acel fel. Unde la inceputul canonului este scris "Facerea lui chir Iosif, sa 
cunosti ca este Sfintul Iosif eel dintii, fratele Studitului, episcopul Tesalonicului, pentru ca acel cuvint 
"chir", este semn de mare cinste si stapinire, precum este episcopia. Iar unde este scris fara adaugirea 
"chir", sa in^elegi ca este eel de al doilea, Cuviosul Iosif, care n-a fost episcop, fara numai ieromonah si 
egumen, pazitor de vase al Bisericii celei Mari a Constantinopolului. 



Patimirea Sfintei Muceni^e Fervuta §i a roabei sale 

(4 aprilie) 

Sfintul Simeon, episcopul Persiei, sfirsindu-si a sa mucenicie pentru Hristos, fund chinuit de imparatul 
Savorie, au ramas dupa dinsul doua surori ale lui, una fecioara, cu numele Fervuta, iar alta vaduva, si o 
roaba. Deci, sfinta fecioara era tinara cu anii si la fa^a frumoasa fara masura, de a carei frumuse^e 
instiin^indu-se imparateasa Persiei, femeia lui Savorie, a poruncit sa o aduca la sine. Ducindu-se slugile, 
au luat pe acea sfinta fecioara, pe sora ei si pe roaba si le-au dus la imparateasa, cind se sfirsea anul, dupa 
uciderea Sfintului episcop Simeon. 

Vazind imparateasa frumusetea Fervutei, a zis catre dinsa: "O, fecioara, ^i se cade, sa fii stapina a multora, 
avind o astfel de frumuse^e". Iar sfinta a raspuns: "Am mire pe Hristos, pentru care fratele meu a patimit 
si nu pot sa ma gindesc la alt mire". Iar imparateasa nemaiintrebind-o nimic, a poruncit ca sa petreaca in 
palatul imparatesc, cu sora ei si cu roaba. Dar a doua zi imparateasa s-a imbolnavit deodata si au mers 
vrajitorii Persiei sa o cerceteze si sa-i cunoasca boala ei. Deci, au vazut in palatul imparatesei pe Fervuta 
fecioara cea frumoasa si s-a rank unul din vrajitori de frumuse^ea ei. Apoi, iesind din palat, a trimis la 
dinsa, zicindu-i: "De vei voi sa-mi fii mie femeie, apoi te voi cere de la imparateasa si vei fi stapina a 
multor averi si boga^ii". Raspuns-a sfinta: "Nu-mi este cu putin^a mie, fiind crestina, sa ma unesc cu 
paginii!" 

Auzind aceasta vrajitorul acela, s-a umplut de rusine si de minie si ducindu-se la imparatul Savorie, a zis: 
"Nu este usoara boala imparatesei, fiind otravita. lata, sint in palatul ei doua surori crestine, al caror frate, 
Simeon, episcopul crestin, a fost ucis din porunca ta. Si cu adevarat aceasta este, ca acelea avind rautate 
asupra ta pentru fratele lor, pregatind otrava, i-au dat imparatesei tale". Deci, indata imparatul a poruncit 

31 



ca sa le aduca pe acelea la intrebare. Fiind aduse la imparatul toate trei, Sfinta Fervuta, sora ei si roaba, au 
iesit la dinsele dupa porunca imparatului, Mauptis, boierul vrajitorilor, si cu dinsul al^i doi boieri din 
suita, ca sa le intrebe si sa auda raspuns de la dinsele. Aceia sezind la judecata si pe femeile aduse 
punindu-le inainte, dupa ce au vazut negraita cuviin^a a Sfintei Fervuta, indata s-au ranit inimile lor si 
fiecare dintre dinsii gindea in sine viclesuguri si tainuia fiecare unul de altul necuratul sau cuget. Si au zis 
catre dinsele: "Pentru ce a^i otravit pe imparateasa, stapina lumii? lata, sinte^i vinovate de moarte". 

Sfinta Fervuta le-a raspuns, zicind: "Pentru ce a bagat satana in inima voastra o scornire ca aceasta asupra 
noastra, care lucru este departe de adevar? Si pentru ce cu nedreptate voui sa ne ocarni pe noi? Daca 
sinte^i inseta|i de singele nostru, apoi cine este eel ce va opreste pe voi, ca sa-1 be^i? Daca dori|i 
injunghierea noastra, iata in toate zilele miinile voastre vi le spurca^i, iar noi pentru Dumnezeul nostru 
murim ca niste crestine, nelepadindu-ne de El; de vreme ce El este via^a noastra si, precum este scris 
noua, unui Dumnezeu ne inchinam si Aceluia Unuia Ii slujim. Inca este si aceasta scrisa in car^ile noastre: 
"Vrajitorul si fermecatorul sa nu traiasca, ci sa moara de miinile poporului". Deci, cum as fi dat cuiva 
otrava, cind nu este o mai mare rautate ca aceea, adica a ne lepada de Dumnezeul nostru? Caci pentru 
amindoua greselile acelea sta deasupra noastra pedeapsa de moarte". 

Acestea graindu-le sfinta, cu dulcea^a o ascultau pe ea si minunindu-se de frumusetea si de in^elepciunea 
ei, nu puteau sa-i graiasca ceva impotriva, ci fiecare in sine gindea: "Eu voi ruga pe imparatul ca sa le 
elibereze de la moarte si imi voi lua mie pe fecioara aceasta de femeie". Si abia a raspuns Mauptis, zicind: 
"Desi nu se cade voua a face fermecatorii, precum a|i zis, ca sa nu calca^i legea voastra, insa, dorind 
razbunarea mor^ii fratelui vostru, a|i facut aceasta". Raspuns-a Sfinta Fervuta: "Dar ce rau a patimit de la 
voi fratele nostru, ca pentru aceea sa va doresc voua moartea, si via^a noastra sa o pierdem la Dumnezeu? 
Caci desi voi 1-a^i ucis pe el, hnindu-va cu pagineasca voastra minie, insa el este viu si se bucura cu 
Hristos in cereasca Lui Impara^ie, in fa^a careia impara^ia voastra nu este nimic". Acestea zicindu-le 
sfinta, a poruncit boierul, sa duca pe sfintele fecioare in temni^a. 

A doua zi foarte de diminea^a, Mauptis, boierul vrajitorilor a trimis in taina, in temni^a, la Sfinta Fervuta, 
zicindu-i: "lata gata sint, ca sa rog pentru tine pe imparatul, numai sa voiesti sa-mi fii mie femeie". Iar 
sfinta fecioara, auzind acelea, cu indrazneala a raspuns: "Astupa-^i gura, preanecuratule ciine, vrajmasule 
al lui Dumnezeu si a toata dreptatea, sa nu indraznesti mai mult unele ca acele necurate cuvinte, sa le 
aduci in urechile mele, ca nu sufera mintea sa le auda pe acelea. Nu va fi aceasta in veci, pentru ca odata 
m-am unit cu Domnul meu Iisus Hristos si fecioria mea Aceluia o pazesc si credin^a si adevarul Aceluia 
ma sirguiesc a le inchina. Ca Hristos, fiind singurul fara de pacat, este puternic sa ma scoata din 
paginestile voastre miini si din necuratele voastre ginduri, pe care le-a^i pus asupra mea. Deci nu ma tern 
de moarte, nici ma infricosez de ucidere, pentru ca prin aceasta ma trimiteti la Sfintul Episcop Simeon, 
iubitul meu frate, si acolo voi afla mingiiere de necazurile mele si de suspinuri, pe care le-am rabdat dupa 
moartea lui". 

Astfel Sfinta Fervuta mireasa lui Hristos a izgonit pe trimisul lui Mauptis cu necinste de la sinesi; iar pe 
insusi Mauptis, boierul vrajitorilor 1-a umplut de mare rusine. La fel a facut si celorlaUi doi boieri, care de 
frumuse^ea ei se ranisera. Pentru ca fiecare dintre dinsii trimitea in taina la dinsa in temni^a pe solii lor 
spre a lor inso|ire si to^i s-au rusinat de catre dinsa. Dupa aceea rusinindu-se ei de in^elepciunea fecioarei 
aceleia si vazindu-si paguba lor, s-au sfatuit to^i cei trei boieri sa piarda cu totul pe fecioara Fervuta si pe 
cele impreuna cu dinsa. Deci, au marturisit cu nedreptate inaintea imparatului min^ind, ca cele trei 
crestine sint vrajitoare si fermecatoare vrednice de moarte. 

Deci, le-a poruncit imparatul sa se inchine soarelui si sa fie vii. Iar sfintele muceni^e fiind duse iarasi la 
judecata inaintea celor trei boieri, dupa ce au auzit acea porunca imparateasca, au raspuns: "Noi ne 
inchinam lui Dumnezeu Facatorul cerului si al pamintului si cinstea Aceluia nu o vom da soarelui, care 
este faptura a lui Dumnezeu pe Care II cinstim noi, iar ale voastre ingroziri, niciodata nu pot sa ne 
desparta de dragostea Mintuitorului si Domnului nostru Iisus Hristos". Dupa ce sfintele au zis acestea, 
Mauptis si cei doi boieri, au strigat cu glas mare: "Sa se piarda de pe pamint femeile acestea, care au dat 
imparatesei otrava si au aruncat-o pe ea in cumplita boala". Si s-a dat de la imparat, asupra sfintelor 

32 



muceni^e, hotarire de moarte, ca acele trei femei crestine sa moara cu acel fel de moarte cu care vor voi 
vrajitorii Persiei. Si ziceau oamenii aceia pagini: "De nu se vor taia femeile acelea in doua, iar 
imparateasa de nu va trece printre parjile taiate ale trupurilor lor, nu va putea sa se tamadu-iasca". 

Fiind duse la taiere sfintele muceni^e, Mauptis iarasi a trimis la Sfinta fecioara Fervuta, zicindu-i: "De 
voiesti sa ma ascul^i pe mine, apoi nici tu nu vei muri, nici cele ce sint cu tine". Iar sfinta fecioara, cu 
mare si minios glas ocarindu-1, i-a zis: "Pentru ce, necuratule ciine, graiesti acestea, pe care nici a le auzi 
nu pot? Pentru ca eu desavirsit doresc sa mor pentru Hristos Dumnezeul meu, ca sa dobindesc de la El 
via^a vesnica; pentru ca niciodata nu voi iubi via^a aceasta vremelnica, ca sa nu mor cu moartea cea 
vesnica". Atunci paginii, sco^ind pe sfintele mucenice din cetate, au infipt pentru fiecare cite doi pari, de 
unul au legat pe Sfinta Muceni^a Fervuta de grumaji, iar de altul i-a intins picioarele ei. Asemenea si pe 
sora ei si pe roaba, intinzindu-le la pari, le-au legat si aducind un ferastrau de lemn, le-au ferestruit in 
doua. 

Astfel Sfintele Mucenice, miresele lui Hristos, si-au dat preacuratele lor suflete in miinile Mirelui lor 
Celui fara de moarte. Dupa aceasta muncitorii au pus sase copaci mari, trei de-o parte a drumului si trei de 
alta, si au spinzurat de ei parole cele ferestruite ale trupurilor sfintelor mucenice. O, inspaimintatoare 
priveliste si vedere plina de lacrimi! Dupa aceea au petrecut-o pe necurata lor imparateasa, pe calea aceea, 
printre trupurile cele spinzurate ale sfintelor mucenice, si a trecut dupa dinsa toata mul^imea poporului, iar 
la sfirsit cinstitele trupuri ale Sfintelor Mucenice le-au aruncat intr-o groapa. 

Asa s-a sfirsit Sfinta Muceni^a Fervuta, impreuna cu sora ei si cu roaba sa, in patru zile ale lunii Aprilie, 
intru Iisus Hristos Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava si impara^ia, cinstea si inchinaciunea in vecii 
vecilor. Amin. 



Patimirea Sfin^ilor Mucenici Agatopod diaconul §i Teodul cite^ul 

(5 aprilie) 

Pe vremea impara^iei lui Diocletian si Maximiam, paginii impara^i ai Romei, erau in Tesalonic doi clerici 
bisericesti placu^i lui Dumnezeu, Agatopod si Teodul. Agatopod era cu rinduiala diacon, batrin de ani si 
foarte in^elept, impodobit cu caruntete, iar Teodul era cite^, tinar si frumos la fa^a, fiind in anii tinere|ii si 
vie|uind in curate si fara de prihana, fiu al unor cinstni paring crestini, care avea fra^i dupa trup, pe 
Capiton, Mitrodor si Filostorghie, to|i desavirsi|i dreptcredinciosi catre Dumnezeu. Chiar mai inainte de 
nevoin^a patimirii, fericitul Teodul a luat semn de la Dumnezeu pentru cununa marturisirii ce avea sa o 
cistige. Pentru ca intr-o noapte, odihnindu-se, i se parea in vedenia visului ca ia in mina sa un lucru de la 
o persoana cinstita. 

Deci, desteptindu-se din somn, a gasit in miinile sale un inel foarte frumos, nestiind din ce fel de materie 
era lucrat, avind pecete cu inchipuirea Sfintei Cruci, care era semnul patimirii pentru Iisus Domnul, Cel 
ce a patimit pe Cruce pentru noi. Cu inelul acela tinarul eel sfint tamaduia toate bolile intre oameni si 
numai daca intimpina Teodul, care purta inelul acela, pe cineva din cei bolnavi, indata fugea boala de la 
eel neputincios si i se dadea sanatate, si pentru aceasta mul^i dintre elini se intorceau catre Hristos. 

Dupa aceea, paginii impara^i au ridicat prigonire asupra crestinilor si au trimis poruncile lor cele necurate 
pretutindeni, ca oamenii sa se inchine idolilor celor facu^i de miini omenesti, iar nu lui Dumnezeu, 
Ziditorul tuturor. Acea porunca a mers si la Tesalonic si se puneau inainte la priveliste uneltele cele de 
muncire pentru cei ce nu se supuneau poruncii imparatesti. Mul^i din credinciosi fugeau sa se ascunda, 
oriunde puteau. Unii alergau voiosi la munci, iar al|ii, fiind neputinciosi, temindu-se de ingrozirile cele de 
moarte, se lipeau de pagini si mincau din jertfele cele idolesti, iubind aceasta desarta via^a mai mult decit 
cea fara de moarte; si, fugind de muncile cele de scurta vreme, isi pregateau moartea cea vesnica si 
pierzatoare. 

33 



Deci, diavolul se bucura de unii ca aceia, insa se biruia si se rusina de cei viteji la suflet si tari ostasi ai lui 
Hristos, precum si de acesti doi sfin^i, adica de Agatopod si Teodul, pentru ca acestia in vremea cumplitei 
prigoniri n-au fugit, nici nu s-au ascuns, ci petreceau in casa lui Dumnezeu totdeauna. Ziua si noaptea se 
rugau lui Dumnezeu pentru Sfinta Biserica, care era in primejdii si asteptau sa-i duca la munci. Dar, 
instiin|indu-se ostasii, i-au prins si i-au aruncat in temni|a. Pe atunci era in Tesalonic un ighemon cu 
numele Faustin. Acela, intr-una din zile, sezind la judecata a poruncit sa puna inainte la cercetare pe 
marturisitorii lui Hristos, pe Agatopod si Teodul. Iar aceia, fiind chema|i, mergeau cu veselie ca la un 
ospat, ^inindu-se de miini unul de altul, cu fe^ele luminoase, cu sufletele viteze si cu mare glas si cu 
indrazneala strigau: "Sintem crestini!" Si astfel au stat inainte la judecata tiranului. 

Vrind tiranul mai intii pe eel tinar sa-1 vineze cu amagirile sale, a poruncit ca sa se departeze to^i si pe 
Agatopod sa-1 duca de acolo, iar lui Teodul, chemindu-1 mai aproape de sine, i-a zis prieteneste: "Asculta- 
ma, o, tinarule, rogu-te, leapada acea noua amagire crestineasca si apropie-te de legile cele vechi, ca sa nu 
te lipsesti rau de via|a ta". Iar Sfintul Teodul, cu fa^a vesela, i-a raspuns: "Eu de mult am scapat de toata 
amagirea si ratacirea, iar pentru tine, care ai iubit desertaciunea, ma tern foarte mult ca sa nu cazi in 
moartea cea vesnica". Aceasta zicind sfintul, nu s-a miniat ighemonul, ci in tot chipul il amagea, uneori 
fagaduindu-i daruri, iar alteori cinste, ca sa se apropie la inchinarea de idoli. Si statea acolo un slujitor al 
lui Die, anume Zenos. Acela a zis catre sfintul: "Daca darurile si cinstirile nu te pleaca spre jertfa, apoi 
muncile te vor sili, ca sa te supui imparatestilor porunci". 

Mucenicul a raspuns aceluia: "Ingrozirile muncilor nu pot deloc sa ma infricoseze si cit de pu^in nu pot sa 
ma piece la voia voastra". Faustin iarasi il sfatuia si ii zicea: "Au nu este mai buna via^a cea cinstita, decit 
moartea cea cumplita?" Sfintul Teodul a raspuns: "Cu adevarat si eu am cunoscut aceasta, ca mai buna 
este via^a decit moartea, si mi-am pus in minte sa tree cu vederea aceasta via|a muritoare de purine zile pe 
pamint, ca sa ma fac partas vie^ii celei fara de moarte si bunata^ilor ceresti celor vesnice. Drept aceea, 
munceste-ma cu focul si cu bataile si vei cunoaste ca trupul care se munceste este stricacios si pieritor, iar 
sufletul eel in^elegator fiind nestricacios, prin munci despar^indu-se mai degraba de trup, mai mult se va 
veseli in via^a cea fara de sfirsit". Zis-a ighemonul: "Spune-mi, te rog, cine este mijlocitorul acestui mare 
bine, pentru a carui dragoste ^i-ai ales bataile si moartea, a le trece cu vederea astazi de voie". 

Sfintul Teodul a raspuns: "Dumnezeu, Cel ce a incuiat toate cu legile cele firesti, si Fiul Sau, Iisus 
Hristos, Cuvintul Tatalui, cu a Carui Cruce insemnindu-ma din pruncie, pina la sfirsitul vie|ii mele nu ma 
voi parasi de insemnarea Lui; ci, mai degraba prin muncile tale ma voi desparji de trup, decit de Crucea 
lui Hristos; pentru ca sint sluga credincioasa a Stapinului meu si nu ma infricosez nici de foe, nici de 
uneltele de munca". 

Faustin ighemonul, minunindu-se de o barbate si indrazneala ca aceea a Sfintului tinar Teodul, a poruncit 
sa-1 duca departe, la un loc deosebit, iar Sfintul Agatopod, chemindu-1 la sine, i-a zis: "Inchina-te zeilor 
nostri, caci Teodul, care a fost mai inainte in inselaciune, acum a fagaduit sa se inchine lor si sa aduca 
impreuna cu noi jertfa". Iar Sfintul Agatopod, cunoscind amagirea ighemonului, a raspuns: "Si eu cu 
sirguin^a si cu bucurie, dupa cuvintul lui Teodul, voi aduce jertfa adevaratului Dumnezeu si Fiului Sau, 
Iisus Hristos. Pentru ca acelui Dumnezeu a fagaduit Teodul sa-I aduca jertfa de buna mireasma". Faustin 
la rindul lui a zis: "Nu acelora pe care tu ii numesti, ci celor doisprezece zei care |in lumea a fagaduit 
Teodul sa le jertfeasca". 

Iar Sfintul Agatopod, clatinind pu^in din cap, a zis: "Oare dumnezei numesti pe aceia care din materii 
stricacioase i-a inchipuit mesterul dupa asemanarea omeneasca? Oare dumnezei sint aceia, pe care i-au 
facut oamenii cu miinile lor si ca unor mai buni si mai mari decit ei fara de minte au legiuit sa le 
slujeasca? Oare dumnezei sint aceia, care, daca voieste cineva sa-i rastoarne si sa-i sfarime pe dinsii, nu 
pot sa se impotriveasca, nici sa se apere pe ei? Care nu vad cu ochii, nici nu umbla cu picioarele si nici o 
sinuire oarecare nu au in ei? Oare dumnezei sint aceia, pe care ii cred elinii ca aveau oarecind suflet viu si 
spun despre dinsii ca fac preaurite lucruri desfrinate, iar acum pe aceia cioplindu-i, intr-un ban sau in 
patru, ii vind mesterii? Oare eu jertfa ce se cuvine Atotputernicului Dumnezeu sa o aduc nevrednicilor si 
necura^ilor ce sint socoti^i de tine ca dumnezei ai vostri? Oare cintare sa cint idolilor celor surzi?" 

34 



Unele ca acestea graind sfintul, boierii ce stateau inaintea ighemonului s-au temut ca nu cumva si ceilahi 
crestini care erau adusi la ispitire, prin cuvintele lui Agatopod, sa se intareasca in credin^a. Deci, indata a 
poruncit ca impreuna cu Teodul sa-1 duca in temnita. §i fiind dusi sfunii, popor mult urmindu-le, in multe 
feluri ii suparau pe dinsii, vazindu-i ca se sirguiesc spre mai bine. Pentru ca unii, milostivindu-se de 
tinere|ile lui Teodul, se sileau, prin multe si indemnatoare cuvinte, sa-1 intoarca de la socotin^a lui cea 
neschimbata; iar ahii, vazind cinstitele carunteti ale lui Agatopod, cu glas ca de sfatuire strigau catre el: 
"Oare si tu, Agatopoade, ai minte copilareasca, de nu cunosti cele ce i|i sint de folos vie|ii tale?" Iar 
sfunii, neraspunzind nimic poporului, mergeau. 

Sosind la temni^a, s-au rugat lui Dumnezeu cu liniste si s-au alaturat celor inchisi, care erau |inuti acolo 
din diferite pricini. Iar la miezul nop^ii, prin oarecare vedenii dumnezeiesti, s-au intarit si s-au desteptat 
bucurosi, chemind pe Iisus, Mintuitorul tuturor. Dupa aceea, spalindu-si miinile si fa^a cu apa curata si 
plecindu-si capul si genunchii la pamint, cu un glas au inal^at rugaciune lui Dumnezeu, zicind: 

"Dumnezeule, Facatorule si Atoatestiutorule, pierzatorul adincului, Cel ce ai facut lumea aceasta vazuta si 
ai rinduit alergarea cea neincetata a cerului, ca intru dinsa soarele pe toate sa le lumineze ziua, iar luna sa 
alunge intunericul eel de noapte cu stralucirea sa, si amindoi sa slujeasca impreuna cu stelele la iesirea 
celor ce se nasc pe pamint; Cel ce ai dat pamintului sa nasca fringe, iar adincului marii, nastere de pesti, 
pasarilor, loc in vazduh, ca marea sa slujeasca omului celui zidit de Tine, prin ale sale daruri, iar 
vazduhul, prin cintarea pasarilor, sa aduca cintare placuta Tie, apoi pamintul, sco^ind cu indestulare 
neamului omenesc roduri de multe feluri, Tie, Stapinului tuturor, sa-Ti inal|e multumire prin gurile 
omenesti; Tu pe neamul nostru, cel ce a facut faradelege si de la poruncile Tale s-a departat si in be^ii si 
desfrinari a cazut, nu 1-ai lasat sa piara pina in sfirsit, nici ai eliberat pe diavol sa orbeasca faptura cea 
in^elegatoare si sa o duca pina la iad, ci, dind uitarii greselile omenesti si, prin milostivire plecindu-Te, ai 
trimis la oameni de pe scaunul ceresc pe Unul nascut Fiul Tau, Care, firea omeneasca primind-o, pe a Sa 
nestricaciune sa o amestece cu a noastra stricaciune si cuvintul Tau, Cel ce petrece cu Tine pururea, prin 
Care toate s-au facut, pe cei rataci^i in nedrepta^i sa-i intoarca iarasi la calea cea dreapta. Pentru ca Tu cu 
Fiul si Fiul cu Tine si cu Sfintul Duh, privind spre toata lumea, cu minunile Tale cele preaslavite pe cei 
necredinciosi i-ai adus la sfinta credin^a. Tu, Fiule al lui Dumnezeu, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, 
1-ai inviat pe Lazar cel mort de patru zile cu cuvintul, biruind legile firii si ale mor^ii. Tu, prin tina cea 
pusa pe ochii lui, ai luminat pe omul cel orb din nastere, precum si altadata acelei femei ce-i curgea singe, 
cind s-a atins de hainele Tale, indata i-ai dat tamaduire, asemenea si pe slabanog facindu-1 sanatos, i-ai 
poruncit sa-si poarte patul sau. 

Deci, si acum, o, Dumnezeule, binevoieste spre inso^irea noastra si ne intareste cu putere de sus, ca prin 
ajutorul Tau suferind cu vitejie muncile paginilor, sa putem trece la cereasca Impara^ie". 

Astfel rugindu-se sfin^ii, cei ce erau lega^i impreuna cu dinsii, care pentru ucideri sau desfrinari erau tinu^i 
acolo, lepadind frica mor|ii celei trupesti, degraba au cazut la picioarele sfin^ilor, cerindu-si iertare de 
greselile lor si scapare din moartea cea sufleteasca. Iar poporul care era afara, stricind incuietorile 
temni^ei a intrat inauntru si asculta cu dulcea^a si cu mirare cuvintele ce ieseau din gurile robilor lui 
Dumnezeu. Vazind-o aceasta Evpsihie, mai marele cur^ii Tesalonicului, cel mai osirdnic slujitor al 
diavolului, a alergat degraba la ighemon, spunindu-i ca mul^i vor lasa slujba zeilor daca acei doi crestini 
care se tin lega^i in lan^uri nu vor fi pierdu^i. §i s-a tulburat ighemonul de minie si indata a trimis ostasi ca 
sa aduca la dinsul pe batrin si pe tinar si i-a pus inainte la nedreapta judecata pe robii lui Hristos. 

Deci, uitindu-se ighemonul catre Sfintul Teodul, a zis: "Oare nu stii ca cu dreptate este a asculta poruncile 
impara^ilor ce stapinesc lumea?" Sfintul Teodul a raspuns: "Pe cele ce le porunceste Stapinul cerului si al 
pamintului, pe acelea cu adevarat trebuie a le asculta mai intii si cu lucrul a le implini, ca acesta este lucru 
dreptcredincios, iar cele ce poruncesc impara|ii cei vremelnici, numai acele porunci care vor fi drepte si 
nepotrivnice cerescului Facator este bine a le asculta, iar de sint nedrepte, apoi nicidecum nu se cade a le 
asculta pe dinsele". 



35 



Faustin ighemonul a zis: "Spune-mi mie, cine a facut cerul?" Raspuns-a Sfintul Teodul: "Dumnezeu 
Atot|iitorul si Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care este Cuvintul Tatalui". Zis-a Faustin: "Oare Acela 
este, pe Care, muncindu-L cu munci preacumplite iudeii, L-au rastignit?" Raspuns-a mucenicul: "Acela 
este, pe Care L-au rastignit evreii si a patimit de voie pentru noi; Care, dupa aceea, a inviat din mor^i cu 
puterea dumnezeirii Sale si Care, ca un biruitor al mortii, a fost vazut inaltindu-se la cer, de unde iarasi va 
veni ca sa judece pe cei necredinciosi". Dupa aceea Faustin a zis: "Dar pentru ce zeilor nostri nu voiesti sa 
le aduci jertfe?" Sflntul raspunse: "Nu este mai bine a aduce jertfe Aceluia de care sint ziditi facatorii 
idolilor, decit idolilor celor facu|i? Cu adevarat este mai bun Ziditorul decit zidirea". 

Atunci Faustin ighemonul a poruncit sa dezbrace de haine pe Sflntul Teodul eel tinar si sa-1 goleasca spre 
muncire. Iar crainicul striga: "Jertfeste zeilor si vei scapa!" Dar mucenicul graia catre muncitor: "Hainele 
de pe trup mi le-ai luat, dar credin^a catre Dumnezeul meu nu o vei putea lua in veci de la mine". Graind 
astfel sflntul cu libertate si defaimind muncile, numindu-i pe imparafl tirani de multe ori, ighemonul a 
poruncit ca inaintea fe^ei lui Teodul sa-i puna sa jertfeasca idolilor pe cei care au fost mai inainte crestini 
si care, fiind biruiti de munci, s-au inchinat idolilor. Acest lucru vazindu-1 Sflntul Teodul, il durea inima 
pentru cei biruiti si cazu|i; iar catre ighemon graia: "Pe cei neputinciosi i-ati biruit, iar pe ostasii cei tari ai 
lui Hristos nicidecum nu puteti sa-i biruiti, chiar de ve|i afla munci si mai mari, dar sa stii, ighemoane, ca 
aceste munci pe care le-ai gatit asupra noastra sint purine si vrednice de ris. Deci sa afli mai cumplite 
munci, ca sa cunosti cit de mare este credin|a si dragostea noastra catre Dumnezeu". 

Dupa aceasta ighemonul a poruncit Sflntului Teodul ca sa aduca car^ile crestinesti la judecata. Iar sflntul a 
raspuns: "Daca as fi stiut ca, cunoscind desertaciunea inchinarii idolesti, o vei lepada si vei voi a te intari 
in adevarul dreptei credin^e, apoi |i-as fi adus cartile proorocesti si apostolesti. Dar, de vreme ce stiu ca 
gindesti viclesug, nu-ti voi da in miini dumnezeiestile daruri". Faustin zise: "Nu te voi cru^a, zdrobindu-ti 
trupul si dindu-1 fiarelor spre mincare, daca nu ma vei asculta degraba". 

Sfintul raspunse: "lata trupul meu sta inaintea muncilor, iu^este-te asupra lui precum voiesti si munceste-1 
mai cumplit decit ingrozirile cele graite de tine, dar eu nu voi da paginilor spre batjocura sfintele carti". 
Atunci ighemonul, voind sa infricoseze pe mucenic, a poruncit sa-1 duca la moarte, socotind ca, vazind 
pedeapsa de moarte, se va teme si se va supune voin^ei lui. Deci fiind scos la locul de schin, cind a vazut 
Sfintul Teodul sabia asupra sa, a strigat catre Dumnezeu: "Slava Tie, Dumnezeule, Tatal Domnului meu, 
Cei ce a binevoit a patimi pentru noi. lata, cu darul lui Hristos, vin si eu catre Tine, murind pentru Tine cu 
osirdie!" Zicind aceasta, si-a plecat capul sub sabie, dar nu 1-a taiat; pentru ca, aflind ighemonul ca Sflntul 
Teodul doreste taierea de sabie, ca pe o cununa de veselie, a poruncit sa-1 intoarca intreg. 

Intr-acea vreme ighemonul ispitea pe Sflntul Agatopod, intrebindu-1 si zicind: "Ce fel de via^a ai?" Sflntul 
raspunse: "Aceea pe care o are si Teodul". Ighemonul zise: "Ce fel de impartasire ai cu Teodul? Oare vreo 
rudenie oarecare v-a insotit?" Sflntul Agatopod raspunse: "Cu neamul sintem despaititi intre noi, dar cu 
credin^a si cu obiceiul sintem uniti, §i pe cit ne deosebim cu neamul, pe atit ne unim cu duhul". Ighemonul 
zise: "Vad ca amindoi va sirguiti la o munca, pentru ca aceasta o spun cuvintele voastre". Sflntul 
Agatopod raspunse: "Daca cu o munca ne ducem din via|a aceasta, apoi tot de aceeasi rasplatire ne vom 
invrednici de la Dumnezeul nostra". 

Faustin zise: "Nu-ti es te rasine \iq, fiind batrin, sa te amagesti ca un tinar si sa te dai de bunavoie in 
aratata primejdie?" Sfintul Agatopod raspunse: "Nu ma amagesc nicidecum, nici nu sint desert de 
nadejdea in Hristosul meu si pe cit sint mai batrin cu anii, pe atit ma sirguiesc a arata mai multa osirdie 
catre Dumnezeul meu si laud pe Teodul, care sta tare, desi este mai tinar, pentru cinstea adevaratului 
nostra Dumnezeu". Iar Faustin ighemonul, cautind spre Teodul, i-a zis: "Nu te amagi, o, tinarale, de 
cuvintele batrinului acestuia! Nu te da la moarte fara socoteala, pentru ca el, fiind batrin acum, nu este cu 
mirare ca doreste moartea; iar tu, fiind inca tinar si pu|in vie^uind, pentru ce voiesti sa te lipsesti in desert 
de aceasta dulce via^a?" Sfintul Teodul raspunse: "Sa nu ma socotesti ca sint mai neputincios decit 
batrinul si nu voi putea suferi muncile cele de o potriva, pentru ca, desi sint tinar cu anii, insa intocmai ca 
batrinul stiu pe Unul Dumnezeu a toate facator si sint gata a patimi intocmai pentru Dinsul". 

36 



Graind sfin^ii unele ca acestea si chemind pe Hristos, i-au legat ostasii dupa porunca tiranului si i-au dus 
iarasi in temni^a; iar ei slaveau pe Dumnezeu, cu al Carui ajutor au biruit pe diavol. Iar cunoscutii lor, 
adunindu-se, i-au inconjurat plingind; si i-a intrebat Sflntul Teodul: "Pentru ce v-ati adunat aici si de ce 
plingeti?" Ei au raspuns: "Plingem pentru primejdia voastra". Iar sflntul, zimbind, a zis: "Pentru ce voi, 
induiosindu-va, plingeti de primejdiile noastre, ca sa ne intristati pe noi, cei ce alergam spre cele mai 
bune?" 

Graind acestea Sflntul Teodul, a venit un ostas cumplit trimis de la ighemon, care, legindu-i pe amindoi 
cu lan^uri de fier, i-a bagat in temni^a cea mai dinauntru si i-a incuiat, sa nu poata intra nimeni la dinsii. 
Sfintii mucenici, dupa ce a inserat, intr-un tirziu, s-au rugat lui Dumnezeu ca sa-i intareasca intru nevoin^a 
pina in sflrsit si s-au odihnit. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce cauta pe cuviosii Sai, fiind cu un 
suflet si un gind, le-a trimis la amindoi o vedenie in vis, despre sflrsitul ce aveau sa-1 aiba. Aceasta 
vedenie le-a fost astfel: Li se parea ca intra amindoi intr-o corabie, ce era plina de oameni, si se vedeau in 
corabie in mijlocul marii, primejduindu-se de furia valurilor, pentru ca marea se invaluia de o furtuna 
mare si se izbea corabia de valuri sfarimindu-se si afundindu-se. Si vedeau pe oamenii care erau cu dinsii, 
unii inecindu-se, altii inotind, altii apropiindu-se de cite o piatra si pierind, iar pe ei prin indreptarea 
cirmaciului, s-au vazut izbaviti de inecare, imbracati in haine luminoase si ajungind la un munte oarecare 
inalt, care nu era departe. 

Deci, desteptindu-se din somn, au spus unul altuia vedenia aceea si se mirau cum amindoi au avut aceeasi 
vedenie. Si au cunoscut ca la amindoi un dar li se va darui de Hristos, adica mucenicia marii, in care multi 
afundindu-se, ei vor trece izbaviti, si se vor sui la muntele ceresc, spre primirea rasplatirilor celor vesnice. 
Si intarindu-se cu nadejde, au mul^umit de aceea Bunului Dumnezeu, Pova^uitorul lor, cazind cu fe^ele la 
pamint si zicind: "Cine astepta vreodata o facere de bine ca aceasta, pe care Tu, o, Dumnezeule, ne-ai 
daruit-o noua prin intruparea Fiului Tau, Domnului nostru Iisus Hristos? Cine este cu obiceiul atit de fara 
de omenie, sa nu cinsteasca dreapta credin^a, mai mult decit desfatarile cele desarte, fiind miluit cu atitea 
faceri de bine? Cine este atit de grabnic la facerea de bine ca Fiul Tau, Care intru al Sau dar mai inainte 
de vreme ne-a facut incredin|ati prin descoperire, aratindu-ne cununile mai inainte de a sfirsi noi alergarea 
noastra si ne-a intarit spre nevoin^a ce ne este inainte?" 

Asa multumira ei lui Dumnezeu pina a doua zi si, rugindu-se, strajerii temni|ei au intrat cind se facea 
ziua, spunindu-le ca pe Teodul si pe Agatopod ii cheama ostasii la ighemon. Iar ei, ingradindu-se cu 
semnul crucii, au iesit din temni|a, fiind legati cu lan^uri si mergind dupa ostasi. Iar multimea 
cunoscutilor, adunindu-se acolo, a ridicat plingere pentru dinsii, stiind ca acum are sa moara acea 
frumoasa pereche, catre care Sflntul Teodul cu fa^a luminoasa, a zis: "Daca din dragoste plingeti pentru 
noi, apoi mai mult se cade voua a va bucura de noi, ca pentru atit de buna pricina, adica pentru cinstea 
adevaratului Dumnezeu, ne nevoim. Iar de plingeti din inima diavoleasca, apoi pentru voi plingeti ma i 
mult decit pentru noi, ca ati ratacit din calea cea dreapta si va duceti la pierzare". 

Dupa ce la a treia cercetare au pus inainte pe sfinti, Faustin ighemonul intrebindu-i, nimic n-au mai 
raspuns, fara numai acestea: "Sintem crestini si anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le patimi". 
Atunci ighemonul, cu fa|a mihnita, a hotarit asupra lor munci de moarte: "Teodul si Agatopod, care n-au 
voit sa aduca jertfa idolilor, sa se arunce in mare!" Si, luindu-i ostasii, i-au dus la mare si, legindu-le 
miinile inapoi si pietre grele la grumaji, i-au pus in corabie. Intr-acel ceas s-a adunat o multime de 
prieteni, de vecini si necunoscuti, dintre care unii se tinguiau pentru un sflrsit ca acela, iar al|ii cu laude 
fericeau pe vitejii ostasi ai lui Hristos, ca au sfarimat capul vrajmasului si mor cu osirdie pentru dreapta 
credin^a. 

Iar ighemonul, fiindu-i mila de sfinti, a trimis la dinsii pe un barbat vestit, anume Fulvie, sfatuindu-i ca 
numai tamiie sa aduca idolilor si vor scapa de la moarte, iar ei nu incetau a chema pe Iisus Hristos si de 
idolii cei necurati lepadindu-se. Dupa multa sfatuire si indemnare, vazind paginii ca nicidecum robii lui 
Hristos nu se pleaca la sfatul lor, au inceput mai intii pe Sflntul Agatopod a-1 arunca in mare. Iar el, 
cautind la cer, a strigat cu glas mare: "Cu acest al doilea botez se spala toate gresalele noastre si mergem 
la Iisus Hristos curati!" Zicind sflntul asa, 1-au aruncat in mare, iar dupa dinsul si pe Sflntul Teodul. 

37 



§i asa si-au sfirsit nevoin^a patimirii sfhnii mucenici si cununa biruin^ei au luat din dreapta Celui de sus. 
Iar marea, primind trupurile sfuuilor, intr-acelasi ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de legaturi 
si de pietre, fiind foarte luminate, pe care, luindu-le cunoscu|ii, le-au ingropat cu cinste. 

Dupa pu^ina vreme, li s-a aratat lor Sfintul Teodul in haine albe si cu fa^a luminoasa, poruncindu-le ca 
averile lui sa se imparta celor scapata^i, sarmanilor si vaduvelor. 

Deci, s-au sfir§it acesti doi sfuui, in cinci zile ale lunii aprilie, intru slava Tatalui si a Fiului si a Sfintului 
Duh, a unui Dumnezeu slavit in Treime in veci. Amin. 



Via^a Cuviosului Marcu din muntele Fracesc - Etiopia 

(5 aprilie) 

Cuviosul Serapion ne spunea: Petrecind am mers si eu in pustia cea mai dinauntru a Egiptului, la parintele 
loan, stare^ul eel mare si, luind binecuvintare de la dinsul, am sezut sa ma odihnesc dupa osteneala. 
Dormind, am avut o vedenie in somn si am vazut doi sihastri oarecare venind si luind binecuvintare de la 
stare^, zicind intre ei: "Acesta este ava Serapion, sa luam binecuvintare de la dinsul". Si le-a zis lor ava 
loan: "Acum a venit din pustie si foarte mult este ostenit; lasa^i-1 pu^in sa se odihneasca". Iar aceia au zis 
despre mine catre stare|ul: "Cit de multa vreme este de cind se osteneste acesta in pustie, iar la ava Marcu, 
eel ce vie^u-ieste in muntele Fracesc, din Etiopia, n-a mers. Caci intre to^i pustnicii din pustieta^i nu este 
asemenea cu acel Marcu, care are o suta treizeci de ani. Si acum sint nouazeci si cinci de ani de cind 
locuieste in pustie si pe nici un om din cei care vie^uiesc pe pa-mint n-a vazut; iar unii din cei ce sint intru 
lumina vie^ii vesnice, au fost la dinsul mai inainte de aceasta si s-au fagaduit ca-1 vor primi la ei". 

Acestea graindu-le ei catre ava loan, m-am desteptat din dormitare si pe nimeni n-am vazut la batrinul si 
i-am spus lui vedenia aceea. Iar el mi-a zis: "Dumnezeiasca este vedenia aceasta, dar unde este muntele 
Fracesc?" §i i-am zis lui: "Roaga-te pentru mine, parinte!" Si dupa terminarea rugaciunii, am sarutat pe 
batrinul si m-am dus in Alexandria, calea fiind cam de douasprezece zile; si am trecut-o in cinci zile, 
ostenindu-ma prin aspra pustie ziua si noaptea, arzindu-ma ziua de zaduful soarelui, care ardea chiar si in 
farina pamintului. 

Intrind in Alexandria, am intrebat pe un negu^ator despre calea catre muntele Fracesc, din Etiopia, daca 
este departe. Iar el a zis: "Cu adevarat, parinte, mare este lungimea caii aceleia. Caci pina la hotarele 
Etiopiei si a limbii heteului, este cale de douazeci de zile, iar muntele de care intrebi este si mai departe". 
§i iarasi 1-am intrebat: "Cita hrana si bautura ar fi nevoie spre trebuin|a trupeasca? Pentru ca voiesc sa ma 
due acolo". Raspuns-a acela: "Daca calatoria ta va fi pe mare, nu vei zabovi mult, caci nu sint departe de 
aici parole acelea; iar de te vei duce pe uscat, vei calatori treizeci de zile". 

Auzind acestea de la dinsul, mi-am luat apa intr-o plosca de tigva si purine finice si, punindu-mi nadejdea 
spre Dumnezeu, am plecat la drum si am mers prin pustia aceea douazeci de zile. Si mergind n-am vazut 
nimic, nici fiara, nici pasare, caci pustia aceea nu are vreun loc de odihna sau hrana; pentru ca ploaie sau 
roua nicidecum nu se pogoara acolo si nimic nu se afla de mincare in acea pustie. Iar dupa acele douazeci 
de zile mi s-a sfirsit apa pe care o aveam in tigva, asemenea si finicii s-au impu|inat si am slabit foarte, 
incit nu puteam merge mai departe, nici sa ma intorc inapoi si eram ca un mort. Si iata mi s-au aratat acei 
doi sihastri, pe care mai inainte ii vazusem in vedenie la loan, marele stare^. 

Aceia, stind inaintea mea, mi-au zis: "Scoala-te si mergi cu noi". Si sculindu-ma, am vazut pe unul dintre 
ei plecindu-se la pamint si intorcindu-se catre mine, mi-a zis: "Voiesti sa te racoresti?" Si i-am zis lui: 
"Precum voiesti, parinte". Si mi-a aratat o radacina din semin^ele pustiei si mi-a zis: "Primeste si maninca 
din radacina aceasta si calatoreste intru puterea Domnului". Si am mincat pu^in si indata m-am racorit si 

38 



fara de necaz s-a facut sufletul meu, caci eram ca si cum niciodata nu slabisem. Si mi-au aratat cararea pe 
care sa merg spre Sflntul Marcu, iar ei s-au dus de la mine. 

Eu calatorind, m-am apropiat de un munte foarte inalt, care parea ca ajunge la inaltimile ceresti, insa nu 
era pe dinsul nimic altceva, fara numai farina si pietre. Apropiindu-ma de munte, am vazut in marginea 
lui marea si am mers, suindu-ma la munte, sapte zile. Sosind a saptea noapte, am vazut pe ingerul lui 
Dumnezeu pogorindu-se din cer spre Sflntul Marcu si zicind: "Fericit esti ava Marcu si bine-ti va fi! lata 
am adus la tine pe ava Serapion, pe care 1-a dorit sufletul tau sa-1 vada, de vreme ce pe altcineva din 
neamul omenesc n-ai voit sa vezi!" 

Iar eu auzind acestea, m-am facut fara de frica si mergeam dupa vedenia aceea, pina ce am ajuns la 
pestera in care vie^uia Sflntul Marcu. Cind m-am apropiat la usa pesterii, am auzit pe Sflntul graind 
stihuri din psalmii lui David si zicind: O mie de ani inaintea ochilor Tai, Doamne, ca ziua de ieri care a 
trecut, si cealalta parte a psalmului aceluia. Dupa aceea a inceput, din multa bucurie duhovniceasca care 
era intr-insul, a grai catre sine astfel: "Fericit este sufletul tau, o, Marcu, caci, pazindu-te Domnul, nu te-ai 
intinat cu necuratiile lumii acesteia, nici s-a robit mintea ta de gindurile cele necurate. Fericit este trupul 
tau, ca nu s-a legat cu poftele si cu patimile pacatelor. Fericrti sint ochii tai, pe care n-a putut sa-i 
amageasca diavolul, prin vederea frumusetilor celor straine. Fericite sint urechile tale, ca n-au auzit glasul 
si strigarea femeiasca in lumea desarta. Fericite sint narile tale, ca n-au mirosit lucrurile pacatelor. Fericite 
sint miinile tale, ca nu s-au tinut, nici s-au atins de ceva din lucrurile omenesti. Fericite sint picioarele 
tale, care n-au pasit in calea ce duce la moarte, nici s-au pornit pasii tai spre pacat; pentru ca sufletul si 
trupul tau s-au umplut de via^a cea duhovniceasca si s-au sfin|it cu dulcea^a sfin|ilor ingeri". 

Si a inceput iarasi catre sufletul sau a grai: " Binecuvinteazd, suflete al meu pe Domnul si toate cele 
dinlduntru meu numele eel sfint al Lui. Binecuvinteazd, suflete al meu pe Domnul si nu uita toate 
rdspldtirile Lui. Pentru ce te mihnesti suflete? Nu te teme! Nu te vei opri in temni^ele iadului si diavolii 
nicidecum nu vor putea sa cleveteasca, pentru ca nu este in tine, cu darul lui Dumnezeu, prihana 
pacatului. Tdbdri-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tern de Dinsul si-i va izbdvi pe ei. Fericitd 
este sluga aceea, care a facut voia Domnului sau". 

Acestea si multe altele spunind Cuviosul Marcu din dumnezeiasca Scriptura, pentru mingiierea sufletului 
sau si spre intarirea nadejdii celei neindoite in Dumnezeu, a iesit spre usa pesterii si, plingind de bucurie, 
a grait catre mine cu umilin^a: "O, cita este osteneala duhovnicescului meu flu, Serapion, care s-a ostenit 
sa vada petrecerea mea!" Si, binecuvintindu-ma, m-a cuprins cu miinile si, sarutindu-ma, mi-a zis: 
"Nouazeci si cinci de ani am petrecut in pustia aceasta si n-am vazut vreun om, iar acum vad fa^a ta, pe 
care de mult am dorit s-o vad. Si cum nu te-ai lenevit sa suferi atita osteneala, ca sa vii la mine? Deci, sa- 
ti dea Domnul nostru Iisus Hristos plata in ziua in care va judeca tainele omenesti". 

Acestea zicindu-le Cuviosul Marcu, mi-a poruncit sa sed. Si am inceput eu - zice Serapion - a-1 intreba de 
via|a lui cea vrednica de lauda, iar el mi-a spus, zicind: "Nouazeci si cinci de ani am, precum am zis, dar 
nici fiara, nici pasare, nici piine omeneasca n-am mincat, nici cu imbracaminte nu m-am imbracat. Dar 
am patimit treizeci de ani in nevoi si necaz, de foame, de sete, de goliciune si, mai ales, de navalirile 
diavolesti. In acei ani am mincat farina, silindu-ma foamea, si beam apa din mare, cind ma chinuia setea. 
Si s-au jurat intre ei diavolii pina la o mie de ori, ca sa ma inece in mare; si apucindu-ma, ma trageau spre 
partile cele de jos ale muntelui acesta. Iar eu ma sculam si ma suiam la virful muntelui, dar ei iarasi ma 
tirau, pina ce n-am ramas nici cu piele pe trupul meu. Batindu-ma si tirindu-ma strigau, zicind: "Iesi din 
pamintul nostru, pentru ca de la inceputul lumii nimeni din oameni n-a venit aici. Dar tu cum ai indraznit 
de ai venit?" 

Dupa o patimire ca aceasta de treizeci de ani, dupa o foame ca aceasta, sete, goliciune si razboaie de la 
diavoli, s-a varsat darul lui Dumnezeu si milostivirea Lui asupra mea cu purtarea de grija a Lui; s-a 
schimbat trupul meu eel firesc si a crescut par pe el, precum si hrana neimputinata mi se aduce acum si 
ingerii Domnului vin la mine. Si am vazut locul Imparatiei cerului si locasurile sufletelor sfinfllor, 
fericirea cea fagaduita si pregatita celor ce fac cele bune. Am vazut aratarea Raiului lui Dumnezeu si 

39 



pomul cunostin^ei din care au mincat stramosii nostri. Am mai vazut si aratarea lui Enoh si Hie in Rai si 
nu este ceva, care sa nu-mi fi aratat mie Domnul, din cele ce am cerut de la El". 

Si am intrebat pe fericitul Marcu - zice Serapion: "Spune-mi mie, parinte, cum |i-a fost venirea ta aici?" 
Iar Sflntul a inceput a-mi povesti asa: "Eu m-am nascut in Atena si am inva^at filosofia, iar dupa ce au 
murit parintii mei, am zis in sine-mi: "Si eu voi muri precum si parintii mei au murit; deci, sculindu-ma, 
ma voi lepada de bunavoie de lume mai inainte, pina a nu-mi veni ceasul ca sa ma rapesc dintr-insa". Si 
indata, dezbracindu-ma de haine, m-am aruncat pe o scindura in mare, fiind purtat de valurile, si cu 
purtarea de grija a lui Dumnezeu am sosit la muntele acesta". 

Asa vorbind, zice Serapion, a sosit ziua si am vazut trupul lui, ca era cu peri acoperit peste tot ca o haina 
si m-am inspaimintat si tremuram de frica, de vreme ce nu se putea vedea intr-insul nicidecum cuviin|a 
omeneasca si dupa nimic nu se putea cunoaste ca este om, fara numai dupa glasul si dupa cuvintele ce 
ieseau din gura lui. Iar el, vazindu-ma ca ma tern, mi-a zis: "Nu te inspaiminta de vederea trupului meu, 
ca este trup stricacios luat din pamint". Si m-a intrebat, zicind: "Oare lumea sta in legea lui Hristos, dupa 
eel mai dinainte obicei?" Iar eu i-am zis lui: "Cu darul lui Hristos, mai bine este astazi decit in vremurile 
de mai inainte". Iarasi m-a intrebat: "Mai este oare slujirea de idoli si prigonire asupra crestinilor pina 
acum?" I-am raspuns: "Cu ajutorul sfintelor noastre rugaciuni a incetat prigonirea, si slujirea de idoli nu 
mai este". Si s-a bucurat batrinul cu bucurie mare, auzind acestea. Apoi iarasi m-a intrebat: "Mai sint oare 
sfinti in lume, ca sa faca minuni, precum a zis Domnul in Evanghelie: De vefi avea credinfa cit un 
grdunte de mu$tar, vefi zice muntelui acestuia, treci de aici §i te aruncd in mare §i vaji voudV 

Zicind Sflntul acestea, deodata s-a ridicat muntele si s-a pornit de la locul sau, ca de cinci mii de coti si s- 
a dus in mare. Plecindu-se Sflntul Marcu si vazind muntele pornind, a facut cu mina spre dinsul, zicindu- 
i: "Ce ai facut tu, munte? Nu ti-am zis sa pornesti, ci am vorbit cu fratele; deci, tu stai la locul tau". Zicind 
el acestea, a stat iarasi muntele la locul sau. Eu, vazind aceasta, am cazut cu fa|a la pamint de frica. Iar el, 
apucindu-ma de mina, m-a ridicat si, sculindu-ma, mi-a zis: "N-ai vazut, cred, niste minuni ca acestea in 
zileletale!" 

Eu am zis: "Nu, parinte". Iar el, suspinind, a plins cu amar si a zis: "Amar pamintului ca pe el crestinii 
numai cu numele se numesc crestini, iar cu faptele sint departe!" Si iarasi a zis: "Bine este cuvintat 
Dumnezeu, Cel ce m-a adus la locul acesta sfint, ca sa nu mor in patria mea si sa ma ingrop in pamintul 
eel necurat si plin de greseli". 

Petrecind ziua aceea in cintari de psalmi si in duhovniceasca vorbire si facindu-se seara, Sflntul mi-a zis: 
"Frate Serapioane, oare nu este vremea ca, dupa rugaciune, sa gustam ceva?" Iar eu nu i-am raspuns. Si 
indata, ridicindu-si miinile spre cer, a inceput a citi psalmul acesta: Domnul ma pa$te §i nimic nu-mi va 
lipsi... Iar dupa sflrsitul psalmului, intorcindu-se spre pestera, a strigat graind: "Pune, frate, masa!" Si 
iarasi a zis catre mine: "Sa intram si sa ne impartasim din masa pe care Dumnezeu ne-a trimis-o". Iar eu 
m-am minunat si m-am inspaimintat, ca toata ziua pe nimeni n-am vazut in pestera, fara numai pe Sflntul 
Marcu singur; iar el catre un necunoscut porunceste sa-i puna masa. 

Intrind noi in pestera, am vazut masa, doua scaune si doua piini calde si moi erau puse inainte si multe 
poame, doi pesti frip|i, verdeturi curate, masline, finice, sare si un vas plin cu apa mai dulce decit mierea. 
Sezind noi, Sflntul Marcu a zis: "Binecuvinteaza, fiule Serapioane". Iar eu am zis: "Iarta-ma, parinte!" 
Atunci sflntul a zis: "Doamne, binecuvinteaza!" Si am vazut din cer o mina intinsa aproape de masa, 
insemind cu crucea cele puse inainte. Iar dupa ce am mincat, a zis: "la, frate, acestea de aici!" Si indata cu 
o nevazuta mina s-a luat masa. Iar eu de amindoua ma minunam: si de sluga cea nevazuta - caci ingerul 
Domnului eel fara de trup, cu porunca lui Dumnezeu slujea celui ce era inger in trup, adica Cuviosului 
Marcu - si ca in toate zilele vietii mele n-am gustat asa fel de piine dulce si din acea hrana, nici n-am baut 
o apa dulce ca aceasta, precum era la acea masa. 

Atunci, Sflntul mi-a zis: "Vazut-ai, frate Serapioane, cite bunatati trimite Dumnezeu robilor sai? Pentru ca 
in toate zilele imi trimite Dumnezeu o piine si un peste. Iar astazi, pentru tine, mi s-a indoit masa; caci 

40 



doua piini si doi pesti ne-a trimis si cu o masa ca aceasta in toate zilele ma hraneste Domnul, pentru 
patimirea mea cea dintii. Pentru ca treizeci de ani, precum |i-am spus mai inainte, petrecind in locul 
acesta, nici o radacina de buruiana nu gaseam, cu care as fi putut sa ma hranesc, suferind de foame si de 
sete. Apoi de mare nevoie mincam farina si beam apa amara din mare si am umblat gol si descul^; si mi- 
au cazut degetele de la picioare, de ger si de cumplitul zaduf si soarele mi-a ars trupul. Zaceam cu fa^a la 
pamint ca un mort si diavolii ma munceau ca pe un parasit de Dumnezeu; iar eu cu ajutorul lui Dumnezeu 
pe toate acestea le rabdam, pentru dragostea Lui cea dumnezeiasca. 

Iar dupa ce s-au sfir§it acei treizeci de ani ai patimirii mele, cu porunca lui Dumnezeu mi-a crescut par si, 
ca o haina, mi-a acoperit toate madularele. Si de atunci pina acum, diavolii n-au mai putut sa se apropie 
de mine, foamea si setea nu ma stapineste, nici gerul si nici zaduful nu ma supara si pe linga toate acestea 
de nimic n-am bolit. Iar astazi se sfirseste masura vietii mele si te-a trimis Dumnezeu aici si cu sfintele 
tale miini sa-mi ingropi smeritul meu trup". 

Dupa un ceas Sfintul iarasi mi-a zis: "Frate Serapioane, sa petreci noaptea aceasta fara somn, pentru 
despar^irea mea". Si am stat amindoi la rugaciune, cintind psalmii lui David. Dupa aceea, mi-a zis Sfintul: 
"Frate Serapioane, dupa plecarea mea, sa-mi pui trupul meu in pestera aceasta cu pacea lui Hristos si sa 
astupi usa cu pietre si sa te duci la locul tau si aici sa nu ramii". Iar eu, inchinindu-ma Sfintului, rugindu-1, 
i-am zis: "Parinte, roaga-te lui Dumnezeu, sa ma ia impreuna cu tine si sa merg unde vei merge tu". Iar 
Sfintul, raspunzind, mi-a zis: "In ziua veseliei mele nu plinge, ci mai ales te veseleste, ca ^i se cade sa te 
intorci la locul tau. Iar Domnul, Care Te-a adus aici, sa-|i daruiasca mintuire pentru osteneala ta cea 
placuta Lui. Si sa stii ca nu pe aceiasi carare pe care ai venit aici, va fi intoarcerea ta, ci cu alta neobisnu- 
ita calatorie vei ajunge la locul tau". 

Apoi Sfintul Marcu, dupa ce a tacut pu^in, a inceput a zice: "Frate Serapioane, placuta imi este ziua 
aceasta, mai mult decit zilele vie^ii mele, pentru ca astazi se desparte sufletul meu de patimirile cele 
trupesti si merge sa se odihneasca in locasurile cele ceresti. Astazi se odihneste trupul meu de multe 
dureri si osteneli; astazi ma primeste odihna mea cea luminata". 

Acestea zicind el, s-a umplut pestera de o lumina mai luminoasa decit soarele si s-a umplut muntele acela 
de o mireasma de aromate. Luindu-ma de mina Sfintul Marcu, a zis astfel: "Ramii pestera, in care am 
petrecut cu trupul meu, slujind lui Dumnezeu in vremelnica mea via^a; iarasi va petrece in tine, care ai 
fost casa durerilor, ostenelilor si nevoilor, trupul meu eel mort, pina la invierea cea de obste. Iar Tu, 
Doamne, desparte-ma de trupul meu, caci pentru Tine am rabdat foamea, setea, goliciunea, gerul, zaduful 
si toata strimtorarea. Insu^i, Stapine, imbraca-ma cu haina slavei, in ziua infricosata a venirii Tale. 
Odihnhi-va de acum ochii mei, care n-a^i dormitat in rugaciunile cele de noapte; odihnhi-va picioarele 
mele cele ostenite de starile cele de toata noaptea. Ma due din via^a aceasta vremelnica, iar tuturor celor 
ce ramin pe pamint, le doresc sa se mintuiasca. 

Mintuiti-va, pustnicilor, care rataci|i in pesteri si in mun|i pentru Dumnezeu! Mintui^i-va, nevoitorilor, 
care pentru impanuia cerurilor cea cu anevoie, rabda^i toata nevoia! Mintui^i-va, lega^ii lui Hristos, cei 
inchisi pentru dreptate, care nu ave^i mingiiere decit numai pe unul Dumnezeu! Mintuiti-va, lavre, cele ce 
sluji^i lui Dumnezeu ziua si noaptea! Mintuiti-va, sfinte biserici, cele ce sinte^i cura^ire a pacatosilor! 
Mintui^i-va, preo^ii Domnului, mijlocitori catre Dumnezeu pentru oameni! Mintui^i-va, fiii impara^iei lui 
Hristos, care v-a^i facut fiii lui Hristos prin Sfintul Botez! Mintun4-va, iubitorilor de Hristos, cei ce primni 
pe straini ca pe insusi Hristos! Mintun4-va, milostivilor, cei vrednici de mila. Mintuiti-va, cei boga^i in 
Domnul care sinte^i facatori de bine! Mintui|i-va, cei saraci pentru Domnul! Mintui|i-va, 
binecredinciosilor impara^i si domni, care, cu dreptate si cu milostivire, face^i judeca|ile! Mintui|i-va, 
pustnicii cei smeri^i, si nevoitorii cei iubitori de osteneala. Mintui^i-va to^i cei ce va iubi^i unul pe altul, 
intru Hristos. Mintuieste-te, pamintule, si to^i cei ce vie^uiesc pe tine, prin pacea si dragostea lui Hristos". 

Dupa ce a zis acestea Sfintul Marcu, intorcindu-se catre mine, m-a sarutat, zicindu-mi: "Mintuieste-te si 
tu, frate Serapioane! Hristos, pentru Care, cu nadejde, ai suferit osteneala aceasta, sa-^i dea plata dupa 
osteneala ta, in ziua venirii Lui". Si iarasi mi-a zis: "Frate Serapioane, te jur cu Domnul nostru Iisus 

41 



Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sa nu iei ceva de la smeritul meu trup, nici chiar un fir de par. Nici sa se 
apropie de el imbracaminte de haine, ci perii cu care m-a imbracat Dumnezeu, sa fie trupului meu spre 
imbracare, iar tu sa nu petreci aici". 

Aceasta zicind Sfintul, si eu tinguindu-ma, s-a auzit un glas din cer, zicind: "Aduceti-Mi vasul eel ales din 
pustie. Aduceti-Mi pe lucratorul dreptatii, pe crestinul eel desavirsit si pe credinciosul rob. Vino, Marcu! 
Vino, de te odihneste in lumina bucuriei si in duhovniceasca via^a!" Si a grait catre mine Sfintul: "Sa 
plecam genunchii, frate". Si i-am plecat. Apoi am auzit un glas ingeresc, graind catre Cuviosul: "Intindeti 
miinile tale". 

Pe acest glas auzindu-1 eu - zice Serapion - m-am sculat indata si uitindu-ma am vazut sufletul Sfintului 
Marcu, dezlegindu-se din legaturile trupesti si acum de miini ingeresti cu haina alba luminoasa 
acoperindu-se si suindu-se la ceruri. Inca am vazut si calea vazduhului catre cer si acoperamintul cerului 
descoperindu-se. Apoi am vazut cetele diavolesti stind linga drum gata si am auzit un glas ingeresc graind 
catre diavoli: "Fugi|i, fiii intunericului, de la fa^a luminii dreptatii!" Insa a fost oprit in vazduh sfintul lui 
suflet, ca un ceas si a venit un glas din cer catre sfintii ingeri, zicind: "Luati si aduceti aici, pe eel ce a 
rusinat pe diavoli". 

Iar dupa ce sufletul Cuviosului a trecut de cetele diavolesti fara de vatamare, pe cind se apropia spre cerul 
eel deschis, am vazut ca o asemanare de mina dreapta intinsa pe cer si primind sufletul eel fara prihana. 
Apoi acea vedenie s-a ascuns din ochii mei si nimic n-am mai vazut, fiind la al saselea ceas din noapte. 

Deci am ingrijit si am asezat cinstitul trup al Sfintului Marcu, petrecind toata noaptea in rugaciune. Iar 
dupa ce s-a facut ziua, am savirsit obisnuita cintare de lauda asupra trupului, sarutindu-1 cu lacrimi de 
bucurie; apoi 1-am pus in pestera si am astupat usa pesterii cu pietre. Dupa rugaciunile cele din destul, m- 
am pogorit din munte, rugindu-ma lui Dumnezeu si chemind pe Sfintul sa-mi fie ajutor, intr-acea iesire 
din pustia cea infricosata si neumblata. Iar dupa apusul soarelui, sezind eu sa ma odihnesc, iata cei doi 
sihastri, care mai inainte mi se aratasera, mi-au stat inainte, zicindu-mi: "Cu adevarat, frate Serapioane, ai 
ingropat astazi trupul unui fericit parinte, caruia nu-i este vrednica toata lumea. Deci, sculindu-te, sa 
calatoresti noaptea pentru ca aerul este racoros; caci ziua nu se poate umbla cu inlesnire din cauza 
zadufului celui mare al soarelui". 

Iar eu, sculindu-ma, i-am urmat si am calatorit cu dinsii pina diminea^a. Iar cind incepea sa rasara ziua, 
mi-au zis: "Frate Serapioane, mergi cu pace la ale tale si te roaga Domnului Dumnezeu". Mergind eu nu 
departe de dinsii, mi-am ridicat ochii, cautind inaintea mea, si m-am vazut sosit inaintea usii bisericii din 
manastirea parintelui loan, marele stare^. Si minunindu-ma, am preamarit pe Dumnezeu cu mare glas si 
mi-am adus aminte de cuvintele Sfintului Marcu, care imi zisese ca nu pe aceiasi cale pe care am mers la 
dinsul, imi va fi intoarcerea de la dinsul. Si am crezut, ca eram purtat cu rugaciunile sfintului. Apoi am 
marit mila preabunului Dumnezeu, pe care a facut-o cu mine nevrednicul, prin rugaciunile si mijlocirile 
Cuviosului Parintelui nostru Marcu, credinciosul robul Sau. 

Auzindu-mi glasul Cuviosul loan, a iesit la mine degraba si a zis: "S-a intors la noi in pace cu Dumnezeu, 
Cuviosul Serapion". Si am intrat in biserica, apoi am spus stare^ului si ucenicilor lui toate cele ce se 
facusera si toti au preamarit pe Dumnezeu. Si a zis catre mine stare^ul: "Cu adevarat, frate, acela a fost 
desavirsit crestin, dar noi numai cu numele ne numim crestini, iar cu faptele stam departe de adevarata 
crestinatate. Insa Iubitorul de oameni si milostivul Dumnezeu, Cel ce a primit pe Sfintul Marcu, placutul 
Sau, in curtile cele vesnice ale Imparatiei cerurilor, Acela sa ne acopere si pe noi si toata sfinta sa 
soborniceasca si apostoleasca Biserica cu aripile Sale, de toate mestesugirile diavolesti si totdeauna sa fie 
cu noi smeritii robii Sai, sa ne povatuiasca spre implinirea voii Lui celei sfinte si dumnezeiesti, ca sa 
urmam si noi marilor Sfinti Parinti, cuviosilor parintilor nostri. Ca si noi, intru infricosata zi a judecatii, sa 
cistigam mila, impreuna cu Cuviosul Marcu, marele parinte; cu rugaciunile Preacuratei Stapinei noastre 
Nascatoare de Dumnezeu si cu ale tuturor sfintilor celor ce au placut Domnului nostru Iisus Hristos. 
Caruia I se cuvine toata slava, impreuna cu Tatal si cu Preasfintul, bunul si de via^a facatorul Duh, acum 
si pururea si in vecii nesfirsiti". Amin. 

42 



Pomenirea Cuviosului Puplie monahul 
(5 aprilie) 

Acest cuvios a fost in parole Egiptului, pe vremea lmpara^iei lui Mian Paravatul. Acel imparat pagin din 
Persia, a trimis pe diavol in parole Apusului, ca sa-i aduca veste de acolo. Mergind diavolul in locul 
acela, unde petrecea cuviosul Puplie monahul, a stat in acel loc zece zile nemiscat, neputind sa se duca 
mai departe. Caci cuviosul, sinnind pe diavol ca trece pe acolo, a stat la rugaciune si n-a incetat sa se 
roage ziua si noaptea, ridicindu-si miinile in sus si s-a intors diavolul fara nici o isprava la Iulian. 

Si a zis catre dinsul Iulian: "Pentru ce ai zabovit atita vreme?" Diavolul i-a raspuns: "Da, am zabovit si 
fara de isprava la tine m-am intors, ca am asteptat zece zile, pina ce a incetat Puplie monahul de la 
rugaciune, ca sa pot trece acel loc si nimic sporind, m-am intors". Atunci paginul Iulian a zis cu minie 
catre diavol: "Cind ma voi intoarce de la razboi, voi face izbindire acelui monah". Si nu dupa multe zile a 
fost ucis cu nevazuta putere a lui Dumnezeu, Iulian departatul. Si indata, un voievod din cei ce era cu 
dinsul, vinzindu-si toate averile sale si impar^indu-le la saraci, a mers la Cuviosul Puplie si, lepadindu-se 
de lume, s-a facut monah ales. Iar Puplie Cuviosul prin indestulata vreme, desavirsit placind lui 
Dumnezeu, s-a mutat de aici. 



Cuvioasa Teodora din Tesalonic 
(5 aprilie) 

Aceasta cuvioasa a fost nascuta in insula Eghina, din paring crestini dreptcredinciosi, Antonie si Hrisanta, 
a caror dreapta credin^a si fapta buna a fost aratata in acea vreme, cind Biserica lui Hristos se tulbura de 
eresul iconoclasmului, in impara|ia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a vatamat acea buna 
doime; ci, ca o lumina in intuneric prin dreapta credin^a a luminat. 

Din niste paring ca acestia fund nascuta fericita Teodora, dupa cresterea sa, a fost data dupa barbat si a 
nascut o fiica. Dupa aceea, din cauza navalirii barbarilor, s-a mutat in cetatea Tesalonic, unde, crescind pe 
fiica sa, a facut-o mireasa lui Hristos. Dupa ce a murit barbatul ei, a intrat in manastirea de fecioare, la 
fiica sa si s-a tuns in rinduiala monahiceasca. Prin via^a sa imbunata^ita, prin pustnicestile nevoin^e si 
ostenelile ascultarii, atit a placut lui Dumnezeu, incit, nu numai in via|a ci si dupa moartea sa, multe 
minuni a facut. 

Trecind dupa moartea sa ci|iva ani si murind egumena manastirii aceleia, s-a pus trupul ei mort, in 
mormint aproape de sfinta fecioara; si cind s-a descoperit mormintul aceleia, atunci au putut sa vada to^i 
cei ce erau acolo, o minune mare. Caci Cuvioasa Teodora, dupa mul^i ani de la sfirsitul sau, miscindu-se, 
ca si cum ar fi fost vie, a facut pu^in loc egumenei ce se aseza linga dinsa, dind locul eel mai larg 
pova^uitoarei sale, cum si smerenia sa aratindu-si dupa moarte; si to^i vazind acest lucru s-au inspaimintat 
si au strigat: "Doamne, miluieste!" Inca si mir mirositor si tamaduitor izvora din sfintele ei moaste si se 
faceau tamaduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau si toate neputin^ele se 
vindecau, intru slava lui Hristos Dumnezeu. Amin. 



Via^a Sfintului Eutihie, Patriarhul Constantinopolului 

(6 aprilie) 

Tara Frigiei si satul ce se numea dumnezeiesc, a fost patria Sfintului Eutihie, pe care el ingradindu-1 cu 
ziduri de piatra, a zidit o biserica mare in numele Sfin^ilor patruzeci de Mucenici si a facut acolo locas de 
rugaciune pentru calugari, care petreceau via^a ingereasca in rinduiala monahiceasca, pentru ca nu numai 

43 



cu numele, ci si cu lucrul sa fie satul acela dumnezeiesc si s-a intemeiat ca o cetate puternica, cu sirguin^a 
sfintului. Parintii lui au fost Alexandra, ostas si Sinezia, fiica unui cinstit si imbunatatit preot Isihie, care 
slujea in biserica Augustopoliei. 

Sinezia, cind purta in pintece pe acest dreptcredincios rod, odihnindu-se intr-o noapte, a vazut o lumina 
negraita stralucind si s-a inspaimintat, apoi gindea in sine, ce sa insemne aceasta. Dar a fost ca o 
insemnare a luminii celei duhovnicesti, care avea sa se nasca dintr-insa, adica a luminatoralui multora, 
care erau in intunericul ratacirii. Pentra ca Domnul pe robul sau, precum altadata pe Ieremia Proorocul, 
mai inainte de a iesi din pintecele maicii sale, 1-a sfintit si 1-a insemnat sa fie mare Arhiereu si lumina 
lumii. Si s-a botezat pruncul de mosul sau mai sus amintit, adica de prezbiterul Isihie, si 1-a dat la 
inva^atura cartii, caci se aratau din copilareasca lui virsta semnele rinduielii ce avea sa fie in el. Pentra ca 
prancii ce erau de o seama cu el, multi inva^au la prezbiteriul acela, jucindu-se si scriindu-si numele pe 
ziduri, numindu-se unii prezbiteri, alfii cu alte dregatorii, iar acest fericit prune si-a scris vrednicia 
patriarhiei lui astfel: Eutihie Patriarhul, ca si cum proorocea, adeverind cinstea patriarhiei, ce era sa i se 
dea de la Dumnezeu. 

Cind era de doisprezece ani, a fost trimis de parinti si de mosul lui la Constantinopol pentra inva^atura cea 
mai mare. Acolo sporind bine in in^elepciunea cea din afara, pe multi covirsindu-i, s-a convins ca 
in^elepciunea din afara nu este de sus pogorita dupa cuvintele Sfintului Apostol Iacov; ci paminteasca, 
sufleteasca, diavoleascd - care cauta adica bunatati pamintesti, slujind poftelor in simfirile trapesti, cele 
iubitoare de desfatari ale sufletului, si urmind mindriei diavolului -, care nu le aduce iubitorilor sai nici un 
rod duhovnicesc. Iar in^elepciunea cea de sus este curata mai intii, dupa aceea pasnica, blinda, 
bineascultatoare, plina de mila si de rodurile cele bune, cu care satura pe iubitorii ei. 

Deci, in^elepciunea care se coboara de sus, cautind-o acest binecunoscator tinar cu sirguin^a si cu minte 
barbateasca, apoi aflind-o, a pus sfat bun in mintea sa, ca nu lumii, ci lui Dumnezeu sa slujeasca in ceata 
monahiceasca. Deci, ajungind la virsta si la anii barbatului desavirsit la calugarie gindind in minte cu 
neschimbat scop, i s-a intimplat, dupa rinduiala lui Dumnezeu, putina impiedicare, care 1-a oprit oarece 
vreme de la rinduiala mona-hiceasca. Aceasta s-a intimplat astfel: Mitropolitul cetatii Amasia si alti 
oarecare din cei cinstiti au silit pe fericitul cu mare rugaminte, chiar si fara de calugarie sa primeasca 
episcopia cetafii Lazichia. Deci fericitul Eutihie, supunindu-se voii mitropolitului si celorlalfi ca lui 
Dumnezeu, s-a dat pe sine ca un miel celui eel tunde, arhiereului Amasiei, care venise la Constantinopol 
pentra oarecare trebuin^e bisericesti si luindu-1 1-a dus in biserica Preacuratei Fecioare Nascatoare de 
Dumnezeu, ce se numea Urbikiul, caci fusese ridicata cindva de catre Urbikie, voievodul Rasaritului. 
Acolo la un loc deosebit, i-a tuns pe ei pentra ierarhia bisericeasca. Iar cind se tundea el, din intimplare i- 
au cazut toti perii in sfinta apa din cristelni^a si graiau cu mirare cei ce erau de fa^a, ca ceea ce 1-a nascut 
cu duhovniceasca nastere (adica cu Botezul) aceea singura i-a fost primitoare in ierarhie, primind intr-insa 
perii lui. 

Dupa aceasta a fost hirotonisit diacon, apoi prezbiter, in al treizecilea an al vie|ii sale. Si acum fiind 
aproape de primirea vredniciei episcopiei, rinduind purtarea de grija a lui Dumnezeu cele mai bune pentra 
robul Sau, in vremea cea viitoare a schimbat acest sfat si s-a dat altui barbat acea episcopie a Lazichiei. 
Sfintul Eutihie, avind scopul eel mai dinainte spre calugarie, s-a dus intr-una din manastirile Amasiei si s- 
a imbracat in calugareasca rinduiala. Manastirea aceea era zidita de sfin|ii barba|i Meletie, Uranie si 
Selevchie care fusesera odata episcopi, fiecare la vremea sa, ai Bisericii din Amasia si in sfin^enia lor au 
odihnit intra Domnul, dind din mormintele lor tamaduiri bolnavilor, prin minuni. Si se povesteste de acel 
mare Selevchie, ca in via^a sa fusese facator de minuni. Pentra ca odata, cuprinzind ^ara aceea o foamete 
mare si alergind la Sfintul Selevchie, pentra hrana, mul|ime fara numar de saraci si scapatati, el si-a 
desertat toate hambarele. Impartitoral de griu nemaiavind ce sa imparta la cei ce cereau si nesuferind 
supararile de la dinsii, s-a dus la sfintul si i-a dat cheile. Iar el luind cheile, le-a pus pe patul sau si toata 
noaptea s-a ragat lui Dumnezeu sa nu omoare cu foame pe poporal sau, ci sa le trimita hrana cu 
atotputernica Sa mina. 



44 



A doua zi s-a gash hambarul atit de plin de griu, incit nici usile nu erau cu putin^a a se deschide. Lua 
poporul fara de opreala, cit le trebuia si cit putea sa ia si, luindu-se din griu, nu se imputina. Si cfti luau cu 
masura si cu numar, acel numar de masuri s-a gasit scris foarte mare, (adica o suta de mii de masuri) din 
griul scos din hambarele lui Selevchie, care il inmul^ise Dumnezeu cu rugaciunile aceluia. Acestea despre 
Sfintul Selevchie. Iar mormintul Sfintului Uranie, care a impodobit odata scaunul in Iberia si s-a ingropat 
acolo, asemenea s-a aflat dind tamaduiri de toate neputin^ele. De niste barba^i ca acestia a fost zidita 
manastirea Amasiei, in care, dupa aceea Cuviosul Eutihie, primind asupra sa ingerescul chip cu 
imbracaminte calugareasca, si-a incins mijlocul cu adevarul; apoi a luat armele lui Dumnezeu, a fost pus 
arhimandrit al tuturor manastirilor din mitropolia Amasiei si ales pova^uitor al calugarilor. 

In acea vreme impara^ea Iustinian eel Mare, de catre care au fost chema^i arhiereii la al cincilea Sinod din 
toata lumea. Si se intimplase atunci ca mitropolitul Amasiei era cuprins de o boala si 1-a rugat pe Cuviosul 
Eutihie Arhimandritul, ca sa se duca in locul lui la Sinod in Constantinopol. Deci, gatindu-se fericitul de 
cale, i s-a aratat in vis o vedenie in acest fel: Degetul lui Dumnezeu il vedea intins pe taria cerului, spre 
muntele ce era deasupra manastirii lui, care era foarte inalt si avea pe el o biserica de rugaciune a 
Sfintului mucenic Talaleu. Deci, aratind degetul lui Dumnezeu inal^imea muntelui, s-a auzit un glas de 
sus, zicind catre Eutihie: "Acolo vei fi episcop". 

Desteptindu-se din somn, se minuna de vedenia aceea si nu se pricepea ce va fi aceasta. Iar aceea insemna 
cinstea cea inalta a patriarhiei Constantinopolului, la care avea sa se ridice, prin bunavoin^a lui 
Dumnezeu. Iar dupa ce s-a dus la Constantinopol, Prea sfin^itul patriarh Mina, fiind batrin si aproape de 
sfirsit, vazind pe fericitul Eutihie, a zis in chip proorocesc despre dinsul catre clerul sau, ca acela are sa 
fie patriarh dupa dinsul si i-a poruncit, ca sa locuiasca in casele cele patriarhicesti si cu dragoste vorbea cu 
dinsul, indulcindu-se cu cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate. Apoi 1-a trimis la imparat, vestindu-i 
aceluia mai inainte despre buna pregatire si despre buna purtare a barbatului aceluia. Din intimplare era in 
ceasul acela oarecare din eretici inaintea imparatului. Aceia au inceput a pune intrebari sfintului despre 
dogmele credin^ei si n-au putut sa stea impotriva in^elepciunii lui si a duhului cu care graia. Iar intrebarea 
le era aceasta: "Oare se cade sa-i anatemizeze pe eretici dupa moartea lor?" Adica graiau ca asupra 
acelora care dupa moarte au fost cunoscuti ca eretici, nu se cade a pune anatema. Iar Sfintul Eutihie graia 
impotriva: "Cu adevarat, pe eretici se cade si dupa moarte a-i pedepsi cu anatema". Si a adus din scriptura 
lui Iosie, imparatul Ierusalimului, cum ca oasele inchinatorilor de idoli celor mor^i, dupa muhi ani le-a 
scos din morminte si le-a ars cu foe. Deci, asemenea si pe eretici, dupa moartea lor, se cuvine a-i pedepsi. 
Din acel ceas Cuviosul Eutihie era iubit de imparat si de to^i cinstit si laudat. 

In acea vreme Sinodul inca neadunindu-se, s-a imbolnavit preasfintitul patriarh Mina, fiind plin de zile, si 
s-a dus catre Domnul. Mul^i din duhovniceasca rinduiala cautau acea cinste la imparat, cu daruri si cu 
mijlociri. Imparatul, a carui inima era in miinile lui Dumnezeu, gindea la Fericitul Eutihie si a poruncit 
unuia din sfetnicii sai, barbat cinstit, cu numele Petru, ca sa pazeasca cu cinste pe Arhimandritul Amasiei, 
ca sa nu fuga in taina din Constantinopol, ferindu-se de lauda omeneasca. Atunci i s-a aratat Sfintului o 
alta vedenie in vis, pe care singur mai pe urma a spus-o casnicilor sai: "Mi se parea ca vedeam o casa 
mare si prealuminoasa si intr-insa era un pat asternut cu podoabe de mare pre^. Si sedea o femeie cinstita 
pe patul acela, cu numele Sofia, care chemindu-ma la sine, mi-a aratat podoabele sale. Atunci am vazut 
indata acoperamintul casei plin de zapada si pe un prune care statea in zapada cu numele Soteric care era 
gata sa alunece si sa cada jos de pe acoperamint. Iar eu, apucindu-1, 1-am coborit de pe acoperamint, 1-am 
izbavit din zapada si 1-am salvat de la cadere". Aceasta vedenie a avut-o el in noaptea dinaintea alegerii 
lui la patriarhie, care s-a implinit indata. 

Pentru ca acea cinstita femeie pe care o vazuse, cu numele Sofia, nu insemna altceva decit Sfinta Sofia 
soborniceasca Biserica a Constantinopolului. Iar podoabele ei insemnau bisericestile lucruri in timp ce 
pruncul Soteric, care era gata sa cada de pe acoperamint, insemna dogmaticeasca marturisire, care era 
aproape de eretica alunecare si cadere, avind trebuin^a de grabnicul ajutor al bunului pastor. Si imparatul 
a avut o dumnezeiasca descoperire despre Cuviosul Eutihie, precum singur imparatul a spus suitei sale si 
la tot clerul Bisericii celei mari, zicind cu juramint: "Fiind eu in biserica Sfintului Apostol Petru din Atira, 

45 



la rugaciune, am dormitat si am vazut pe verhovnicul Apostol aratind cu mina spre Eutihie, zicind catre 
mine: "Acesta sa se aseze episcop la voi"". 

Aceasta auzind-o to^i, intr-un glas au strigat: "Vrednic este! Vrednic este!" Si Sfintul Eutihie a fost ridicat 
la scaunul patriarhiei Constantinopolului dupa voirea si descoperirea lui Dumnezeu in al patruzecilea an 
al vie^ii sale. Iar la inceputul patriarhiei lui, adunindu-se Sfunii Paring in Constantinopol, s-a facut 
Sinodul al cincilea din toata lumea, la care a fost Vigilie, papa al Romei celei vechi, Apolinarie, patriarhul 
Alexandriei, Domnos al Antiohiei, care impreuna cu preasfin^itul Eutihie, Patriarhul Romei celei noi si cu 
ceilahi Sfhni Paring, au intarit dreapta credin^a dind anatemei pe eretici si a lor socotin^a rau 
credincioasa. 

Deci, indreptind bine Sfintul Eutihie Biserica lui Hristos, a ridicat prigonire diavolul asupra sa, prin 
eretici si slujitorii sai. Pentru ca, dupa cniva ani, imparatul Iustinian s-a induplecat de niste eretici, fiind 
amagit in taina de dinsii si, sub chipul dreptei credin^e, a inceput a semana eresul aftartodochhilor, adica 
al socotitorilor de nestricaciune, zicind ca trupul lui Hristos, si mai inainte de moarte si de invierea Sa, a 
fost nestricacios, fiind nesupus omenestilor patimiri, pentru unirea dumnezeirii cu dinsul. Prin acea 
eretica socoteala, imparatul tulbura Biserica, silindu-i pe to|i ca sa creada ca dinsul si sa marturiseasca. Si 
se impotrivea lui preasfin^itul Patriarh Eutihie, spunindu-i ca o inva^atura ca aceea nu este a Bisericii celei 
drept credincioase, ci a ereticilor. Si dovedea din dumnezeiestile Scripturi si din Sfin^ii Paring, ca trupul 
lui Hristos in toate a fost asemenea stricacios ca al nostru, afara de pacat, si se afla sub patimire. Pentru 
ca, nascindu-se din Preacurata Fecioara, S-a infasat in scutece si cu lapte S-a hranit, taiere imprejur a 
suferit si in toata via|a Sa de pe pamint avea trebuin^a de hrana si de bautura. Cum ar fi suferit un trup 
nestricacios si nesupus la patimi, piroane si suli^a pentru noi? Numai prin aceasta cunoastem ca este 
nestricaciunea Lui, ca a fost slobod de stricaciunea pacatului si in mormint nu S-a stricat. Insa imparatul 
nu numai ca nu voia sa asculte inva^atura credincioasa a patriarhului, dar inca il silea in tot chipul, ca sa 
se invoiasca la acea nesocotin^a, dar nevrind patriarhul sa incuviin^eze credin^a aceea a imparatului, s-a 
miniat asupra lui foarte tare. 

Mai pe urma, dupa impotrivirile cele multe de amindoua parole, imparatul Iustinian, fiind indemnat de 
eretici si mai ales de eparhii Eterie si Adeia, a strins o adunare faradelege din episcopii cei de un gind cu 
ei, si a fost asta in anul al doisprezecelea al patriarhiei lui Eutihie. Si, purtind clevetiri mincinoase cu 
marturii asupra celui nevinovat si sfint, a facut asupra lui judecata nedreapta si a izgonit de pe scaun pe 
pastorul eel bun, pe barbatul eel sfint, pe dreptcredinciosul arhiereu Eutihie. Iar in locul lui a ales pe 
mincinosul pastor loan, ce se numea scolastic, raucredincios si clevetitor de oameni. Iar Sfintul Eutihie, 
pe 22 Ianuarie, la pomenirea Sfintului Apostol Timotei, a fost scos de miinile ostasilor din biserica. 
Pentru ca Eterie eparhul, mergind cu arme si cu sabii ca o fiara cumplita racnind, a poruncit sa traga afara 
cu sila pe sfintul si singur 1-a dezbracat de arhierestile vesminte si 1-a trimis la izgonire in ^ara Amasiei. 
Apoi nici el insusi n-a scapat de dumnezeiasca izbindire; caci la vreme, el impreuna cu eel de un gind si 
de un obicei prieten al sau Adeia, s-au lipsit de boierii, de boga|ii si de via^a. Deci, intr-o zi amindoi, la 3 
Octombrie, cu dreapta judecata au fost osinditi la moarte pentru rauta^ile lor si cu securea li s-au taiat 
capetele. Iar arhiereul lui Hristos, Eutihie fiind dus in par|ile Amasiei, in manastirea sa, petrecea acolo in 
post si rugaciuni si facea multe minuni, tamaduind neputin^ele omenesti cu darul lui Hristos, dintre care 
unele se pomenesc aici. 

Un oarecare om din cetatea Amasiei, ce se numea Andro-ghin, impreuna cu so|ia sa erau in mare mihnire, 
ca li se nasteau copiii mor^i. Adica mai inainte de a iesi din pintecele maicei, eel ce se nastea, murea. 
Deci, a alergat cu rugaminte si cu lacrimi la acest arhiereu al lui Dumnezeu, precum oarecind 
Sumaniteanca la Elisei, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dinsii, ca doar si-ar vedea viu rodul insotirii 
lor. Iar el, ungindu-i cu sfint untdelemn de la facatoarea de via^a cruce si de la icoana Preacuratei 
Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Sozopoli, le-a zis: "Pruncului ce se poarta in pintece - caci femeia era 
ingreunata -, sa-i pune^i numele Petru si va fi viu". Iar preotul Eustatie ce era linga dinsul - scriitorul vie|ii 
acestuia -, a zis: "Dar de se va naste parte femeiasca, cum se va numi?", iar sfintul, proorocind, graia ca 
parte barbateasca se va naste si Petru sa se numeasca. 

46 



Dupa implinirea zilelor, a nascut femeia prune de parte barbateasca si 1-a numit Petru, care a fost viu si a 
crescut, si a mai nascut dupa aceea si alt fiu, pe care, ducindu-1 in bra^e la arhiereul lui Dumnezeu, intreba 
cum sa-1 numeasca. Iar el a zis: "Sa se numeasca loan, de vreme ce in biserica Sfintului loan a auzit 
Dumnezeu rugaciunea voastra". Si au ajuns acei prunci in virsta barbateasca si mostenitori ai parin|ilor 
lor. Un prezbiter oarecare, fiind din sfatul bisericesc, a adus pe un fiu al sau de patrusprezece ani, mut si 
surd, cu numele Nunehie, iar sfintul, ungindu-1 cu sfint untdelemn, i-a deschis auzul si i-a dezlegat limba, 
facindu-1 a auzi si a vorbi. 

Un oarecare din elerieii bisericesti, cu numele Chiril, avea un flu ca de cinci ani, care asemenea, era mut 
si jumatate mort. Si pe acela arhiereul lui Dumnezeu cu rugaciunea 1-a facut sanatos si graitor. Iarasi din 
cetatea Zila i-au adus un prune de patru ani, uscat, neavind decit oase si pielea, care nu putea sa manince 
altceva decit sugea pu^in de la pieptul maicei. Si acela s-a tamaduit prin miinile sfintului, fiind uns cu 
untdelemn stint. Asemenea, alt prune, flu al unui mester din Amasia, cazind intr-o boala napraznica si 
fiind aproape de moarte, s-a sculat de la por^ile mor^ii, prin rugaciunile Sfintului Eutihie, placutul lui 
Hristos si cu ungerea sfintului untdelemn. 

O femeie dintr-un sat mergea la cetate pentru trebuin^a sa, cu flul sau de sapte ani, impreuna cu al^i 
oameni, dar, atingindu-1 vicleanul diavol, a rank pe prune la picioare si se tavalea pe pamint, neputind 
nicidecum sa stea pe picioarele sale. Deci, luindu-1 maica sa impreuna cu calatorii, 1-au dus pe miini in 
manastire la fericitul patriarh, rugindu-se cu lacrimi, sa se milostiveasca pentru dinsa si sa-1 tamaduiasca 
pe flul ei. Iar arhiereul, prin obisnuita lui doctorie, prin rugaciune si prin sfintul untdelemn 1-a facut 
sanatos, incit umbla bine ca si mai inainte. 

Aproape de cetatea Amasiei era o manastire de femei care se numea Flavia. De acolo s-a adus la sfintul o 
fecioara tinara, care nu putea sa se impartaseasca cu Tainele dumnezeiesti. Caci atunci cind venea vremea 
Impartasirii, indata navalea asupra ei frica si cutremur si striga, intorcindu-se si fugind de sflntele Taine. 
Iar daca cindva cu sila i se dadeau Preacuratele Taine, indata le varsa, ca pe o amaraciune nesuferita, 
pentru ca duhul eel viclean era intr-insa. Deci, arhiereul lui Dumnezeu, facind pentru dinsa rugaciuni cu 
dinadinsul la Dumnezeu, a izgonit dintr-insa duhul eel necurat. Iar fecioara, dobindind tamaduire, a primit 
fara tulburare dumnezeiasca impartasire, din miinile arhiereului. 

Un tinar care stia bine a impodobi bisericile cu zugraveli, lucra in casa unuia, Hrisatie, cetacean al 
Amasiei, si care, luind de pe perefi zugraveala cea veche, inchipuia cu alta noua sflntele icoane. Era acolo 
o inchipuire veche a Venerei celei fara de rusine, si cind a inceput a o sterge de pe perete, diavolul eel ce 
era in inchipuirea aceea, i-a vatamat mina cu o boala cumplita, care se numeste cancer. Si mina lui era o 
rana netamaduita, incit to^i cei ce o vedeau, ziceau: "Se cade a o taia, ca nu cumva tot trupul sa-i 
putrezeasca". Iar tinarul fiind in durerea aceea si in mihnire mare, a alergat la placutul lui Dumnezeu, 
Eutihie, cu multa tinguire, cerind ajutor sanata^ii sale. Sfintul, facind rugaciune catre Dumnezeu pentru el 
si ungindu-i mina cu untdelemn sfln^it, in trei zile 1-a tamaduit desavirsit si 1-a liberat sanatos. Deci, cu 
acea mina tamaduita, tinarul acela, la locul unde luase vatamarea aceea, stergind asemanarea zei^ei celei 
fara de rusine, a facut chipul celui fara de plata doctor al sau, preasfln^itul Patriarh Eutihie. 

Asemenea si mina altui tinar, vatamata cu o boala netamaduita, pe care doctorii il sfatuiau sa o taie, a 
tamaduit-o sfintul. Iarasi, pe un indracit 1-au dus la sfintul, caci se muncea cumplit in toate zilele. Pe 
acesta fericitul 1-a insemnat cu semnul Sflntei Cruci si i-a uns fruntea cu sfintul untdelemn, ranind puterea 
draceasca ca si cu o suli^a de foe si a inceput cu un glas infricosat a racni, scrisnind cu din|ii, incit se 
vedea ca tinarul acela era muncit nu de un diavol, ci de mai mul^i. Dupa aceea, in^epenind, zacea la 
pamint ca un mort si dupa pu^in timp patimea la fel de cumplit mai multe zile. Sfintul se minuna, pentru 
ce atit de lunga vreme nu lasa indracirea pe tinarul acela, si a poruncit lui Eustatie, preotul sau si scriitorul 
vie|ii acestuia, ca sa intrebe pe acel tinar, cine si de unde este, ce fel ii este petrecerea si faptele lui si cum 
i s-a intimplat indracirea aceea". 

Deci, fiind intrebat tinarul de toate cele despre sine cu de-a-manuntul, le-a marturisit, zicind: "Eu am fost 
monah in Manastirea Sfintului loan din Acropoli, si am lepadat de pe mine rinduiala monahiceasca si m- 

47 



am dus in lume. Apoi am cunoscut o femeie, cu care am facut multe pacate, de aceea pedepsindu-ma 
Dumnezeu, patimesc acestea dupa cum vedeti, iar voi, daca pute|i ceva, ajuta-ti-ma". Aceasta auzind-o 
sfintul si facind pentru dinsul rugaciune cu dinadinsul catre Dumnezeu, dupa obiceiul sau, sfatuia pe acel 
tinar sa se intoarca iarasi in manastirea sa, la monahiceasca rinduiala. Dupa ce tinarul a fagaduit cu 
hotarire sa faca aceasta, indata s-a izbavit de muncirea diavoleasca, cu rugaciunile arhiere-ului lui 
Dumnezeu, Eutihie. 

Un om oarecare bolnav a alergat la cuviosul, cerind tamaduire, si a luat sanatate cu porunca sa nu bea vin 
niciodata. Alt om, ducindu-se cu aproapele sau la judecata, s-a judecat cu nedreptate. Dar cu izbindirea lui 
Dumnezeu, a dreptului Judecator, pierzindu-si vederea ochilor, un an intreg nu a vazut lumina, si 
ducindu-1 altii, a mers cu pocain|a la acel facator de minuni, marturisindu-si pacatul sau si cauta 
tamaduire de boala sufleteasca si de cea trupeasca. §i le-a cistigat pe amindoua prin dumnezeiasca 
milostivire, din arhiereasca putere, prin rugaciunile cele primite de Dumnezeu, ale arhiereului lui Hristos, 
Eutihie, si s-a dus intru ale sale, vazind cu ochii ca mai inainte. Apoi o multime de barbati, femei si copii, 
patimind de felurite boli, alergau la acest bun doctor si toti cistigau grabnice tamaduiri, cu rugaciunile lui. 

In timpul navalirii persilor, multi oameni din ceta|ile de primprejur pustiite si robite, adunindu-se la 
Amasia, fiind foamete foarte mare, acest placut al lui Dumnezeu a facut in manastirea sa ca sa fie 
nelipsita hrana. Caci in toate zilele venind la manastirea lui popor fara de numar pentru hrana, iconomii 
au spus sfintului ca, nu numai celor ce vin nu au ce sa le dea, ci si singuri monahii nu au cu ce sa se 
hraneasca, fiindca griul si faina s-au sfirsit. El intrind in hambar si lipsa aceea cu totul vazind-o, s-a rugat 
lui Dumnezeu si mingiind pe frati, zicea: "Nadajduiti si crede|i spre Dumnezeu, ca cele ce dati celor ce au 
trebuin|a, pe acelea indoite vi le va da Dumnezeu. Caci cu neindoire nadajduiesc spre indurarile lui 
Dumnezeu, ca precum in zilele lui Hie, la Sarepta Sidonului, n-a scazut la femeia cea vaduva vadra cu 
faina, asa si la noi acum nu vor lipsi cele de trebuin^a; ci vor minca to|i, se vor satura si vor lauda pe 
Domnul Dumnezeul nostru". 

§i a fost asa dupa credin^a si dupa cuvintul sfintului. Ca piinile, impartindu-se neincetat, nu numai ca nu 
se imputinau, ci si mai mult se inmul^eau. §i cu cit mai mult se cheltuia mincarea la cei ce veneau, cu atit 
mai mult toate se inmulteau in hambar si in camara. Deci toti strainii si casnicii se hraneau din destul in 
zilele cele de foame. 

Inca si de darul proorociei era nelipsit acest placut al lui Dumnezeu. Caci cu trei ani mai inainte de 
moartea imparatului Iustinian, s-a intimplat ca era in Amasia, Iustin, nepotul imparatului, cu boieria 
Curopalat. §i ducindu-se la slujba imparateasca undeva, pe acela luindu-1 fericitul Eutihie deosebi, i-a zis: 
"Asculta-ma domnule Curopalate, desi eu sint pacatos, insa sint rob si preot al Dumnezeului meu, Care 
m-a instiin^at ca tu vei imparati dupa moartea unchiului tau. Deci, cauta sa nu te indeletnicesti in multe 
lucruri, ci ia aminte la tine, ca sa fii vrednic spre savirsirea voii Domnului degraba". 

Auzind aceasta, Iustin a muhumit lui Dumnezeu si cerea de la sfintul sau prooroc ajutor de rugaciuni. 
Asemenea, mai pe urma si lui Tiberie comitul, care avea sa impara|easca dupa Iustin, i-a facut instiin^are, 
prin scrisoarea sa in acest chip, scriind catre dinsul pe cind era in Asiria: "Acum ti-a dat tie Dumnezeu 
pova^uirea poporului si fara zabava iti va incredin|a si ocirmuirile imparatiei". Acest lucru s-a implinit 
indata. 

Murind imparatul Iustinian si venind la imparatie nepotul lui, Iustin, iar loan scolasticul, eel mai sus zis 
patriarh al Constantinopolului, sfirsindu-si via^a, preasfintitul Patriarh Eutihie, dupa cei doisprezece ani si 
opt luni ai izgonirii sale, s-a intors la scaun cu negraita bucurie a intregului popor, intimpinindu-1 to|i pe 
mare si pe uscat si strigind: "Bine este cuvintat eel ce vine intru numele Domnului!" §i si-a luat scaunul 
sau intr-o zi de Duminica, in trei zile ale lunii Octombrie, in care, nu cu mult inainte, cu judecata noului 
imparat, vrajmasii lui cei mai sus amintiti, eparhii Eterie si Adeia, au fost pedepsiti cu moartea. 

§i a petrecut celelalte zile ale vietii sale in pace, impodobind Biserica cu drepte inva^aturi si cu faceri de 
minuni. Pentru ca omorul ce era, cu rugaciunea 1-a potolit si pe cei bolnavi i-a tamaduit. Dupa aceea si el 

48 



singur vrind sa plateasca fireasca datorie, a cazut in boala trupeasca, la praznicul prealuminatei Invieri a 
lui Hristos si a venit sa-1 cerceteze dreptcredinciosul imparat Tiberie. El a proorocit imparatului, ca 
degraba dupa dinsul se va sfirsi, lucru care s-a si implinit. Ca, imbolnavindu-se preasfin^itul Eutihie in 
saptamina luminata, a chemat in Duminica Tomei tot clerul sau si dindu-le pace, binecuvintare si cea din 
urma sarutare, dupa ce a innoptat, a adormit cu somnul moitii celei vremelnice intru Domnul. Iar sfintul 
lui suflet s-a dus in ziua cea neinserata si vesnica la sfin^ii ierarhi. A stat pe scaun, dupa intoarcerea sa din 
surghiun, patru ani si sase luni, iar to^i anii de la nasterea sa au fost saptezeci. Si a fost ingropat cu slava 
in biserica apostolilor, inaintea treptelor altarului, unde erau moastele sfunilor apostoli Andrei, Timotei si 
Luca. 

Dupa mutarea preasfin^itului Patriarh Eutihie, dreptcredinciosul imparat Tiberie a trait numai patru luni si 
trei zile si s-a savirsit cu pace, dupa proorocia sfintului. Iar noi pentru toate acestea, sa slavim pe Tatal, pe 
Fiul si pe Sfintul Duh, pe Dumnezeu in Treime. Amin. 

Nota - Nechifor scrie in cartea a 17-a, capitolul 31, ca imparatul Iustinian cind era sa moara, urmind 
marelui imparat Constantin - care fund aproape de sfirsitul sau, si-a facut testament, ca preasfin^itul 
Atanasie eel Mare sa se intoarca la al sau scaun; asa a facut si Iustinian, poruncind cu asezamint lui Iustin 
nepotul sau, care avea sa ia impanuia dupa dinsul, ca pe preasfin|itul Patriarh Eutihie sa-1 intoarca la 
scaunul Patriarhiei Constantinopolului. 

Deci este si aceasta de crezut, ca inaintea sfirsitului sau, imparatul s-a lepadat de eel mai de sus eres si s-a 
sfirsit in dreapta credin^a. De aceea cu cei dreptcredinciosi impara^i pe acela il pomeneste Biserica si 
intotdeauna ii face pomenirea lui la 11 Noiembrie, pentru lucrurile cele multe si bune ale lui, pentru 
osirdia catre Dumnezeu si pentru pocain^a lui. 



Cuviosul Gheorghe Marturisitorul, Mitropolitul Mitiliniei 

(7 aprilie) 

Acest Cuvios Parinte Gheorghe, iubind pe Hristos din tinerete, a primit via|a monahiceasca, a trecut prin 
toata fapta buna si a cistigat smerita cugetare, ca nimeni altul. Apoi s-a facut marturisitor al lui Hristos pe 
vremea impara^iei lui Leon Isaurul, rabdind prigonire si chinuire de la luptatorii de icoane. Dupa aceea s-a 
ridicat la scaunul arhieriei si la Mitropolia insulei Lezvia, in cetatea Mitiliniei, pe vremea impara^iei drept 
credinciosilor Constantin si Irina. El era foarte milostiv, saturind pe cei flaminzi prin indestulata dare. Iar 
pentru multa infrinare s-a facut partas cu ingerii si s-a aratat facator de minuni, tamaduind bolile cele 
nevindecate si izgonind duhurile cele necurate. 

Ajungind impara|ia lui Leon Armeanul, eel care a innoit lupta impotriva sfintelor icoane, a suferit iarasi 
prigonire pentru sfintele icoane, fiind la adinci batrineti. Iar mai inainte de impara|ia acelui Leon 
Armeanul, de innoirea luptei impotriva icoanelor si de izgonirea Sfintului Gheorghe, s-au facut oarecare 
semne in cetatea aceea, care aratau mai inainte primejdia si tulburarea Bisericii lui Hristos era sa fie. Caci 
odata in sfinta biserica a Marei Mucenrfe Teodora ce este aproape de liman, in vremea cintarii Vecerniei, 
poporul cintind "Doamne miluieste", sfinta cruce, care sta pe sfinta masa, deodata s-a ridicat cu o 
nevazuta putere de la locul sau, cu mare zgomot, si s-a inal^at la bolta. Apoi, plecindu-si virful in jos, a 
cazut la pamint. Poporul vazind aceasta, s-a cuprins de mare frica si spaima si ridicindu-si ochii si miinile 
in sus, a strigat cu mare glas multa vreme "Doamne miluieste" si nu voia sa iasa din biserica, pentru ca 
astepta sa navaleasca asupra acelei insule a Lezviei o pierzare grabnica. In vremea aceea era acolo 
Cuviosul Simeon cu fratele sau Gheorghe, eel mai tinar - acest Gheorghe a fost mai pe urma mostenitor al 
scaunului acestui Gheorghe mai batrin. Deci acel Simeon, fiind mai inainte vazator, a zis cu plingere catre 
popor: "Nu va fi asa, fra^ilor, precum astepta^i, nici nu va pierde Dumnezeu latura aceasta pina in sfirsit; 
ci va veni in zilele acestea un imparat uritor de Dumnezeu si potrivnic Lui, care va lua podoaba Bisericii, 
aruncind la pamint cinstitele icoane". 

49 



Dupa purine zile, in aceiasi biserica, fiind din intimplare usile deschise, un pore sabbatic mare si 
infricosat, avind urechile si coada taiate, a intrat in biserica in Sfintul Altar si s-a culcat pe scaunul de sus. 
Vazind aceasta slujitorii bisericii, au incercat sa-1 scoata, dar nu puteau, fiind salbatic, caci repezindu-se, 
ii fugarea pe to^i care voiau sa-1 scoata din Altar. Apoi aducindu-se drugi mari, 1-au batut multa vreme 
pina la singe si, obosindu-1 cu mare greutate, 1-au putut scoate. Despre acest lucru instiin|indu-se acest 
fericit Simeon, a zis: "Sa ma crede^i, fiilor, ca porcul acela prevesteste pe eel ce are sa fie episcop aici cu 
voin^a lui Dumnezeu, care va avea obicei si via^a porceasca". 

Si s-a implinit aceasta degraba, pentru ca, venind la impara^ie eel mai sus pomenit Leon Armeanul, cind a 
ridicat prigonire asupra Bisericii lui Dumnezeu, chemind la Constantinopol pe mul^i episcopi, voia sa-i 
amageasca la eresul sau eel luptator de icoane. Atunci, fiind chemat si Cuviosul Parintele nostru 
Gheorghe Mitropolitul Mitiliniei, s-a aratat ostas viteaz al lui Hristos. Ca mul^i invoindu-se la credin^a cea 
rea a imparatului, el, prin in|elepciunea cea bogata, a rusinat pe imparat, iar pe mincinosul patriarh 
Teodot, care se numea "Casiter" si pe ceilahi cu dinsii eretici, i-a facut sa-si cunoasca amagirea lor. 

Iar imparatul si mincinosul patriarh, nesuferind mustrarile de la dinsul, 1-au izgonit in Herson; iar in locul 
lui a pus mitropolitul pe un oarecare eretic, care, asemenea porcului care iese din padure, a muscat si a 
prihanit via lui Hristos, calcind sfintele icoane si tulburind ca o fiara oile cele cuvintatoare. 

Sfintul Gheorghe, petrecind in surghiun celelalte zile ale vie|ii sale, a facut multe minuni, cu darul lui 
Hristos. Dupa aceea, sosind vremea moitii lui, a rasarit pe cer o stea foarte luminoasa, vestind mai inainte 
sfirsitul lui eel fericit, care s-a vazut si in insula Lezviei. 

Dupa aceea s-a cunoscut si in Mitilinia de catre oile cele cuvintatoare, ducerea catre Domnul a Sfintului 
Gheorghe pastoral lor, pentru ca, pe eel ce a fost in via|a lumina lumii, prin faptele cele bune, pe al acelui 
fericit sfirsit 1-a preamarit Dumnezeu, prin stea luminoasa si, dupa sfirsit, au izvorit din moastele lui 
izvoare de minunate tamaduiri, spre preamarirea placutului Sau. Amin. 



Patimirea Sfintului Mucenic Caliopie 
(7 aprilie) 

O femeie, Teoclia, din Perga Pamfilei, fiind dreptcredincioasa si tematoare de Dumnezeu cu toata casa sa, 
facea milostenii multe si avea via^a cinstita. Apoi, fiind inso|ita cu un barbat cinstit si cu rangul de senator 
si patriciu, nu a nascut fii mul^i ani, caci era stearpa. Dupa aceea a zamislit, cerind de la Dumnezeu 
dezlegarea nerodirii sale prin rugaciuni. Cind purta in pintece pe eel zamislit, barbatul ei a murit lasindu-i 
boga^ie mare. Iar ea, dupa ce a nascut fiu, i-a pus numele Caliopie si 1-a crescut in inva^atura car^ii, 
sirguindu-se sa-1 inve^e bine frica de Dumnezeu si toata in|elepciunea dumnezeiestilor Scripturi. Dar in 
vremurile acelea cei mai mul^i oameni se inchinau si aduceau jerfe necura^ilor idoli. Iar Sfintul Caliopie 
se indeletnicea totdeauna cu rugaciuni si cu postiri. 

Dupa ce s-a adus stire judecatorului despre sfintul tinar, ca este crestin, fericita Teoclia, maica sa, dind 
fiului sau aur mult, haine si slugi, 1-a trimis cu corabia in alta ^ara ca sa scape de judecata pagineasca. Si a 
plutit fericitul Caliopie in Pembropoli, cetatea Ciliciei, unde paginul ighemon Maxim facea jertfe, hore si 
jocuri in cinstea necura^ilor sai idoli. Vazind aceasta sfintul tinar, se mira si a intrebat pe unii: "Care este 
pricina unei dan^uiri ca aceasta?" Iar ei au raspuns: "Acum este praznicul zeilor nostri; deci vino si tu de 
te impartaseste cu noi la ospa^ul nostru". Iar el le-a raspuns: "Sint crestin si praznuiesc cele ce sint ale 
Hristosului meu. Deci, nu este cu putin^a ca omul care slaveste pe Hristos, sa intre in necuratele jertfe ale 
zeilor paginesti". 

Deci, a ajuns aceasta la auzul lui Maxim ighemonul, care, umplindu-se de minie, a poruncit sa prinda pe 
sfintul tinar si sa-1 puna inaintea judeca|ii sale. Si 1-a intrebat: "Cum te numesti?" Sfintul a raspuns: "Sint 

50 



crestin si ma numesc Caliopie". Ighemonul a zis: "Ospa^ul eel mare facindu-se acum pentru praznicul 
zeilor, cum numai tu singur stai in amagire, nevrind sa praznuiesti cu noi?" Grait-a Sfintul Caliopie: "Voi 
sinte^i cei ce umbla^i in amagire si in intuneric, ca a^i lasat pe Dumnezeul Cel viu, pe Ziditorul cerului si 
al pamintului, Care a facut toate cu cuvintul si va inchina^i lemnului celui nesinuitor, pietrei celei scobite 
si lucrului celui facut de miini paginesti". Ighemonul zise: "Tineretile tale te fac indrazne^, dar ui 
pregatesc nu purine munci. Din ce tara si din ce neam esti?", 1-a intrebat ighemonul. Sfintul raspunse: 
"Sint din Perga Pamfilei, din neam de senator si de patriciu; dar mai de cinste decit toate imi este aceasta, 
caci sint crestin". Ighemonul zise: "Ai paring?" Sfintul raspunse: "Am maica, iar tatal meu a murit inca de 
mult". Ighemonul zise: "Ma jur pe marele zeu, adica soarele, si pe to^i zeii, ca de te vei inchina zeilor, am 
o fiica una nascuta, pe aceasta |i-o voi da de so^ie". Sfintul raspunse: "De as fi voit sa ma insor, as fi putut 
s-o iau de so^ie pe fiica ta si s-o due in averea maicei mele. Dar sa stii ca am fagaduit lui Hristos, 
Dumnezeul meu, Cel ce m-a zidit dupa chipul Sau, ca sa-mi pazesc trupul acesta de farina in feciorie 
curata si fara de prihana sa-1 pun inaintea dreptei Lui judeca|i. Deci fa ceea ce voiesti, dar eu sint si ramin 
crestin!" 

Ighemonul zise: "Necuratule si prearaule, nu \i se pare ca prin niste cuvinte ca acestea ma vei porni spre 
minie, ca sa te ucid mai degraba? Sa stii ca te voi munci mult sfarmindu-ti trupul buca^i, iar ramasi^a o voi 
da focului spre ardere". Sfintul raspunse: "Cu cit imi vei lungi muncile mai mult, cu atit mai luminoasa 
cununa mi se va impleti de Hristosul meu, pentru patimirea mea; pentru ca zice Scriptura: "Nimeni nu se 
incununeaza, daca nu va fi muncit dupa lege"". Ighemonul zise catre slujitori: "Intindeti-1 si sfarma^i-i 
toate oasele cu toiege de plumb". Deci, fiind batut, Sfintul Caliopie a grait: "Multumesc Tie Hristoase ca 
m-ai invrednicit a patimi munca pentru marirea numelui Tau Cel Sfint". 

Ighemonul zise catre dinsul: "Jertfeste zeilor, ca sa-^i vezi mosia si sa nu te lipsesti de averile tale, ca vezi 
cit de amar te muncesti". Sfintul raspunse: "Vad dulcea^a odihnei ce are sa-mi fie, care imi este fagaduita 
de la Hristos, iar muncile nu le simt. Si daca sint acum in ^ara straina, stiu ca al Domnului este pamintul si 
plinirea lui. Dar aici vad si pe maica mea si patria mea, pentru ca maica mea este dreptcredincioasa 
Biserica a lui Hristos, iar patria imi este Ierusalimul cel ceresc dupa cuvintul Apostolului care zice: 
"Petrecerea noastra este in cer! Iar de-mi vei pomeni de maica cea dupa trup, ma intaresc prin 
dumnezeiescul glas care zice: Ca cel ce iubegte pe tata sau pe mama mai mult decit pe Mine nu este 
vrednic de Mine". Iar indestularea boga|iei intru nimic o socotesc, caci voiesc mai bine sa patimesc cu 
Hristos Cel rastignit decit sa am sa^iul cel de pu|ina vreme cu pacatul acestei lumi nebune". 

Ighemonul zise catre slujitori: "Precum este intins, intoarce^i-1 si-1 bate^i pe pintece cu vine crude, 
zicindu-i: "Necuratule, nu raspunde una pentru alta, ci sa-mi raspunzi la cele intrebate"". Sfintul Mucenic 
Caliopie a zis catre ighemon: "Nebunule si mai cumplitule decit toata fiara, instrainatule de bunata^ile 
ceresti, eu l\i graiesc cuvintele drepta^ii, iar tu avindu-^i ochii sufletesti orbi|i si urechile astupate ca sa nu 
auzi cuvintele Domnului si cu nedreptate ma muncesti batindu-ma ca pe un tilhar". Atunci a zis 
ighemonul catre slujitori: "Aseza^i o roata de muncire cu flare ascu^ite, sa pune^i foe mare sub dinsa si, 
intinzind pe Caliopie pe roata, sa-1 ^ine^i pina la dezlegarea incheieturilor; apoi sa-1 intoarceti ca, taindu-se 
de fiare si aprinzindu-se de foe, sa piara". 

Incepindu-se acea muncire, iar pe sfintul tinar durindu-1, a strgat catre Domnul, zicind: "Vino si-mi ajuta 
Hristoase al meu robului Tau, ca pina in sfirsit sa se preamareasca in mine nevrednicul, numele Tau cel 
sfint si sa stie to^i ca cei ce nadajduiesc in Tine nu se vor rusina in veci". Si indata i-a stat inainte Ingerul 
Domnului, care a stins focul si roata a oprit-o, apoi a facut-o nemiscata, incit nu mai puteau slujitorii sa 
intoarca roata, cit de pu^in. Si se uda tinarul trup al mucenicului cu singele de pe roata, iar oasele i se 
vedeau prin ranile cele adinci, pentru ca roata avea in amindoua par|ile cu|ite ascu^ite in chip de ferastrau. 

Deci a poruncit ighemonul sa dezlege de pe roata pe mucenic si sa-1 ia; si era jalnica priveliste tuturor 
celor ce priveau. Apoi poporul a strigat, zicind: "O, judecata nedreapta! O, ce tinar si cum se pierde!" Si a 
zis ighemonul catre Sfintul Caliopie: "Oare nu ^i-am spus ca tinere^ile tale te fac indraznet si mai grele 
munci i|i mijlocesc tie?" Raspuns-a Sfintul: "Ciine fara de rusine, |i se pare ca m-am infricosat de muncile 
tale?" Zis-a ighemonul: "Ticalosule, ma ocarasti ca sa te pierd mai degraba; dar nu va fi astfel. Deci 

51 



apropie-te si jertfeste zeilor ca sa scapi de cele mai multe si mai cumplite munci". Sfintul mucenic a zis: 
"Nadajduiesc spre Hristosul meu ca nu-mi voi pata curata marturisire a lui Dumnezeu, Care este intru 
mine. Trupul meu sta inaintea ta, deci munceste-1 precum voiesti, avind sa-^i iei rasplata de la Dumnezeu 
in ziua infricosatei judeca^i; caci cu ce masura vei mdsura, cu aceea fi se va masura tie" . 

Zis-a ighemonul catre slujitori: "Fereca^i-1 cu lan^uri de fier, apoi azvirli^i-1 in cea mai dinauntru temni^a 
si sa nu ave|i de dinsul nici o grija, nici sa lasa^i pe cineva dintre crestini sa intre la dinsul, ca nu cumva 
sa-1 fericeasca pentru rabdarea lui". Si indata slujitorii ferecind pe patimitorul, 1-au aruncat in temni^a cea 
mai adinca. 

Iar Teoclia, fericita lui maica, aflind despre patimirea pentru Hristos a Sfintului Caliopie, fiul ei eel unul 
nascut, a scris indata asezamint desavirsit pentru casa sa si pentru toate averile. Si a daruit libertate robilor 
si roabelor sale, in numar de doua sute si cincizeci, si cit aur si argint avea, ca si imbracaminte de mult 
prek pe toate le-a impar^it saracilor, iar pe celelalte mosii si averi, adica Marine si vii le-a daruit Sfintei 
Biserici. Apoi, lasindu-si patria sa, s-a dus in Cilicia la fiul sau eel ce patimea pentru Hristos. Si, dind 
strajilor temni^ei aur, a intrat in cea mai dinauntru temni|a si vazind pe fiul sau in lan^uri, i s-a inchinat lui 
si ii stergea ranile. Iar Sfintul Caliopie fund legat cu fiare si cu tot trupul istovit de multe rani, nu putea sa 
se scoale inaintea maicei sale si a zis: "Bine ai venit, maica mea, marturisitoarea patimilor lui Hristos". Iar 
ea, vazind trupul fiului zdrobit cu rani, graia catre dinsul: "Fericita sint eu si bine cuvintat este rodul 
pintecelui meu, de vreme ce te-am pus ca Ana pe Samuil, ca un vas sfint inaintea lui Dumnezeu si ca Sara 
pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu jertfa bineprimita". 

Si a petrecut maica in temni^a toata noaptea aceea, sezind linga picioarele fiului, cintind cu dinsul 
impreuna si slavind pe Dumnezeu. Iar la miezul nop|ii a stralucit o lumina mare in temnrfa si s-a facut un 
glas, zicind: "Voi sinte^i sfin|ii lui Dumnezeu, marturisitori ai lui Hristos si stricatori ai idolilor, cei ce v- 
a^i lasat patria si averile si cu Hristos a^i voit a patimi". 

A doua zi Maxim ighemonul, sezind la judecata, a scos din temni^a pe Sfintul Caliopie spre ispitire si, 
aducindu-1 inaintea sa, a zis catre dinsul: "Oare te-ai schimbat din nebunia ta? Sau iarasi voiesti sa 
patimesti rau, ca si dascalul tau Hristos?" Raspuns-a Sfintul: "Ma minunez de nerusinarea ta, ca de multe 
ori auzind de la mine unul si acelasi raspuns, ca sint crestin si pentru Hristos voiesc sa mor si iarasi ma 
intrebi de acelasi lucru si nu te rusinezi a te impotrivi adevarului. Pentru ca eu doresc sa patimesc 
asemenea ca si Hristos al meu si ma sirguiesc in tot chipul sa mor pentru dinsul". 

Auzind aceasta ighemonul, si din niste raspunsuri ca acestea cunoscind cugetul neschimbat al 
mucenicului si marimea lui de suflet cea nemiscata, a poruncit ca asemenea lui Hristos sa-1 rastigneasca 
pe Cruce. Si era ziua aceea Joia cea mare, in care se savirseste aducerea aminte de Cina Sfintelor Taine 
ale lui Hristos. Si vazind Sfinta Teoclia pe fiul sau dus la locul de rastignire, a dat ostasilor cinci galbeni, 
rugindu-i sa nu rastigneasca pe Sfintul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul in jos. Iar aceasta a facut-o din 
smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei sa fie asemenea cu Hristos, Domnul sau, prin rastignire. 

Deci, a fost rastignit Sfintul Caliopie cu capul in jos pentru Hristos, in ziua Cinei celei mintuitoare, iar in 
Vinerea cea mare a Patimilor lui Hristos, in ceasul al treilea din zi si-a dat duhul in miinile lui Dumnezeu. 
Atunci un glas dumnezeiesc, venind catre dinsul din cer, a zis: "Suie-te, mucenice al lui Hristos, impreuna 
mostenitorule cu sfintii". Iar dupa ce au luat de pe Cruce trupul lui eel mort, a cuprins grumazul fiului 
fericita sa maica, slavind pe Hristos, si indata si-a dat si ea duhul. Apoi venind fra^ii, au luat trupurile 
amindurora si le-au ingropat impreuna la un loc cinstit, laudind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfintul Duh, pe un 
Dumnezeu in Treime, Caruia I se cuvine toata slava, in vecii vecilor. Amin. 



52 



Pomenirea Sfin^ilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Falegont §i Ermie, din 

numarul celor §aptezeci 
(8 aprilie) 

Sfintul Apostol Irodion era de neam din Tarsul Ciliciei, ruda Sfintului Apostol Pavel si slujitor al Sfintilor 
Apostoli in toate. El a fost pus episcop de dinsii al Neopatarelor si pe mul^i din elini i-a intors prin sfinta 
lui inva^atura la Hristos. Pentru acest lucru pizmuindu-1 evreii, au navalit asupra lui impreuna cu slujitorii 
de idoli si 1-au muncit tare, caci unii il bateau pe Sfintul Irodion, unii cu pietre ii sfarimau gura, iar al^ii cu 
lemne il loveau peste cap. Dupa aceea cu un cu|it a fost lovit, fiind ca si mort scaldat in singe. Socotind ca 
a murit, 1-au lasat si s-au dus, dar Sfintul Apostol, cu darul lui Dumnezeu raminind viu, a propovaduit 
dupa aceea Cuvintul Domnului in Roma, impreuna cu Sfintul Apostol Petru. 

Sfintul Apostol Pavel, scriind de la Corint Epistola catre romani, a pomenit despre Sfintul Irodion, care 
era pe atunci in Roma linga Sfintul Petru, zicind: Inchinaii-vd lui Irodion, ruda mea. Cind Sfintul Petru a 
fost rastignit, atunci Sfintul Irodion, dupa marturia lui Metafrast, a fost taiat impreuna cu Sfintul Olimp si 
cu multime de credinciosi. 

Sfintul Apostol Agav, a fost plin de proorocescul dar. Despre el vorbesc Faptele Apostolilor astfel: S-au 
pogorit din Ierusalim prooroci in Antiohia si, sculindu-se unul dintre dinsii cu numele Agav, ardta cu 
duhul, ca avea sd fie foamete mare in toatd lumea, care a si fost pe vremea lui Claudie Cezarul. Si iarasi 
in Cezareea Sfintul Agav a spus mai dinainte Sfintului Apostol Pavel, patimirile cele ce avea sa le aiba in 
Ierusalim. Luind briul lui Pavel si legindu-si miinile si picioarele sale, a zis: Asa graieste Duhul Sfint: pe 
bdrbatul al cdruia este briul acesta, asa il vor lega in Ierusalim iudeii si-l vor da in miinile neamurilor. 
Sfintul Agav a propovaduit pe Hristos in partile ce i se orinduisera lui si pe mufti a intors la Hristos 
Dumnezeu. 

Sfintul Apostol Ruf, despre care graieste Sfintul Pavel, in Epistola catre Romani, zicind: Inchinaii-vd lui 
Rufcelui ales intru Domnul, a fost episcop in Teba din Elada. 

Sfintul Apostol Asincrit se pomeneste in aceeasi Epistola a lui Pavel catre Romani, ca a fost episcop in 
Iraclea, in paifile Asiei. 

Despre Sfintul Apostol Falegont se pomeneste in aceeasi epistola ca a fost episcop in Maratoni, cetatea 
Frachiei. 

Despre Sfintul Apostol Ermie se pomeneste in aceiasi epistola, ca a fost episcop in Dalmafia. 

Toti acesti apostoli din numarul celor 70 au propovaduit in lume bunavestire a lui Hristos, aducind pe cei 
necredinciosi la adevarata credin^a si munci|i fiind in multe feluri de catre iudei si de elini, s-au sfirsit. 



Viaja Cuviosului Nifon, Episcopul Novgorodului 

(8 aprilie) 

Fericitul Nifon s-a facut monah al sfintei Manastiri Pecersca, in zilele egumenului Timotei. Si rivnea 
preamult vietii cuviosilor si marilor parinti, ostenindu-se cu dumnezeiasca placere in rugaciune, 
priveghere, post si in toate obiceiurile cele imbunatatite. Iar cind fericitul loan, episcopul Novgorodului, 
s-a lasat de bunavoie de scaunul sau, unde s-a ostenit douazeci de ani, fiind slabit, s-a retras la liniste in 
manastire. Atunci fericitul Nifon, stralucind cu razele bunatatilor sale cele multe si in partile cele mai 
departate, prin voia lui Dumnezeu, a fost ales de to|i cu un glas la scaunul episcopiei Novgorodului; si s-a 
sfintit in Kiev de preasfintitul mitropolit Mihail al doilea. 

53 



Astfel, venind la scaunul sau si fund ca o faclie pusa in sfestnic, cu mult mai luminos a stralucit cu rivna 
cea mare pentru ocirmuirea cea cu buna rinduiala a dreptei credin^e, sirguindu-se foarte mult spre 
inmuhirea slavei lui Dumnezeu si spre paza vietii celei vremelnice si a celei vesnice, a oilor sale 
cuvintatoare. Caci mai inainte de toate, inmul^ind slava lui Dumnezeu prin sirguin^a sa a zidit o biserica 
de piatra, a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in mijlocul Novgorodului si cu dumnezeiescul ajutor a 
terminat-o in pu|in timp. Iar biserica Sfintei Sofia din acea cetate, a infrumusetat-o cu zugravire de icoane 
pina la pridvor si cu plumb a acoperit-o pe deasupra. 

Pazind cu credin^a via^a oilor cuvintatoare, se afla acest bun pastor intr-o bunatate ca aceasta. De se 
intimpla cindva razboi intre ei, el se sirguia cu totul sa-i impace. Asa a auzit odata ca stateau impotriva 
kievenii si cernigovenii, cu muhime de ostasi, voind sa faca razboi. De aceea luind cu sine pe dregatorii 
Novgorodului, s-a dus la cei ce se pregateau de razboi si, Dumnezeu ajutindu-i, i-a impacat. Asemenea si 
in alte razboaie binecuvinta poporul Domnului cu pace, pazindu-le vremelnica lor via^a. Dar mai mult se 
ingrijea de pazirea vie^ii vesnice a oilor celor cuvintatoare si la aceasta isi aducea aminte de cuvintele 
Domnului cele graite pentru Dumnezeu Tatal. "Stiu, zice, ca porunca Lui este via^a vesnica", si de aceea 
sfatuia cu toata puterea pe credinciosi, sa nu se departeze de poruncile Domnului si de invataturile cele de 
pravila ale Bisericii Lui, ca sa nu se departeze de vesnica via|a. Iar pe cei ce se departau si faceau calcare 
de lege, ii mustra, propo-vaduindu-le deschis ca vor pieri pentru faradelegea lor, stindu-le asupra in buna 
vreme si fara de vreme, mustrindu-i, certindu-i si rugindu-i cu toata indelunga rabdare precum a poruncit 
Apostolul. 

In zilele acestui fericit, izgonind novgorodenii pe voievodul lor Vsevolod Mstislavici, a venit la dinsii 
spre domnie, fiind chemat, Sviatoslav Olgovici si s-a insurat cu o femeie care dupa inva^atura pravilei nu i 
se cadea. Atunci acest fericit arhiereu nu numai ca nu a voit sa-1 cunune, dar pe tot clerul sau 1-a oprit, ca 
sa nu-i vada nici cununia, ca unui faradelege, cind s-a cununat de preotii care venisera cu dinsii, si mustra 
pe voievod cu indrazneala pentru calcarea lui de lege, urmind psalmului ce zice: Grdit-am mdrturiile Tale 
inaintea impdrafilor §i nu m-am ruqinat. 

Acest barbat rivnitor, a scos din calcarea de lege Biserica Rusiei, ce era impotriva pravilei, in acest fel. A 
ajuns sfirsitul fericit al lui Mihail, preasfin|itul mitropolit al Kievului, nu al celui dintii care de mult se 
pristavise, ci al altuia mai din urma, de la care acest sfint episcop Nifon a primit sfin^irea. Iar marele 
voievod al Kievului Iziaslav Mstislavici a ales in locul lui la arhierescul scaun al mitropoliei Kievului, pe 
unul Clima filozoful, care era calugarit in schima si a voit sa fie sfin^it, netrimi^ind, pentru oarecare 
impiedicare, ca sa ia binecuvintare de la preasfin^itul scaun la Patriarhia Constantinopolului. 

Deci a adunat pentru aceasta sobor din episcopii pamintului Rusiei, intre care s-au adunat: Onufrie al 
Cernigovului, Teodor al Belgorodului, Eftimie al Periaslavului, Damian al Iorbevului, Teodor al 
Vladimirului, sfintul acesta al Novgorodului, Manuil al Smolenscului, Ioachim al Turovii si Cosma al 
Poloniei. La acest sobor Sfintul Nifon, episcopul Novgorodului, nu voia nicidecum ca episcopii Rusiei sa 
indrazneasca a-si sfin|i mitropolit fara binecuvintarea celui a toata lumea Patriarh al Constantinopolului, 
pentru ca marturisea cu vrednica credin^a si cu tarie, ca acest lucru este potrivnic inva|aturii sfintei 
Biserici a Rasaritului, care prin Sfintul Botez s-au luminat fiii Rusiei de la scaunul Constantinopolului 
facindu-se fii ai Ortodoxiei, adica ne-a facut fii ai lui Dumnezeu, Care ne-a cercetat de sus. Caci de acolo 
si pe Mihail, intiiul Mitropolit al Kievului 1-a dat si cu putere a intarit ca sa fie mitropolit in Kiev cu 
binecuvintarea Patriarhului Constantinopolului. 

Graind acestea viteazul marturisitor, ingrozea pe fiii Rusiei cu barba^ia, ca nu cumva prin impotrivire sa 
cada din alegerea de fii ai Rasaritului, cu voia lui Dumnezeu, pentru ca zicea: "Vine minia lui Dumnezeu 
peste fiii cei nesupusi". Si se ^ineau de marturisirea lui cinci episcopi ai Rusiei, Cosma al Poloschiei, 
Ioachim al Turovchiei, Manuil de Smolensc, Eftimie al Periaslaviei, Teodor al Belgorodiei. Insa ca sa nu 
fie rusinat pentru a sa nedreapta voin^a, n-a ascultat pe fericitul Nifon, ci ceea ce a voit, aceea a si facut cu 
ceilahi episcopi pleca^i lui. Si asa cu porunca voievodului, Clima eel care avea capul Sfintului Clement 
Papa al Romei, pe care marele Sfint Vladimir cind a primit Sfintul Botez, 1-a adus din Herson, dindu-i-se 
lui in dar de episcopul Hersonului spre binecuvintare, a fost sfin^it aici, in loc de binecuvintarea ce se 

54 



cadea sa aiba de la Patriarhul Constantinopolului, dupa sfatul lui Onufrie episcopul Cernigovului. §i n-a 
fost dupa pravila pe scaunul arhieresc al Mitropoliei Kievului. 

Apoi i s-a intimplat a avea trebuin^a de acest fericit Episcop Nifon, ca sa slujeasca cu dinsul 
dumnezeiasca Liturghie. Dar Sftntul Nifon, rivnitorul dreptei credin|e, ii zicea: "Deoarece n-ai luat 
binecuvintare de la Patriarhul Constantinopolului, eel a toata lumea, precum nu ne-am invoit la sfin^irea 
ta, asa si acum nu mi se cade a sluji cu tine". Atunci Clima, miniindu-se pe fericitul, indemna pe 
voievodul Iziaslav asupra lui si pe ajutatorii sai ca sa-1 trimita in surghiun. Iar voievodul Iziaslav, pentru 
aceea, nu il lasa pe fericitul in Novgorod la scaunul episcopiei, ci il tinea in Manastirea Pecersca in 
surghiun. Dar fericitul petrecea acolo, foarte mult bucurindu-se, si mul^umea lui Dumnezeu ca s-a intors 
la linistita sa via|a cu sfunii. 

Iar cind iubitorul de Hristos domnul Gheorghe Monomaho-vici, a biruit pe Iziaslav Mstislavici si a luat 
domnia Kievului, atunci a liberat pe sftntul la scaunul lui din Novgorod cu mare cinste. Iar novgorodenii 
cei ce erau tulbura^i si lepada^i ca oile ce n-au pastor, 1-au primit cu bucurie negraita. Apoi patriarhul 
Constantinopolului eel a toata lumea, auzind despre fericitul toate acestea, aratind barbate pentru 
inva^aturile parintesti, a trimis scrisoare la dinsul, fericindu-1 pentru marimea in^elegerii si a tariei si 
numarindu-1 cu cei de demult sfin^i paring, care s-au luptat cu tarie pentru dreapta credin|a. Iar el, citind 
patriarhiceasca binecuvintare, se intarea cu mai multa rivna. De aceea nu a fost lipsit de plata cea vrednica 
a ostenelilor sale de la Iisus Incepatorul pastorilor, precum ne-a aratat fericitul lui sfirsit, de care vom 
spune aici. 

Dupa citava vreme de la intoarcerea sa pe scaunul lui din Novgorod, fericitul episcop Nifon a auzit, ca de 
la patriarhul a toata lumea din Constantinopol se aduce in Rusia un mitropolit Constantin, ca pe Clima 
mitropolitul Kievului, eel nesfin|it dupa pravila si care a tulburat pe credinciosi, sa-1 pogoare de pe scaun 
si sa se suie el. Atunci, umplindu-se de bucurie duhovniceasca, a gindit in sine, ca sa le implineasca pe 
amindoua odata, si de la acest arhiereu sa ia binecuvintare si sa se inchine in sfinta Manastire Pecersca, 
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Cuviosilor Paring. Pentru acea pricina a venit iarasi in cetatea 
Kievului si astepta venirea mitropolitului, care de curind iesise din Constantinopol, precum cu 
incredin|are se instiin^ase. 

Si vie^uind in sfinta Manastire Pecersca, avea mare dragoste catre Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu si 
catre Sfunii Paring. Dar nu dupa multa vreme a venit acolo o boala cumplita, care a adus moartea 
cuviosului acesta. Atunci a spus fra^ilor o minunata vedenie, pe care a vazut-o, cu trei zile mai inainte de 
a se imbolnavi. "Venind eu in chilie, zicea el, dupa cintarea Utreniei, aveam nevoie de pu^ina odihna si 
indata un somn usor mi-a venit si iata m-am aflat in biserica aceasta a sfintei Manastiri Pecersca, la locul 
lui Nicolae Sviatosa si ma rugam mult cu lacrimi catre Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, ca doar asa 
as vedea pe bunul egumen, care si dupa moarte are sirguin^a pentru inmultirea faptelor bune in locasul 
sau, adica pe Cuviosul Teodosie". 

Apoi ducindu-se in biserica fra|i mul^i, si unul dintr-insii apropiindu-se de mine, mi-a zis: "Oare voiesti ca 
sa vezi pe Cuviosul Parintele nostru Teodosie?" Iar eu vazindu-1 pe dinsul si alergind de bucurie, am 
cazut la picioarele lui si m-am inchinat pina la pamint. Iar el, ridicindu-ma, m-a binecuvintat si mi-a zis: 
"Bine ai venit, frate si fiule Nifone! De acum vei fi nedespar|it de noi". §i ^inea in miinile sale o carte, pe 
care, daca am cerut-o, mi-a dat-o; iar eu, desfacind-o, am citit-o. Aceasta vedenie facindu-mi-se - zice 
fericitul Nifon -, indata mi-am venit in sinuiri si acum stiu, ca aceasta boala imi este incercare de la 
Dumnezeu". 

Bolind astfel treisprezece zile, a adormit cu pace intru Domnul, in opt zile ale lunii Aprilie, simbata in 
Saptamina cea Luminata si s-a pus trupul lui cu cinste, in pestera Cuviosului Teodosie. Iar cu duhul sta 
impreuna cu Cuviosul eel cu numele darului, inaintea scaunului Stapinului Hristos, unde, indulcindu-se 
de cerestile frumuseti cele negraite, se roaga si pentru noi fiii sai, zicind: "lata noi si pruncii pe care ni i-a 
dat Dumnezeu!" Caruia, in Treimea cea nedespar^ita, adica Tatalui, impreuna si Fiului si Sfintului Duh, I 
se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in nesfirsitii veci. Amin. 

55 



Patimirea Sfintului Mucenic Evpsihie 
(9 aprilie) 

Sfintui Mucenic Evpsihie a fost nascut si crescut in Cezareea Capadochiei, din paring de bun neam si cu 
dregatorie de patrician; si a petrecut fara prihana anii tinere^ilor lui, in intreaga in^elepciune cea 
crestineasca. El a dus o via^a fara prihana si s-a inso^it cu femeie dupa legea nun^ii, pe vremea impara^iei 
potrivnicului lui Dumnezeu, Mian Paravatul. Inca pina a nu se sfirsi ospa|ul munii, a aratat pentru 
Dumnezeu, Hristosul sau, mare rivna si dragoste. Si era in cetatea aceea o capiste a unui idol necurat, care 
se numea "Tihis", adica noroc. Capistea aceea era vestita, pentru ca imparatul Iulian in toate zilele isi 
aducea necuratele sale jertfe, cind mergea in Cezareea. 

Iar cind se savirsea nunta lui Evpsihie, s-a intimplat atunci de era si praznicul necuratului idol. Si vazind 
SfTntul Evpsihie pe elini, care atunci erau muh4 in Cezareea, ca mergeau sa aduca jertfe in capistea lor, s-a 
aprins cu rivna pentru Domnul. Luind cu sine mul^ime de crestini, s-au dus si au sfarimat idolii si capistea 
idoleasca au darimat-o pina in temelie. Si indata elinii aceia au instiin^at pe imparatul Iulian. Iar SfTntul 
Evpsihie, stiind patimirile cele ce erau sa-i vina lui pentru aceea, a impar^it saracilor averea in vremea 
aceea si, mai inainte, se pregatea spre muceniceasca nevoin^a, petrecind in post si in rugaciuni. 

Iar imparatul Iulian, cind a auzit de darimarea capistei zeilor sai care se facuse in Cezareea Capadochiei, 
s-a umplut de mare suparare, miniindu-se nu numai asupra lui Evpsihie, ci si asupra intregii ceta|i. Apoi 
indata a poruncit ca pe to^i ceta^enii cei cinsthi sa-i prinda, si pe unii cu moarte sa-i pedepseasca, iar pe 
ahii in surghiun sa-i trimita si averile lor sa le jefuiasca; ba inca si de la toate bisericile Cezareei sa se ia 
averile, iar pe clerici a poruncit sa-i oblige la serviciul militar si sa-i duca cu sila in cete. Apoi a luat 
cinstitul nume al ceta|ii Cezareea, cu care se cinstise pe vremea impara|iei lui Claudiu cetatea aceea si a 
poruncit sa i se dea numele eel mai dinainte, adica Maza, caci asa se numea mai inainte. Si a numarat-o pe 
aceea printre sate, stergind-o din numarul ceta^ilor celor cinstite, si a pus dajdie mare asupra 
credinciosilor crestini, a locuitorilor de acolo; iar capistea cea darimata, cu multa graba a poruncit 
crestinilor sa o zideasca iarasi. Pentru ca se fagaduia cu juramint, ca nu va inceta de a face rau ceta^ii, nici 
va lasa pe Galileeni - ca asa numea el pe crestini - fara sa poarte pe grumajii si pe capetele lor buca^i din 
capiste, pina ce se va ridica iarasi capistea cea risipita a zeilor elinesti. §i ei s-ar fi incercat sa savirseasca 
acel lucru, daca nu ar fi ajuns grabnica pieire pe imparatul eel urit de Dumnezeu. Iar pe Sfintui Evpsihie, 
a poruncit sa-1 munceasca si sa-1 sileasca spre jertfa idoleasca ca pe eel dintii pricinuitor al risipirii 
aceleia. 

Deci sfintui fiind tinut in legaturi, il scoteau adesea la intrebare si il munceau, apoi il sileau la slujirea 
idoleasca; pentru ca i-ar fi iertat indrazneala, ca risipise capistea, numai daca s-ar fi inchinat idolilor. Insa 
ostasul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci statea cu barbate in marturisirea numelui lui Hristos. 
Atunci 1-au spinzurat pe un lemn de muncire si 1-au strujit cu piepteni de fier, pina la cele dinauntru, insa 
se intarea de ingerul ce i se aratase in munci. Apoi, dupa multe si grele munci, i-au taiat capul cu sabia si 
s-a vazut o minune, ca in loc de singe a curs din rani lapte si apa, si, luind credinciosii sfintui lui trup, 1-au 
ingropat cu cinste. 

Iar cetatea se chinuia de minia tiranului, mai ales cind a trecut prin |ara Capadochiei asupra persilor si se 
apropia de Cezareea; apoi se lauda ca va risipi cetatea pina in sfirsit. Si a iesit in intimpinarea lui Sfintui 
Vasile eel Mare, dindu-i cinste ca unui imparat si aducindu-i spre binecuvintare trei piini de orz, cu care 
se hranea singur. Dar imparatul a poruncit ostasilor sai, sa ia acele piini, iar Sfintului Vasile sa-i dea o 
sarcina de fin, zicindu-i in batjocura: "Tu ne-ai dat orz, hrana dobitoceasca, iar tu primesti de la noi fin". 
SfTntul Vasile a raspuns: "Noi, o, imparate, ^i-am adus de acelea cu care ne hranim, iar tu ne-ai dat hrana 
dobitoceasca. Cu adevarat ne batjocoresti, deoarece cu puterea ta nu po^i sa prefaci acel fin in piine si in 
hrana firii omenesti". 

Atunci, miniindu-se Iulian, a zis catre sfintui: "Sa stii cu adevarat, cu acel fin te voi hrani, cind ma voi 
intoarce din Persia pe aici, pentru ca voi rasturna si voi risipi aceasta cetate pina la temelie; cu plugul voi 

56 



ara locul acesta, ca mai bine griu sa rodeasca decit oameni. Pentru ca poporul ascultind de sfatul tau, a 
indraznit a strica chipul si capistea Fortunii, adica a Norocului". 

Imparatul zicind aceasta cu minie, s-a dus in calea sa. Dar a pierit acolo degraba, fund ucis de Marele 
Sfint Mucenic Mercurie, precum se scrie de aceasta in via^a Sfintului Vasile eel Mare. Apoi, dupa 
uciderea lui Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserica foarte frumoasa deasupra mormintului Sfintului 
Mucenic Evpsihie si au izvorit izvoare de tamaduiri din sfintele lui moaste, spre slava lui Hristos 
Dumnezeul nostru, Cel impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh slavit in veci. Amin. 



Sfintul Mucenic Vadim din Persia 
(9 aprilie) 

In vremea uciderii sfunilor patruzeci de mucenici din Persia, a fost prins si Sfintul Vadim arhimandritul, 
impreuna cu sapte ucenici ai sai, si din porunca imparatului Savorie au fost inchisi in temni^a. Acest sfint 
era din cetatea Vitlaplata, de neam foarte bogat si, cind a voit sa se faca monah, toata boga|ia sa a 
impar^it-o saracilor. Apoi, zidindu-si o manastire afara din cetate, viefuia intr-insa, cu fapte bune, 
sirguindu-se in toate a placea lui Dumnezeu si a implini voia cea sfinta a Lui; pentru ca era barbat plin de 
dar si de adevar, vas ales al lui Dumnezeu. 

Acest cuvios parinte, purtindu-se cu in^elepciune dumnezeiasca si fiind desavirsit, s-a suit la muntele 
Domnului, a locuit in locul eel sfint al Lui, a luat binecuvintare de la Dumnezeu, Mintuitorul sau, si a 
vazut fa|a Dumnezeului lui Iacov. Acesta era in acele vremuri in Persia, ca niste aluat la framintat, fiind 
din aluatul eel desavirsit mucenicesc, al marturisirii lui Hristos, prin care cei neputinciosi s-au intarit in 
credin^a. Acesta era cu adevarat piatra credincioasa taiata din mun^ii aceia, care de la inceput au fost 
credinciosi, preot ales al lui Dumnezeu, povatuind pe mul^i la calea mintuirii, care isi pusese viteazul si 
neschimbatul sau scop catre mucenicia cea catre Hristos, aratind mare rivna pentru Dumnezeul sau. Si atit 
de curat s-a aratat, incit nici un lucru rau nu avea loc intr-insul; lacomia era departe de el, iar poftirile 
fiind stinse intr-insul, nu puteau sa-1 vatame, incit chiar Mamona, cunoscind bunatatea lui, s-a minunat. 
Aurul nici nu indraznea sa vina inaintea fe^ei lui, pentru ca boga^iile erau dispre^uite de dinsul, mindria s- 
a smerit inaintea lui, mintea cea inalta ca praful s-a calcat de dinsul, iar saracia si blindetile 1-au cuprins, 
dreptatea a privit spre dinsul si adevarul a rasarit in el, dragostea a cuprins grumajii lui, pacea 1-a sarutat si 
de dinsul s-a bucurat, o intocmire si o minte s-a sadit in el si de toate rodurile cele drepte era plin acest 
barbat, ca multe bunata^i erau intr-insul; iar din roadele lui duhovnicesti to^i s-au saturat cu dulcea^a. 

Acesta a petrecut patru luni in temni^a, legat impreuna cu ucenicii lui, batut aspru in toate zilele, rabdind 
toate cu barba|ie, pentru nadejdea si adevarata credin^a, care o avea catre Dumnezeu. In acea vreme era 
un oarecare barbat cu numele Nirsan, boier mare al ceta^ii, care se numea Aria, fiind in hotarele ce se 
numeau Vidghern. Acest Nirsan era crestin si fiind silit de imparatul sa se inchine soarelui, dupa ce n-a 
voit sa se lepede de sfinta credin^a in Hristos Domnul, 1-a incuiat in temni^a. Dupa aceea, slabind prin 
impu|inarea sufletului si infricosindu-se cu inima de muncile cele ce era sa patimeasca, n-a stat pina la 
sfirsit, precum incepuse, in marturisirea lui Hristos. Caci, iubind via|a aceasta de pu^ina vreme si asteptind 
desarta cinste, de la imparatul eel muritor, s-a lipsit de via^a cea dumnezeiasca si de cinstea cea vesnica. 
Insa n-a putut a se indulci de desfatarile lumii acesteia, precum mai pe urma va arata cuvintul, ci fugind 
de mucenicie, a cazut in munci; cautind slava cea paminteasca, a cistigat necinstea, de vreme ce pe 
imparatul eel de pu^ina vreme 1-a cinstit mai mult decit pe Cel vesnic si ceresc. Si a dat stire despre sine, 
ca toate cele ce imparatul Savorie le va porunci, este gata a face. 

Imparatul auzind, s-a bucurat foarte si aducindu-si aminte de Sfintul Vadim, i-a poruncit sa-1 elibereze din 
legaturi si sa-1 duca din temni^a la palatul sau. Si a zis catre boierii care stateau inaintea lui: "Daca Nirsan 
va ucide cu mina sa pe Vadim, apoi sa se dezlege din legaturi si sa ia el toate averile lui Vadim". Si i-a 
spus indata lui Nirsan acele cuvinte imparatesti, iar el a fagaduit, ca in toate sa faca voia imparatului. 

57 



Deci, a adus pe Sfintul Vadim la Nirsan si 1-a pus in mijloc, iar ticalosul Nirsan luind sabia, s-a apropiat 
ca sa ucida pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, cind a voit sa loveasca pe 
mucenic, s-a facut ca o piatra nemiscata. 

Iar robul lui Dumnezeu cautind spre el, a zis: "Pina intr-atit a crescut rautatea ta, o, Nirsane, incit, nu 
numai ca te-ai lepadat de Dumnezeu, ci si pe robul Lui voiesti a-1 ucide? Vai ^ie, tica-losule, ce vei face in 
ziua aceea, cind vei sta inaintea infricosatei judeca|i, ca sa dai un raspuns Dumnezeului Celui vesnic? Eu, 
o, ticalosule, ma savirsesc in chinuri pentru Hristosul meu, insa n-as fi voit ca din miinile tale sa fiu ucis, 
ci de la altul oarecare as fi dorit, ca sa sufar moartea aceasta". Iar Nirsan, rusinindu-se de cuvintele acelea 
si neputind sa faca porunca aceea, statea tremurind. Dupa aceea, facindu-si fa^a ca piatra si inima 
intarindu-si ca fierul, a lovit cu sabia in grumaji pe mucenic. Dar de vreme ce miinile ucigasul ui 
tremurau, era nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe sa taie pe sfintul. Deci, lovindu-1 de multe ori cu 
sabia in grumaji, abia a putut savirsi taierea. Iar Cuviosul Vadim, intr-o chinuire ca aceea, si-a dat sfintul 
lui suflet in miinile lui Dumnezeu. Si to^i necredinciosii care erau acolo, s-au mirat de rabdarea 
mucenicului, de vreme ce era nemiscat ca un stilp, primind lovirile de sabie de mai multe ori. Iar pe 
ucigasul acela il batjocoreau ca pe un fricos si ocarindu-1, se departau de el. Apoi, nu dupa multa vreme, 
ucigasul acela si-a luat plata cea vrednica dupa faptele sale, caci cu multe feluri de rauta|i fiind prins, a 
pierit de sabie, singur el fiindu-si ucigas in a sa deznadejde. 

Sfintul Vadim s-a sfirsit prin mucenicie, in 8 Aprilie, intru Domnul nostra Iisus Hristos. Iar trupul 
sfintului mucenic, fiind arancat afara din cetate, oamenii cei cucernici luindu-1 in taina, 1-au ingropat cu 
cinste. Iar cei sapte ucenici ai lui, care ramasesera in temni^a, au petrecut patra ani acolo, pina la moartea 
imparatului Savorie. Iar dupa sfirsitul aceluia s-au liberat cu pace si li s-a porancit sa petreaca in a lor 
credin^a, cu daral Domnului nostra Iisus Hristos, a Carai slava este in veci. Amin. 



Patimirea Sfin^ilor Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompia, Zinon, Alexandru, 

Teodor §i cei impreuna cu din§ii 
(10 aprilie) 

Decie, paginul imparat al Romei, prin credin^a sa cea rea a inchinarii la idoli, vrind pe to|i sa-i cufunde in 
groapa pierzarii, ca un fiu al diavolului, a trimis porunca in toate par|ile stapinirii sale, ca to^i crestinii sa 
fie atrasi cu sila la inchinarea de idoli si la gustarea din cele jertfite idolilor; iar cei ce se vor impotrivi, sa 
primeasca judecata si pedeapsa. Dupa ce a ajuns acea porunca in Africa, la ighemonul Fortuna^ian, sezind 
ighemonul la judecata si chemind pe tot poporal la sine, astfel le zicea: "Jertfni zeilor, iar de nu, cu 
cumplite chinuri va ve^i munci si rau ve|i muri". 

Aceasta zicind, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporalui, pe care vazindu-le, mul^i s-au 
infricosat si supunindu-se ighemonului, s-au departat de credin^a in Hristos. Iar unii dintre credinciosi, in 
numar de patrazeci, cu tarie au vrat sa moara pentru Hristos. Si graiau cu nadejde unul catre altul: "Pazi|i- 
va, fra^ilor, ca sa nu ne lepadam de Hristos, Dumnezeul nostra, ca nici Acela sa nu se lepede de noi 
inaintea Tatalui Celui ceresc si a sfin|ilor Lui ingeri. Aduce^i-va aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu va 
temeti de cei ce ucid trupul, caci sufletul nu pot sd-l ucida; ci va temeti mai mult de eel cepoate §i sufletul 
§i trupul sd-l piardd in gheend". Astfel robii lui Hristos intarindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul 
Fortuna|ian le-a zis: "Va vad barba|i in^elep^i, desavirsi^i cu anii si ma minunez pentru ce sta^i intr-o 
nebunie ca aceasta; caci marturisi^i ca Acela este Dumnezeu si Imparat, pe care evreii, ca pe un facator de 
rele, L-au rastignit". 

Atunci Sfintul mucenic Terentie i-a raspuns pentru to^i: "De ai fi cunoscut o, ighemoane, puterea lui 
Hristos Cei rastignit, lasind ratacirea idoleasca, te-ai fi inchinat Aceluia si i-ai fi slujit Lui; caci este Fiul 
lui Dumnezeu, indurat si milostiv, Care cu bunavoirea lui Dumnezeu, Tatal Sau, S-a pogorit pe pamint si 
pe a Sa dumnezeire unind-o cu omenirea, pentru mintuirea noastra a rabdat Cracea de buna voie". 

58 



Ighemonul a zis: "Jertfhi zeilor, iar de nu ve^i voi sa jertfhi, apoi madularele voastre le voi arde si va voi 
pierde pe voi". Iar Sfintul Terentie a raspuns: "Oare \i se pare ca cu frica ne vei ingrozi pe noi? Nu sintem 
asa de slabi, ca, lasind via^a cea fara de moarte si pe datatorul Acela, sa ne inchinam dumnezeilor celor 
straini. Deci, fa degraba ceea ce voiesti a face, scornind munci impotriva noastra, ca sintem robi tari si 
statornici ai lui Hristos". 

Miniindu-se ighemonul, a poruncit ca sa-i dezbrace de haine si sa-i traga la capistea cea idoleasca; si erau 
idolii impodobiti cu imbracaminte de aur si de argint de mult pre|. Deci, intrind ighemonul, a zis catre 
sfkui: "Jertfni lui Heracle marele zeu, ca-i vedefi slava si puterea!" Iar Sfintul Terentie a zis: "Te amagesti 
singur nestiind cele ce-^i sint |ie de folos; pentru ca dumnezeii tai acestia sint pietre, lemne, arama si fier 
si i-a^i impodobit cu aur, ca sa se amageasca oamenii si sa-i departeze pe dinsii de via|a vesnica. Ca acei 
idoli nu vad, nu graiesc, nu aud si nu umbla, ca sint facuti de miini omenesti si cu asemanare omeneasca 
inchipuiti. Deci, asemenea lor safie cei ce-ifac pe ei §i top cei ce nadajduiesc in ei. Spune^i dar, rogu-va, 
oare pot sa-si ajute lor, aceia pe care-i numi^i dumnezei? Sau pot sa izbindeasca asupra celor ce le fac lor 
rau? Si daca lor nu-si pot ajuta, apoi cum ne vor ajuta noua?" 

Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit ca pe Terentie, African, Maxim si pe Pompia sa-i arunce in 
temni^a cea mai dinauntru si cu toata intarirea sa-i pazeasca, zicind: "Miine diminea^a ii voi scoate pe 
dinsii la cercetare". Iar pe fericitul Zinon, Alexandru si Teodor, impreuna cu to|i ceilal^i in numar de 36, 
punindu-i inaintea judeca^ii aproape de capistea idoleasca, a zis catre dinsii: "Deoarece din sfada si cearta 
voastra cea dintii, nici o sporire sau folos nu s-a facut, asculta|i-ma pe mine si aduce^i jertfe marelui zeu 
Heracle". Raspuns-au sfin^ii: "De multe ori |i-am spus ca sintem crestini, de care lucru te-ai instiin^at de la 
cele dintii intrebari, si niciodata nu vei putea sa ne indupleci ca sa cinstim pe necura^ii idoli si sa ne 
inchinam lor, pentru ca i^i vom raspunde cu usurin^a la toate intrebarile tale". Zis-a ighemonul: "Daca nu 
voi^i sa asculta^i sfaturile mele de voie, apoi si fara de voie ve^i asculta poruncile impara|ilor celor 
nebirui|i". Si a poruncit sa-i bata fara de cru^are cu toiege grele si cu vine uscate. Iar sfuttii mucenici, 
ridicindu-si miinile spre cer, au strigat intr-un glas, zicind: "Cauta spre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, 
si ajuta robilor tai si ne izbaveste de eel potrivnic". 

Aceasta auzind-o ighemonul, poruncea ca mai cumplit sa-i bata; si mul^i slujitori s-au schimbat, unii dupa 
al^ii batind si iarasi a poruncit sa-i bata cu be^e, desi toate cele dinlauntru ale lor se vedeau. Insa atit de 
luminoase si de vesele erau fe^ele mucenicilor, incit to^i se minunau de rabdarea si de barba^ia cea 
nebiruita a sfin^ilor. Iar dupa bataie a zis catre dinsii ighemonul: "Jertfi^i zeilor si va ve^i libera". Iar sfin|ii 
taceau. Deci, miniindu-se ighemonul, a poruncit sa arda ^epi de fier, sa le friga spatele lor, apoi cu o^et si 
sare sa unga ranile lor si cu aspre buca^i de par sa le frece. 

Atunci sfin|ii mucenici ai lui Hristos, cautind spre cer au zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cei ce ai 
mintuit din cuptorul eel aprins pe cei trei tineri Anania, Azaria si Misail, nelasindu-i sa se vatame de 
vapaie cit de pu^in; iar pe Daniil din gurile leilor 1-ai izbavit, pe Moise din miinile lui Faraon 1-ai scos si 
pe Sfinta Tecla de foe si de flare ai aparat-o; Cei ce dai iubhilor Tai desavirsita biruin|a asupra 
vrajmasilor; Cei ce ai ridicat din mor|i pe Pastorul oilor Cei Mare, pe Fiul Tau, Domnul nostru Iisus 
Hristos; Cei ce ne-ai aratat noua multe faceri de bine; Cei ce ai zidit lumina si ai intins cerul ca o piele; 
Cei ce numeri mul^imea stelelor si le stii numele tuturor; Cei ce ai dus adevarul pina la marginile 
pamintului, auzi-ne si pe noi, cei ce ne rugam Jie si din nevoile noastre izbaveste-ne, ca a Ta este slava in 
veci. Amin". 

Sfirsindu-si ei rugaciunea, ighemonul iarasi umplindu-se de minie, a poruncit ca spinzurindu-i, sa-i 
strunjeasca cu unghii de fier, incit curgea singele ca piraiele din coastele lor. Dar de muncile acelea 
cumplite, nici cit de pu^in nu se biruiau, nici nu slabeau; pentru ca Dumnezeu ii intarea, dindu-le putere si 
tarie. Si a zis catre dinsii ighemonul: "Oare v-au inva^at pe voi muncile? Oare v-a|i deprins a va departa 
de la nebunia voastra, sau inca in necura^ia voastra petrece^i?" Iar sfintii nimic nu au raspuns. Ighemonul 
a zis atunci cu minie: "Voua va zic acestea, necura^ilor". Iar sfin^ii, cautind spre cer, au zis: "Dumnezeule 
Atotputernice, Cei ce altadata ai plouat cu foe asupra ceta^ii Sodoma pentru faradelegile ei, deci si acum 
rastoarna si risipeste aceasta capiste necurata a necura^ilor zei, pentru adevarul Tau". 

59 



Zicind aceasta, si-au facut semnul crucii lui Hristos pe fe^ele lor si au suflat asupra capistei si indata au 
cazut idolii cu mare zgomot si s-au risipit la pamint. Atunci sfin^ii mucenici au zis catre ighemon: "Vezi 
pe zeii tai? Unde este acum taria si puterea lor? Oare n-au putut sa-si ajute lor?" Iar dupa pu^in timp a 
cazut si capistea si s-a risipit pina in temelie. Deci, umplindu-se ighemonul de multa minie, pentru 
stricarea zeilor sai si a capistei, a poruncit ca pe sfin|ii mucenici sa-i taie cu sabia. Iar ei de un raspuns de 
moarte ca acela veselindu-se, slaveau pe Dumnezeu si bucurindu-se mergeau la locul eel de moarte. 
Sosind acolo, si-au plecat genunchii, si-au intins cu osirdie grumajii sub sabie pentru Hristos. Si asa au 
murit ucisi de sabie. Iar niste barba^i bine credinciosi luind sfintele lor trupuri, le-au ingropat la un loc 
stint. 

Dupa uciderea acestor sfhni mucenici, a poruncit ighemonul, ca pe Sfunii Terentie, African, Maxim si 
Pompia, sa-i aduca inaintea sa si a zis: "Jertfhi zeilor, iar de nu, rau ve^i patimi si nimeni nu va putea sa 
va scoata din miinile mele". Raspuns-au sfunii: "Sintem crestini, precum de multe ori |i-am spus si in 
Hristos ne-am pus nadejdea noastra. Iar diavolilor nu ne vom inchina, nici vom sluji zeilor tai si de 
muncile tale nu ne temem. Deci, pune asupra noastra orice fel de munca vei voi; pentru ca noi credem 
Dumnezeului nostru, ca biruit vei fi de noi, precum si diavolul este biruit de Hristos, Cel ce ne intareste, 
ca sa-^i biruim socotin^a ta cea rea". 

Deci, ighemonul a poruncit ca iarasi sa duca in temni|a pe sfin^ii mucenici si fiare grele sa puna pe 
grumajii lor, iar miinile si picioarele sa le lege cu legaturi de fier, ba inca si cuie de tier sa le astearna pe 
pamint si pe acelea sa puna pe mucenici, nelasind pe cineva din crestini sa intre la ei, ca sa le dea hrana. 
Intr-o mucenicie ca aceea fund sfunii si rugindu-se lui Dumnezeu, la miezul nop^ii a stralucit o lumina 
mare in temni^a si Ingerul Domnului a stat inaintea lor si a zis catre dinsii: "Terentie, Africane, Maxime si 
Pompie, robii Dumnezeului Celui de sus, scula^i-va si intari^i-va trupurile voastre". Acestea zicindu-le 
ingerul, s-a atins de lan^urile cele de fier si indata lan^urile, rupindu-se, au cazut. Si iata o masa s-a vazut 
inaintea lor, plina de toate bunata|ile. Si le-a zis ingerul: "Odihnhi-va si primi|i hrana pe care v-a trimis-o 
Hristos voua!" Iar sfin^ii, binecuvintind pe Hristos Dumnezeu, s-au intarit cu hrana si cu bautura aceea si 
au dat mul^umire Stapinului lor. 

Strajerii, vazind lumina in temni^a, au intrat inauntru si au vazut pe sfin^ii mucenici bucurindu-se si 
veselindu-se si au spus aceasta ighemonului. Iar acela, sco^ind diminea^a pe sfin^ii mucenici, i-a pus 
inaintea judeca|ii si a zis catre dinsii: "Au nu v-au inva^at pe voi chinurile ca sa va lepada|i de nebunia 
voastra, sa va apropia|i de zei si sa va inchina^i lor?" Raspuns-a Sfintul Terentie: "Nebunia aceasta sa fie 
la noi si la to^i cei ce iubesc pe Dumnezeu, caci eel nebun al lui Dumnezeu este mai in^elept decit 
oamenii, iar in^elepciunea omeneasca este nebunie la Dumnezeu. Nebuni si fara de minte am fi fost daca, 
lasind pe Dumnezeu, ne-am fi inchinat diavolilor, precum faci tu". Iar ighemonul, miniindu-se de acele 
cuvinte, a poruncit ca spinzurindu-i pe dinsii la munci, cu unghii de fier sa le strunjeasca coastele. Fiind 
strunji^i sfin|ii, se rugau lui Dumnezeu, zicind: "Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui ce este in veci, 
Lumina crestinilor, nadejdea noastra cea incredin|ata, fii cu noi si ne ajuta; nu ne rusina pe noi cei ce 
patimim pentru numele Tau eel Sfint". 

Astfel rugindu-se, nu sim^eau muncile cumplite, caci Hristos le usura. Apoi iarasi a poruncit ighemonul 
sa-i arunce in temni|a si a chemat vrajitorii si descintatorii cei ce stiau sa farmece fiarele si jivinele. Le-a 
poruncit ca pe cele mai cumplite jivine, pe aspide, vipere si serpi, cu farmecele lor adunindu-le sa le 
inchida in temni^a cu mucenicii. Si facindu-se aceea, jivinele tirindu-se pe linga picioarele sfin|ilor 
mucenici, nici nu se atingeau si nici nu-i vatamau pe ei; iar sfin^ii, cintind, preamareau pe Dumnezeu. 
Astfel trei zile si trei nop^i sfin|ii sezind inchisi in temni^a cu jivinele, in a patra zi, noaptea a trimis 
ighemonul sa afle, oare mucenicii sint omorni si minca^i de serpi? Iar trimisii, apropiindu-se de usile 
temni^ei, au auzit pe sfin|ii lega^i, cintind si laudind pe Dumnezeu. 

Apoi, vrind ca sa stie neaparat ce se face in temni^a, s-au suit deasupra si au descoperit acoperamintul si 
au vazut pe sfin^i sezind si pe Ingerul Domnului stind, dar nelasind jivinele sa se apropie de sfin|ii 
mucenici. Aceasta vazind-o, s-au spaimintat si au spus ighemonului. Si foarte de diminea^a sculindu-se 
ighemonul, a poruncit fermecatorilor ca sa ia din temni^a serpii, aspidele, viperele si toate jivinele, iar pe 

60 



mucenici sa-i duca la judecata; si dupa ce fermecatorii s-au apropiat de temnita si au grait dupa obicei 
cuvintele cele vrajitoresti, nu i-au mai ascultat jivinele. Si fiind usile descuiate, toate cu multa minie au 
sarit asupra fermecatorilor lor si i-au ranit de moarte; pe to^i ceilani oameni care se aflau acolo i-au 
omorit si au fugit la locurile lor. Dupa aceea sfin|ii rabdatori de chinuri au fost dusi la ighemon spre a fi 
judeca^i. 

Vazindu-i ighemonul nevatama^i citusi de pu^in, s-a umplut de minie si i-a osindit la taiere de sabie. 
Atunci sfrruii s-au bucurat cu bucurie negraita si, mergind la moarte cu veselie, cintau: Mintuitu-ne-ai pe 
noi, Doamne, de cei ce ne necdjesc §i pe cei ce ne urdsc pe noi i-ai ru§inat. Iar slujitorii ducindu-i la locul 
de moarte, si-au implinit porunca. Astfel marturisitorii lui Hristos si-au luat cununa muceniciei, iar niste 
barba^i cucernici ingrijind sfintele lor trupuri, le-au ingropat cu cinste, ca la doua stadii de cetate, intru 
slava Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Care impara^este in vecii vecilor. Amin. 



Patimirea Sfintului Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului din Asia 

(11 aprilie) 

In zilele Apostolilor si pe vremea impanuiei lui Domhian, s-a pornit mare prigoana asupra crestinilor, 
incit prin toata lumea se trimitea la domni si la stapinitori scrisori de la imparatul, ca sa se supuna crestinii 
poruncilor imparatesti si sa primeasca credin|a cea rea a nebuniei idolilor si sa cinsteasca capistile idolesti 
cu toata rinduiala. Atunci s-a aratat multime de credinciosi si de mucenici, care fara de frica marturiseau 
Cuvintul lui Dumnezeu, pretutindeni nevoindu-se pentru Hristos Mintuitorul. 

Atunci si marele stilp al credin^ei, temelia adevarului crestinata^ii si propovaduitorul Dumnezeirii Celei 
mai inainte de veci, a Unuia Nascut Fiul lui Dumnezeu, SfTntul loan Evanghelistul, preaalesul Apostol, a 
fost surghiunit in insula Patmos, unde i s-a aratat Domnul in descoperire, intre cele sapte sfesnice, 
poruncindu-i sa scrie catre cei sapte ingeri, adica episcopi ai celor sapte biserici ale Asiei, care intaresc 
adunarile mucenicilor. 

Acolo, prin gura Domnului, s-a pomenit acest arhiereu Antipa, astfel: "Antipa marturisitorul Meu eel 
credincios a fost ucis intre voi, intre care petrece satana". Caci Sfintul Antipa a fost episcop al bisericii 
Pergamului. §i dintr-acele cuvinte care s-au scris pentru dinsul in descoperirea lui loan, este aratat in ce 
fel a fost Antipa, credinciosul marturisitor al lui Hristos si in ce fel au fost locuitorii Pergamului, avind 
sataniceasca petrecere intre ei. Iar in mijlocul lor, Sfintul Antipa, era ca o lumina in intuneric, ca un 
trandafir in mijlocul spinilor, ca niste aur in mijlocul noroiului, sau mai bine sa zicem in mijlocul 
cuptorului de foe, dupa cum este scris, ca aurul eel lamurit in ulcea. Acolo nici legea firii nu se pazea, nici 
nu era judecata lucrurilor, ci fiecare lucra pentru sine; si pe cit cineva putea, pe atit napastuia pe al^ii. 
Fiecaruia i se parea ca este viteaz, bun si drept, daca biruia pe cineva din crestini, sau il pierdea de pe 
pamintul celor vii. Acolo, fiind crestineasca adunare, erau crestinii in mare chinuire si tulburare din 
pricina acelor necredinciosi. 

Atunci fericitul Antipa, barbatul eel ales, eel neclintit in credin^a si statornic in via^a imbunata^ita, deloc 
nu se tulbura, ci ca si cum ar fi fost schimbat intr-o fire ingereasca din cea omeneasca, statea impotriva 
potrivnicilor, netemindu-se de nimic. Chiar iesea adeseori in popor, neavind nici o grija de ingrozirea 
muncitorilor; apoi stralucea ca o raza prin mijlocul lor si cu lumina credin^ei celei curate si drepte izgonea 
intunericul ratacirii si al inchinarii idolilor. Pentru aceasta, diavolii cei crezu^i de elini, a fi zei, to^i au 
fugit de acolo si nici unul dintre aceia nu indraznea sa mai ramina in acea cetate a Pergamului, in care 
vie^uia SfTntul Antipa. Deci, diavolii se aratau in vis slujitorilor lor, zicindu-le: "Nici din jertfele voastre 
nu gustam, nici mirosim aburii si fumul jertfelor, de vreme ce sintem izgoni^i de Antipa, mai marele 
crestinilor". 



61 



Atunci, multimea elinilor miniindu-se, s-au pornit asupra lui Antipa si, prinzindu-1, ll trageau la locul 
unde se obisnuia a se aduce necuratele lor jertfe. Si a zis ighemonul catre dinsul: "Au tu esti Antipa, care 
nu ascul^i poruncile imparatesti si pe al^ii ii inveti sa nu asculte? Jertfele cele facute de noi zeilor atit le 
tulburi, incit pe nici unul din zei nu-1 lasi sa se sature de grasime? De aceea, to^i zeii, lasind cetatea, s-au 
dus si ne este frica, sa nu navaleasca vreo mare primejdie asupra ceta|ii, de vreme ce ei nu voiesc s-o mai 
pazeasca. Destul rji este pina astazi indeletnicirea in crestineasca vrajitorie. Pocaieste-te de acum si la 
legile noastre supune-te; ca zeii care stapinesc aceasta preafrumoasa cetate, sa aiba grija de noi si sa nu 
inceteze a ne pazi. Iar de nu vei face aceasta si de nu vei voi sa te lepezi de credin^a ta, si cinstirea zeilor 
nostri de o vei defaima, apoi dupa legea romanilor, te vei munci cu vrednice pedepsiri". 

Sfintul Antipa a raspuns: "Aceasta s-o stii, o, ighemoane, ca sint crestin, iar imparatestii porunci, celei 
nebune si paginesti, niciodata nu voiesc sa ma supun. Dar, de vreme ce impotriva cuvintelor tale se 
cuvine a da raspuns cuviincios, i|i raspund astfel: Daca zeii vostri, carora va inchina^i, sint izgonui de un 
om muritor, si daca aceia pe care ii socotni ca va sint aparatori si pentru voi izbinditori, cauta de la voi 
ajutor, de aici pute^i cu usurin|a sa va cunoaste^i ratacirea. Caci daca, celor ce li se face vreun rau, nu pot 
sa se razbune, si singuri marturisesc ca de un om sint biruhi, apoi cum vor putea, pe tot neamul omenesc 
sau vreo cetate, s-o izbaveasca? Aceasta socotind si cunoscind, sinte^i datori macar acum sa va departa^i 
din pierzatoarea voastra ratacire si sa crede^i in Hristos, Care S-a pogorit din cer ca sa mintuiasca neamul 
omenesc. Acela cu adevarat la sfirsitul veacurilor va veni sa judece pe to^i si sa rasplateasca fiecaruia 
dupa lucrurile lui, ori cu cinste, ori cu osinda". 

Astfel raspunzind Sfintul Antipa cu bunain^elegere, ighe-monul a inceput a zice asa: "Voi va supune^i 
legilor celor noi si rinduielilor celor aflate de voi, defaimind buna cinstire cea veche, pe care din inceput 
am primit-o de la stramosii nostri si ca o mostenire de la dinsii a ajuns pina la noi, adica cinstirea de zei. 
Deci, urmind obiceiurilor stramosilor nostri, nu este bine a ne indeparta de dinsii; caci cele vechi sint mai 
bune decit cele noi, sint mai adevarate si mai vrednice decit acelea si care cu vechimea vremii sint 
intarite. De aceea esti dator si tu a-^i schimba credin^a, ca sa nu urmezi acelui Om, care S-a aratat nu cu 
multa vreme mai inainte de tine si care a tulburat via^a omeneasca prin farmece si a fost rastignit pe 
vremea lui Pilat. Deci, supune-te poruncilor imparatesti, ca impreuna cu noi sa petreci fara primejdie, 
pentru ca la tot lucrul ne vei avea ajutatori, ca pe niste fii iubi|i ai tai. Caci batrinetile tale sint vrednice de 
toata cinstea si meri^i sa te iubim ca pe un tata". 

La acestea, Sfintul Antipa a raspuns: "Chiar de vei astupa urechile mele cu dovezi fara de numar, eu nu 
voi fi atit de nebun si fara minte, dupa ce am ajuns la batrine^ile cele mai de pe urma si de moarte m-am 
apropiat, sa-mi schimb credin^a pentru aceasta ticaloasa si necinstita via^a si sa ma departez de 
marturisirea credin^ei celei adevarate. Deci, nu-mi amagi mintea, care intotdeauna se indeletniceste cu 
citirea dumnezeiestilor car^i; caci din inceput n-a fost nici un zeu de-ai vostri, ci mai pe urma s-au aratat si 
nici un bine n-au facut, nici un folos de la ei nu ne-a venit. Ci singuri, fund oameni necura^i, s-au facut 
pricinuitori de via^a rea altor oameni iubitori de desfatari. Pentru ce nu urma^i celor ce au voit sa se suie la 
cer, care nu se rusinau a se amesteca cu ale lor surori? Pentru aceea a si venit potopul, care a pierdut 
neamul lor, de vreme ce pe caile cele drepte si credincioase n-au voit sa umble. Iar daca si voi \e\i voi sa 
urma|i faradelegilor pentru vechimea lor, apoi nu cu apa, ci cu focul eel vesnic ve^i fi pedepsiri si de 
viermii cei neadormhi ve^i fi minca|i, de nu va ve|i pocai". 

Acestea si multe altele graind barbatul eel sfint, 1-au rapit oamenii cei pagini si 1-au dus la capistea 
Artemidei, unde era un bou de arama, pe care arzindu-1, 1-au aruncat pe mucenic peste el. Dar el 
insemnindu-se cu semnul Crucii, se ruga din mij locul focului catre Dumnezeu, strigind: "Dumnezeule, 
Cei ce ne-ai aratat Taina cea din veac ascunsa, pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin care si sfaturile Tale 
cele nestiute ni le-ai descoperit, rji mul|umesc de toate bunata^ile Tale, ca ne mintuiesti pe noi cei ce 
nadajduim spre Tine si m-ai invrednicit in ceasul acesta, sa fiu vrednic sa ma scriu in numarul sfin^ilor 
mucenici, care au patimit pentru numele Tau eel Sfint. Primeste duhul meu cind va iesi din via^a aceasta 
si-mi da parte ca sa aflu doar la Tine parte si la Unul Nascut Fiul Tau si nu numai pe mine, dar si pe cei ce 
vor fi dupa mine, sa-i faci partasi milei Tale, ca de to|i sa se slaveasca numele Tau eel Sfint, in veci. 
Amin". 

62 



Acestea si alte asemenea zicind Sfintul Antipa, s-a rugat multa vreme, chinuindu-se pe boul eel rosit de 
foe. Dupa aceea s-a rugat pentru cei care ii vor face pomenire sa fie ferni de patimi si de alte boli, de 
nesuferita durere a diruilor, cum si pentru lasarea pacatelor, ca sa dobindeasca mila la judecata care va sa 
fie pentru toata lumea. Ispravindu-si rugaciunea si-a dat duhul in miinile lui Dumnezeu, adormind cu 
somn dulce si s-a suit la cer, fiind impodobit cu slavita cununa muceniceasca. Apoi niste barba|i 
binecredinciosi, luind sfintele lui moaste, le-au pus cu cinste in aceeasi cetate a Pergamului. Si a izvorit 
dintr-insele mir, care tamaduia toate bolile omenesti, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slavit 
impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh in veci. Amin. 



Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868) 

(11 aprilie) 
(Dupa "Patericul Romanesc", de Arhim. Ioanichie Balan) 

Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica s-a nascut la 7 octombrie, 1787 in Bucuresti, aproape de biserica 
Sfintul Visarion. Din sfintul botez a primit numele de Constantin. 

Parin^ii sai se numeau Antonie si Floarea si erau foarte evlaviosi. Cel mai mare dintre copiii lor a fost in 
tinere^e preot de mir; apoi, intrind in via|a monahala, s-a calugarit sub numele de Acachie. De asemenea 
si mama Sfintului Calinic, fericita Floarea, dupa ce si-a crescut copiii, s-a retras in Manastirea Pasarea, 
primind marele si ingerescul chip sub numele de schimonahia Filoteia. 

Tinarul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit din pruncie o educate religioasa aleasa, inva^ind 
carte in Bucuresti, la scolile care func^ionau pe acea vreme pe linga biserici. 

In anul 1807 a intrat in nevoin^a calugareasca la Manastirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stare^, 
arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns in schima monahala sub numele de Calinic, iar la 
3 decembrie 1808 a fost hirotonit ierodiacon. 

Sfintul Ierarh Calinic de la Cernica, fiind vas ales al Duhului Sfint, a iubit de mic rugaciunea, tacerea, 
cinstea si milostenia. Inca de cind era calugar tinar in Manastirea Cernica, postea foarte mult, isi implinea 
regulat canonul si pravila cu multa osirdie, se lupta impotriva somnului si nu lipsea niciodata de la 
slujbele bisericii, dupa marturia batrinului Hariton, iar ziua lucra impreuna cu parin|ii la ascultarile cele 
grele ale manastirii. 

Dupa plecarea la Sfintul Munte a duhovnicescului sau parinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic 
si-a pus aceasta aspra rinduiala, ca in toata saptamina sa nu manince bucate fierte la foe, fara numai piine 
cu apa, dupa apusul soarelui, iar simbata si Duminica sa mearga la trapeza impreuna cu parin|ii si sa se 
mingiie cu infrinare. 

Marturisesc parin^ii care 1-au cunoscut pe Sfintul Calinic ca fa^a ii era mereu palida de multa postire si 
ochii adinci|i in orbite din pricina multor privegheri si a atitor lacrimi. Caci dobindise de la Dumnezeu 
darul lacrimilor la sfinta rugaciune. 

In anul 1813, murind de ciuma mul^i preo|i calugari din Manastirea Cernica, stare^ul Timotei staruia 
mereu sa faca preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El insa se lepada de un dar mare ca acesta, socotindu- 
se pe sine cu totul nevrednic. Insa, fiind foarte ascultator si lasindu-se in voia lui Dumnezeu, a primit 
taina sfintei preo^ii, savirsind cele sfinte in toata via^a sa cu lacrimi si cu multa evlavie. 

Dupa primirea darului preo^iei, la 13 februarie, 1813, Sfintul Calinic a inceput si mai mult a se nevoi si a 
sluji cu osirdie tuturor, fiind plin de dumnezeiasca dragoste catre to^i, dupa cuvintul ce zice: "Daca vrei sa 
te iubeasca to|i, iubeste si tu pe to^i". De vedea pe cineva scirbit, impreuna cu el se intrista; pe cei bolnavi 

63 



ii cerceta si dupa ale sale puteri ii mingiia, iar pe saraci mereu ii miluia. Pentru aceasta to^i il iubeau ca pe 
un adevarat tata si parinte duhovnicesc. Apoi era atit de smerit, ca pe cit se tnal^a cu cinstea si cu darul de 
catre to^i, cu atit mai mult se smerea catre to^i, dupa cuvintul Domnului Care zice: Care intre voi va vrea 
safie intii, sa vdfie voua sluga (Matei 20, 27). 

Cuviosul Calinic a fost hirotesit duhovnic al Manastirii Cernica la 20 septembrie, 1815, de insusi 
mitropolitul Jarii Romanesti, Nectarie si este rinduit eclesiarh mare. Din aceasta zi aproape to^i parin^ii si 
fra|ii din obste se marturiseau la el, pentru ca to^i se cucereau de nevoin^a lui si isi faceau adapost si 
mingiiere supararilor lor. Si era atit de iscusit duhovnic, incit veneau la spovedanie nu numai monahii, ci 
si multa lume din afara si chiar mitropolitul. 

Acest fericit parinte, ori de cite ori era ocarit de cineva, graia de bine, iar pe eel care il nedrepta^ea, indata 
il miluia si il ajuta cu tot ce putea. Insa la dinsul in chilie altceva nu se gasea, fara numai un ulcior cu apa. 
Mai spuneau parin^ii ca in chilia sa cuviosul era atit de linistit, incit nici ucenicii lui nu-1 auzeau ce face, 
cind adica se odihnea si cind era la rugaciune. Dupa marturia mai multor duhovnici din vremea sa, 
Cuviosul Calinic savirsea in timp de 24 de ore doua mii de inchinaciuni si trei sute de metanii mari, 
precum si pravila cea rinduita fiecarui calugar la chilie. Aceiasi duhovnici ai Manastirii Cernica 
adevereau ca Sfintul Calinic, inca din anii tinere^ii, a primit darul neincetatei rugaciuni a lui Iisus, prin 
care s-a facut casa a Duhului Sfint si vas al alegerii. 

In primavara anului 1817, Cuviosul Calinic, impreuna cu Ignatie duhovnicul si cu un alt calugar s-au 
sfatuit sa posteasca desavirsit tot Postul Mare pina la Sfintele Pasti. Deci, luind binecuvintare de la 
stare^ul Manastirii Dorotei, au inceput aceasta aspra si mai presus de putere nevoin^a; dar din lipsa dreptei 
socoteli, satana le-a facut la to^i o grea ispita. Calugarul n-a putut sa posteasca deloc. Ieroschimonahul 
Ignatie a postit citeva saptamini, s-a imbolnavit si cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a postit 
desavirsit pina in joia Canonului Mare - adica pina in joia din saptamina a cincea a Postului Mare, cind a 
mincat o jumatate de prescura. Dar voind sa implineasca cele 40 de zile de post, asemenea Mintuitorului 
si sfin^ilor de demult, s-a imbolnavit de o cumplita ame^eala de cap si slabire a firii, incit n-a mai stiut 
nimic de sine pina in Duminica Tomei. Pentru aceasta stare^ul Dorotei era foarte mihnit, crezind ca nu va 
mai scapa cu via|a. 

Insa, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic si-a venit din nou in sinuire, spre bucuria stare^ului si a tot 
soborul. Din ceasul acela, parintele Dorotei i-a rinduit sa ^ina toata via^a calea cea imparateasca. Adica, sa 
se impartaseasca zilnic din masa cea de obste la trapeza. Deci, facind ascultare, Sfintul Calinic minca 
zilnic cu fra|ii la masa, fara sa mai aibe nimic de mincare la chilie sau sa guste ceva fara binecuvintare. 
Cu toate acestea, din postirea cea de 40 de zile, cuviosul a ramas cu o permanenta durere de cap, pe care a 
sinuit-o pina la obstescul sau sfirsit. 

In vara aceluiasi an, Sfintul Calinic n-a mincat piine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foe. 
Numai seara, dupa apusul soarelui, minca cite o felie de pepene si fructe crude, ca sa-si potoleasca 
slabiciunea firii si sa nu calce porunca sare^ului. 

Ucenicul sau, arhimandritul Anastasie Baldovin, marturisea ca toata via^a sa, cuviosul nu dormea intins 
pe pat, ci a|ipea citeva ceasuri pe un scaun, imbracat si incins cu o curea lata de piele. Era ca o adevarata 
santinela, gata oricind de lupta, veghind neincetat asupra nevazu^ilor vrajmasi care incercau sa-1 
ispiteasca, fie prin trup, fie prin ginduri. 

Aceiasi ucenic zicea ca nimeni nu putea sa ascunda ceva sau sa spuna vreo minciuna inaintea Sfintului 
Calinic, pentru ca era inaintevazator si indata descoperea adevarul si cele ce urmau sa se intimple in 
viitor. Aceiasi ucenic preaiubit al Sfintului Calinic spunea ca dascalul sau era atit de blind si smerit cu 
inima, incit oricine socotea ca are in fa^a sa un inger, iar nu om pamintesc. De aceea to^i il iubeau, il 
cinsteau si il aveau ca pe un adevarat stint, atit calugarii si mirenii, cit si episcopii si dregatorii ^arii. 



64 



Cu binecuvintarea duhovnicului sau, fericitul Calinic a calatorit la Sfintul Munte Athos in vara anului 
1817, minunindu-se de nevoin!ele calugarilor atonifi. Apoi, cu rinduiala lui Dumnezeu, s-a intors inapoi 
la metanie, luind mult folos sufletesc de la parin^ii atoni^i. 

La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic a fost ales stare! al Manastirii Cernica, cu voia lui Dumnezeu si 
a Sfintului Ierarh Nicolae, patronul acestui stint locas, avind doar 30 de ani. Pentru sfin^enia vie^ii lui si 
buna chivernisire a manastirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit si pastoreste obstea Cernicai 
timp de 32 de ani, adunind in jurul sau muni calugari, caci se silea, nu numai cu via^a sa, ci si cu alese 
sfaturi duhovnicesti, sa indrepteze pe cei lenesi si tulburatori din manastire. Astfel, pe mul|i ii indrepta pe 
calea cea buna, iar pe cei razvrati^i si neascultatori ii scotea afara din obste, dupa porunca Apostolului, ca 
sa nu vatame pe ahii. 

Urmind Sfunilor Paring el socotea ca ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi si temelia vietii 
calugaresti. Astfel, inva^a pe fiii sai duhovnicesti ca "via^a de obste, in sfinta ascultare, a intemeiat-o 
insusi Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vietii sale pamintesti". 

Spuneau parin^ii si acestea: ca marele stare! nu ingaduia deloc clevetirea in via^a calugareasca, caci o 
socotea "moartea sufletului". In locul multei vorbiri, ii sfatuia pe ucenici sa practice neincetat tacerea si 
rugaciunea lui Iisus. Aceiasi paring spuneau de Cuviosul Calinic ca isi implinea chemarea de stare! cu 
mare rivna si frica de Dumnezeu, stiind ca "lucrul eel mai greu si anevoios este mestesugul calauzirii 
sufletelor pe calea mintuirii". 

Uneori zicea catre ucenici: "Stare^ul este inima tuturor inimi-lor care il cauta si ii cer sfat si mingiiere. El 
este calea spre desavirsire a tuturor sufletelor credincioase din jurul sau". 

Cuviosul obisnuia adesea sa pescuiasca in lacul din jurul manastirii, iar pestele pe care il prindea il dadea 
la obste pentru hrana parinjilor. Intr-o zi, un calugar tinar, cura^ind de solzi o caracuda mica, a inceput a 
cirti si, lovind-o cu cu^itul, zicea: "Na, na! De ce n-ai adus pe tatal tau, pe mama-ta, pe mosul tau, pe 
stramosul tau, care aveau solzi mai mari, ca nu ma mai necajeam atita!" Apoi tot el raspundea: "Am venit 
si cu tata, si cu mama, si cu mosul, si cu stramosul, dar i-au luat parin|ii duhovnici cei din comitet si 
parintele staref. 

Aceste cuvinte au ajuns la urechile cuviosului stare! Calinic. Atunci el, stind pu^in pe ginduri, pentru a 
inlatura orice pricina de sminteala din manastire a zis: "De azi inainte nu voi mai pune peste in gura 
mea!" §i, intr-adevar, pina la sfirsitul vietii sale, nu a mai mincat niciodata peste, pazind cu sfin^enie 
fagaduin^a data. Se hranea numai cu verde^uri, si acelea o data pe zi, cu multa infrinare. 

In timpul rascoalei din anul 1821, mul^i locuitori din Bucuresti s-au adapostit la Manastirea Cernica. Iar 
bunul stare! i-a gazduit pe to|i in Insula Sfintul Nicolae, prin chiliile calugarilor, iar pe calugari i-a mutat 
in Insula Sfintul Gheorghe. In acele zile de grea incercare pentru !ara, multa mingiiere au aflat unii din 
locuitorii Capitalei de la Sfintul Calinic. Ca pe to^i ii imbarbata, ii odihnea si ii hranea gratuit din 
alimentele manastirii. 

In primavara aceluiasi an, auzind turcii de mul^imea mirenilor adaposti^i in insula Cernicai si socotind ca 
ar fi dintre rascula^i, au inconjurat manastirea cu tunuri si stateau gata s-o distruga, iar pe cei afla^i in 
ambele insule sa-i ucida cu sabia. Atunci Sfintul Calinic a adunat tot poporul si pe calugari in biserica, le- 
a !inut cuvint de imbarbatare si au facut impreuna priveghere de toata noaptea. Iar a doua zi a trimis un 
calugar cu jalba la mai marele turcilor din tabara alaturata. Si astfel, cu rugaciunile Sfintului Calinic, cu 
lacrimile poporului si cu mijlocirea Sfintului Nicolae, s-au linistit turcii si s-au izbavit cu to|ii de moarte. 

Terminindu-se hrana in Manastirea Cernica, calugarii si mirenii erau amenin|a!i de cumplita foamete. 
Deci, cazind Sfintul Calinic la rugaciune cu multe lacrimi in fa|a icoanelor Maicii Domnului si a Sfintului 
Nicolae si cerindu-le grabnic ajutor, indata a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stare! de la rugaciune, 

65 



au intrat pe poarta manastirii cinci care trase de cite doi boi, pline cu pesme^i de piine, trimise de pasa, 
mai marele turcilor din tabara apropiata. 

Tot in anul 1821, un alt pasa, care isi avea tabara sa in satul Pantelimon, a rapit o calugarrfa din 
Manastirea Pasarea, drept ostateca. Dar Sfintul Calinic, nerabdind ca mireasa lui Hristos sa fie in miinile 
paginilor, a facut jalba la stapinire si a izbavit calugari^a din miinile turcului. Deci, suparindu-se cumplit 
pasa, a hotarit sa porneasca noaptea cu armele asupra manastirii ca s-o prade si sa-1 ucida pe stare^. Atunci 
Sfintul Calinic, auzind de razbunarea turcului, a facut priveghere de toata noaptea, cerind ajutorul lui 
Dumnezeu. Si iarasi, prin minune, a fost izbavit de primejdie, caci chiar in noaptea aceea, pe cind pasa lua 
cafeaua ca apoi sa navaleasca asupra manastirii, o sluga a sa a incercat sa-1 omoare cu arma. Dar glontele 
oprindu-se in punga cu galbeni, turcul a scapat cu via^a. Cutremurat de aceasta minune, a doua zi, pasa a 
trimis acei galbeni la Manastirea Cernica din care, dupa porunca cuviosului, s-a facut la intrare o fintina 
cunoscuta pina astazi sub numele de "Fintina Turcului". 

Pe linga innoirea viefii duhovnicesti in obstea sa, marele stare^ al Cernicai s-a ingrijit si de cele necesare 
vie^ii pamintesti, dupa exemplul inaintasilor sai. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sfintului 
Nicolae, iar cu banii dona^i de arhiereul Ioanichie Stratonichias din Bucuresti, a zidit o biserica mare cu 
cetate, in insula Sfintului Gheorghe, pentru ca nu mai incapeau calugarii intr-o singura biserica. 

Mai inainte insa de inceperea bisericii, i s-au aratat noaptea in vis Sfintul Ierarh Nicolae, Sfintul Mare 
Mucenic Gheorghe si fericitul staret Gheorghe. Deci, Sfintul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: "Scoala-te 
si sa zidesti in ostrovul eel mic o biserica in numele Sfintului Mucenic Gheorghe...". Marele Mucenic i-a 
adaugat, apoi, aceste cuvinte: "Noi hi vom trimite tot ce-|i va trebui". Iar stare|ul Gheorghe i-a zis: "Sa nu 
ai nici o indoiala in inima ta!" 

Aceasta vedenie aratind-se deodata si cuviosului Pimen duhovnicul, 1-a incredin^at pe Sfintul Calinic sa 
inceapa lucrul. In anul 1832 a inceput noua biserica. In anul 1838 s-a darimat de un puternic cutremur, iar 
dupa patru ani a fost zidita din nou, asa cum se vede pina astazi. A mai zidit, din anul 1846, biserica 
Manastirii Pasarea si alte citeva biserici parohiale. 

Sfintul Calinic a fost, de asemenea, si un bun iconom al Manastirii Cernica si al celorlalte manastiri - 
Pasarea, Snagov, Caldarusani, Ciorogirla si Poiana Marului -, care erau sub pova^uirea sa. Cind a intrat 
Cuviosul ca stare^, Cernica avea doar "o telegu^a cu un bou cu care umbla un calugar pe uli^ele 
Bucurestilor si oricine voia din popor arunca cite o piine in acea telegu^a si apoi se intorcea la manastire si 
impar^ea acea piine pe la calugari. Iar pentru imbracamintea calugarilor se trimitea ajutor de la domnie si 
de la ahi buni crestini...". 

Insa venerabilul stare^, in pu^ina vreme, a refacut iconomia manastirii, a facut un mare metoc in satul 
Buesti-Ilfov, a ridicat case si adaposturi pentru oameni si vite, a cultivat pamintul cu tot felul de cereale, a 
plantat vii si paduri, incit se mirau to^i de priceperea lui. Acolo crestea manastirea cirezi de vite si turme 
de oi pentru hrana si imbracamintea calugarilor din lavra. 

Fiind chemat si propus de citeva ori sa fie mitropolit al Tarii Romanesti, Sfintul Calinic, din marea lui 
smerenie, nu a primit. Dar un om vrajmas din preajma sa, indemnat de zavistnici, i-a dat otrava. Pe cind 
marele stare^ zacea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicind: "Doamne, Dumnezeul mintuirii 
mele, nu credeam si nu doream sa mor otravit". Atunci, in umbra nop|ii, un glas de taina i-a raspuns: "Nu 
vei muri de otrava! Scoala-te si fii sanatos, ca nu dupa mult timp vei fi episcop la Rimnicu-Vilcea, unde 
vei indrepta Biserica si clerul care este in decadere". In ceasul acela cuviosul s-a sculat sanatos din pat si 
s-a dus la Utrenie, ca era miezul noptii. 

Pentru blinde^ea si sfin^enia vie^ii sale, atit de mul^i calugari s-au strins in jurul Sfintului Calinic, incit nu 
mai incapeau in amindoua insulele. In anul 1850, cind a plecat ca episcop la Rimnicu-Vilcea a lasat in 
Manastirea Cernica peste 350 de calugari cu via^a aleasa. 

66 



Pe cind era stare^ a venit la Cuviosul Calinic pitarul manastirii si 1-a instiin^at ca s-a ispravit faina. Iar el a 
raspuns: "Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfintul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi". Apoi, 
intrind in chilie, a cazut la rugaciune inaintea icoanei protectorului sau, zicind: "Sfinte arhiereule al lui 
Hristos, Nicolae, mingiietorule al saracilor si cald folositorule al celor ce te roaga cu credin^a, vino si 
acum si ajuta smeritei turmei tale si ne scapa de foamete, precum ai mintuit pe cei ce erau sa se inece in 
mare, ca nu avem alt ajutor dupa Maica Domnului, afara de tine...". Apoi, dupa Vecernie, a pus sa se 
citeasca in biserica acatistul Sfintului Nicolae. 

Sfintul Ierarh Nicolae, ascultind rugaciunea placutului sau, a venit imediat in ajutorul Manastirii Cernica. 
In ceasul acela a sosit la arhondaricul manastirii un car cu boi incarcat cu faina. Erau doi oameni 
necunoscuti, trimisi cu aceasta milostenie de stapinul lor, care, dupa ce au descarcat povara, indata au 
plecat. Drept recunostin^a, marele staret a adunat soborul in biserica si, dupa pavecerni^a, a pus sa se faca 
piine in noaptea aceea pentru mingiierea parintilor si frafilor. 

In alta zi, pe cind vorbea cu parintele Pimen, duhovnicul sau, a venit la Sfintul Calinic un om cerindu-i 
milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. Dupa un ceas a venit un tinar si i-a spus stare^ului: "Parinte, tatal meu a 
murit si a lasat sa aduc la manastire o mie de lei. lata aici 500 lei si restul ii voi aduce mai pe urma, ca nu 
ii am acum". Apoi a plecat. Atunci batrinul duhovnic a intrebat pe cuviosul: "Ce cugetai, parinte Calinic, 
cind ai dat milostenie acelui om?" Iar blindul stare^ i-a raspuns: "As fi vrut sa-i dau o suta de lei dar n-am 
avut. I-am dat numai cincizeci si am primit 500". 

In anul 1829, luna iulie, in diminea^a unei zile de praznic statea Cuviosul Calinic in chilia sa din insula 
mare, aproape de arhondaric. Deci, privind pe fereastra a vazut mulfime de musafiri care venisera atunci, 
iar pe biefii calugari, "ascultatorii din arhondarie", cum alergau in toate parole ca sa slujeasca musafirilor. 
Deci, cautind la dinsii cu durere de inima, a zis in sine: "Ah, Dumnezeule! Cum are sa se defaime chipul 
monahicesc prin petrecerea impreuna cu mirenii!" Si, tare oftind, a inceput sa citeasca icoasele Sflntului 
Ierarh Nicolae! 

Spuneau ucenicii Sflntului Calinic ca faptele ii erau intocmai dupa graiul gurii si nu putea nimeni sa-i 
gaseasca nici un cusur. Ca dupa cum inva^a, asa si lucra. Ca zice si Mintuitorul: Sa va fie cuvintul a§a, 
a$a §i nu, nu! (Matei 5, 37) 

La 14 septembrie, 1850, cu sfat de obste, Sfintul Calinic a fost ales episcop la Rimnicu-Vilcea, 
despartindu-se cu multa durere si lacrimi de fiii sai, fiindca "n-a putut strica hatirul iubitului sau flu 
duhovnicesc, Barbu Dimitrie §tirbei, domnul Jarii Romanesti si s-a supus la voia obstestii Adunari...". 

lata §i cuvintul de inva^atura al Sflntului Calinic rostit catre intreaga ob§te, in ziua plecarii sale la 
episcopie: 

Fratilor si Parinfllor, 

"Dumnezeu asa binevoieste ca astazi sa ne despartim trupeste unii de altii, dar cu duhul cred ca vom fi 
impreuna pina la sfirsitul acestei vremelnice vieti, ca eu asa m-am rugat lui Dumnezeu, ca unde mi s-au 
topit tineretile, acolo sa mi se sfirseasca si aceasta via^a, si cred ca se va adeveri. Ca nici un lucru nu este 
mai dulce decit cresterea in caminul parintesc, dupa cum adesea se intimpla la noi calugarii, iar mai virtos 
in^eleg cuvintul meu cei ce au gustat din acest pahar. 

Caci, calugarul, oriunde va merge si oricit bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania; fiindca inima 
lui nu este in pace. Asa si eu, ca un calugar ce sint, am petrecut aici intre aceste ostroave 43 de ani. 
Gindifi-va cu ce mihnire le las acum si ce jale ma cuprinde, care singuri o vedefi pe fa^a mea ca, pentru 
lacrimile ce m-au cuprins, nu pot sa va spun tot ce am in inima, fara numai aceste putine inva|aturi si va 
rog sa le paziti, ca de la un duhovnicesc parinte al vostru si ascultafi, iubifilor, cu luare-aminte. 

Frafilor si Parinfilor, 

67 



Domnul nostra Iisus Hristos a zis catre iudei: Casa Mea casa de rugaciune se va chema la toate limbile, 
iar voi afi fdcut-o pesterd de tilhari (Matei 21,12). Ca sa nu patimim si sa auzim si noi una ca aceasta, 
iubitii mei fra|i si fii, trebuie dar sa avem mare grija cind intram in Sfinta Biserica sau in Sfintul Altar, ca 
acolo este Insusi Domnul noastru Iisus Hristos de fa^a in Sfintele Taine. 

Nu este nimeni iertat, fara de mare trebuin^a, a intra in Sfintul Altar. Iar cind sintem silffi, sa intram cu 
mare sfiala si frica, dupa cum zice Proorocul David: Slujifi Domnului cu fried... (Ps.2,9); si sa intram cu 
inva^atura, ca nu din nestiin^a sa gresim si sa miniem pe Domnul si sa pierim din calea cea dreaptd. De 
aceea noi cu mare evlavie sa cinstim cele sfinte. Cind este trebuin^a sa intram, sa facem trei inchinaciuni 
inaintea usii si, intrind, sa descoperim capul. Apoi sa facem alte trei inchinaciuni inauntru. Cei hirotoni|i 
saruta Sfinta Masa, iar monahii nu se ating de dinsa. Si cita vreme vom fi in Sfintul Altar sa stam cu mare 
frica si cu e-vlavie, ca inaintea lui Hristos. Si fiind vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul 
descoperit sa pomenim, dupa cum zice Pavel Apostolul: "Barbatul, rugindu-se sau proorocind cu capul 
acoperit, rasineaza pe Hristos, Capul sau". Iar fund cineva bolnav sau fiind frig tare, poate a-si acoperi 
capul, ca Dumnezeu cunoscator de inimi este; stie gindul nostra pentru care ne va si rasplati. Asa sintem 
datori a urma. 

Iar in vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimanui a intra in Sfintul Altar, numai preotii, diaconii si 
paraclisierii cei slujitori, si acestia cu evlavie si cu liniste sa umble. Iar ceilahi to^i sintem datori a sta in 
Sfinta Biserica cu mare evlavie si frica; nici facind vreo neorinduiala sau vorbind, sau cu ochii uitindu-ne 
in vreo parte sau in alta; nici sa iesim pina la sfirsitul slujbei, ca sa nu cadem in blestemul Sfintelor 
Sinoade ale Sfunilor Paring, care afurisesc pe cei ce fug mai inainte de otpust. Iar avind ascultare sau 
neputin^a, sa mearga la preot, sa-i sarate mina, sa ia anafura si asa sa iasa. Insa sa se cerce fiecare pe sine, 
ca nu cumva sa fie ispita diavoleasca sau lenevie, sau nebagare de seama, ca sa nu cada in blestemul eel 
proorocesc, ca zice: Blestemat tot eel ceface lucrul lui Dumnezeu cu lenevire sau cu nebagare de seama. 

Asa, fra^ilor, sa petrecem in Casa lui Dumnezeu, ca este Casa de rugaciune, iar nu cort de comedii. Sa 
cinstim cele sfinte ca si noi sa fim cinsti^i de Dumnezeu; iar nu sa-L miniem ca fiii lui Aaron si sa pierim. 
Acestea va sfatuiesc si va inva^, iubi^ilor, ca to^i sa ne mintuim, cu darul Domnului nostra Iisus Hristos, 
ca desi vom fi departe cu trapurile, dar cu duhul vom fi nedespar^i, rugindu-ne si ajutindu-ne unii cu 
al^ii, dupa cuvintul ce zice: "Frate cu frate ajutorindu-se se vor face ca o cetate nebiraita". 

Asa si voi, fiilor, cind va ve^i face rugaciunile cele rinduite de duhovnic, sa va aduce^i aminte si de mine, 
parintele vostra, care multa grija am purtat pentru fiecare din voi, din ziua in care v-am primit in 
manastire. Ca v-am iconomisit pe fiecare dupa puterea voastra si am ingrijit de voi pina astazi. Si acum va 
dau in mina Sfintului Ierarh Nicolae, mingiietorul neputin^elor mele, ca sa ingrijeasca de mintuirea 
voastra. Si dupa dinsul, va incredin^ez in ingrijirea cuviosului si al meu iubitor, chir Nicandra, pe care din 
mica copilarie 1-am primit in manastire si este sporit si vrednic de a pova^ui suflete la mintuire. 

Apoi, intorcindu-se catre cuviosul stare^, parintele Nicandra, a inceput cu dulci si jalnice cuvinte a-i zice 
asa: 

Iubite fiule Nicandra, 

Dumnezeu asa binevoind, ca sa te las in locul meu sa pastoresti aceasta turmuli^a, ce de 32 de ani, prin 
multe osteneli o am ingrijit; si multe necazuri si trade am tras pentru locusorul acesta, numai si numai sa-1 
vad impodobit cu adunare de ucenici ai lui Hristos. Si iata, fiule, |i-i incredin|ez astazi, la numar 354 de 
calugari, afara de fra^i, si te rog sa por^i grija de mintuirea tuturor, ca sa iei si cuviosia ta plata de pastor 
adevarat. 

Si acum, cu darul lui Dumnezeu sa ne mintuim to|i si peste pu|in iarasi ne vom vedea". 

Apoi, asezindu-se in strana cu ochii plini de lacrimi, i-au saratat mina to^i parin^ii, plingind dupa dinsul, 
iar cintaretii cintau cintari de despar^ire. Si dupa otpust au iesit to|i din biserica in sunetul clopotelor, care 

68 



facea pe tot muritorul sa scoata lacrimi, chiar de avea inima de piatra. §i petrecindu-i pina la un loc, si-a 
luat ziua buna, s-a urcat in caru^a si a plecat, mind cu sine vreo citiva din paring ca sa-i fie de slujba in 
eparhie. 

Dupa un an de zile, Sfintul Calinic, episcopul Rimnicului, trimite iarasi un cuvint de inva^atura catre 
obstea Manastirii Cernica, plin de aceiasi mireasma duhovniceasca, precum urmeaza: 

Fratilor si Parintilor, 

"Vin cu duhul cercetindu-va, ca m-am departat de voi cu trupul, dar cu duhul sint impreuna cu voi. Pentru 
ca va doresc sporirea cea sufleteasca si buna petrecere, ca sa sporiti in cele duhovnicesti fapte: in 
dragoste, unire, ascultare si intru supunerea catre mai marele vostru si catre toti cei in Hristos frafi, cum 
ne-am fagaduit inaintea Sfintului Jertfelnic, la primirea sfintului chip al calugariei, cu umilin|a. 

In locul lui Hristos, va rog, fratilor, umblafi cu buna rinduiala intre cei de afara, ca vazind faptele voastre 
cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Cei ceresc, iar nu sa se defaime numele lui Dumnezeu prin voi. lata 
cum veti putea pazi cinstea lui Dumnezeu si a voastra, prin paza poruncilor si a fagaduin^elor calugaresti: 

- a pazi mai intii pravila bisericeasca, cu mare luare aminte si umilin|a, iar nu cu imprastieri de ginduri si 
cu vorbe desarte. Ca daca Domnul zice ca pentru tot cuvintul desert vom da seama in ziua judecatii, cu cit 
mai virtos cei ce vorbesc in vremea sfintei slujbe; 

- a pazi masa de obste; 

- a va pazi de adunari la mincari, la bauturi, la vorbe desarte, ca acestea due la mare pierzanie pe calugari; 

- a nu iesi din manastire fara binecuvintare; 

- a nu merge in Capitala sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. Calugarul 
care zaboveste afara de chilie fara a fi de ascultare se strica ca pestele scos din apa; 

- a nu avea prietesuguri osebite; 

- a nu avea punga osebita, ca Iuda. 

Va rog, paziti-va si de cele trei arme ale diavolului, adica acestea: lenevirea, uitarea si necredin^a, prin 
care satana robeste lumea in pierzare. 

Asa va rog, fratilor, paziti poruncile lui Dumnezeu ca si El sa va pazeasca pe voi. Va rog, rugati-va lui 
Dumnezeu si pentru mine ca sa-mi ierte toate pacatele si sa ma pazeasca de vazuti §i nevazuti vrajmasi, sa 
ma intareasca in lupta care mi-a pus-o inainte si ca sa am sfirsit bun, crestinesc. 

Iar pentru ca va veti osteni intru rugaciune, atit pentru voi, cit si pentru cei impreuna cu mine, fratii vostri 
cei duhovnicesti, si ei din osteneala lor vor trimite voua ajutor trupului, ca sa nu slabiti intru rugaciune si 
sa nu-i aveti despartiti de aceasta sfinta adunare; ca si noi inca nu va uitam in sfintele rugaciuni. Iar daca 
vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea. Insa nu cred ca se va afla vreunul necredincios 
ca sa uite dragostea noastra cu care v-am iubit si va iubim. 

De veti petrece intru poruncile lui Iisus Hristos, si El va fi cu voi impreuna. Ca El a zis ca eel ce Ma 
iubeqte pe Mine, poruncile Mele le pazeqte, §i Eu il voi iubipe el §i Ma voi arata lui (loan 14,21). 

Asa va rog, iubitii mei frati si fii, pazi|i rinduielile pe care vi le-am asezat, dupa canoanele Sfin|ilor 
Parinti, pe care si eu le-am pazit, dupa cum m-ati vazut, fiind intre voi. 

69 



Iar eu sint al cuviosiei voastre catre Dumnezeu smerit rugator si de tot binele voitor. Spune^i tuturor celor 
ce ne iubesc inchinaciunile, cu mina mea". 

CALINIC, Rimnic, 1851, Aprilie 11 

Spunea ucenicul sau, Anastasie, ca indata dupa asezarea sa in scaunul episcopiei de la Rimnicu-Vilcea, a 
si inceput a da porunci la protopopi, ca "unde s-ar afla un om necununat sa-1 cunune si sa-1 cerceteze 
pentru ce nu se cununa si sade cu posadnica". 

Sfintul Ierarh Calinic avea mare evlavie catre Sfintul Ierarh Nicolae, al carui acatist 11 citea zilnic. Cu 
ajutorul lui Dumnezeu si al marelui Ierarh, protectorul sau, a rezidit din temelie catedrala episcopala din 
Rimnicu-Vilcea, casele episcopale si seminarul, intre anii 1854-1856, care fusesera distruse de incendiul 
din 1847. Odata cu biserica, blindul episcop a redeschis si vestita tipografie din Rimnic, in care a tiparit 
tot felul de car^i de slujba si de zidire sufleteasca, pe care apoi le trimitea gratuit la preo^i si credinciosi. 

Spunea iarasi Arhimandritul Anastasie despre dascalul sau, preasfin|itul Calinic: "Ma minunam de asa 
via^a supranaturala, pentru ca vedeam ca slujesc un sfint viu. De aceea indrazneam de multe ori si-1 
intrebam cite ceva despre tainele dumnezeiesti si el imi descoperea ceea ce cunostea ca-mi este de folos si 
cit putea sa incapa in mintea mea cea slaba si intunecata. Iar daca inaintam cu intrebarile mai departe, imi 
zicea: "Nu este acum timpul pentru asemenea intrebari"". 

Acelasi ucenic spunea: "Avea obicei fericitul, ca dupa rugaciunea de seara ma tinea linga preasfin|ia sa 
mai mult timp, pova|uindu-ma in credin^a si la datoriile mele monahale si multe lucruri de taina imi 
descoperea". Adeseori imi zicea fericitul: "Fiul meu, mul^i sint din calugari si mireni numai cu numele 
crestini, iar cu via^a si cu faptele sint departe de adevarul crestinata^ii. De aceea, la unii ca acestia nu ai 
voie sa le ara|i ce ai vazut la mine. Iar acelora pe care ii vei cunoaste ca sint crestini buni si cred in darul 
si puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine sa le ara^i si sa le scrii, numai dupa ce ma voi duce din aceasta 
lume trecatoare". 

In vara anului 1854, mergind Sfintul Calinic spre Tirgu-Jiu, insotit de ucenicul sau si de mai mul|i 
slujitori, la rugamintea credinciosilor a poposit peste noapte intr-un sat din cale. Si fiii unui om instarit au 
marturisit bunului pastor ca tatal lor a murit de mai mul^i ani, dar trupul lui n-a putrezit in pamint. L-au 
dezgropat de trei ori, i-au facut parastas cu arhierei si cu preo^i, dar trupul sau tot intreg l-au scos din 
groapa. Deci, l-au rugat pe Sfintul Calinic sa le dea voie sa-1 dezgroape a patra oara pe tatal lor. Iar dupa 
ce fericitul va termina Liturghia arhiereasca, sa citeasca rugaciunile de dezlegarea pacatelor la mormint. 
§i bunul pastor, milostivindu-se de ei, i-a ascultat. 

Dupa terminarea Liturghiei, au mers cu to^ii la mormint. Trupul raposatului, intreg si nevatamat, era 
rezemat de zidul bisericii. Si, iata, o minune preaslavita! In timp ce Sfintul Calinic citea rugaciunile de 
dezlegarea pacatelor, trupul eel neputred a inceput a se preface in farina, de la picioare spre cap. La 
sfirsitul rugaciunilor, intreg trupul sau se prefacuse intr-o gramajoara de farina amestecata cu oase albe. 
Uimindu-se to^i de aceasta, au dat slava lui Dumnezeu. 

Parintele Anastasie, ucenicul Sfintului Calinic, spunea ca au poposit impreuna timp de trei zile la schitul 
Lainici, unde era egumen marele duhovnic si arhimandrit Irodion Ionescu, renumit pentru via^a sa in toate 
hotarele Olteniei si dincolo de Carpa|i. Apoi, pornind pe poteci de munte spre Rimnicu-Vilcea, a poposit 
pu^in intr-o poiana. §i plecind insotitorii sai inainte, Sfintul Calinic statea jos si plingea. "De ce plingi, 
preasfinte? 1-a intrebat ucenicul. Te doare stomacul?" "Nu, fiul meu, a raspuns el. Dar nu credeam sa mai 
traiesc sa vad alt stare^ schimbindu-se la Cernica. Nicandru, stare^ul Cernicai, a murit!..." Ucenicul, 
insemnind ziua si ceasul acela, a plecat dupa doua saptamini la Manastirea Cernica si s-a incredin^at ca 
arhimandritul Nicandru se mutase la Domnul chiar in ziua si ceasul cind plinsese Sfintul Calinic. 

Odata, pe cind Sfintul Calinic slujea Sfinta Liturghie in paraclisul Episcopiei Rimnicului cu mai mul^i 
slujitori, a fost adusa la biserica o femeie legata in lan^uri, cumplit chinuita de un duh necurat. La sfirsitul 

70 



slujbei, protoiereul orasului a rugat pe bunul pastor de suflete sa-i citeasca o rugaciune de vindecare. 
Arhi-mandritul Anastasie i-a pregatit molitfelnicul. Dupa citirea rugaciunii, Sfintul Calinic a binecuvitat 
pe femeia bolnava de trei ori in numele Preasfintei Treimi si a zis: "In numele Domnului nostru Iisus 
Hristos, scoala-te!" In clipa aceea bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculindu-se 
sanatoasa de jos, saruta cu lacrimi sfintele icoane, mul^umind binefacatorului ei. Apoi, intrind Sfintul 
Calinic in chilia sa, a inceput a plinge cu multe lacrimi. "De ce plingi, preasfhnite?" 1-a intrebat ucenicul. 
"Nu am nimic, fiul meu, dar vad ca pentru multele mele pacate ma pedepseste Dumnezeu. Spune^i la to^i 
ca nu pentru mine pacatosul a facut Dumnezeu aceasta minune de a tamadui pe femeia bolnava!" 

Acelasi ucenic spunea despre Sfintul Calinic: "Era atit de milostiv, incit atunci cind nu avea ce sa dea de 
milostenie isi dadea hainele de pe el si, plingind, ma ruga pe mine nevrednicul sa caut bani de unde voi sti 
ca sa aiba sa dea la "fra|ii lui Hristos", ca asa numea fericitul pe saraci si pe neputinciosi". 

Odata, pe cind Sfintul Calinic iesea de la slujba la o biserica din Craiova, epitropul i-a dat sase galbeni. 
Iar in ograda episcopiei, o femeie, cerindu-i milostenie, a scos acei galbeni si i-a pus in miinile ei. Dupa 
trei zile, femeia aceea a venit iar la usa Sfintului Calinic sa ceara milostenie. Deci chemind pe parintele 
Anastasie, ucenicul sau, i-a poruncit, zicind: "Da milostenie femeii de afara!" "Prea sfin^ite, a raspuns el, 
aceasta femeie a primit sase galbeni cind ne-am intors de la biserica". Dar blindul pastor i-a zis cu 
asprime: "Dar cuviosia ta, daca ai mincat ieri, astazi nu mai maninci? O fi fost si ea datoare la cineva si de 
aceea mai cere. Du-te si da-i milostenie!" Din clipa aceea pina la sfirsitul vie^ii Sfintului Calinic, n-a mai 
indraznit ucenicul sa-i faca vreo observa^ie in privin^a milosteniilor. 

Spunea iarasi ucenicul despre Sfintul Calinic: cind hirotonea preo^i, nu numai ca nu lua nimic pentru 
osteneala sa, ci oprea si pe aifii de a le lua ceva. Iar cind plecau preo|ii pe la bisericile lor, ii chema 
inaintea sa si ii pova^uia cum sa se poarte in societate si cu enoriasii lor, apoi le dadea bani de cheltuiala 
pe drum, car^i de preo|ie si alte car|i in dar. 

In timpul domniei lui Cuza Voda - spunea ucenicul Sfintului Calinic - s-a intimplat o tulburare in 
seminarul Episcopiei de Rimnic si el, cu darul si cu blindetea sa, a potolit acea tulburare. Aflind de 
aceasta Mitropolitul Nifon si ministrul de Culte, Scarlat Cre|ulescu, au trimis de la Bucuresti un 
func^ionar in ancheta. "Nu mai este nevoie ca sa faci dumneata cercetare, a zis Sfintul Calinic, pentru ca 
eu, ca episcop, i-am linistit si mul^umit pe to|i. Sa spui la cei care te-au trimis ca sint in nestiin^a de 
aceasta". 

Auzind de cuvintele Sfintului Calinic, ministrul s-a suparat si intrind in audien^a la domnitor i-a spus: 
"Maria Ta, sa iscali^i decretul de suspendare a Episcopului de Rimnic si darea lui in judecata, iar daca nu, 
sa-mi primi|i demisia". "Demisia dumitale pot s-o primesc, iar decretul contra Episcopului de Rimnic 
niciodata nu-1 voi semna!" a zis domnitorul Alexandru loan Cuza. Apoi, cu voce inalta, a strigat: "Mai, 
Scarlate, acela, Episcopul Rimnicului, Calinic, este adevaratul si sfintul calugar al lui Dumnezeu si ca el 
altul nu mai este in toata lumea". 

Sfintul Calinic, avind darul inainte-vederii, intr-una din zile a spus ucenicului sau, Anastasie: "Sa stii, fiul 
meu, ca la 1866, Cuza nu va mai fi domn al ^arii si au sa se faca mari schimbari. Sa mai stii ca la 1877 are 
sa vina in ^ara imparatul Rusiei cu familia si cu ostirile sale si are sa treaca Dunarea sa se bata cu turcii; 
dar rusii au sa fie invinsi de turci. Dupa aceea, rusii au sa cheme in ajutorul lor ostirea romana si, cu 
ajutorul lui Dumnezeu, au sa faca romanii mari victorii, incit sa-i laude si sa-i admire toate continentele 
lumii. Dupa acest razboi singeros are sa fie un razboi cu condeiul, adica cu diploma^ia. Si dupa aceasta 
are sa vina un razboi asa de mare, cum nu a fost de cind pamintul, si ferice de aceia care vor scapa de 
acest mare razboi". 

Adeseori, mergind Sfintul Calinic in vizita canonica prin eparhie, i-a placut locul linistit de la schitul 
Frasinei. De aceea a voit sa faca aici manastire de chinovie, ca la Cernica. Deci, numaidecit, in anul 1863, 
a pus de s-a zidit biserica frumoasa, si chilii pentru paring si a asezat reguli ca in Cernica, unde s-au 
adunat vreo cniva calugari. Insa, pentru asprimea locului n-au putut sa se adune prea mul^i parin|i. 

71 



Dupa zidirea Manastirii Frasinei, a voit Sfintul Calinic ca in acest locas sihastresc sa nu intre niciodata 
parte femeiasca. De aceea, inainte de retragerea sa din scaun, a fixat la un km mai jos de Frasinei o piatra 
pe care scrie urmatoarele: 

"Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Rimnicului, Noului Severin. Acest stint lacas s-a cladit din 
temelie de noi, spre a fi chinovie de paring monahi. Si fiindca prin partea femeiasca putea sa se aduca 
vreun scandal monahilor vie^uitori acolo, de aceea, sub grea legatura s-au oprit ca de la acest loc sa nu 
mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si 
toate nenorocirile sa fie asupra lor, precum saracia, gubavia si tot felul de pedepse. Si iarasi, cele ce vor 
pazi aceasta hotarire sa aiba binecuvintarea lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor tot 
fericitul bine. Amin". 

CALINIC. Rm, 1867, ianuarie, 17. 

In vara aceluiasi an, dupa innoirea Manastirii Frasinei, o copila din satul Muereasca, care pastea vitele 
aproape de hotarul manastirii, alergind dupa vite, a trecut din greseala mai sus de piatra cu legamintul pus 
de Sfintul Calinic. In ceasul acela, copila s-a imbolnavit de epilepsie. 

La rugamintea parin|ilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfintului Calinic, rugindu-1 s-o ierte si 
sa-i citeasca rugaciuni de vindecare. 

"Ce trista intimplare, a zis blindul episcop. Sa mergem sa ne rugam pentru dinsa!" Deci a venit anume in 
satul Muereasca si a intrat in casa bolnavei. Copila zacea in pat in grea suferin^a. "Ma cunosti?" a 
intrebat-o Sfintul Calinic. Iar bolnava a facut semn din cap ca il cunoaste. Apoi, mingiind-o i-a zis: "Ai sa 
te faci sanatoasa; da, da, ai sa te faci sanatoasa! Eu te-am iertat! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa te ierte si 
El". Apoi si-a pus omoforul peste bolnava, i-a citit rugaciunea de iertare, a stropit-o cu aghiasma pe frunte 
si i-a zis din nou: "Da, ai sa te faci sanatoasa!" si a plecat. 

Dupa o zi copila s-a sculat sanatoasa din pat. Vestea acestei minuni s-a raspindit in toate parole, caci to^i 
il cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un adevarat sfint si facator de minuni. 

Spunea Arhimandritul Anastasie si despre alta minune. Fiul mesterului Costache, care zidise catedrala 
episcopala din Rimnicu-Vilcea si Manastirea Frasinei, s-a imbolnavit de epilepsie. Boala il chinuia tot 
mai cumplit. Batrinul mester a alergat la Sfintul Calinic, cerindu-i, cu lacrimi, rugaciuni de vindecare 
pentru fiul sau. "Du-te acasa, mestere Costache, i-a zis preasfuuitul, si te roaga Maicii Domnului!" Cum a 
intrat in casa tatal, si-a gasit feciorul sanatos, rugindu-se in fa^a icoanei Maicii Domnului. "Ruga^i-va si 
voi Maicii Domnului, a zis copilul, nu vede^i cum se roaga preasfin|itul episcop? De acum inainte nu ma 
mai imbolnavesc!" 

In acelasi ceas a venit si parintele Anastasie, cu moastele Sfintului Mercurie, sa le sarute copilul, dupa 
porunca preasfin-titului Calinic. 

Spunea iarasi ucenicul sau ca din anul 1820 si pina cind s-a mutat din via^a aceasta, peste n-a mincat, fara 
numai verde^uri si acelea fara untdelemn, o data pe zi. Iar unt de vaci, oua, brinza si lapte numai simbata 
gusta cite pu^in, ca sa biruiasca mindria. 

Acelasi arhimandrit spunea ca din anul 1850, cind a fost ales episcop si pina in anul 1868, cind a trecut la 
Domnul, nu si-a schimbat intru nimic paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia intru toate 
faptele cele bune. Chiar si hainele ce le purta ca episcop nu erau mai luxoase ca cele pe care le purta cind 
era stare^ in Manastirea Cernica. 

Pe cind era episcop de Rimnic, Sfintul Calinic toata ziua sedea cu cartea in mina si citea. Pentru ca sa nu-1 
prinda somnul, sau sa-si risipeasca mintea de la lucrarea ei, obisnuia sa puna pe carte o greutate metalica 
rotunda, iar jos, in dreptul car|ii un lighean de tabla gol. Indata ce Sfintul Calinic se ingreuia de somn si 

72 



isi pierdea echilibrul, greutatea metalica cadea in lighean si il destepta din nou la rugaciune si la citit. 
Astfel, cuviosul era permanent stapin pe voin^a si pe trupul sau. 

Se mai spunea despre dinsul un fapt vrednic de stiut. Intrucit nu minca niciodata carne, dupa rinduiala 
vietii monahale, daduse porunca parin^ilor de la episcopie sa nu manince nici ei carne. Intr-o zi, stind in 
cerdacul casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne fripta. Atunci a pornit incet dupa miros si 
a ajuns la chilia unui calugar. Dupa ce a batut la usa, a intrat inauntru. Calugarul tocmai frigea o bucata de 
carne. Deci miniindu-se prea-sfintul de aceasta, a inceput sa-1 mustre cu asprime, zicind: "Hoitarule! Nu 
te-ai mai saturat de hoit? Nu vezi ca faci mincare viermilor si putoare?" Intr-adevar, Sfintul Calinic |inea 
ca ucenicii sai sa fie calugari si cu fapta, nu numai cu cuvintul. 

Dupa 17 ani de rodnica pastorire a turmei lui Hristos, adica la 24 mai 1867, Sfintul Ierarh Calinic s-a 
retras din nou la metania sa, Manastirea Cernica, unde dorea sa-si dea obstescul sfirsit. A doua zi, de 
Inal^area Domnului, a venit la biserica, a stat la liturghie si la urma a dat anafora parintilor, sarutindu-i tofi 
mina. Pe urma a mers in chilia sa, cea mai dinainte gatita pentru sine, si de aici n-a mai iesit pina la 
sfirsitul sau, fiindca slabise cu totul de batrine^e si de mult post. 

Spunea Mitropolitul Nifon catre Anastasie, ucenicul Sfintului Calinic: "Stiu ca voi, fratii Baldovini, ati 
servit cu frica de Dumnezeu pe episcopul vostru. Te rog, cind vei vedea ca este greu bolnav sa ma vestesti 
si pe mine ca sa ma marturisesc lui, caci am multe cuvinte care trebuie sa i le arat cit este in aceasta via^a 
si sa-mi cer iertaciune". Dupa aceea Mitropolitul a intrat la Sfintul Calinic si s-a marturisit lui, iesind de la 
el asa de vesel si luminat la chip, cum nu mai fusese in toata via^a lui. 

Plecind Mitropolitul Nifon, a zis Sfintul Calinic, care zacea in pat, catre iubitul sau ucenic, Anastasie: 
"Fiul meu, Nifon, mi-a spus totul si cred ca este speran^a de mintuirea lui. Sa stii ca la sapte ani, cind ma 
vor dezgropa pe mine, va intra Mitropolitul in mormint". Aceasta prevestire s-a implinit intocmai. 

In Joia cea Mare, anul 1868, spre sfirsitul lunii martie, Sfintul Calinic a chemat la chilia sa sapte preoti de 
au slujit Sfintul Maslu. Dupa otpust, le-a zis preasfin^itul: "Parin|ilor, ruga|i-va lui Dumnezeu pentru 
mine, ca poate zilele acestea ne vom desparti!" 

La rugamintea Sfintului Calinic, in fiecare seara venea in chilia sa ucenicul sau iubit, cuviosul Anastasie, 
si ii citea toata pravila, caci acum slabise si nu mai putea sa si-o faca singur. Dupa terminarea rugaciunii 
statea mult de vorba cu parintele Anastasie si ceilalfi parinti apropiati, dindu-le tot felul de sfaturi 
folositoare de suflet. 

Spunea parintele Anastasie ca intr-una din aceste seri de rugaciune si priveghere, i-a zis Sfintul Calinic: 
'Adu-|i aminte ceea ce |i-am spus in anul 1852 la Craiova, si de atunci pina acum, ca voi, fra|ii Baldovini, 
Anastasie si Orest, ave|i sa-mi inchide|i ochii si sa ma duceti la groapa. Asa ca, acum mai am 14 zile si 
ma due din aceasta lume. Ai grija, sa ma imbraci la moarte cu vesmintele ce ti-am spus ca sint trimise de 
calugari^a Brincoveanca din Moldova". 

Spunea iarasi parintele Anastasie: "Intr-o seara, preasfintia sa intinzind cu mine vorba despre mai multe 
inva^aturi si eu, stiind ca darul Sfintului Duh este cu desavirsire in el, i-am zis: "Prea sfintite Stapine, stiu 
ca mult-putin, cit te-am servit, dar te-am servit cu credin|a si dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva, decit 
sa te rogi lui Dumnezeu ca sa-mi ierte pacatele mele pe aceasta lume". Atunci preasfintia sa a inceput sa 
plinga amarnic, incit m-a facut si pe mine pacatosul sa pling. Dupa ce s-a linistit, a inceput a-mi zice: 
"Fiul meu, eu v-am primit in Manastirea Cernica, eu v-am calugarit si v-am luat din manastire si a|i urmat 
mie. Stiu ca nu v-ati pazit datoriile si fagaduin^ele calugariei, insa sa va siliti a le pazi de aici inainte si va 
fagaduiesc, ca daca voi afla har inaintea lui Dumnezeu, am sa ma rog pentru voi si pentru to|i ai mei"". 

Dorind Sfintul Calinic sa asculte ultima liturghie pe pamint si sa se bucure de praznicul Invierii lui 
Hristos, in ziua de Pasti a slujit un preot Sfinta Liturghie in paraclisul chiliei unde sedea, si s-a impartasit 
pentru ultima data cu Preacuratele Taine. Era ziua de 7 aprilie, 1868. 

73 



In joia luminata, adica la 1 1 aprilie, se implineau cele 14 zile prevazute de Sflntul Calinic. Citeva zile mai 
inainte, a venit la el stare|ul manastirii, Arhimandritul Stefan, pe care ll iubea foarte mult si i-a dat 
testamentul pentru inmormintare scris cu citava vreme inainte. Apoi 1-a mai inva^at si ceva lucruri 
duhovnicesti, vorbind amindoi multe ceasuri. 

In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit parintele Anastasie la Sflntul Calinic si i-a citit Utrenia. Dupa 
otpust au stat amindoi de vorba, vorbind pentru mintuire si alte lucruri folositoare. Cind se lumina de 
ziua, parintele Anastasie s-a retras in chilia sa. Iar la orele cinci, diminea^a, Sflntul Calinic a chemat pe 
ucenicul Ghermano, ca sa-1 imbrace in camasa si haine de ingropare. Pe toate celelalte le daduse de 
pomana. Apoi singur s-a sculat, s-a spalat pe fa|a, s-a pieptanat si a binecuvintat pe toti citi erau in casa. 
Spunea ucenicilor: "Au venit niste oameni mari in casa si vor sa ma ia cu dinsii". 

Cum statea asa in picioare, a cerut o cruce. Apoi, finind crucea in mina, s-a inchinat ei, a sarutat-o si a zis: 
"Sflnta Cruce, ajuta-mi!" Iar catre ucenici a zis: "Sa ne vedem in fericirea din cealalta lume!" Si 
rezemindu-si capul pe pieptul lui Ghermano, a rasuflat adinc si si-a dat duhul in miinile Domnului, fiind 
numarat in ceata Sfintilor Ierarhi ai Bisericii lui Hristos. 

La inmormintarea Sflntului Calinic, care a avut loc simbata, 13 aprilie, a venit Mitropolitul Nifon cu patru 
episcopi, mai multi egumeni si zeci de mii de credinciosi, incit nu mai incapeau in amindoua ostroavele. 
Cu totii se sileau sa-i sarute miinile. Trupul sau era imbracat in vesminte arhieresti, asa cum poruncise el, 
era asezat pe scaun, cu cirja si Evanghelia pe bra^. 

Slujba prohodului s-a facut in biserica cea mare din ostrovul Sflntului Nicolae. Apoi patru preoti 1-au 
purtat pe bra^e, impreuna cu zeci de arhierei, preoti si diaconi si 1-au inmormintat asezat pe scaun, in 
partea de nord a pridvorului bisericii Sflntul Gheorghe, ctitorita de el. 

Tot atunci s-a citit si testamentul lasat de Sflntul Calinic de la Cernica, pe care il dam in continuare: 

DIATA (Testamentul) 
PREA SFNTITULUI EPISCOP CALINIC 

In numele Tatalui si al Fiului si al Sflntului Duh. Amin. 

"Eu, smerit arhiereu Calinic, Episcopul Rimnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice in 
Sflnta Evanghelie: Fifi gata, ca in ceasul care nu gindifi, Fiul Omui va veni, seara sau la miezul nopfii, 
sau la cintatul cocosilor, sau dimineala. Ca nu cumva venind fara de veste, sa va qfle dormind (Luca 
12,40). 

Acest glas al lui Dumnezeu auzind, si temindu-ma, fiind cu totul cuprins de neputin^e si batrine^e si din zi 
in zi slabind cu trupul, asteptind in toata vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul mortii, dupa putere 
inainte gasindu-ma spre iesirea dintru aceasta vremelnica via^a, am gindit sa scriu aceasta duhovniceasca 
a mea instiin|are si diata, ca sa fac cunoscut fiecaruia ce ar voi, dupa sfirsitul meu, sa cerce averile chiliei 
mele. Ca adica sa nu se osteneasca in zadar, nici sa cerceteze pe cei ce au slujit mie pentru Dumnezeu, ca 
sa afle boga^ia mea sau comoara pe care din tinere^e o am adunat. 

Pentru ca de cind am imbracat sflntul si ingeresc cin monahicesc, in Sflnta Monastire Cernica, la anul al 
nouasprezecea al vietii mele - 1808, noiembrie, 12 - si m-am fagaduit lui Dumnezeu ca sa am vie^uirea 
cea de bunavoie, dintru acea vreme pina la apropierea de mormint, n-am cistigat averi sau miselii, ci 
numai sfinte carti! N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel de 
lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului. 

Ca necistigarea cea calugareasca cu duhul si cu lucrul, dupa putin^a m-am sirguit a pazi, neingrijind de 
sine-mi, si punindu-mi toata nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, care niciodata nu m-a lasat. 

74 



Iar darurile cele ce le primeam de la facatorii mei de bine si veniturile cele de la dregatorii, pe acelea le- 
arn cheltuit la ale mele nevoi si ale monastirei trebuin^e, cit am fost arhimandrit. 

Asemenea si arhiereu fund, n-am adunat veniturile, ci le-am cheltuit la trebuin^ele mele si nevoile celor 
lipsiti fi*a|i in Hristos si unde Dumnezeu mi-au poruncit, si la innoirea Episcopiei, fiind cu totul in 
darapanare. 

Drept aceea, nimeni sa nu se osteneasca dupa moartea mea cercind sau iscodind orice fel de adunare a 
chiliei mele, ca eu nici de ingropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu saracia cea calugareasca, mai 
mare la sfirsit, ca sa se arate ca lui Dumnezeu cred. Ca mai primit ii voi fi lui Dumnezeu de nu va raminea 
dupa moartea mea nici un ban, decit de s-ar imparl cea mai multa strinsoare dupa mine. Si daca n-ar voi 
nimeni, ca pe mine eel atit de sarac, sa ma dea obisnuitei ingropari, apoi ma rog acelora care isi aduc 
aminte de moartea lor, sa-mi tirasca pacatosul meu trup la oricare biserica saraca si acolo linga trupuri sa- 
1 ingroape. Iar daca voirea stapinitorilor ar porunci sa ma ingroape dupa obicei, apoi ma rog iubitorilor de 
Hristos ingropatori, fiind in eparhie, sa ma ingroape in Episcopie, linga biserica cea din nou facuta. Iar 
fiindu-mi savirsirea afara de eparhie, sa ma ingroape in Sfinta Monastire Cernica, linga biserica cea noua 
de noi zidita, unde ne-am calugarit si mult ne-am ostenit din tinere^e la batrine|e. 

Deci, daca eel ce va voi ca fara de bani sa-mi pomeneasca pacatosul meu suflet la rugaciunile sale, pentru 
Dumnezeu, unul ca acela si singur sa fie pomenit intru impara^ia cerului. Iar eel ce va avea trebuin^a de 
plata pentru pomenire, ma rog sa nu ma pomeneasca pe mine, eel atita de sarac, eel ce nimic nu mi-am 
lasat de pomenire. Iar Milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor si mie pacatosul, in veci. Amin. 

Aceasta este diata si duhovniceasca a mea scrisoare, aceasta este instiin^area de averea mea. Iar necrezind 
cineva aceasta si ar incepe cu iscodire a cerca aur si argint, macar si mult de s-ar osteni, nimic nu va afla. 
Iar Milostivul Dumnezeu va judeca. Amin". 

Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu CALINIC, Episcopul Rimnicului, Noul Severin 

Dupa inmormintarea Sfintului Ierarh Calinic, "a venit comisia de la guvern ca sa-1 cerceteze pentru stare, 
adica averea personala. Si a aflat bani, o rila si o jumatate de napoleon si multe adeverin^e intarite cu 
iscalituri de pe la toate locurile pe unde daduse milostenie, atit de aici din Romania, cit si din Orient, 
Ierusalim, Sfetagora (Sfintul Munte) si alte locuri de prin Turcia, hirtii care s-au luat de minister". 

Despre acest mare episcop, Sfintul Calinic de la Cernica, spunea ucenicul sau, Cuviosul Anastasie, aceste 
cuvinte: "Acest Sfint Episcop si Arhiereu al Bisericii noastre Ortodoxe a savirsit multe fapte mari si 
folositore pentru aceasta |ara si Biserica Romana". 

Spunea iarasi despre el ca in timpul cit a trait, a facut sapte biserici mari si trei paradise si a crescut mii 
de fii duhovnicesti. 

Ultimele cuvinte ale ucenicului sau formeaza o solemna marturisire catre credinciosi: "Declar pe 
constiin^a mea, ca arhimandrit si duhovnic ce sint eu pacatosul, si in numele adevarului adevarat, ca acest 
Sfint Episcop Calinic, cum a iesit din pintecele maicii sale, tot asa a intrat in pintecele pamintului". 

Aceasta a fost nevoin^a si via|a plina de sfin|enie, precum si sfirsitul minunat al Sfintului Ierarh Calinic de 
la Cernica, facatorul de minuni, care s-a mutat la cerestile locasuri, in ceata Sfin|ilor Parin|i purtatori de 
Dumnezeu, la 11 aprilie, 1868. 

Canonizarea Sfintului Ierarh Calinic s-a facut la 20 octombrie, 1955, sub Patriarhul Justinian al Romaniei, 
iar praznuirea lui se face la 1 1 aprilie. Cu ale carui sfinte rugaciuni sa ne miluiasca si sa ne miluiasca 
Hristos Dumnezeu totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



75 



Cuviosul Vasile Marturisitorul, Episcopul Pariei 

(12 aprilie) 

Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, dupa ce a primit credin^a in Hristos, a fost cinstita cu 
rinduiala scaunului episcopiei, ce era rinduita sub mitropolitul Cizicului Intr-acea cetate a fost pus episcop 
Cuviosul Parintele nostru, Vasile, pentru covirsitoarea fapta buna a lui si pentru via^a cea placuta lui 
Dumnezeu. Apoi, dupa ce s-a pornit eresul luptarii de icoane pe vremea impara^iei lui Leon Isaurul, 
Sfintul Vasile s-a aratat marturisitor al lui Hristos. Pentru ca nu se unea cu ereticii, nici nu se invoia cu ei 
si nici nu voia sa iscaleasca pentru lepadarea sfintelor icoane, desi era silit. De aceea, fiind prigonit si 
chinuit de dinsii, si-a petrecut via^a ca Sfintul Apostol Pavel, in necazuri, in primejdii si in strimtorari, 
mutindu-se din loc in loc, dar pazind neschimbate parintestile dogme, iubind dreapta credin^a, iar 
adunarile celor raucredinciosi urindu-le. Si placind lui Dumnezeu in toate, a adormit cu pace intru 
Domnul. 



Cuviosul Isac Sirul 
(12 aprilie) 

Sfintul Grigorie Dialogul, papa al Romei, in vorbirea sa cu diaconul Petru, graieste astfel despre acest 
Cuvios Isac. In vremurile cele vechi ale Gotilor, aproape de cetatea ce se numea Spoletanai, era un barb at 
care ducea o via|a foarte cinstita, cu numele Isac, care ajunsese pina in anii cei din urma ai Go^ilor si pe 
care il stiau mul^i din ai nostri, dar mai ales sfinta fecioara Gregoria, care vie^uia in cetatea Romei, 
aproape de cinstita biserica a Preasfintei si Pururea Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. Aceasta 
Gregoria, in vremea tinere|ilor ei, fiind logodita cu un barbat si sosindu-i nunta, a fugit de la biserica, 
dorind via|a si chipul eel sfint monahicesc. Iar acest sfunit barbat Isac, izbavind-o de cei ce voiau s-o ia 
cu sila, a imbracat-o in chipul monahicesc eel dorit de dinsa, ajutindu-i Domnul. Fecioara, de vreme ce a 
defaimat pe mirele eel pamintesc, s-a invrednicit a se logodi cu Mirele eel ceresc. 

Deci, despre acest sfint barbat Isac, multe am aflat de la cinstitul parinte Elefterie, care se cunostea cu 
dinsul prieteneste si stia cele ce Elefterie graia despre Isac. Caci via^a lui Isac dadea incredin|are 
cuvintelor lui Elefterie. Iar Cuviosul Isac nu era din Italia cu neamul, ci povestim acele minuni ale lui, pe 
care le-a facut in Italia. Cind a mers din parole Siriei la cetatea Spoletanului, intrind in biserica, a poftit pe 
eclesiarh ca sa-i dea vreme sa se roage si, in ceasul inchiderii usii bisericii, sa nu-i porunceasca ca sa iasa 
afara. Deci, a stat intr-un loc de rugaciune si toata ziua s-a rugat; asemenea a urmat si in noaptea 
urmatoare si a doua zi fara slabire a stat la rugaciune, cum si a treia zi. 

Aceasta vazind-o unul din eclesiarhi, umplindu-se de duhul mindriei, fiind plin de pizma, a cazut in 
paguba greselii; pentru ca a inceput cu cuvinte proaste a defaima pe fericitul, numindu-1 fatarnic, adica 
trei zile si trei nopti rugindu-se cu prefacere, ca sa fie vazut de oameni. Si alergind, a lovit peste obraz pe 
omul lui Dumnezeu, ca sa iasa ca un fa^arnic fara de cinste din biserica. Insa indata pe acel eclesiarh 1-a 
ajuns pedeapsa, pentru ca, din voia lui Dumnezeu, deodata a cazut asupra lui un duh necurat care-1 
muncea cumplit si, aruncindu-1 la picioarele omului lui Dumnezeu, prin gura celui muncit, a inceput a 
striga: "Isac ma izgoneste pe mine!" Nimeni nu stia ce nume avea barbatul eel strain, iar duhul eel necurat 
a aratat numele lui, strigind ca de Isac este prigonit. Iar omul lui Dumnezeu s-a plecat peste trupul celui 
muncit si a fugit duhul eel necurat; si a fost stiuta indata in toata cetatea minunea ce s-a facut in biserica si 
au alergat intr-un suflet barba^ii si femeile, boga^ii si saracii, fiecare dintre dinsii sirguindu-se ca sa aduca 
in casa sa pe alesul lui Dumnezeu. Unii fagaduiau sa-i faca manastire si sa-i dea mosii si averi, iar al^ii 
voiau sa-i dea cele de hrana si altele de trebuin^a. 

Dar robul Atotputernicului Dumnezeu n-a voit sa ia nimic dintr-acel dar, ci a iesit din cetate si nu departe 
aflind un loc pustiu si-a zidit acolo o chilie mica. Deci, venind la dinsul mul|i si folosindu-se de chipul lui 
eel imbunata^it, au inceput a se aprinde de dorul vie|ii vesnice si din inva^atura lui a se da spre slujirea lui 

76 



Dumnezeu si asa s-a alcatuit manastirea lui. Si pe cind ll rugau ucenicii cu dinadinsul, ca pentru 
trebuin^ele manastirii, sa primeasca cele ce i se aduceau lui, acel pazitor al obisnuitei saracii, raspundea 
ucenicilor: "Monahul eel ce cistiga averi pe pamint, nu este monah". Pentru ca atit se temea, sa nu-si 
piarda boga|ia sa duhovniceasca, dupa cum boga^ii se pazesc sa nu-si piarda boga|ia lor paminteasca. Si a 
fost impodobit acest sflnt cu duhul proo-rociei, si era stiut de to^i locuitorii acelui pamint pentru minunile 
savirsite de dinsul, pentru ca stralucea ca o lumina via^a lui. 

Intr-una din zile, spre seara, a poruncit ucenicilor ca toate sapele cite se vor afla in manastirea lor, sa le 
arunce noaptea in gradina manastirii; iar la cintarea Utreniei acelei nop^i, sculindu-se fra|ii, sfintul le-a 
zis: "Cind se va ivi ziua, sa pregati^i mincare lucratorilor nostri". Dupa ce s-a facut ziua si mincarea a fost 
gata, sfintul a luat pe fra^i si, poruncindu-le sa ia mincarea, a mers cu dinsii in gradina si, intrind, au gasit 
intr-insa atftia lucratori cite sape au fost aruncate de cu seara. Pentru ca cei ce intrasera au fost tilhari si, 
schimbind cu puterea lui Dumnezeu scopul eel rau, au luat sapele pe care le-au gasit acolo si din ceasul 
eel dintii al nop^ii in care au intrat in gradina si pina la venirea Cuviosului Isac, n-au incetat lucrind si tot 
pamintul ce era nesapat in gradina, 1-au sapat. 

Intrind la dinsii omul lui Dumnezeu, le-a zis: "Bucura^i-va, fra|ilor! Inceta^i acum de la lucru, pentru ca v- 
a^i ostenit mult, lucrind toata noaptea". Si aducindu-le hrana, le-a poruncit ca, dupa atit de multa 
osteneala, sa se odihneasca si sa se veseleasca. Iar dupa ce s-au saturat, cuviosul a zis catre dinsii: "Sa nu 
mai face|i de acum rauta^i, ci de cele ce ave^i trebuin^a din gradina, intrind prin fa^a, sa cereji si cu 
binecuvintare ve^i lua, iar pacatul tilhariei sa-1 lasa^i". Si a poruncit ca sa le dea toata indestularea de 
haine, cit au voit; si aceasta s-a facut astfel: ca cei ce intrasera in gradina tilhareste ca sa faca pacat au 
iesit fara de pacat si cu binecuvintare, incarca^i cu plata pentru ostenelile lor. 

Altadata, oarecare straini, imbraca^i in haine rupte, au mers la dinsul cerind haine. Iar el, poruncindu-le sa 
astepte pu^in, a chemat pe unul din ucenicii sai si i-a zis in taina, graind: "Mergi afara din manastire in 
cutare dumbrava, spunind numele locului, ca este acolo un copac virtos si hainele ce le vei gasi intr-insul, 
sa le iei de acolo si sa le aduci la mine aici". Ducindu-se fratele si cautind precum i se poruncise, a gasit 
hainele lor ascunse in copac si, luindu-le, le-a adus in taina inva^atorului sau. Iar omul lui Dumnezeu le-a 
dat strainilor acelora, care, ca niste goi, cereau haine, zicind catre dinsii: "Deoarece sinte|i goi, primui 
hainele acestea si va imbraca^i". Iar ei, luindu-le si cunoscindu-si hainele ce le ascunsesera in copac, s-au 
umplut de rusine; si astfel, cei ce cu inselaciune cereau haine straine, rusinindu-se, le-au primit chiar pe 
ale lor. 

Intr-alta vreme iarasi, un oarecare dreptcredincios barbat, dorind rugaciunile cuviosului parinte, a trimis la 
dinsul cu un copil al sau doua cosni|e pline de bucate. Iar copilul, ascunzind o cosni^a pe drum, cealalta a 
dus-o omului lui Dumnezeu, spunindu-i de cererea celui ce 1-a trimis. Iar sfintul, primind cu blinde|e cele 
trimise si pe copil invatindu-1 cu cuvinte blinde, i-a zis: "Daruirea aceasta o primesc, dar te fereste, ca sa 
nu indraznesti a te atinge de cosni|a pe care ai ascuns-o pe drum; pentru ca a intrat un sarpe intr-insa si 
daca cumva l\i bagi mina in cosni^a, indata te va musca". Iar copilul s-a rusinat de niste cuvinte ca acestea 
ale omului lui Dumnezeu si s-a temut foarte mult; dar s-a si bucurat pentru ca a fost instiin|at despre 
sarpe, de care era sa moara. Acestea le zice Sfintul Grigorie Dialogul despre Sfintul Isac. 

Deci, cu oarecare greseala 1-a presupus pe acest Cuvios Isac, ca este eel a carui via^a a scris-o Sfintul 
Grigorie Dialogul si ca toata calatoria lui este de la patria sa, la via^a cea de obste; din via^a de obste, la 
pustie; iar din pustie, la cetatea Ninivei si dintr-insa iarasi la pustie. Iar a acestui al doilea Isac, este de la 
rasaritul soarelui, pina la apus, adica din Siria, pina la Spoleta Italiei. Inca si din epistola catre Simeon eel 
de la muntele eel minunat, putem cu dinadinsul a despar^i pe acesti barba^i sfin^i. Caci de vreme ce zice 
Dialogul cum ca Isac al sau, ascunzindu-se de ucenici si numele schimbindu-si, a venit in Italia in anii cei 
dintii ai stapinirii Gotilor. Se cuvine a in^elege deci anii 541, adica anii mintuirii, in care Totila a inceput a 
impara^i in Italia. Si a ajuns traind pina in anii cei mai de pe urma, adica pina in anul 552 de la Hristos, in 
care Totila, fiind biruit de Norsit, a pierit. Ori pina la 553, in care si Tia omorindu-se, |ara Italienilor s-a 
eliberat de tirania Go^ilor. Si atit de mult si-a ascuns numele sau eel adevarat, pina cind necuratul duh 1-a 

77 



aratat. Deci, nu este de crezut Simeon, care sihastrea in muntele eel minunat, care era aproape de Antiohia 
si care nici dupa nume nu era cunoscut in Spolet. 



Viaja Cuvioasei Atanasia Egumena 
(12 aprilie) 

Este porunca apostolica sa savirsim pomenirile sfunilor, iar vie|ile si nevoin^ele lor sa le scriem, spre 
folosul de obste al celor ce le citesc; si sa le punem inainte, cu adevarat este lucru de lauda si de mintuire. 
Pentru aceasta si via^a fericitei Atanasia am dorit a o scrie, desi in purine cuvinte, ca sa nu se dea uitarii 
lucrurile cele bune prin trecerea vremii si sa se lipseasca oamenii de folosul sufletesc. Aceasta femeie 
vrednica de lauda, numita cu numele nemuririi, care bine si-a savirsit via^a sa si s-a aratat Stapinului a 
toate Dumnezeu, roaba buna si credincioasa, s-a nascut din tatal sau Nichita si din maica sa Irina, care au 
fost de bun neam si tematori de Dumnezeu. Petrecerea lor era in insula ce se numea Eghina, din care 
aducindu-se in via^a aceasta omeneasca s-a facut vas bineprimit al Sfintului Duh. 

Fiind de sapte ani, a inva^at Psaltirea in pu^ina vreme si se silea la car^i, indeletnicindu-se in 
dumnezeiestile Scripturi. Iar intr-una din zile, sezind singura si tesind un postav, a vazut o stea cu raze 
luminoase care se cobora spre dinsa si, ajungind pina la pieptul ei, o lumina de sus pina jos. Cum s-a 
apropiat de pieptul ei steaua aceea cu raze luminoase, indata s-a facut nevazuta. Din acel ceas, acea 
fericita fecioara s-a luminat cu sufletul si a inceput a uri desertaciunea lumii acesteia si dorea sa intre intr- 
o manastire. Insa parin^ii ei i-au impiedicat foarte mult acest scop si chiar nevrind, au inso|it-o cu sila 
mare cu un barbat, cu care numai saisprezece zile petrecind, deodata a ramas vaduva. 

Caci un neam de barbari, ce se numeau mauri, fara de veste au navalit asupra ^arii acesteia si era nevoie 
ca barbatul Atanasiei sa mearga la razboi, unde, dupa nestiute judeca^i ale lui Dumnezeu, a fost ucis cu 
sabia de barbari. Deci, dupa uciderea barbatului Atanasiei, ea s-a apucat iarasi de scopul ei eel mai 
dinainte, ca sa se duca in manastire, insa mai inainte de a savirsi lucrul acela, a venit o porunca de la 
imparatul in parole acelea, ca fecioarele si vaduvele cele tinere sa se duca dupa ostasii lui. Si iarasi a fost 
silita de parin|ii sai, ca sa se marite dupa alt barbat. Si desi acea nunta s-a facut, ea se ingrijea pentru a sa 
mintuire, in cintarea de psalmi fara de lenevire si in citirea car^ilor indeletnicindu-se. Apoi cu nici un fel 
de dulce^i ale lumii acesteia sau de grijile bunata^ilor celor vremelnice schimbindu-se, se lumina prin 
smerenia inimii cu cuviosie si era foarte iubita de casnicii sai si laudata de vecinii cei ce ii vedeau 
bunatatea. Iar spre darea milosteniei era atit de osirdnica, incit, desi era plina de toate bunata^ile casa ei, 
acelea nu-i erau destule spre impar^ire. §i pe to^i cei ce mergeau in casa ei, monahi si straini, ii primea cu 
cinste si-i odihnea cu iubire de straini, apoi vaduvelor, sarmanilor si tuturor celor ce aveau trebuin^a, le 
dadea din destul cele trebuincioase vie^ii. 

Odata, fiind foamete si to^i fiind lipsi|i, pina si celor necredinciosi, care erau acolo si se numeau antigani 
si care mureau de foame, dinsa avind mila de dinsii, le dadea hrana, caci implinea cuvintul Domnului 
Care zice: Fifi milostivi, precum §i Tatal vostru Cei ceresc este milostiv, caci rasare soarele Sau spre cei 
rai si spre cei buni si ploud spre cei drepfi si spre cei nedrepfi. Dar nu numai hrana, ci si haine le dadea 
lor si cu celelalte daruri ii mingiia. Iar Duminicile si la zilele de praznice, adunind femeile cele de 
aproape, le citea dumnezeiestile Scripturi si le deschidea mintea spre frica si dragostea Domnului; si le 
pova|uia spre toata fapta buna. Asa, intru cele dumnezeiesti sporind si impodobindu-se cu lucruri bune ca 
un cimp cu flori, dupa cniva ani a sfatuit pe barbatul sau, sa se lepede de lume si de cele din lume si sa 
mearga la sfinta via^a monahiceasca. 

Deci, prin pova^uirea fericitei sale so^ii, facindu-se bun monah si vie^uind cu sfinta cuviin^a, s-a odihnit 
intru Domnul. Iar acea fericita femeie, raminind singura, s-a dat cu totul lui Dumnezeu. Caci aflind si alte 
femei cucernice, care aveau acelasi scop, arzind cu duhul, de acelea s-a lipit cu sufletul si impar|ind toate 
averile sale saracilor, s-a dus din via^a lumeasca impreuna cu acele femei si intr-un loc oarecare deosebit, 

78 



a inceput via^a linistita, tunzindu-se in calugarie de un sfint batrin. Iar dupa trei sau patru ani, fericita 
Atanasia a fost aleasa stare^a femeilor acelora, fiind silita. Deci, ea singura se socotea pe sine ca este cea 
mai de pe urma, pazind porunca Domnului, Care zice: Cel ce voie$te intre voi sa fie mai mare, sa va fie 
voud slugd. 

Dar care cuvint sau ce limba va putea spune inal^imea smereniei ei? Ca din femeile cele ce viejuiau cu 
dinsa, pe nici una nu a lasat-o vreodata sa-i slujeasca ei sau sa-i toarne apa pe miini, numindu-se 
nevrednica a petrece impreuna cu dinsele, caci mai ales se socotea nevrednica a primi slujba de la dinsele. 
Infrinarea ei era mare, ca gusta seara pu^ina piine de orz si apa cu masura, iar untdelemn si vin, asemenea 
si unt de vaci, brinza si peste nu minca niciodata, decit numai la praznicul nasterii lui Hristos si al 
Prealuminatei Invieri, obisnuia a gusta, mul^umind lui Dumnezeu. Iar in Sfintul Post eel de 40 de zile si in 
celelalte posturi, dupa doua zile primea hrana, dar nu piine, ci purine verde|uri crude; iar bautura in acele 
zile nu gusta nicicum. 

Patul ei erau pietrele cele asternute pe pamint, cu o mica vechitura de pinza de lina aspra se acoperea 
deasupra, pe care odihnindu-se, ca David, toata noaptea isi uda patul cu lacrimi. Caci, arzind de 
dumnezeiasca dorin^a inauntrul ei, lacrimile ieseau la cintarea de psalmi si la rugaciuni cu indestulare din 
ochii ei, ca niste riuri din izvoare. Haina de deasupra era din lina de oi, iar pe trup avea o camasa aspra de 
par. Somn avea pu^in si cea mai mare parte din noapte o petrecea totdeauna in rugaciunile cele cu 
dinadinsul catre Dumnezeu si in gindirea de Dumnezeu. Iar ziua, uneori singura, iar alteori cu celelalte, 
cinta psalmii lui David. Si se sirguia ca nici un ceas sa nu-1 piarda fara rugaciune sau sa-si opreasca gura 
de la binecuvintarea lui Dumnezeu, precum cinta David: Bine voi cuvinta pe Domnul in toata vremea, 
pururea lauda Lui in gura mea. 

Din ziua in care a intrat in manastire, n-a gustat nici poame, pina la sfirsitul sau, pentru infrinare. Si a 
primit multe necazuri, fiind egumena peste surori si ingrijind de dinsele. Iar pentru smerenie si blinde^e, 
n-a zis catre nici una vreun cuvint aspru sau de ocara, nici a iesit din cinstita ei gura vreo vorba catre 
cineva fara cinste, nici catre mic, nici catre mare, nici catre rob, nici catre slobod, desi de multe ori nu era 
ascultata. §i le rabda toate cu blinde^ea sufletului si cu inima dreapta, privind totdeauna spre rasplatirea 
care va sa fie. 

Dupa patru ani de egumenie, fericita Atanasia s-a sfatuit cu surorile sa se mute de acolo in alt loc pustiu si 
linistit, unde ar putea mai cu inlesnire sa slujeasca lui Dumnezeu in tacere si cu dumnezeiasca pova^uire. 
§i a aflat un monah batrin, cinstit cu cinstea preo^iei si a egumeniei, cu numele Matei, barbat cu adevarat 
dumnezeiesc si sfint. Acela, cunoscind scopul lor eel bun, le-a aratat un loc precum doreau, in aceeasi 
insula a Eghinei, intr-un munte pustiu, unde era o biserica veche a Sfintului si intiiului Mucenic §tefan. 
Acel loc daca 1-a vazut Cuvioasa Atanasia, a zis: "Eu am vazut de mult acest loc cu ochii mnnii si 
socotesc ca de acum, aici ne va fi via^a si moartea". Deci, Cuviosul Matei, cu binecuvintarea episcopului 
par^ii aceleia, a facut locuin^a fericitei Atanasia si surorilor ei la acel loc, linga biserica Sfintului Stefan. 

Dar se cade aici sa pomenim in parte si despre fericita via^a a lui Matei. Acel cuvios parinte avea nevoin^a 
mare, pentru ca in toata noaptea citea psaltirea cu rugaciunile si cind avea nevoie sa doarma, nu se culca 
pe coaste, ci avea pu^in somn. Si era atit de mare umilin^a barbatului aceluia incit, atunci cind cinta 
psalmii si se ruga sau savirsea dumnezeiasca jertfa cea fara de singe, curgeau neincetat lacrimi din ochii 
lui; si oricine cauta la el dobindea mare folos. Purta totdeauna o haina aspra de par si isi sub|ia trupul cu 
postul si infrinarea cea fara de masura. El avea o deosebita dragoste si smerenie pentru Sfintul 
Evanghelist loan Cuvintatorul de Dumnezeu, iubitul ucenic al lui Hristos, a carui pomenire si praznic de 
peste an sosindu-i, cind incepea Dumnezeiasca Liturghie, i-a zis unui slujitor din cei ce stateau linga 
dinsul: "O, cine ar fi vrednic sa fie acum in Efes si sa vada pe Sfintul Apostol loan!" 

Zicind acestea, scotea piraie de lacrimi din ochi, apoi a suspinat din inima si s-a facut un lucru minunat: a 
vazut pe Sfintul Apostol loan stind in Altar linga dumnezeiasca masa si nu numai el a vazut aceea, dar si 
al^i doi slujitori. Si a stat Sfintul loan vazut de dinsii, de la inceputul Sfintei Liturghii pina la otpust. De 

79 



acest lucru atit de mult s-a bucurat inima fericitului Matei si s-a umplut de vesela umilin^a, incit pina la 
trei zile n-a putut sa guste hrana. 

La acest Cuvios Matei, aducindu-se un om oarecare sla-banogit cu toate madularele, s-a milostivit spre 
dinsul, ca, dezbracind mantia de pe dinsul, a pus-o pe umerii lui si indata acel om s-a facut sanatos. Altul 
a venit, avind fa^a intoarsa prin lucrare diavoleasca, si daca s-a atins cuviosul cu mina sa de fa|a lui, 
facind pe dinsa semnul Crucii, indata fa|a s-a intors la rinduiala cea dintii. O batrina oarecare, ce era 
muncita de duhul eel necurat, ducindu-se la sfintul, prin rugaciunile lui a scapat de muncirea diavoleasca. 
Asemenea si alta femeie, monahie, care patimea si ea de duh necurat, s-a tamaduit cu rugaciunea sfintului 
parinte. 

Acestea s-au zis despre Cuviosul Matei, care era placut lui Dumnezeu si avea dar de tamaduiri de la El. 
Insa, dupa nestiutele judeca^i ale lui Dumnezeu, s-a sfirsit in apa, cu moarte de primejdie. Caci, calatorind 
cu corabia spre Constantinopol, s-a scufundat in mare si to^i care erau intr-insa s-au inecat si s-a lipsit 
insula Eghina de cinstitele moaste ale cuviosului parinte, de la care bolnavii ar fi primit multe tamaduiri. 
Dupa dinsul a venit alt preot si egumen famen, cu numele Ignatie. Acela, prin via^a cea placuta lui 
Dumnezeu si cu darul eel dat de la El, a fost asemenea Cuviosului Matei, ca vie^uind cu sfin|enie s-a 
sfirsit bine, iar mormintul lui izgonea diavolii si tamaduia bolile. Dar sa ne intoarcem iarasi la povestirea 
despre Cuvioasa Atanasia. 

Acea fericita femeie avea, precum am zis, mare smerenie si blinde^e si se ruga totdeauna catre Dumnezeu 
si adeseori, privind spre cer, se umplea de spaima si de mirare; caci vedea un nor luminos lasind raze de 
soare si in mijlocul norului pe un barbat oarecare cu bunacuviin^a, luminindu-se de o mare frumuse|e. 
Vazind acestea adeseori, se mira de acel barbat si graia in sine: "Cine a impodobit pe acel barbat? Ce 
fapta buna 1-a facut atit de luminos si de bine incuviin^at?" Acestea gindind in sine, i se parea ca aude un 
glas zicind catre dinsa: "Barbatul de care te miri, 1-a impodobit asa smerenia impreuna cu blinde^ea; deci 
sa fii instiin^ata, ca si tu asemenea te vei lumina pentru smerenie si pentru blindete". 

Fericita, vazind aceasta in toate zilele, cu acele doua fapte, cu smerenia si cu blinde^ele, atit de mult se 
infrumuse^a, ca nimeni altul. De minie si de marire nici urma nu era intr-insa; iar cum s-a suit si la 
inal^imea celorlalte fapte bune, este aratat de aici, ca putea sa vada vedenii ceresti cu ochiul eel curat al 
inimii. Inca si cu faceri de minuni a impodobit-o Dumnezeu. Caci odata, sezind si indeletnicindu-se intru 
gindire de Dumnezeu, a venit un om foarte bolnav la ochi si o ruga, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru 
el. Iar ea, smerindu-se ca si cum mingiia pe acela, i-a zis: "§i eu asemenea patimesc de durere de ochi; 
deci rabda, ca Dumnezeu ni va ajuta". Iar el nu voia sa se duca, ci cu credin^a cerea tamaduire. 

Atunci fericita, punind mina pe ochii lui, a zis: "Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a tamaduit pe eel orb 
din nastere, sa-^i dea, frate, tamaduire desavirsita". §i indata omul acela s-a facut sanatos desavirsit de 
ochi. §i a strabatut slava despre dinsa in toata partea aceea si mul|i bolnavi alergau la manastirea ei si 
primeau sanatate cu rugaciunile ei cele primite de Dumnezeu. Cuvioasa a zidit linga biserica Sfintului 
Stefan inca alte trei biserici: una in numele Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, alta in a 
Sfintului loan Mergatorul Inainte si a treia in numele Sfintului Ierarh Nicolae. 

Dar mai mult decit pe celelalte biserici, a impodobit biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Pentru 
ca toate cele de trebuin^a la zidire si infrumusetare le avea de la iubitorii de Hristos, care aveau cinstire si 
dragoste pentru dinsa. Insa de vreme ce era slavita si cinstita de oameni si suparata de cei ce mergeau la 
dinsa, de aceea se mihnea foarte si gindea unde s-ar putea ascunde. 

Deci, luind cu sine doua surori, pe Marina si pe Evpraxia, a fugit in taina la Constantinopol si acolo, intr-o 
manastire de fecioare, a petrecut sapte ani. Insa ii parea rau de iubita ei biserica, a Preasfintei Nascatoare 
de Dumnezeu, pe care o zidise in manastirea sa si de multe ori zicea cu lacrimi: "De supararea omeneasca 
si de slava desarta, sint izgonita din biserica Stapinei mele, Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, 
si sed aici straina". Dar nu s-a tainuit cuvioasa nici acolo vie^uind; caci Dumnezeu, preamarind pe roaba 
Sa, a inceput a izgoni diavolii si a tamadui boli. Aflind despre dinsa surorile ei din manastirea Eghinei si 

80 



mergind la dinsa, au rugat-o sa mearga cu ele la manastirea sa. Inca si o vedenie dumnezeiasca a 
indemnat-o, sa se intoarca la locul sau si zicea iubitelor sale surori, Marina si Evpraxia: "Este vremea sa 
ne intoarcem la locul nostru, caci am vazut in vedenie biserica Preacuratei Maicii lui Dumnezeu deschisa 
si poruncindu-ne ca sa intram intr-insa". 

Deci, sculindu-se, s-a dus cu surorile din Constantinopol si au ajuns la insula Eghinei si la manastirea sa. 
Acolo, peste citeva zile, s-a imbolnavit greu si si-a cunoscut sfirsitul mai inainte cu douasprezece zile. 
Caci a vazut doi barba^i in haine albe, venind catre dinsa, dindu-i o hirtie scrisa si zicindu-i: "lata 
liberarea ta! Primeste-o si te veseleste!" 

Dupa vedenia aceea, venindu-si in sine, a cunoscut ca era aproape de iesirea sa din trup si a petrecut 
douasprezece zile in neincetata cugetare de Dumnezeu si in rugaciune. Iar hrana si bautura in acele zile n- 
a gustat deloc. Iar surorilor celor ce sedeau linga dinsa nu le zicea nimic mai mult, decit numai aceasta: 
"Cinta^i, surorile mele, cinta|i si lauda|i pe Dumnezeu totdeauna, ca sa fie milostiv greselilor noastre!" 
Sosind ziua a douasprezecea, Cuvioasa Anastasia a zis catre dinsele: "Ajuta^i-mi caci am slabit si merged 
in biserica de sfirsni psaltirea; caci eu acum nu pot s-o sfirsesc, ca mi-a slabit puterea foarte mult". Iar ele, 
plingind, au zis: "Pina la care psalm ai citit? De unde sa o incepem ca s-o sfirsim?" Iar ea a incetisor a 
raspuns: "Al nouazecelea psalm il am in gura si acum nu pot mai mult". Si mergind surorile in biserica, au 
sfirsit pe ceilahi psalmi. Apoi iesind, au cazut cu fa^a inaintea patului ei si plingere mare au facut, cerind 
de la dinsa rugaciunile cele mai de pe urma. Iar ea rugindu-se pentru toate, pe Marina si pe Evpraxia le-a 
cuprins cu cinstitele ei miini, zicindu-le: "Iubitele mele surori, iata in aceasta zi ne despar^im, dar in 
veacul ce o sa fie, iarasi ne va uni Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos sa va dea pace, dragoste si 
in|elepciune si sa va umple de toate bunata^ile Sale". 

Acestea si altele zicind, fa^a ei s-a luminat si to|i cei ce venisera la dinsa s-au umplut de lumina. Se 
apropia ziua in care se praznuieste Adormirea Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu si zicea 
fericita: "Vedefi sa nu ramina ceva din cele cuviincioase praznicului, ci si cintarea bisericeasca cu buna 
rinduiala sa fie; saracilor, scapata|ilor si vaduvelor sa le face^i ospa^, dupa putere. Iar dupa dumnezeiasca 
Liturghie, sa da^i pamintului trupul meu eel sarac". 

Aceasta zicind si cuprinzind pe cele doua surori mai sus amintite, s-a odihnit intru Domnul, dormind cu 
somn de obste, caci ca o vie si-a inchis ochii si gura, caci nu era trebuin^a ei de obisnuita slujba care se 
face la moarte. Iar surorile, cazind la sfintul ei trup, plingeau de saracia lor, zicind: "Unde te-ai dus acum, 
o, sfinta maica noastra, cea numita cu nemurire? Astfel, ne-ai lasat sarmane, ducindu-te din ochii nostri. 
Unde vom mai vedea dupa aceasta, fa^a ta cea cu chip de inger? Unde vom auzi glasul tau care inveselea 
inimile noastre si la lucruri bune ne inva^a? S-a stins lumina nadejdii noastre celei bune! Tu acum dormi, 
dar noi de intristare pentru tine murim! Nu te vom mai avea de acum impreuna cu noi cintind, citind, 
rugindu-te, vorbind si lucrind, caci Domnul te-a ales si te-a luat in vesnicele locasuri, cele fara de 
moarte!" Asa zicind si mult plingind, au grijit trupul ei eel sfint. 

Cuvioasa Atanasia s-a sfirsit la 14 August, la Vecernia praznicului Adormirii Preasfintei Nascatoare de 
Dumnezeu. Iar la praznic, dupa dumnezeiasca slujba, cu cinste a fost ingropata, cu nemingiiata tinguire a 
surorilor. Iar cea care se pusese dupa dinsa egumena, ziua si noaptea nu iesea de la mormint, plingind. Si i 
s-a aratat in vis Sfinta Atanasia, zicind catre dinsa: "Cu dinadinsul sa stii, ca dupa savirsirea celor 
patruzeci de zile de la adormirea mea, voi lua cele pregatite mie de Dumnezeu". Si desteptindu-se 
egumena, nu se pricepea ce inseamna vedenia aceea si cuvintul zis de cuvioasa. Dar, sosind ziua cea de 
40 de zile, au uitat surorile - precum adeseori se intimpla -, ca sa-i faca obisnuita pomenire, parindu-le ca 
dupa doua zile se implinesc cele 40 de zile. Si in aceeasi seara iarasi s-a aratat sfinta, zicind egumenei: 
"Pentru ce n-a^i tinut seama de cele 40 de zile si n-a^i pregatit cele spre pomenire, nici spre dare la saraci, 
nici spre primirea de oaspe^i?" Si, desteptindu-se din somn, egumena a numarat zilele cu dinadinsul si a 
cunoscut ca aceea era seara zilei a 40-a, in care se cadea sa cinte panahida. 

Iar a doua zi, facindu-se pomenirea si savirsindu-se dumnezeiasca slujba, doua monahii incepatoare a 
cetelor bisericesti, carora Dumnezeu le-a deschis ochii sufletesti, au vazut o minunata vedenie in biserica: 

81 



Doi barba^i oarecare, foarte cinsti^i cu chipul, imbraca^i in haine luminoase, au intrat in biserica, ducind 
intre dinsii pe Cuvioasa Atanasia, pe care punind-o inaintea Sfintului Altar, au imbracat-o cu porfira 
imparateasca, impodobita cu pietre scumpe si cu margaritare de mult pre| si i-au pus pe cap coroana 
imparateasca, care avea cruce dinainte si inapoi; i-au dat apoi si un toiag de aur, la fel impodobit cu pietre 
scumpe; apoi, luind-o de miini, au dus-o in Sfintul Altar prin usile imparatesti. 

Se mai scrie despre dinsa si aceasta. Ca, ducindu-se catre Domnul, a poruncit surorilor ca pina la 
patruzeci de zile sa puna masa saracilor. Dar ele numai pina la a noua zi au facut aceasta, iar dupa acele 
noua zile au incetat. Si li s-a aratat sfinta cu doi ingeri, zicindu-le: "Pentru ce a^i calcat porunca mea? In 
stire sa va fie voua, ca milosteniile cele ce se fac pentru suflet, pina la 40 de zile, cum sint saturarea 
flaminzilor si rugaciunile preo^ilor, milostivesc pe Dumnezeu si chiar pacatoase fund sufletele celor 
adormni, primesc iertarea pacatelor intru Domnul, iar de vor fi drepte, apoi aceia care fac pomenire, se 
imboga^esc cu implinirea a tot binele". 

Aceasta zicind sfinta si-a infipt in pamint toiagul si s-a facut nevazuta. Iar a doua zi sculindu-se surorile 
au vazut toiagul ei inflorit si au preamarit pe Dumnezeu a toate Facatorul. Aceasta povesteste prologul. 
Apoi savirsindu-se anul dupa moartea Cuvioasei Atanasia si pomenirea sfintei sosind, precum scrie 
Metafrast, au venit doi barba^i preo^i si cu dinsii au adus o femeie muncita de multe duhuri rele. Acei 
preo^i, luind acoperamintul mormintului si maturind |arina pimintului, au scos afara racla cu moastele 
Cuvioasei Atanasia si indata necuratele duhuri au fugit din femeia aceea si s-a facut sanatoasa. Iar din 
racla a iesit o mare si buna mireasma si s-a vazut picurind din racla mir. Apoi, descoperind racla, au vazut 
pe Cuvioasa Anastasia ca si cind atunci adormise, luminindu-si sprincenele, buzele si fa^a cu frumoasa 
podoaba, iar trupul cu miinile si tot sfintul ei trup era intreg, neavind nici cit de pufina stricaciune si 
izvora mir. Aceasta vazind-o to^i cei ce erau acolo, scoteau lacrimi de bucurie din ochi. Iar acei sfin^i 
preo^i, acoperind racla, au judecat sa nu puna sfintele moaste ale Cuvioasei Atanasia in pamint, ci la 
vedere in biserica si au facut astfel. Dupa aceasta facindu-i o racla noua, au mutat cinstitele moaste intr- 
insa din cea veche. 

Dupa aceea au luat calugari^ele de pe moaste, cea dintii haina de par a sfintei, pregatindu-i alta noua de 
matase. Dar nu puteau sa imbrace trupul sfintei, de vreme ce Sfinta Atanasia nu voia, si isi tinea miinile 
pe piept, ca si cum era vie, nevrind haine de matase, si chiar dupa moarte iubind saracia. Iar una din ceata 
calugari^elor celor imbunata^ite, fund vas ales al Sfintului Duh si-a plecat genunchii si a inceput a se ruga 
catre dinsa, ca si catre o vie, graind: "Cind vie^uiai intre noi, ai avut in toate fara impotri-vire ascultare, 
stapina noastra. Asa si acum binevoieste a ne asculta si cu aceasta smerita haina, care \i s-a adus, 
binevoieste a te imbraca". 

Astfel, dupa ce s-a rugat fecioara aceea, Cuvioasa Atanasia, ca o vie, a ascultat. O, minune! Atunci, 
ridicindu-se, a sezut si si-a intins miinile spre imbracare, iar dupa ce s-a imbracat, s-a culcat iarasi in 
racla. Si multe alte minuni se savirseau de la sfintele ei moaste, caci se faceau tamaduiri de toate bolile si 
diavolii se goneau din oameni cu sfintele ei rugaciuni. Ale carei faceri de minuni nu ajunge vreme 
scriitorului a le scrie toate cu de-amanuntul, ca sa nu se supere si cei ce citesc, asemenea, si cei ce asculta. 
Ci cu aceasta scurta si de folos povestire despre cuvioasa, sa fim indestula^i. 

Iar tu, o, fecioara, doamna, ceea ce esti cinstita cu numele nemuririi, Atanasia, ceea ce esti impreuna 
vie^uitoare cu dumnezeiestii ingeri, care ai saracit pentru Hristos si cu dumnezeiestile daruri te-ai 
impodobit; care totdeauna ai plins si mingiierea cea nesfirsita ai cistigat-o, care cu blindete te-ai 
impodobit si pamintul celor blinzi ai mostenit, apoi in foame si in sete ^i-ai petrecut vremelnica via^a si 
sa^iul indulcirii celei vesnice 1-ai aflat; care milostiva catre saraci ai fost si de la Dumnezeu te-ai miluit; 
tu, care pentru cura^enia inimii tale, ai luat in tine lumina Sfintului Duh si, avind pace in sufletul tau, 
aceluiasi Duh Sfint te-ai facut locas si ai fost vistierie a tuturor lucrurilor celor bune; pentru aceasta 
luminii celei negraite te-ai invrednicit in cer. Tu, ceea ce locuiesti cu adunarile sfin|ilor si cu cetele 
drep^ilor te salasluiesti, pomeneste-ne si pe noi, cei ce laudam via^a ta cea imbunata^ita si cu 
duhovniceasca bucurie cinstim pomenirea ta. Cauta spre via^a noastra cea invaluita de lumestile valuri, ca, 
prin rugaciunile tale binevie^uind, de cursele diavolesti sa scapam si impreuna cu tine sa ne invrednicim 

82 



vesnicilor bunatati, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caraia impreuna cu 
Tatal si cu Sfintul Duh, se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor. 
Amin. 



Patimirea Sfintului Mucenic Artemon 
(13 aprilie) 

In timpul imparatiei lui Diocletian a fost mare prigoana impotriva crestinilor; de vreme ce au fost trimisi 
muncitori prin toate cetafile si ^arile stapinirii romanilor, ca sa aduca jertfe zeilor si sa sileasca pe crestini 
la inchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor pleca, sa-i schingiuiasca si sa-i ucida. Deci, a mers in parole 
Capadochiei un comit cu numele Patrichie, care savirsea poranca imparatului. 

Dar mai inainte de venirea lui, fericitul Sisinie, episcopul Laodichiei, aflind ca se apropia comitul, a luat 
pe Sfintul Artemon presbiteral si pe oarecare din crestini si s-a dus noaptea in capistea Artemidei si au 
sfarmat pe toti idolii ce au fost acolo si i-au ars cu foe. Apoi intorcindu-se la biserica crestina, care era la 
cinci stadii de cetate, isi savirseau obisnuitele rugaciuni si-i intarea pe credinciosi, zicindu-le: "Fiii mei, 
auzim de Antihrist eel ce vine in cetate, vrind sa ucida pe crestini. Deci, nimic sa nu va desparta pe voi de 
dragostea lui Hristos, nici focul, nici sabia, nici fiarele si nici un fel de moarte oricit de cumplita". 

Iar dupa ce a intrat in cetate comitul Patrichie, a adus mai intii o jertfa in capistea lui Apolon si a facut in 
acea zi cercetare. Apoi ingrozirile imparatesti le-a pus inainte si s-au indeletnicit cinci zile in cercetari si 
in vinatoare. Dupa aceea a intrat in capistea Artemidei, vrind sa savirseasca necurata jertfa si negasind pe 
idoli, intreba unde sint. Iar oarecare din elini i-au spus ca episcopul Sisinie cu preotul sau Artemon si cu 
alti crestini au sfarimat pe Artemida si pe ceilalti idoli ce au fost acolo. 

Deci, intrebind comitul unde este episcopul si crestinii, i-a raspuns ca s-au adunat in biserica lor. Atunci 
comitul indata incalecind pe cal, s-a dus cu ostasi inarmati spre biserica crestina, ca sa verse singele celor 
credinciosi, iar pe Sisinie si pe Artemon sa-i taie bucati. Dupa ce s-a apropiat el de biserica, cind era ca de 
o stadie, deodata 1-a cuprins niste friguri mari, incit a cazut si foe peste masura 1-a cuprins, incit pe nasalie 
1-au dus la o casa ce se afla acolo. 

Dupa ce a innoptat, ostasii au stat cu luminari pe linga comi-tul eel bolnav, asteptindu-i moartea, iar 
comitul a zis catre casnicii sai: "Crestinii m-au blestemat si Dumnezeul lor ma munceste". Zis-au lui 
casnicii: "Puternicii zei si luminata zeffa Artemida, te vor face pe tine sanatos". Bolind el greu si sim^ind 
ca moare, a zis catre ostasi: "Duce^i-va in biserica crestina si spune|i episcopului Sisinie, ca asa zice 
comitul Patrichie: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Deci, roaga-te catre dinsul pentru mine, ca sa ma 
scol din aceasta boala grea si-^i voi face chipul tau din aur si in mijlocul ceta^ii il voi pune". 

Ducindu-se ostasii, au spus episcopului cuvintele comitului, iar episcopul i-a raspuns: "Aural tau cu tine 
sa fie! Dar de crezi in Domnul nostra Iisus Hristos, te vei izbavi de boala ta". Si iarasi a trimis comitul, 
zicind: "Cred in Dumnezeul tau, numai sa ma tamaduiesc!" Deci, episcopul a facut pentru dinsul 
ragaciune si indata comitul s-a sculat sanatos, neavind nicidecum boala trapeasca. Dupa citeva zile 
comitul Patrichie s-a dus in cetatea Cezareei din Palestina, fiind departe de Laodiceia cam la trei stadii si 
a intimpinat pe Sfintul Artemon venind de la vinat. Pentru ca, cu cuvintul lui Hristos, vina flare salbatice 
si il urmau doi cerbi si sase asine salbatice pe care le ducea preotul la episcop, fiindca avea episcopul o 
gradina framoasa de pomi si intr-insa voia sa aiba si flare salbatice. 

Deci, porancind comitul sa stea, a intrebat pe robul lui Dumnezeu Artemon, cum a vinat fiarele acelea. Iar 
el a raspuns: "Cu cuvintul Hristosului meu am vinat acestea!" Si i-a zis comitul: "Batrinule, mi se pare ca 
esti crestin". Sfintul a raspuns: "Din tinere^e sint crestin". Atunci legindu-1 cu doua lan^uri, 1-a dat pe el la 
doi ostasi, porancind sa-1 duca pe Artemon dupa dinsul, in cetatea Cezareei. Iar sfintul, fund legat si 

83 



intorcindu-se catre fiarele ce-i urmau lui, le-a zis: "Merged la Sisinie episcopul". Iar ele s-au dus si au stat 
linga usile ograzii bisericii si episcopul a intrebat pe portar: "De unde au venit aceste animale?" Atunci cu 
porunca lui Dumnezeu, un cerb luind glas omenesc, a zis: "Robul lui Dumnezeu, Artemon este prins de 
catre raucredinciosul comit si 1-au dus legat in Cezareea, iar pe noi ne-a trimis la tine". 

Episcopul s-a spaimintat de grairea cerbului si suspinind greu de prinderea lui Artemon, a chemat pe 
diaconul Filie si i-a zis: "O minune noua s-a facut, ca iata din aceste fiare pe care le vezi, un cerb a grait 
cu glas omenesc, spunind, ca robul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necuratul comit si 1-a dus in 
Cezareea legat. Si m-a cuprins spaima de vorbirea omeneasca a cerbului si jale grea pentru prinderea lui 
Artemon. Deci, ia citeva prescuri si du-te in Cezareea cu o sluga, ca sa afli daca sint adevarate cele graite 
de cerb". Diaconul, luind prescurile si o sluga, rugindu-se, s-a dus. 

Sosind in Cezareea, a aflat pe Sfihtul Artemon sezind in temni^a si inchinindu-se lui, a zis: "Robule al lui 
Dumnezeu Cel de sus si pastor al oilor cuvintatoare, cum ne-ai lasat si ai cazut in miinile tiranului, caci 
noi n-am stiut? Ci una din fiarele salbatice a vestit episcopului despre tine, vorbind omeneste; de aceea m- 
a trimis episcopul aici, sa vad daca sint adevarate cele graite, pentru ca greu se mihneste pentru tine". 
Sfintul Artemon a raspuns: "Filie, slujitor al Domnului, daca te duci, vesteste stapinului meu, sfintului 
episcop, ca sint prins la cazne pentru Hristos si sed in temni^a. Deci, sa se roage pentru mine ca sa pot 
birui izvodirile cele viclene ale calaului urit de Hristos si sa ma invrednicesc a fi partas cu Domnul meu, 
Iisus Hristos". Apoi si-au dat sarutare unul altuia si s-au despaifit; diaconul s-a intors la locul sau, iar 
Artemon a ramas in lan|uri. 

Venind diaconul la episcop si spunindu-i cuvintele lui Artemon, episcopul s-a rugat cu lacrimi catre 
Dumnezeu graind: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai izbavit pe Daniil din groapa cu lei si pe cei trei 
tineri i-ai scos din cuptorul cel infocat a lui Nabucodonosor, izbaveste si pe robul tau Artemon de 
vrajmasul Patrichie si fa ca sa biruiasca toate scornirile de munca ale acestuia si il numara in ceata 
sfintilor mucenici". 

Intr-una din zile comitul Patrichie, facind cercetare in cetatea Cezareei, a poruncit sa aduca inaintea sa pe 
Sfintul Artemon, presbiterul Laodichiei si a zis catre dinsul: "Batrinule, spune-ne cum te numesti!" El a 
raspuns: "Ma numesc Artemon, rob al lui Hristos Dumnezeul meu". Comitul zise: "Tu esti cel care ai 
sfarimat chipul cel cioplit al marii zei^e?" Sfintul raspunse: "Eu sint". Comitul zise: "Spune-mi, batrinule, 
cum ai asuprit puterea ei, cum n-ai cru^at chipul acela si cum nu te-ai temut de rasplatirea ei? lata ea fund 
blinda te-a lasat sa traiesti inca". Sfintul Artemon raspunse: "Si pe tine te voi asupri, rugindu-ma 
Dumnezeului meu, si-|i voi birui tirania ta! Iar pe idolul cel mort si mut cum n-as fi putut sa-1 asupresc?". 
Comitul zise: "Eu, auzind de numele tau, ca te numesti Artemon, socoteam ca esti rob al zei^ei Artemida 
si mi se pare ca, chiar aceea te-a lasat sa traiesti, pentru ca esti de un nume cu dinsa". Sfintul raspunse: 
"Preanecuratule pagin, fiu al diavolului, intunecatule cu mintea, daca voiesti sa auzi de numele meu, 
in^elege ca eu, fiind inca in pintecele maicii mele, mi s-a daruit acest nume de la Dumnezeu". Comitul a 
zis: "Cinsteste-ti batrine^ile, cru^a-|i carunte^ile si jertfeste marelui Asclipios, zeul acestei ceta^i". Sfintul 
raspunse: "Saisprezece ani am fost citet, citind car^ile in biserica Dumnezeului meu; douazeci si opt de 
ani am fost diacon, citind Sfinta Evanghelie si treizeci si trei de ani am implinit in preo|ie, invatind pe 
oameni si pova^uindu-i la calea mintuirii cu ajutorul lui Hristos. Iar acum imi poruncesti sa fiu asemenea 
|ie si sa jertfesc diavolului ce este in idolul cel nesim|itor? lata, vreau sa vad pe zeul tau si sa-i cunosc 
puterea". Comitul zise: "Mare slava si putere are marele zeu Asclipios! Iar daca cineva nu aduce tamiie cu 
rugaminte inaintea capistei lui, nu poate sa intre inauntru; caci erau niste balauri petrecatori in capistea lui 
Asclipios si slujitorii le aduceau mincaruri dulci odata pe an". Sfintul zise: "Sa mergem in capistea lui 
Asclipios si daca nu ma va lasa sa intru inauntru, atunci ii voi aduce tamiie!" 

Mergind comitul si poporul cu sfintul, apropiindu-se de capistea aceea, balaurii si mai ales necuratele 
duhuri dintr-insii, nesuferind venirea mucenicului si puterea lui Hristos ce era intr-insul, scoteau suieraturi 
infricosate in capiste si tulburare, incit se clatina ca un copac de vint, si vazind aceea popoarele si comitul, 
fugeau de frica. Dupa aceea comitul a zis catre sfint: "Vezi cit de mare este puterea lui Asclipios, caci pe 
nimeni nu lasa sa intre la dinsul fara tamiie?" Sfintul zise: "Porunceste jertfitorului tau sa-mi deschida 

84 



capistea, caci eu voi intra". Si a poruncit comitul sa deschida capistea. Iar slujitorul care se numea Vitalie 
a zis catre comit: "Ma rog prealuminatei stapinirii tale, nu pot deschide fara tamiie si fara rugaminte; 
pentru ca este mare ingrozirea zeului Asclipios". Deci, mind slujitorul tamiia, a adus-o dupa obiceiul sau 
si a deschis usa cea incuiata, apoi a fugit indata. 

Atunci comitul, stind departe, a zis catre stint: "Batrinule, daca po|i sa intri, intra". Iar sfintul, apropiindu- 
se de usa si facind semnul Crucii, a intrat cu indrazneala si balaurii stateau nemisca|i. Sfintul s-a rugat 
catre adevaratul Dumnezeu, zicind: "Doamne Dumnezeul meu, Cel ce prin robul Tau Daniil ai sfarmat pe 
idolul Baal din Babilon si ai ucis balaurul, tu si acum, Doamne, prin mine pacatosul, cu puterea Ta 
dumnezeiasca ucide balaurii acestia, ca sa se preamareasca numele Tau eel Stint". Apoi ingrozind pe 
balauri ca sa nu vatame pe nimeni, le-a poruncit sa-i urmeze si a iesit cu dinsii afara. Iar poporul si 
comitul, vazind cum iesisera balaurii din capistea lui Asclipios, s-au spaimintat si au inceput sa fuga. 

Sfintul a strigat in urma lor: "De ce fugi|i? Nu va teme|i! Sta|i si vede^i cum, cu puterea Dumnezeului 
meu Cel adevarat, balaurii acestia vor muri inaintea ochilor vostri!" Si suflind asupra lor, indata i-a lasat 
mor^i, pentru ca s-au risipit inaintea picioarelor lui, fund lovni ca de un tunet. Atunci Sfintul Artemon a 
grait catre comit: "Vezi, Patrichie, pe zeii cei cinstni de voi, cum au murit prin puterea lui Dumnezeu si 
Tatal Domnului nostru Iisus Hristos?" Iar comitul si tot poporul s-au inspaimintat, vazind pe balauri ucisi 
fara fier, intre care era unul foarte mare, avind cinci co|i grosime, iar in lungime douazeci si cinci de co^i. 

Vazind aceasta Vitalie slujitorul, si-a ridicat glasul si a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor si mare este 
puterea acestui barbat! Caci prin suflarea gurii a ucis pe acesti balauri" Si, cazind la picioarele sfintului, 
graia: "Robule al Dumnezeului Celui de sus, nu ma departa de tine, ci ma rog ^ie, insemneaza-ma cu 
puterea Dumnezeului tau, ca sa flu desavirsit, oaie a turmei tale. Pentru ca pina acum am fost in 
inselaciune, uitindu-ma la idoli si la acesti balauri, iar acum cunosc pe Dumnezeul cel adevarat!" Iar 
paginul comit, avind ochii sufletesti orbni, desi vedea o minune ca aceea, insa n-a voit sa cunoasca 
adevarul prin puterea dumnezeiasca, ci socotea ca Artemon prin vraji a ucis balaurii. 

Nesuferind rusinea si umplindu-se de minie pentru a sa rusinare si pentru pierderea balaurilor, a poruncit 
ca iarasi sa piarda pe sfintul mucenic si sa-1 supuna la intrebare inaintea nedreptei sale judeca^i. Si a zis cu 
minie catre sfintul: "Asa ma jur pe zei|a cea mare Artemida si pe luminatul Apolon, ca de nu vei spune cu 
ce putere ai ucis balaurii cei mari, in buca^i te voi sfarima". Raspuns-a mucenicul: "Cu puterea lui Hristos 
si cu ajutorul Sfintului Arhanghel Rafail, trimis de Dumnezeu, am ucis pe balaurii vostri". Zis-a comitul: 
"Oare poate Cel rastignit de neamul jidovesc, sa aiba o putere ca aceasta?" Zis-a sfintul: "O, intunecatule 
cu rautatea, invechitule in rauta^i si mostenitorule al iadului, ai auzit si inca auzi, ca prin puterea 
Dumnezeului meu, au murit fiarele voastre". Atunci comitul, umplindu-se de minie, a ars o tigaie unde a 
pus pe sfintul mucenic, inca si ^epi de fier a ars si a poruncit ca sa-1 impunga si cu alte flare ascu^ite sa-i 
taie madularele trupului. Si zicea catre dinsul: "Vezi, nesupusule batrin, cum piere trupul tau in munci?" 
Iar patimitorul, cautind la cer, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, nu lasa pe necuratul comit sa rida de mine 
robul Tau; caci stii, ca pentru Tine patimesc astfel. Ci da-mi rabdare pina in sfirsit, sa se rusineze 
vrajmasul meu. Asculta, Dumnezeule, rugaciunea robului Tau si ia in urechi ruga mea, Doamne Savaot. 
Pentru ca Tu ai facut cerul si pamintul si toate cele ce sint minunate sub cer. Tu esti Domn al tuturor si nu 
este cel ce poate sa se impotriveasca Jic. Deci cu mila Ta mintuieste-ma, Doamne. Tu ai sfunit pe 
pruncul Tau, Abel, cel fara de rautate si junghiat fara vina. Tu ai indreptat si la inal^ime ai rinduit pe 
placutul Tau Enoh. Tu ai pazit in corabie pe Noe si ai inal^at pentru binecuvintare pe arhiereul 
Melchisedec. Pentru jertfa ai preamarit pe Avraam, ai inmul^it neamul lui Iacov prin nasterea de fii, ai 
scos din focul Sodomei pe Lot si ai fericit prin rabdare pe Iov. Cu al Tau ajutor Iosif a biruit patimile 
trupesti, s-a preamarit Moise, robul Tau, asupra vrajmasilor si to^i cei indrepta^i prin Tine, Te lauda pe 
Tine Dumnezeul Cel preamarit. Acum si eu, robul Tau, ma rog Jie, Doamne, miluieste-ma pe mine cu 
mila Ta si ajuta-ma cu puterea Ta". 

Astfel rugindu-se sfintul, iata cerbul care graise in Laodiceia cu glas omenesc catre episcop, a intrat in 
Cezareea si trecind prin mijlocul poporului in acea priveliste, a cazut inaintea sfintului mucenic Artemon 
si-i lingea picioarele cele sfuuite. Apoi, stind inaintea comitului, prin dumnezeiasca porunca pentru 

85 



mustrarea si infruntarea paginilor, iarasi luind glas omenesc, a inceput a zice: "O, comitule, 
raucredinciosule, cunoaste ca nimic nu este care sa fie cu neputin^a la Dumnezeu si puternic este si celor 
necuvin-tatoare sa le dea grai omenesc spre aratarea dumnezeiestii Sale puteri. Deci sa stii ca robul lui 
Dumnezeu, Artemon, degrab se va libera, iar tu de doua pasari ceresti vei fi rapit si vei fi aruncat intr-o 
caldare clocotita, pentru ca pe Dumnezeu, pe care L-ai marturisit si ai crezut intr-Insul, de Acela te-ai 
lepadat si pe omul eel drept, fara omenie il muncesti". 

Iar necuratul comit, fiind dat in vileag si mustrat de dobitocul eel salbatic, dar socotind aceea vraja, s-a 
miniat foarte si a poruncit ostasilor sa ucida cerbul acela. Si unul din ostasi, luind o suli^a, s-a pornit sa 
ucida pe cerb; dar cerbul a sarit, iar suli^a a lovit pe stolnicul comitului si 1-a strapuns, iar eel insuli^at, 
indata in acel loc si-a dat sufletul. Acest lucru vazindul comitul, i-a fost jale de stolnicul sau si, sculindu- 
se de pe divan, s-a dus la casa sa, iar pe mucenic a poruncit sa-1 arunce iar in temni^a. 

A doua zi, a poruncit comitul sa gateasca o caldare mare, s-o umple cu smoala si s-o fiarba, vrind ca sa 
arunce intr-insa pe mucenic cu capul in jos. Si facindu-se aceasta, slujitorii au mers sa-i spuna de 
fierberea caldarii cu smoala; iar comitul, vrind cu ochii sai sa vada caldarea aceea, a incalecat pe cal si s-a 
dus spre caldare. Iar dupa ce s-a apropiat, s-au pogorit din cer doi ingeri ca doi vulturi si, apucind de pe 
cal pe comit, 1-au aruncat in smoala care fierbea in caldare si s-a topit, incit nici oasele nu i-au mai ramas. 

Atunci ostasii si tot poporul, vazind aceasta, s-au inspaimintat si au fugit, iar sfintul, fiind scos din 
caldare, a ramas singur la un loc, si stind, slavea pe Dumnezeu. Deci, plecindu-si genunchii, s-a rugat si a 
izvorit din locul acela izvor de apa. Apoi, venind Vitalie, slujitorul idolesc si alfi mulfi, au fost inva^ati si 
s-au botezat de sfintul. Iar in noaptea aceea, a venit un glas de sus, zicind catre mucenic: "Iesi din cetatea 
aceasta si vino in Asia, in locul ce se numeste Vuli, care este linga mare. Acolo vei afla pe Alexandru si 
pe Pironia, maica aceluia, si vei curafi impreuna cu dinsii pe multi de diavoli si de felurite boli si multi 
luminindu-se prin tine, vor preamari pe Dumnezeu". 

A doua zi, s-au adunat la Sfintul Artemon toti cei nou-luminafi prin botez. Iar el, luind piinea 
dumnezeiestilor Taine, a frint-o in bucafi si amestecind-o in paharul sfint, le-a dat, zicind: "Aceasta piine 
este Trupul lui Hristos si acest vin este Singele lui Hristos, eel varsat pentru sufletele voastre! Deci, 
paziti-va, fiilor, ca nici unul din voi sa nu va despar^iti de dragostea lui Hristos, ci stafi neclintiti in 
credin^a; caci mie mi s-a poruncit sa ma due in Asia". 

Auzind episcopul Cezareei toate cele despre Sfintul Mucenic Artemon, ca multi au fost boteza|i de el si 
ca inva^a pe popor cuvintul adevarului, a mers la dinsul cu credinciosii care erau cu el si sarutind pe sfint 
si facind rugaciune, au insemnat locul acela cu un semn, pe care a patimit Sfintul Mucenic Artemon si 
dupa aceea a zidit pe el o biserica. Iar din mucenicii cei boteza|i, pe unii i-a sfintit preoti, pe al|ii diaconi, 
iar pe Vitalie 1-a pus episcop; caruia i-a si incredin^at partile Palestinei. Iar Sfintul Mucenic Artemon, 
sarutind pe episcop si pe popor, a iesit spre partea Asiei hotarita lui. Dar pe cale fiind rapit de inger, a fost 
dus la locul unde a fost trimis; acolo a facut minuni mari cu puterea lui Dumnezeu, caci pe mul^i i-a 
luminat si i-a adus la Dumnezeu. 

Dupa aceea prinzindu-1 cei necredinciosi, i-au taiat capul si astfel s-a dus la vesnicele locasuri, ca sa ia 
cununa cinstitei slave de la Hristos Dumnezeul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh se 
cuvine slava si inchinaciune in vecii vecilor. Amin. 



Patimirea Sfintului Mucenic Martin Marturisitorul, Papa al Romei 

(14 aprilie) 

Dupa sfirsitul lui Teodor papa al Romei, a luat scaunul Bisericii Romei fericitul Martin, cu glasuita 
alegere a tuturor. In acea vreme la rasarit impara^ea peste greci, Consta, fiul lui Constantin si nepotul lui 

86 



Eraclie imparatul. Dar in acei ani impara^ii grecesti stapineau si Roma cea veche, iar rudele stapineau 
parole Apusului si se inmultea atunci la Rasarit eresul monotelhilor, adica al celor ce marturisesc ca 
numai o voie este in Hristos Domnul nostru. Iar eresul acela iesise din eresul ce fusese mai inainte al lui 
Evtihie, care zicea ca numai o fire este in Hristos, impotriva marturisirii ortodoxe, care intareste a crede 
ca in Domnul nostru Dumnezeu Cel intrupat sint doua firi, precum si doua voin^e si lucrari, fund 
deosebita fiecare fire, insa intr-o singura persoana a lui Hristos. Pentru ca nu in doua persoane desparjite 
este Hristos Dumnezeu, ci in doimea firilor este cunoscut cu neamestecare. 

Si a inceput acel eres prin Chir, patriarhul Alexandriei si Serghie al Constantinopolului, invoindu-se la 
aceasta si imparatul Eraclie, unchiul imparatului Constantin. Dupa Serghie a fost patriarh in 
Constantinopol, Piros, tot eretic monotelit, apoi Pavel, de acelasi eres. Dupa indemnarea acelui Pavel, 
imparatul Consta a scris o carticica plina de eresul monotelhilor, numind-o "tipos" si a trimis-o 
pretutindeni, poruncind ca astfel sa se creada. Deci, mul^i din cei dreptcredinciosi, care nu se invoiau cu 
eresul acela, se impotriveau nedreptei porunci imparatesti, suferind prigoniri, batai, chinuri si mor^i. Unul 
ca acesta a fost Cuviosul Maxim Marturisitorul, precum se scrie in via^a lui pe larg. La preasfin|itul papa 
Martin, care a luat scaunul patriarhiei Romei celei vechi, imparatul a trimis indata acea carticica a sa cu 
socoteala ereti-ceasca si cu credin^a cea rea, dorind ca noul papa Martin sa primeasca acea credin^a si sa 
se intareasca soborniceste. Iar Fericitul Martin lepada acea rea credin^a, zicind: "Chiar daca toata lumea ar 
voi sa primeasca aceasta noua inva^atura, potrivnica celei drepte, eu nu o voi primi, nici ma voi departa de 
evanghelica si apostolica inva^atura si de la asezamintele Sfunilor Paring, macar de voi patimi si 
moartea". Si a trimis la Pavel patriarhul Constantinopolului barba^i cinsti^i din rinduiala bisericeasca cu o 
scrisoare, prin care il ruga si-1 sfatuia sa nu se faca imperechere in unirea bisericeasca, nici sa semene 
neghine eretice in mijlocul griului credin^ei dreptcredincioase; si sa sfatuiasca pe imparatul, sa inceteze de 
la o socoteala ca aceea potrivnica Bisericii. Iar patriarhul Pavel, nu numai ca nu a ascultat pe Fericitul 
Papa Martin; dar si pe trimisii lui i-a surghiunit cu necinste si cu batai in ^ari indepartate. 

Atunci preasfin|itul Papa, cu sfatul Cuviosului Maxim Hriso-politeanul, care era in acea vreme in Roma, 
a adunat sobor local, chemind pe episcopii Apusului, in numar de 105; si punindu-le inainte ratacirea lui 
Chir, a lui Serghie, a lui Piros si a lui Pavel impreuna cu imparateasca scrisoare, care se numea "tipos", le- 
au dat anatemei; si a scris catre to^i credinciosii, care erau in toata lumea, intarindu-i in dreapta credin^a, 
aratindu-le ereticeasca vatamare si poruncindu-le sa se fereasca cu strasnicie de ea. 

Auzind de aceasta imparatul Consta, s-a umplut de minie si de mare tulburare, incit a trimis la Roma pe 
un oarecare voievod al sau, cu numele Olimpie, ca sa prinda pe Sfintul Martin Papa. Iar cind a sosit 
Olimpie la Roma, a apucat soborul din acel loc; si vazind muhimea episcopilor si a poporului ce se 
adunase, iar cetatea plina de duhovniceasca si mireneasca rinduiala, n-a mai indraznit sa prinda pe papa la 
aratare, ci a inva^at pe unul din ostasi, sa-1 ucida in biserica. Si intrind acel ostas in biserica, avind ascunsa 
pe sub haine o sabie ascu^ita, s-a apropiat de papa, ca sa-1 strapunga deodata. Dar a orbit indata, pentru ca 
Domnul, Care nu lasa toiagul pacatosilor peste soarta drep^ilor, n-a lasat pe ucigas sa-si ridice mina de 
calau asupra credinciosului sau rob. 

Vazind Olimpie ca Domnul pazeste pe slujitorul Sau, a lasat pe Papa Martin si s-a dus in Silicia impotriva 
saracinilor si a murit acolo. Iar imparatul, fund indemnat de Pavel Patriarhul, a trimis la Roma pe 
voievodul Teodor, care se numea Caliop, ca sa piarda pe Papa Martin, aruncind asupra lui niste pricini 
mincinoase, zicind ca s-ar fi in^eles cu saracinii, indemnindu-i asupra impanuiei grecesti si ca voieste sa 
se scoale cu razboi impotriva imparatului, ca si cum n-ar fi pazit credin^a cea data de la paring si ca ar fi 
hulit si pe Preacurata Maica lui Dumnezeu. 

Ajungind trimisul imparatului la Roma, punea invinuirile acelea asupra Papei inaintea tuturor. Iar 
Fericitul Martin Papa, nefiind vinovat de nici o invinuire din acelea, se dezvinova^ea de clevetirile cele 
nedrepte, zicind: "Cu saracinii n-am avut niciodata vreo in^elegere, numai ca am trimis milostenie fra^ilor 
celor dreptcredinciosi, care petrec in mijlocul saracinilor in saracie si in nevoi. Iar pe Preacurata Maica lui 
Dumnezeu, daca nu o cinsteste cineva, nu o marturiseste si nu i se inchina ei, blestemat sa fie acela, in 

87 



veacul de acum si in eel viitor. Si sflnta credin^a cea data de la Sfunii Apostoli si de la purtatorii de 
Dumnezeu paring, nu noi, ci cei ce in^eleg cele potrivnice, n-o pazesc cu dreptate". 

Dar trimisul imparatului, neascultind indreptarile papei, il gasea vinovat in toate, adaugind la sfirsit si 
aceasta, ca nu dupa pravila s-ar fi suit pe scaun. Apoi, intr-o noapte, nestiind nimeni, cu putere ostaseasca 
a prins pe papa, 1-a dus la liman si punindu-1 intr-o corabie, 1-a trimis departe pe mare, printre insulele ce 
se numeau Ciclade. Si la una din insulele acelea, care se numea Naxia, a fost ^inut sfintul un an intreg, 
chinuindu-se cu foamea si cu cele ce nu-i ajungeau pentru trebuin^a. Iar cind i se aducea ceva de la 
iubitorii de Dumnezeu ai acelei ^ari, carora li se facea mila de papa eel izgonit, apucau strajerii inainte si o 
luau cu sila, de la cei ce aduceau si, ocarindu-i, le zicea: "Daca cineva va voi sa-1 iubeasca si sa-i fie mila 
de dinsul, acela este vrajmas patriei. Caci izgonitul acesta este eretic, potrivnic lui Dumnezeu si 
rasturnator a toata impara|ia greceasca". Si strajerii aceia faceau mult necaz sfintului, batjocorindu-1 si 
ocarindu-1. Si slabea sfintul cu puterea trupeasca, pe de o parte cu chinurile si neajunsurile cele din toate 
zilele, iar pe de alta parte de boala de care era cuprins. Dar nu slabea si cu marimea sufletului, ci rabda cu 
mul^umire toate pentru Dumnezeu. Dupa aceea 1-au dus in Bizan^. 

Ajungind corabia in Bizan| pe o vreme senina si sosind de diminea^a la limanul ce se numea al lui 
Eftimie, aproape de Arhandia, veneau la sfintul, care era foarte bolnav, diferhi oameni fara de omenie, 
trimisi anume de la palatele imparatesti si de la patriarhie, sa necinsteasca cu vorbe grele si cu defaimari 
pe eel atit de cinstit arhiereu al lui Dumnezeu. Deci rabda aceasta sfintul de diminea^a pina seara. Apoi, 
apunind soarele, a venit un oarecare Notarie, cu numele Sagoliv, cu mul^i ostasi si, luind pe sfintul din 
corabie, 1-au pus pe o pirghie, neputind nicidecum sa mearga de boala, si 1-au dus intr-o curte oarecare ce 
se numea Prandiaria. Acolo 1-au inchis intr-o camara intunecoasa si strimta si il strajuiau cu tarie, 
pazindu-1 sa nu stie de dinsul nimeni din cetate ca este acolo. Si a petrecut sfintul in acea inchisoare 
nouazeci si trei de zile, neputind catre nimeni sa vorbeasca. 

Dupa aceea 1-au dus de acolo in casa sachelarului si adunindu-se acolo senatorii, pe cind il duceau pe 
pirghie la dinsii, un oarecare senator mai mare a strigat la dinsul poruncindu-i sa se scoale, dar slujitorii 
care-1 duceau, i-au spus ca nu poate sa stea, deoarece este bolnav. Insa el ii poruncea cu minie ca si 
bolnav sa stea in picioare, inaintea lor; dar el neputind sa stea, a poruncit sa-1 sprijineasca. Deci, s-a sculat 
sfintul si a stat in mijloc, sprijinindu-se de ahii. Mai erau acolo si mul^i martori mincinosi, pregati^i 
anume pentru aceea si mai inainte inva^i, care aduceau asupra lui cele pomenite mai sus si alte feluri de 
pricini nedrepte si mincinoase si marturiseau, jurindu-se pe Sfinta Evanghelie. Si fiindca Fericitul Martin 
nu stia sa vorbeasca greceste, voind sa se indrepteze prin talmaciul sau, nu-1 asculta si nici nu-1 lasa a 
vorbi ceva, ocarindu-1 cu cuvinte necinstite. Atunci prea sfintul Papa a grait catre dinsii: "§tie Domnul ca 
imi ve|i face mare bine, daca ma ve^i ucide mai degraba cu orice fel de moarte". 

Dupa aceasta sfintul a fost dus la un loc oarecare inalt, de priveliste, unde tot poporul obisnuia a se aduna, 
si acolo, neputind sa stea, il ^ineau sprijinit. Iar imparatul privea spre dinsul pe ascuns din oarecare case 
inalte. §i mergind Sachelarie de la imparatul, cu groaza a zis catre sfintul: "Vezi, ca de vreme ce ai lasat 
pe Dumnezeu si Dumnezeu te-a lasat pe tine!" Zicind aceasta, a poruncit poporului ca sa blesteme pe 
Fericitul Martin si striga poporul cu glas mare: "Anatema sa fie Papa Martin!" Iar cei ce stiau ca nu este 
cu nici un lucru vinovat Papa Martin, aceia cu fa^a mihnita si cu ochii plini de lacrimi ieseau de la acea 
priveliste. 

Dupa aceea a zis Sachelarie catre mai marele cur^ii: "Ia-1 pe acesta si sa-1 zdrobesti, caci nu este vrednic 
sa mai traiasca". Si indata, luind pe sfintul, au dezbracat de pe el haina de deasupra, iar pe cea de dedesubt 
au rupt-o de sus pina jos si i-au pus fiare grele pe grumaz si pe tot trupul si de acolo il duceau prin cetate 
la divan si o sabie era dusa inainte, ca sa-1 taie. Iar din popor unii il batjocoreau, il ocarau, il defaimau si 
clatinind capul, ziceau: "Unde este Dumnezeul lui? Unde este inva^atura credin^ei lui?" Iar al|ii plingeau 
si se tinguiau, vazind o necinstire ca aceea si chinuire facuta pentru nevinova|ie, unui atit de mare 
arhiereu al lui Dumnezeu. Iar cuviosul suferea indoita patimire: pe de o parte cu trupul de boala, de 
legaturile cele grele si de miinile calailor, care cu nemilostivire il trageau; iar pe de alta cu sufletul, de 
ocarile cele fara de cinste, rabdind rusine si durere. 

88 



Fiind dus la divan, 1-au aruncat in temni^a, intre facatorii de rele si intre tilhari, tirindu-1 pe jos legat, pe 
trepte multe, pe care sfintul cazind si lovindu-se, s-a rank pe tot trupul pina la varsare de singe. Dupa 
citeva ceasuri, 1-au mutat intr-o alta temni^a, care se chema a lui Diomid, unde, de dureri si de raceala 
mare, caci era luna lui ianuarie, era aproape de moarte. Dar femeia strajerului temni^ei milostivindu-se de 
sfintul, a mers in taina in temni^a la sfintul legat. Luindu-1 de acolo, i-a bandajat ranile si 1-a pus pe patul 
sau si 1-a imbracat cu haine si a zacut sfintul pina seara fara de glas, ca un mort. Iar dupa ce s-a facut seara 
tirziu, Grigorie, mai marele famenilor imparatesti, a trimis pe vataful casei sale, cu purine mincari la 
Sfintul Martin, zicindu-i: "Nu slabi de triste^e, caci nadajduiesc la Dumnezeu, ca nu vei muri!" 

Aceasta auzind Cuviosul Martin, a suspinat din inima, pentru ca nu i-a fost bine primit acel cuvint, caci 
dorea sa moara intr-a sa patimire pentru dreapta credin^a; si indata a luat de pe dinsul obezile cele de tier. 
Iar a doua zi, imparatul s-a dus sa cerceteze pe Patriarhul Pavel, care, fiind bolnav, era aproape de moarte 
si i-a spus toate cele despre Papa Martin. Iar Pavel greu suspinind si intorcindu-se spre perete, a zis: "Vai 
mie si aceasta s-a adaugat la osindirea mea!" Si 1-a intrebat imparatul: "Pentru ce graiesti astfel?" 
Patriarhul a raspuns: "Au doar pu^ina tiranie este aceasta stapine, ca sa patimeasca papa unele ca 
acestea?" Si cu juramint sfatuia pe imparatul, ca sa inceteze a mai face rau mai mult papei. 

Dupa opt zile, patriarhul Pavel murind, Demosten notarul, a fost trimis de imparat cu al^i barba^i vesthi, in 
temni^a lui Diomid, la Sfintul Martin. Aceia intrind, i-au zis: "Stapinul nostru, imparatul, se mira in ce 
slava mare erai si la cita necinste ai ajuns! Iar pentru necinstirea ta nimeni nu este vinovat, decit numai tu 
singur". Iar preasfhuitul papa, neraspunzindu-le nimic, ci ridicindu-si spre Dumnezeu ochii, a zis: "Slava 
si mul|umita Imparatului Celui fara de moarte!" Si intrebau pe Sfintul Martin despre Pir, care a fost mai 
inainte patriarh, daca de voia sa a fost in Roma si a facut lepadarea de credin^a a monotelhilor si daca 
Teodor eel ce a fost mai inainte papa, 1-a primit pe el. Iar Sfintul Martin le-a spus toate cele despre Pir 
amamunit; ca, mergind de buna voie la Roma, a dat pe hirtie lepadarea sa de nedreapta credin^a, desi dupa 
aceea s-a intors iarasi la cea dintii rea credin^a a monotelhilor; si ca Papa Teodor a fost primit cu cinste ca 
un episcop si indestulat cu toate cele de trebuin^a. Iar la sfirsit, sfintul a spus si aceasta catre ei: "lata in 
miinile voastre sint, face^i cu mine ce voi|i, precum Dumnezeu v-a lasat. Insa sa sti^i cu intemeiere, ca de 
ma ve|i sfarima in buca^i, nu ma voi impartasi cu cei rau credinciosi, cit timp vor sta in credin^a cea rea. 
Incerca^i cu lucrul si ve^i vedea ce fel este darul lui Dumnezeu in robii Lui". 

Acestea auzindu-le trimisii, s-au intors la imparat, minunindu-se de astfel de marime de suflet si de 
neinfricata inima a sfintului, care nu se infricosa de chinuri si de moarte. Si petrecind sfintul in temni^a lui 
Diomid optzeci si cinci de zile, Sagoliv notarul a mers la sfintul, zicind: "Poruncit imi este, sa te iau de 
aici in casa mea, iar dupa aceea te voi trimite undeva". Iar sfintul il intreba, unde va fi trimis si in care loc, 
dar acela nu voia sa-i spuna. Cuviosul a zis: "Lasa^i-ma sa fiu aici pina in ceasul acela, in care vohi sa ma 
trimite|i unde voi^i". Si s-a dus notarul. Apoi apunind soarele, Fericitul Martin Papa a zis catre ai lui 
impreuna lega^i: "Apropia|i-va, fra^ilor, si sa dam cea mai de pe urma sarutare unul altuia, caci indata va 
veni eel ce o sa ma ia de aici". Deci, s-au sarutat cu durere in inima. Iar sfintul cu fa^a vesela le-a zis: "Nu 
plinge^i, ci mai bine bucura^i-va impreuna cu mine, care ma bucur; caci ma due in surghiun pentru dreapta 
credin^a!" 

Dupa aceea iarasi a mers notarul eel sus-pomenit si luind pe sfintul, 1-a dus; si to^i cei ce erau in temni^a, 
se tinguiau fara de mingiiere pentru despar^irea lui de ei. Sfintul a fost pus in corabie si trimis in surghiun 
la Herson, unde, fiind chinuit cu foamea, cu strimtorarea si cu tot felul de lipsuri, dupa doi ani s-a dus 
catre Domnul. Iar sfintul lui trup a fost ingropat afara din cetatea Hersonului, in biserica Preasfintei 
Nascatoare de Dumnezeu, care se numea a Vlahernei. Mormintul lui era slavit, de vreme ce multe feluri 
de tamaduiri se dadeau bolnavilor, cu rugaciunile lui cele sfinte si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, 
Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, se cuvine slava in veci. Amin. 



89 



Pomenirea Sfintei Muceni^e Tomaida 
(14 aprilie) 

Aceasta Sfinta Muceni^a Tomaida, a fost nascuta in Alexandria de paring dreptcredinciosi si a fost 
crescuta de dinsii in inva^atura si in bune obiceiuri. Iar dupa ce a ajuns la virsta de 15 ani, parin^ii ei au 
maritat-o cu legiuita nunta, dupa un oarecare tinar crestin. Si vie|uia Tomaida cea tinara in casa barbatului 
ei cu cinste, avind lauda pentru intreaga in^elepciune, blinde|e, bunatate si pentru celelalte obiceiuri bune 
ale sale, locuind in aceeasi casa cu socrul sau. Acela, prin a satanei lucrare, gindea cu viclesug asupra 
nurorii sale, ispitit de frumuse^ea ei si aprinzindu-se cu pofta trupeasca spre dinsa, cauta timp ca sa faca 
cu dinsa pacat, dar nu afla, decit numai in toate zilele o momea prin oarecare imbunari si adeseori o 
saruta. Dar tinara Tomaida, fund intreaga la minte, nu i-a cunoscut sarutarea lui cea inselatoare si gindul 
eel viclean, ci socotea ca din dragoste parinteasca o face aceasta si se rusina de el ca de un tata. 

Barbatul ei era vinator de peste si intr-o noapte, venind ahi vinatori, 1-au luat sa vineze peste; iar dupa 
plecarea tinarului din casa, s-a sculat tatal lui si a inceput a o sili pe nora sa spre pacat. Iar ea deodata 
inspaimintindu-se, ca de o rautate neasteptata, a inceput a se impotrivi batrinului celui fara de rusine si-i 
zicea: "Ce faci tata? Fa-^i semnul Crucii pe fa^a ta si te du, ca diavolesc este lucrul acesta". 

Dar batrinul nu se departa, silind-o cu cuvinte fara de rusine, dar ea fund in^eleapta si plina de frica lui 
Dumnezeu, se apara de el, rugindu-1 si sfatuind pe socrul sau ca sa inceteze de la o faradelege si necurata 
pofta ca aceea. Ci pe cit ea se apara, pe atit o silea mai tare, arzind ca o vapaie de pacatul poftirii spre 
dinsa. Deasupra patului la perete, era o sabie spinzurata si batrinul ajungind cu mina la sabia aceea si 
sco^ind-o din teaca, a inceput a o infricosa, zicindu-i: "De nu ma vei asculta, iata, cu aceasta sabie ni voi 
taia capul". Iar tinara i-a raspuns: "Chiar si buca^i de ma vei taia, nicidecum nu voi face o astfel de 
faradelege". Atunci batrinul, umplindu-se de mare minie, a lovit tare cu sabia pe Fericita Tomaida, nora 
sa, si a ucis-o, taind-o in doua. Iar ea si-a dat sufletul sau in miinile lui Dumnezeu, voind mai bine sa 
moara, decit sa minie pe Dumnezeu cu o faradelege ca aceea si sa-si intineze trupul si patul barbatului 
sau. Iar pe ucigasul acela indata 1-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, pentru ca el, fiind orbit cu sufletul, a 
orbit si cu ochii si, aruncind sabia, cauta usile, vrind sa iasa afara din casa si sa fuga fara de stire; dar 
neputind sa le afle, multa vreme s-a ostenit pipaind pere|ii si cautind usile, insa neaflidu-le a ramas acolo. 

Apoi venind al^i vinatori si batind in usa, strigau pe fiul lui la lucru, iar tatal a raspuns: "Fiul meu s-a dus 
la vinarea pestelui, arata^i-mi usile casei mele, deoarece nu pot sa le aflu". Aceia, deschizind, au intrat si 
au gasit pe batrin avind miinile si hainele pline de singe si pipaind pere^ii; iar pe femeia cea moarta zacind 
la pamint, taiata in doua si tavalindu-se in singele sau. Aceasta vazind-o s-au inspaimintat si intrebau ce 
este aceasta si cine a facut uciderea. Iar batrinul si-a marturisit pacatul sau si-i ruga sa-1 duca la divan si 
sa-1 dea judeca^ii celei dupa lege, ca sa-si ia pedeapsa cea vrednica dupa faptele sale. 

Deci, intorcindu-se barbatul de la vinarea pestelui si vazind ceea ce se facuse, s-a umplut de negraita jale 
si rusine. El se tinguia pentru so^ia sa cea atit de in^eleapta si se rusina de tatal sau eel atit de faradelege; 
caci netemindu-se nici de Dumnezeu, nici de carunte|ile sale rusinindu-se, a facut unele ca acestea. Deci, 
a dat pe batrin judeca^ii, de si-a luat pedeapsa prin sabie. Iar la trupul celei ucise s-a adunat mul^ime de 
popor din cetatea Alexandriei, mirindu-se de un lucru nemaipomenit si infricosat ca acesta si fericind 
intreaga in^elepciune a ei cu laude. 

S-a intimplat in acel timp, ca era acolo Cuviosul Parinte Daniil Schiteanul. Acela a zis catre ucenicul sau: 
"Fiule, sa mergem sa vedem moastele sfintei celei tinere". Si, ducindu-se, le-au vazut; iar dupa aceea s-au 
intors in manastirea care se numea Octodecat, adica a optsprezecea si au intimpinat monahii pe Daniil 
primindu-1 cu cinste si cu dragoste, iar parintele le-a spus despre patimirea Sfintei Tomaida, zicindu-le: 
"Duceti-va si aduce^i aici cinstitele ei moaste, pentru ca nu se cade, ca trupul ei sa se puna cu oamenii cei 
mireni, ci cu sfin|ii paring". Dar unii din fira^i au inceput a cirti nevrind ca trupul eel femeiesc sa-1 puna 
alaturi cu sfkuii parin|i. Iar cuviosul le-a raspuns: "Acea tinara pe care nu voi^i sa o aduce^i aici, imi este 
maica si mie si voua, deoarece pentru intreaga ei in^elepciune a murit". Atunci monahii nemaiindraznind 

90 



a se impotrivi Sfintului Parinte Daniil, s-au dus si au luat acel trup si 1-au ingropat cu cinste in gropni^a 
manastirii cu sfin^ii paring. 

Dupa aceasta, sarutind cuviosul pe to|i pariinii, s-a dus cu ucenicul la schitul sau. Si s-a intimplat, ca un 
oarecare frate sa fie chinuit foarte rau de diavolul desfrinarii si, mergind la Cuviosul Daniil si-a marturisit 
trupeasca patima cea mare. Zis-a lui cuviosul: "Mergi la Manastirea Octodecatului si intrind in gropni^a 
sfhnilor parin|i, roaga-te, zicind: "Dumnezeule, pentru rugaciunile Sfintei Mucenrfe Tomaida, ajuta-ma si 
ma izbaveste de pacatul desfrinarii!" Apoi nadajduieste spre Dumnezeu, ca te vei libera de ispita 
diavoleasca". 

Iar fratele, luind porunca parintelui, s-a dus acolo si a facut precum i se poruncise lui, iar de atunci i-a 
incetat razboiul trupului. Si intorcindu-se la schit, a cazut la picioarele Cuviosului Parinte Daniil, zicind: 
"Cu rugaciunile Sfintei Muceni^e Tomaida si cu ale tale, parinte, m-a liberat Dumnezeu de pacatul 
desfrinarii". Si 1-a intrebat stareful cum s-a liberat, iar fratele a zis: "Numai doua-sprezece rugaciuni am 
facut si din candela ce era la mormintul Sfintei Tomaida m-am uns cu untdelemn si am pus capul pe 
mormintul ei, unde am adormit. Si, iata, mi s-a aratat o tinara luminoasa, adica Sfinta Muceni^a Tomaida 
si mi-a zis: "Parinte, parinte, primeste binecuvintarea aceasta si mergi cu pace la chilia ta". Iar eu, luind 
binecuvintare, m-am desteptat din somn si m-am sinuit desavirsit liber de patimile trupesti. Insa nu stiu ce 
era binecuvintarea aceea care mi-a dat-o in somn sfinta, decit numai am cunoscut liberare de patimi". 

Si a zis Cuviosul Daniil: "O indrazneala ca aceasta au la Dumnezeu, to^i cei ce se nevoiesc pentru 
intreaga in^elepciune". Deci a petrecut dupa aceea fratele acela neavind nici o suparare trupeasca si slavea 
pe Dumnezeu, dar preamarea si pe Sfinta Muceni^a Tomaida, tamaduitoarea patimilor sale. Si faceau 
aceasta si al|ii, ci|i se tulburau de niste patimi ca acelea. Caci alergau la mormintul sfintei si cistigau 
usurare si liberare de razboaiele trupesti cu sfintele ei rugaciuni. Si asa slaveau prin Sfinta Tomaida, pe 
Hristos Domnul Cel preamarit, Caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfint, se cuvine toata cinstea si 
inchinaciunea in veci. Amin. 

*** 

In patericul Romanilor, in 14 Aprilie, se vorbeste de aceasta sfinta astfel: In Alexandria, Sfinta fecioara 
Muceni^a Tomaida, desi a avut barbat, insa la rinduiala mucenicilor se socoteste fara de nici o indoiala, nu 
atit pentru aceea ca era foarte tinara si demult si-a adus fecioria in inso^ire cu cura^enia, cit pentru aceasta, 
ca pentru cura^enie a patimit si vrednica s-a aratat a fi numarata inaintea Domnului impreuna cu cetele 
fecioarelor celor curate. Iar Mineiul eel mare o numeste pe ea cuvioasa muceni^a, dar acel titlu de 
cuvioasa muceni^a, se cuvine numai la monahiile care patimesc pentru Hristos. Cu toate ca Sfinta 
Tomaida nu era monahie cu rinduiala, insa a aratat monahiceasca fapta buna, pentru intreaga in^elepciune, 
patimind pina la singe. Drept aceea si in gropni^a monahiceasca intre cuviosii paring, fericitul Parinte 
Daniil Schiteanul nu s-a indoit a o pune pe ea. Deci, cu vrednicie s-a cinstit cu titlul de cuvioasa muceni^a 
in Minei. 



Patimirea Sfin^ilor Mucenici din Litva, Antonie, loan §i Eustatie 

(14 aprilie) 

Acesti mucenici erau din Vilna, cetatea Litvei, unde, dupa obiceiul paginesc de atunci, oamenii acelei ^ari 
se inchinau focului. Antonie si loan, fiind fra|i dupa trup, iubeau din tot sufletul dreapta credin^a 
crestineasca. Apoi venind in Litva un preot, anume Nestor, de la acela au primit dumnezeiescul Botez; eel 
mai mare numindu-se loan, iar eel dupa dinsul, Antonie. Dupa Botez ei petreceau via^a cuviincioasa 
crestineasca si slujeau lui Olgherd, voievodul Litvei, dar isi tainuiau inaintea lui crestineasca credin^a. 
Insa n-au putut s-o tainuiasca mult, de vreme ce isi deosebeau via^a si obiceiul de rinduiala cea schimbata 

91 



a altora. Pentru ca n-au voit sa se asemene altora, nici sa-si tunda capul si barba, precum le tundeau 
paginii, nici sa manince carne in zile de post, nici sa faca alta intinare potrivnica crestinata|ii. 

Fiind intreba^i odata de voievod, pentru ce nu urmeaza obiceiurilor celor vechi ale litvenilor, ei au 
marturisit cu indrazneala ca sint crestini. Iar voievodul ii silea sa se lepede de crestinatate si sa manince 
carnurile cele puse inaintea lor pe masa. Dar ei cu tarie stind in crestineasca credin|a, n-au voit sa guste 
din carnuri, de vreme ce atunci era zi de post. Deci, a poruncit voievodul, ca sa-i inchida intr-o temni|a 
intunecoasa, in care ei cu veselie, nu ca in temni^a, ci ca la o impara^ie au mers, bucurindu-se si 
multumind lui Dumnezeu ca s-au invrednicit a patimi pentru SfTntul Lui nume. 

Petrecind ei in temni^a un an, lui loan i-a slabit taria sufle-teasca, speriat de chinurile temni^ei, 
infricosindu-se de munci. Apoi a trimis la voievod rugaminte, ca sa-1 libereze din inchisoare, fagaduind ca 
va implini toate poruncile aceluia. Iar voievodul, bucurindu-se, a poruncit sa-i libereze pe amindoi si i-a 
rinduit in cea dintii slujba. Drept aceea loan se asemana paginilor, facind obiceiul lor si implinind voin^a 
voievodului, dar in inima sa |inea crestinatatea, rugindu-se in taina lui Hristos Dumnezeu, pe care in 
public, pentru frica muncilor nu indraznea a-L marturisi. Iar Antonie nicidecum nu si-a schimbat 
crestinescul obicei, ci fara temere facea ceea ce se cade adevaratului crestin a face; iar pe loan il ocara 
pentru a lui nevrednicie si teama si il sfatuia in tot chipul sa vina la pocain^a si, neinfricosindu-se de 
chinuri, iarasi sa marturiseasca pe Hristos in public. 

Paginii, vazind pe loan, fratele eel mare, supunindu-se voievodului, de lucrurile lui Antonie nu se 
ingrijeau. Iar intr-o vreme, cind, dupa obicei, amindoi fra|ii loan si Antonie stateau inaintea voievodului, 
loan minca carnurile ce i se dadeau lui, fiind zi de post, iar fericitul Antonie nici nu voia sa guste, 
marturisind ca este crestin. Deci, iarasi din porunca voievodului 1-a inchis in temni^a; iar loan era intr-o 
ocara de la to^i, neiubit de crestini ca un calcator de lege, iar de pagini ocarit ca un nestatornic, care nici 
vechea credin^a cea parinteasca nu a ^inut-o si nici pe cea crestineasca pe care si-a ales-o mai pe urma, nu 
a pazit-o intreaga. Drept aceea si-a venit in sinnire loan si din a sa cadere a inceput a se cai cu lacrimi. Si 
apropiindu-se de eel mai inainte zis, presbiterul Nestor, 1-a rugat sa fie mijlocitor pe linga fratele sau, ca 
sa-i ierte greseala lui si sa-1 primeasca in impartasirea sa. Auzind aceasta Antonie de la presbiter, i-a 
raspuns: "Nici o impartasire nu se poate sa am cu dinsul, de nu va marturisi pe Hristos in public, cum si 
crestineasca credin^a; iar facind aceasta, atunci toate ne vor fi noua de obste". Iar loan, cu adevarat 
caindu-se, cuvintele fratelui le-a primit cu dragoste si cauta vreme cuviincioasa cind ar fi putut pe fa^a sa 
marturiseasca crestineasca credin|a. 

Deci, intr-o zi, voievodul spalindu-se in baie, ii slujea loan si vazind cuviincioasa vreme, a luat 
indrazneala si s-a marturisit fara temere ca este crestin chiar inaintea voievodului. Iar voievodul, de vreme 
ce atunci era singur in baie, n-a indraznit acolo sa-i faca nimic, nici nu si-a aratat minia sa. Dupa aceea 
iarasi intr-o vreme cind mul|i stateau inaintea voievodului, loan cu mare glas s-a numit pe sine crestin, si 
indata din porunca voievodului 1-au ranit si to^i cei ce erau acolo cu salbaticie 1-au batut mult cu miinile si 
cu be^ele si in temni^a 1-au aruncat. Aici vazindu-1 Sfintul Antonie, s-a umplut de negraita bucurie. §i 
petreceau amindoi in temni^a, preamarind pe Dumnezeu, unde s-a impartasit si cu Preacuratele si de via|a 
facatoarele lui Hristos Taine de la eel mai inainte preot. Iar dupa ci|iva ani pe SfTntul Mucenic Antonie 1- 
au osindit la moarte injositoare, ca pe un facator de rele, adica pe lemn sa fie spinzurat. 

De acest lucru instiin|indu-se el de cu seara, toata noaptea aceea fara de somn a petrecut-o laudind pe 
Dumnezeu, rugindu-se si intarind pe fratele sau, ca fara frica sa sufere patimirea cea pentru Hristos. Apoi, 
sfatuindu-1 sa se fereasca de cea dintii cadere, prooroceste i-a spus inainte asa: "Dupa al meu sfirsit si tu, 
frate, nu dupa multa vreme, cu acelasi sfirsit vei trece la Hristos. Si, luminindu-se de ziua, s-au impartasit 
amindoi cu dumnezeiescul si de via|a Facatorul Trup si Singe al lui Hristos. Iar aproape de ceasul 
prinzului au scos din temni^a pe Sfintul Mucenic al lui Hristos, Antonie si 1-au spinzurat de un stejar dupa 
porunca voievodului, pe 14 ianuarie. Si asa, nebiruitul ostas al lui Hristos, si-a dat sfintul si neprihanitul 
sau suflet, in miinile lui Hristos Dumnezeul sau, pe Care L-a iubit. Iar SfTntul Mucenic loan a ramas in 
temni^a, pentru ca asteptau paginii sa-1 amageasca si de la crestineasca credin^a sa-1 intoarca. Dar dupa ce 
1-au vazut neschimbat intru sfTnta credin^a si cu indrazneala propovaduind chiar in temni^a pe Hristos, la 

92 



aceeasi moarte, ca si mai inainte pe fratele sau, osindindu-1, in acelasi an prin sugrumare 1-au omorit, de 
acelasi stejar spinzurindu-1, pe 24 aprilie. Astfel si acest rabdator de chinuri, savirsindu-si nevoin^a 
muceniceasca, a mers la punatorul de nevoin^a Hristos, pentru Care bine s-au nevoit. Iar trupurile lor cele 
sfinte, al lui Antonie si al lui loan, credinciosii le-au ingropat la un loc de cinste. 

Dupa aceasta a patimit fericitul Eustatie. Acesta era tinar de ani, insa prin barbateasca vitejie pe mul^i ii 
covirsea. Si era frumos la fa|a, dar mai frumos cu sufletul si cu in^elegerea. Caci, cunoscind pe adevaratul 
Dumnezeu, a lepadat nedumnezeirea paginilor; si, iubind pe Hristos, a mers la eel mai sus pomenit 
presbiter Nestor. Inva^ind de la dinsul sfinta credin^a, a primit dumnezeiescul Botez si de atunci cu 
cuviincioasa placere petrecea in crestinatate, precum se cade unui bun crestin. Apoi petrecea cinstita via^a 
in post si rugaciuni, savirsind toata fapta buna. Insa si acesta slujea voievodului Olgherd. Intr-o vreme, 
cugetind voievodul la cele despre domnia sa si obiceiurile pamintului sau, Eustatie statea inaintea lui, 
facind slujba sa si spre el cautind voievodul, a vazut pe capul lui crescu^i peri. Si era atunci obicei la acei 
pagini, care se inchinau focului ca lui Dumnezeu, ca dupa a lor rinduiala sa-si rada adeseori capul si 
barba. Dar fericitul tinar Eustatie, dupa ce a lepadat pagina si nebuna lor credin^a si a primit Sfintul Botez, 
de atunci si-a pazit perii capului sau nerasi. Vazindu-1 voievodul, 1-a intrebat: "Oare esti crestin?" Dupa ce 
s-a marturisit crestin pe fa^a, voievodul s-a umplut de minie si, vrind sa intoarca pe sfint de la gindul lui 
eel bun, mai intii il silea sa manince carne, iar el nu voia sa manince. Dar nici cu ochii n-a vrut sa se uite 
la ea, pentru ca era postul eel dinaintea Nasterii lui Hristos si era si Vineri. 

Aceasta vazind-o voievodul, mai mult s-a aprins de minie si a poruncit ca sa-1 bata cu toiege de fier fara 
de mila pe sfintul tinar. Iar el, fund batut fara de cru^are, rabda cu atita barba|ie, incit nu numai ca nu se 
vaita, nici suspina si nici nu varsa lacrimi; ci mai virtos mul^umea lui Dumnezeu, ca 1-a invrednicit a 
patimi pentru numele Lui eel Sfint. 

O rabdare barbateasca ca aceea a mucenicului, a pornit spre mai multa minie pe voievod, care a poruncit 
sa-i toarne apa rece in gura, iarna fiind cumplita, incit se invinetise trupul lui de gerul eel mare. Dar nici 
atunci nu s-a supus sfintul voievodului, ca sa manince carne in timpul postului; de aceea voievodul a adus 
cumplite munci asupra lui. Pentru ca a poruncit sa-i zdrobeasca si sa-i sfarime oasele picioarelor, gleznele 
si fluierele pina la genunchi, iar perii capului impreuna cu pielea a jupuit-o; iar dupa aceea i-a taiat nasul 
si urechile. In niste munci ca acestea a petrecut sfintul trei zile, insa ca si cum nesinnind durerile, nu se 
tulbura, nearatind nici un fel de mihnire pe fa^a sa. Ci vorbea cu dragoste catre oarecare crestini, care 
plingeau pentru patimirea lui si le zicea: "Nu plinge|i, fra|ilor, pentru mine, ca locasul trupului meu nu se 
zdrobeste de batai; caci nadajduiesc sa iau de la Hristos Dumnezeul nostru, casa nefacuta cu mina si 
vesnicain ceruri". 

Dupa aceasta, vazind voievodul ca nimic nu sporeste, a osindit pe mucenic la moarte, poruncind sa-1 
spinzure de acelasi stejar, de care intr-acelasi an au fost spinzura^i cei doi Sfin^i Mucenici, Antonie si 
loan. Deci, slujitorii luindu-1 abia viu, 1-au dus la moarte; iar Sfintul Mucenic Eustatie, desi avea coapsele 
sfarimate, precum si pulpele si fluierele picioarelor, insa cu ajutorul lui Dumnezeu intarindu-se desavirsit 
cu trupul, ca unul care nicidecum n-ar fi patimit, alerga bine si iute, nu numai lasind in urma pe cei ce-1 
duceau, ci ii intrecea mult pe dinsii. 

Venind la stejarul mai sus zis, slugile tiranului au pus streangul pe grumajii mucenicului si 1-au spinzurat. 
Si asa patimitorul lui Hristos si-a dat sfintul lui suflet in miinile lui Dumnezeu, la 13 Decembrie; iar 
cinstitul lui trup a fost lasat sa spinzure aproape de pamint, spre mincarea fiarelor si a pasarilor rapitoare. 
Insa nici una din fiare sau pasari nu s-a apropiat de el, pentru ca Dumnezeu il pazea. Apoi, dupa trei zile a 
fost luat intreg de credinciosi si ingropat cu cinste linga trupurile mucenicilor, care au patimit mai inainte. 
De mirare a fost si acest lucru ca, preamarind Dumnezeu pe mucenicii Sai, dupa sfirsitul lor, nimeni din 
cei osinditi la stejarul acela si sub dinsul, n-a mai fost osindit sa moara, desi locul acela era de obste 
pentru chinuri. Ca la dinsul toti cei vrednici de pedeapsa gaseau moarte, totusi dupa patimirea sfin^ilor, 
nici unul nu a mai fost pedepsit. 



93 



Iar dupa citava vreme Inmultindu-se crestinii in cetatea aceea si sfinta credin|a din zi in zi crescind si 
intarindu-se, s-au adunat credinciosii si mergind, au rugat pe voievod sa le dea lor acel loc, in care cei trei 
mucenici au murit pentru Hristos. Deci, voievodul plecindu-se la rugaciunea lor, Dumnezeu asa rinduind, 
le-a dat acel loc cerut. Iar crestinii taind acel stejar, au zidit o biserica in numele Preasfintei Treimi, al 
Tatalui, al Fiului si al SfTntului Duh; iar unde era stejarul, acolo au asezat dumnezeiescul prestol si au 
adus intr-acea biserica moastele sfintilor mucenici ai lui Hristos: Antonie, loan si Eustatie etc, intru slava 
lui Dumnezeu Celui laudat in Sfinta Treime, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum 
si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



Pomenirea Sfintilor Apostoli Aristarh, Pud §i Trofim, din cei §aptezeci 

(15 aprilie) 

Sfintul Apostol Aristarh, pe care il pomenesc Faptele Apostolilor si epistolele SfTntului Pavel catre 
Coloseni si catre Filimon, a fost episcop in Apamia Siriei. Sfintul Pud, de asemenea este pomenit de 
Sfintul Apostol Pavel in epistola a doua catre Timotei, unde zice: "Inchina-se tie si Pud". El a fost barbat 
drept si credincios intre boierii Romei, primind in casa sa pe Sfin|ii Apostoli Petru si Pavel, precum si 
adunarea celorlalti credinciosi. Acea casa s-a prefacut dupa aceasta in biserica si se numea "pastoreasca", 
in care se zice ca si Sfintul Petru lucra cele sfinte. 

Pe Sfintul Trofim la fel il pomenesc Faptele Apostolilor, cum si Sfintul Pavel spune in aceeasi scrisoare 
catre Timotei, zicind: "Pe Trofim 1-am lasat bolnav in Milet". Sfintul Trofim impreuna cu Pud si cu 
Aristarh au urmat in toate prigonirile SfTntului Pavel; iar la sfirsit, adica la taierea lui Pavel de catre Nero 
in Roma, au fost taiati si acesti trei Apostoli ai Domnului, Aristarh, Pud si Trofim, Impreuna cu Sfintul 
Pavel. 



Sfintul Mucenic Crescent din Mira Lichiei 
(15 aprilie) 

Acest Sfint a fost din Mira Lichiei, de neam stralucit, inaintat in virsta. Vazlnd ca paglnatatea se 
seme|este, si legea idolilor se inal^a, si pe multi supusi sub robia ratacirii, de se inchinau la cele fara de 
suflet, el intrind in mijlocul lor, ii indemna sa paraseasca desertaciunea si sa se intoarca spre Dumnezeul, 
Cei cinstit de crestini, ca un facator al tuturor si a toata suflarea de via^a datator. Iar guvernatorul, 
numindu-1 pe sfint bicisnic si nenorocit, ca insusi de bunavoia lui si-a ales a ajunge la torturi, sfintul zise 
ca mai mare fericire si cinste este a patimi cineva pentru Hristos. Si intrebindu-1 de soarta, de patrie si de 
nume, el pentru toate spunea ca este crestin. Si nevrind nici de forma sa dea cinste idolilor, cum il sfatuia 
guvernatorul la toate, ci marturisea si zicea ca nu poate trupul sa faca alta decit ceea ce vrea sufletul, de 
care sufletul este ocirmuit. De aceea a fost supus la chinuri in timpul carora si-a dat sufletul in mina lui 
Dumnezeu. 



Sfintele Muceni^e Vasilisa §i Anastasia 
(15 aprilie) 

Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam si bogate, muceni^e fund ale Sfin|ilor Apostoli. 
Dupa sfirsitul carora, adunind noaptea sfintele lor moaste, si ingropindu-le, au fost pirite la Nero 
imparatul, care le-a pus intii la inchisoare. Apoi, fund scoase si spunind ele ca ramin intru marturisirea lui 

94 



Hristos, au fost spinzurate si li s-au taiat sinii si miinile si picioarele si limbile si la sfirsit li s-au taiat si 
capetele de sabie. 



Patimirea Sfintelor Muceni^e §i surori Agapia, Hionia §i Irina 

(16 aprilie) 

Zabovind imparatui Diocletian in Acvilinia, cetatea Italiei, i s-a dat de stire de la Roma, cum ca toate 
temni^ele Romei sint pline de crestini care, desi patimesc mai multe feluri de munci, nu se leapada de 
Hristosul lor, ci to^i il au de inva^ator pe Hrisogon si-1 asculta, ^inindu-se de inva^atura lui. Deci, 
Diocletian a poruncit ca pe to^i crestinii sa-i dea la moarte, iar pe Hrisogon sa-1 aduca la dinsul spre 
cercetare. 

Deci, Hrisogon, marturisitorul lui Hristos, fund adus legat din Roma in Acvilinia, la imparatui Diocletian, 
Sfinta Anastasia, vindecatoarea de rani, ii urma de departe, ca unui inva^ator al sau. Deci, cercetindu-se de 
catre imparat mucenicul lui Hristos si nesupunindu-se paginestii porunci a imparatului, 1-a condamnat la 
moarte si i-a taiat capul afara din cetate, departe, la un loc pustiu. Si se afla cinstitul lui trup pe malul 
marii, fiind aruncat spre mincare fiarelor si pasarilor. 

Nu departe de acel loc era locuin^a unui oarecare preot cu numele Zoil, barbat crestin si sfint si aproape 
de el isi aveau locuin^a aceste trei fecioare surori dupa trup si dupa duh: Agapia, Hionia si Irina. Acel 
preot, prin descoperire dumnezeiasca, aflind de trupul Mucenicului Hrisogon, 1-a luat pe el impreuna cu 
capul si, punindu-1 intr-o racla de lemn, 1-a ascuns in camara sa. Dupa treizeci de zile i s-a aratat in vis 
Sfintul Hrisogon, zicindu-i: "Sa stii ca in timpul celor noua zile, cele trei fecioare ale lui Hristos vor fi 
supuse la chinuri. Deci, tu sa spui roabei lui Dumnezeu Anastasia ca sa se ingrijeasca de dinsele, 
desteptindu-le spre vitejeasca nevoin^a pina ce se vor incununa prin patimire. Si sa fii si tu cu buna 
nadejde, ca ni vei lua rodadele cele dulci ale ostenelilor tale; pentru ca degraba de cele de aici te vei libera 
si la Hristos vei trece cu bucurie si te vei odihni impreuna cu sfunii". 

S-a descoperit despre aceasta si Sfintei Anastasia si, pornindu-se cu Duhul lui Dumnezeu, a mers la casa 
preotului pe care niciodata nu 1-a cunoscut inainte si-1 intreba unde sint fecioarele acelea de al caror 
mucenicesc sfirsit ce avea sa fie i s-a descoperit lui. Deci, aflindu-le casa, a mers la dinsele, le-a sarutat cu 
dragoste si a petrecut o noapte, vorbind cu dinsele multe cuvinte folositoare de suflet si pline de dragostea 
dumnezeiasca. Apoi le indemna sa stea cu barbate in munci pentru Hristos, Mirele lor, pina la singe; si au 
vazut in casa preotului si moastele Sfintului Hrisogon, mucenicul lui Hristos si iubitul sau inva^ator si au 
plins peste moaste mult timp cu lacrimi fierbin^i, incredintindu-le rugaciunilor aceluia. 

Dupa aceea iarasi s-a intors in cetatea Acvilinia sa faca obisnuita slujire lega^ilor lui Hristos celor din 
temni^a. §i a fost dupa cum a grait Sfintul Hrisogon preotului Zoil in vedenie. Acel sfint preot, in timpul 
celor noua zile s-a mutat catre Domnul, iar pe sfintele fecioare Agapia, Hionia si Irina le-au prins paginii 
si le-au dus la imparatui Diocletian la cercetare. Vazindu-le imparatui, a zis catre dinsele: "Ce nebunie v-a 
indemnat pe voi sa urma|i ratacirii celei desarte si de prisos, sa da^i defaimare legii celei drepte, iar pe zei, 
ca pe o uriciune, sa-i trece^i cu vederea? Dar, deoarece va vad ca sinte|i de bun neam, tinere si frumoase, 
de voi fiindu-mi mila, va crut si va sfatuiesc ca, lepadindu-va de Hristos al vostru, sa aduce|i zeilor jertfe, 
iar eu va voi da din palatele mele tineri de mare neam, vrednici de frumuse^ile voastre, ca sa ave|i pentru 
voi barba|i slavi^i, pentru care veji fi cinstite". 

Cea mai mare dintre surori, Sfinta Agapia, a raspuns zicind: "Imparate, tie i|i sta inainte purtarea de grija 
pentru trebuin^ele poporului, a neamurilor si ostirilor, iar tu graiesti cele nedrepte spre defaimarea 
Dumnezeului Celui viu, al Carui ajutor i^i este de trebuin^a si a Carui bunatate indelung te rabda, iar tu il 
hulesti pe El". Diocletian a raspuns: "A innebunit aceasta; sa se apropie cealalta". Deci, apropiindu-se 
cealalta, Sfinta Hionia, a zis: "Nu a innebunit sora mea, ci sfatul tau eel nedrept 1-a mustrat cu dreapta 

95 



judecata". Iar imparatui, lepadind-o si pe aceea, a poruncit ca pe a treia sa o aduca mai aproape de dinsul. 
Si a zis catre ea: "Deoarece s-au facut rele surorile tale, macar tu, cea mai tinara, pleaca-^i capul zeilor ca 
si surorile tale, uitindu-se la tine, sa faca la fel". 

Sfinta Irina a raspuns: "Sa-si piece capul idolilor to^i cei ce staruiesc zadarnic in nebunia lor, cei ce-L 
supara pe adevaratul Dumnezeu. Si ce poate sa fie mai desert si mai nebunesc lucru decit acesta, ca sa se 
inchine omul idolului facut de miini omenesti, care pentru pre^ a fost lucrat; caci mai intii te sfatuiesti cu 
mesterul cu ce pre^ si ce fel de idoli sa-|i faca |ie, adica ori stind, ori sezind, ori culcat, ori jucind, ori 
rizind, ori plingind si din ce fel de materie sa-1 faca, adica ori de lemn, ori de piatra, ori de arama, sau din 
oricare alta materie. Si, daca il lucreaza rau, atunci ii lepezi lucrul; iar daca este bine, ii dai pre^ul ce te-ai 
tocmit. Apoi lucrului aceluia cumparat i|i pleci capul, numind pe acel idol zeu al tau, pe care mai bine se 
cade a-1 numi rob cumparat". 

Zis-a Diocletian: "La niste cuvinte ca acestea, cu munci se cade a raspunde". Si a poruncit ca pe sfintele 
fecioare sa le arunce in temni|a, iar Sfinta Anastasia indata, dupa obiceiul ei mingiia pe cei ce patimeau in 
legaturi si a mers la sfintele fecioare, mingiindu-le cu nadejdea ajutorului celui nedepartat al lui Hristos si 
cu nadejdea slavitei biruin^e asupra vrajmasilor. 

Nu dupa multe zile, a trebuit ca imparatui sa se duca in Macedonia pentru oarecare rinduieli ale poporului 
si au fost dusi dupa dinsul to^i crestinii cei ce se aflau in temni^ele Acviliniei, intre care erau si aceste trei 
sfinte fecioare - Agapia, Hionia si Irina -, iar Sfinta Anastasia le urma de departe. Dar dupa ce au ajuns in 
Macedonia, imparatui a incredintat lui Dul|ie, ighemonul, cercetarea crestinilor, ca sa-i sileasca la jertfa 
idoleasca; iar pe cei ce nu se vor indupleca, sa-i piarda cu felurite munci. Dar patimile acelor mul^i sfin^i 
mucenici, munci|i in acea vreme acolo, in multe feluri, nu s-a putut a le scrie, ci, numai cumplitele chinuri 
ale acestor trei sfinte fecioare se pun inainte. Pe aceste mirese ale lui Hristos, cind le-au pus la cercetare 
inaintea ighemonului Duhie, acela, vazind frumuse^ea cea mare a lor, a nutrit ginduri necurate pentru 
dinsele si le-a dat in paza la un strajer, care le fagaduia libertate si daruri de se vor invoi cu ighemonul la 
necurata pofta. Insa sfintele fecioare voiau mai bine sa moara de o mie de ori, decit o data sa se 
prihaneasca; incit nici cu imbunari, nici cu ingroziri, nici cu daruri, nici cu chinuri, nu se induplecau la 
pofta ighemonului. Iar ighemonul, nemairabdind focul desfrinarii celei aprinse intr-insul, a gindit ca 
singur sa se duca la dinsele noaptea, in casa in care erau |inute si sa le sileasca la pacat. 

Deci, dupa ce a innoptat, sfintele fecioare stateau la ruga-ciune, inal^ind lui Dumnezeu rugaciuni de toata 
noaptea, cintind psalmi. Iar ighemonul, vrind sa intre la dinsele, cind s-a atins de pragul usii lor, indata a 
innebunit. Si era acolo o bucatarie si stateau vasele bucatariei, oalele, caldarile, tigaile innegrite de 
funingine. El, neintrind la sfintele fecioare, a mers la vasele acelea si in loc de fecioare, cuprindea si 
saruta caldarile cele innegrite, oalele si tigaile, pentru ca mintea lui se intunecase de diavolul desfrinarii si 
nu era cunostin^a intru el. Si a fost chinuit de necuratul duh multa vreme, parindu-i-se ca vasele cele 
innegrite sint sfintele fecioare. Si cu totul i s-a innegrit fa^a; miinile si toate hainele intinindu-se foarte 
mult. Apoi a iesit afara la slujitorii cei ce-1 asteptau pe el, stind cu luminarile. Iar aceia, vazindu-1 cu totul 
innegrit si infricosat ca un arap, sau mai bine zis ca un diavol, s-au spaimintat si, aruncind luminarile au 
fugit de dinsul. Parindu-i-se ca este defaimat de dinsii, s-a miniat asupra lor. 

Apoi a inceput a se lumina de ziua si oriunde se ducea, in toate parole fugeau de dinsul slugile, strajerii si 
strainii, ca de o naluca infricosata. Deci, s-a dus la palatul imparatesc, vrind sa se jeluiasca imparatului de 
ostasii care erau sub stapinirea lui, ca nu-1 asculta si isi bat joe de dinsul. Dar, dupa ce s-a apropiat de 
palat, to^i au ris in hohote de el si unii fugeau de dinsul, iar al^ii il impingeau, nelasindu-1 si dindu-i brinci 
de la usile palatului, ca nu-1 cunostea nimeni, cum ca este ighemonul Dul^ie, ci li se parea ca este un 
nebun. Nici el nu putea sa se cunoasca pe sine ca este innegrit, fiindu-i schimba^i ochii de lucrarea 
diavoleasca; ci i se parea ca este la fa^a alb, iar la haine si la miini curat. 

Si, abia intelegind slugile ca a innebunit stapinul lor, au alergat dupa dinsul si, prinzindu-1, 1-au dus in 
casa, zicindu-i: "Vezi-te singur in ce chip esti". Iar dupa ce a intrat in casa, femeia lui si to^i cei din casa, 
slugile si slujnicile au inceput a se tingui pentru dinsul, ca pentru un indracit, iar al|ii se mihneau pentru 

96 



el, ca de un iesit din minte; insa el nu tn^elegea si se mira pentru ce unii plingeau pentru dinsul, iar al^ii 
fugeau. Dar abia atunci i s-au deschis ochii lui necura^i si s-a vazut innegrit, fa^a sa in oglinda a vazut-o 
ca de arap si s-a cunoscut pe sine ca este batjocorit de diavolul. 

Atunci s-a miniat asupra sfintelor fecioare, socotind ca acelea i-au facut aceasta cu oarecare vraja si 
gindea in ce chip sa le pedepseasca. Spalindu-si trupul si hainele schimbindu-si, a sezut la judecata la 
vedere, inaintea poporului. Iar uneltele cele de muncire punindu-le inainte si pe sfintele fecioare 
aducindu-le de fa^a, a poruncit sa le dezgoleasca, ca sa vada trupurile lor. Insa cind au inceput slujitorii sa 
dezbrace hainele de pe dinsele, nu puteau sa le dezbrace nicidecum, pentru ca prin lucrarea lui Dumnezeu, 
hainele lor atit de mult se lipisera de sfintele lor trupuri, ca pielea de trup si to^i se mirau de o minune ca 
aceea; deci, mult s-au ostenit slujitorii ca sa le dezbrace si nimic n-au sporit. Iar ighemonul, sezind la 
judecata, deodata a dormit un somn greu, incit nici nu puteau a-1 destepta. Pentru ca il clatinau si cu mare 
glas strigau spre dinsul, iar el dormea ca un mort. Si, luindu-1, 1-au dus in casa lui. Iar dupa ce 1-au dus in 
casa, indata s-a desteptat. 

Auzind imparatul de cele ce s-au intimplat ighemonului Dulfie il batjocorea, iar pe sfintele fecioare le-a 
dat spre cercarea lui Sisinie comitul. Iar acela, mai intii pe Sfinta Irina punind-o inaintea sa, a intrebat-o: 
"Te vei supune poruncii imparatesti?" Raspuns-a sfinta: "Nu ma voi supune, caci sint crestina si roaba a 
Atotputernicului Dumnezeu". Si a poruncit comitul sa o duca in temni^a. Apoi pe Agapia si pe Hionia 
punindu-le inaintea judeca^ii sale a zis catre dinsele: "Sora voastra cea mai tinara a fost amagita si 
inva^ata de voi ca sa defaime dumnezeiestile legi; pentru aceea i-am mutat pe urma chinuirea ei ca, 
privind la voi, sa se teama si sa ne asculte. Dar si voi, de vorfi sa va libera^ de munci, aduce^i zeilor jertfa, 
precum aducem si noi, supunindu-ne imparatestilor porunci". Raspuns-a Sfinta Agapia: "Credin^a noastra 
este nebiruita!" Zis-a comitul catre Sfinta Hionia: "Dar tu ce zici?" A raspuns Sfinta Hionia: "Credin^a 
noastra este neschimbata!" Zis-a comitul: "Sint la voi car|i crestinesti?" Grait-au sfintele: "Sint car^i, dar 
sint ascunse in mintea noastra, de unde nicidecum nu se pot lua de vrajmasii lui Hristos". Zis-a comitul: 
"Cine v-a sfatuit sa va da^i de bunavoie la o primejdie ca aceasta?" Fecioarele raspunsera: "Primejdia 
aceasta este vremelnica, dar folositoare; caci dintr-insa se naste slava cea vesnica". Comitul zise: 
"Implinui porunca imparateasca si jertfui zeilor". Iar sfintele fecioare au raspuns: "Noi aducem jertfa de 
lauda lui Dumnezeu, iar diavolului nu vom jertfi niciodata. Deci nu nadajdui, ca nu ne vei intoarce de la 
Domnul nostru Iisus Hristos, ci fa cele poruncite |ie de imparatul tau eel pamintesc, precum si noi facem 
cele poruncite de Imparatul nostru eel ceresc". 

Atunci Sisinie comitul a dat un raspuns ca acesta asupra lor: "Agapia si Hionia, care nu s-au supus prin 
ingrozirea de judecata sa implineasca imparateasca porunca, poruncesc sa se arda". Auzind aceasta, 
sfintele fecioare s-au umplut de bucurie si au strigat cu mare glas: "Multumesc fie, Doamne Iisuse 
Hristoase, ca ne-ai invrednicit a fi marturisitoare numelui Tau celui Preasfint, in miinile Tale, Stapine, 
primeste sufletele noastre". Si le-au aruncat in foe si, rugindu-se, si-au dat sufletele in miinile Domnului 
lor, iar acel mare foe arzind, nu numai ca nu s-a atins de trupurile acelor sfinte fecioare, dar nici de 
hainele lor si nici urma nu era pe dinsele de arderea focului, spre aratarea necredinciosilor ca nu au murit 
de arderea focului, ci cu rugaciune si-au cerut de la Dumnezeu acel sfirsit fericit. Iar trupurile lor, fiind 
nevatamate, le-au furat noaptea din foe slugile Sfintei Anastasia, vindecatoarea de rani si le-au dus la 
stapina lor, in casa in care locuia. Iar Sfinta Anastasia, ungind cu aromate acele trupuri mucenicesti, le-a 
pus cu cinste in mormintul eel nou, bucurindu-se cu duhul si rugindu-se Domnului, ca sa o invredniceasca 
si pe ea a fi partasa darului acelora. 

A doua zi, Sisinie comitul, sezind la judecata, a adus pe Sfinta Irina si a zis catre dinsa: "Jertfeste zeilor ca 
sa nu pieri in foe ca si surorile tale". Sfinta raspunse: "Nu voi jertfi, ci ma sirguiesc a fi partasa surorilor 
mele, ca sa nu flu straina de dinsele cind voi sta inaintea fe|ei lui Dumnezeu!" Comitul zise: "Supu-ne-te, 
ca sa nu cazi in mai mari munci decit surorile tale". Sfinta raspunse: "Sint gata pentru toate muncile, 
pentru ca doresc sa mor pentru adevar; apoi prin moarte sa dobindesc via|a si prin foe trecind, sa ajung la 
odihna si la racorire". Comitul zise: "Voi porunci sa te duca in casa de desfrinare, ca acolo sa fii 
batjocorita pina vei muri". Sfinta raspunse: "Trupul meu va patimi de la desfrina^i, mincindu-se ca de un 
ciine, sau de lup, sau de urs, sau de balaur muscindu-se si mai cu voie imi este sa patimesc prihanirea 

97 



aceea a trupului, decit sa-mi intinez sufletul cu inchinarea la idoli; pentru ca necunuia care se face fara de 
voie si pe care sufletul nu o voieste nu se socoteste pacat inaintea lui Dumnezeu. Oare s-au intinat sfunii 
care au patimit mai inainte pentru marturisirea numelui lui Hristos, carora calaii le turnau in gura cu sila 
din singiuirile cele jertfite idolilor?" 

Comitul zise: "Cu adevarat nu s-au intinat mincind din jertfele noastre?" Sfinta Irina raspunse: "Cu 
adevarat nu s-au intinat; inca s-au si incununat. Caci, avind miinile legate si gura deschizindu-le cu sila, 
le-a^i turnat singele eel jertfit; ca placerea ce se primeste de voie are pedeapsa pacatului, iar ceea ce se da 
de sila aduce cununa celui silit. Asa si mie, care mi-am dat trupul Hristosului meu, chiar orice fel de silire 
imi ve|i face in acest fel, nadajduiesc ca neprihanita voi fi inaintea Mirelui meu Cel fara de moarte; inca 
nadajduiesc ca voi lua si cinste de la Dinsul, ca una ce patimesc pentru Dinsul nevoie si sila. Deci n-am 
nici o grija de orice ve|i voi sa face|i trupului meu ori la batai, ori la foe de il ve^i da, sint gata a le patimi 
pe toate pentru numele Dumnezeului meu, caci este puternic Dumnezeul meu sa nu va lase sa-mi face^i 
ceea ce a^i gindit asupra mea". 

Atunci comitul a dat-o ostasilor, ca s-o duca in casa de desfrinare si s-o batjocoreasca oricni vor voi, pina 
ce va muri. Deci, fund dusa sfinta de ostasi, i-au ajuns al^i doi ostasi al caror chip era minunat si luminat, 
ca trimisi de la comitul si au grait catre cei ce o duceau pe sfinta: "Ne-a trimis comitul sa duce|i pe 
aceasta fecioara la locul unde va vom arata". Apoi i-au dus dupa cetate si, suindu-i pe un deal foarte inalt, 
au zis ostasilor: "Duce-ti-va si zicefi comitului Sisinie ca am pus fecioara pe deal cum ne-a poruncit". 
Deci, s-au dus ostasii la comit, iar cei doi luminal s-au facut nevazu^i, caci fusesera ingerii lui Dumnezeu. 
Si statea Sfinta Irina pe deal, laudind si mul|umind lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a izbavit-o de miinile 
desfrina|ilor. 

Aflind de aceea, comitul s-a miniat ca nu i s-a indeplinit porunca si incalecind pe cal a alergat la dealul 
acela. Si vedea pe sfinta fecioara stind pe deal, dar nu putea sa se suie, pentru ca i se arata dealul acela 
ingradit ca de un zid mare si de nesuit. Deci, umblind imprejurul dealului, se trudea cu minie, ca nu putea 
sa ajunga la aceea ce o vedea; si, ostenindu-se asa de diminea^a pina seara, nimic n-a sporit. Dar unii din 
ostasi care erau linga el au intins arcurile, au slobozit sage^i catre dinsa si au ranit-o. Iar ea a strigat cu 
glas mare catre comit: "Eu rid de tine, ticalosule, caci ca la un barbat tare ai iesit cu oaste si cu razboi 
catre mine neputincioasa. Insa, iata, ma due curata la Domnul meu Iisus Hristos, Care ma inso^este acum 
cu surorile mele!" Zicind aceasta si lui Dumnezeu dind multumire s-a culcat pe pamint si si-a dat duhul 
sau Domnului. Aceasta a fost cu o zi mai inainte de Pasti, iar dupa ce a innoptat, Sfinta Anastasia a trimis 
pe slugile sale si au luat cinstitul trup al Sfintei Muceni^e Irina din deal si, ungindu-1 cu miruri 
binemirositoare, 1-au pus alaturi de trupurile surorilor ei. 

Astfel s-a savirsit patimirea Sfintelor trei muceni^e, surori si fecioare Agapia, Hionia si Irina si indata 
sfintele muceni^e fecioare au stat inaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, al Tatalui, al Fiului si al 
Sfintului Duh, al Unuia Dumnezeu, Caruia se cade slava in veci. Amin. 



Pomenirea Sfin^ilor Filic Episcopul, Ianuarie Preotul, Furtunat §i Septemin 

(16 aprilie) 

In al optulea an al impara^iei lui Diocletian si Maximian, a iesit porunca pe la toate locurile, ca sa se arda 
toate car^ile crestinilor. De aceea a fost trimis in cetatea Biucan un oarecare Marian, barbat preaspurcat, 
care a adus inaintea sa pe Filic episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat si pe Septemin si, citindu-le 
porunca imparateasca, cerea numaidecit car^ile ce erau la ei. Iar preasfin^itul episcop a zis catre ei: "Scris 
este, guvernatorule: Nu dap cele sfinte ciinilor, nici aruncafi margaritarele inaintea porcilor. In zadar te 
nevoiesti, desi ai cu tine poruncile imparatesti". Guvernatorul a zis: "Lasa vorbele nebunesti si fa voia 
imparatului, ca altfel te voi trimite legat la proconsul". Si sfintul i-a zis: "Precum ma aflu catre tine, 
asemenea si catre to|i, si catre insusi imparatul tau ma voi afla". 

98 



Atunci inchizindu-1 in temni^a, fara de nici o ingrijire 1-a lasat trei zile, apoi, sco^indu-1, 1-a mai cercetat; 
si legindu-1 pe el si pe cei impreuna cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarasi cercetindu-i, i-a pus la 
inchisoare. §i dupa sase zile scotindu-i, i-a trimis la prefectul pretorilor, care, dupa ce i-a primit si i-a 
ingrozit foarte mult, i-a aruncat intr-o cumplita temni^a cu multa paza, si dupa 14 zile, sco^indu-i de acolo 
si inca cercetindu-i, i-a bagat pe ei intr-o corabie la un loc cu caii, lega|i de picioarele cailor; iar sfunii 
tavalindu-se printre picioarele cailor fara sa guste hrana sau apa patru zile, multumeau lui Dumnezeu. 

Ajungind la limanul unei ceta^i, au fost cerceta^i pe ascuns de catre crestini. Si de acolo mergind la cetatea 
numita Tavromeni si plutind inca pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticalosul prefect, 
dezlegind pe sfin^i din legaturi, cu glas lin le facea intrebarile; iar sfin|ii graind dimpotriva, ca nici car^ile 
nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei sa fie taia^i de sabie; si aflind ei hotarirea, au facut 
rugaciune; si, taindu-li-se capetele, au primit cununile din mina Domnului. 



Patimirea Sfintului Mucenic Simeon, Episcopul Persiei, §i a celor impreuna cu dinsul 

(17 aprilie) 

Inmuhindu-se crestinii in Persia si avind biserici, episcopi, preo|i si diaconii lor, s-au pornit spre minie si 
httime vrajitorii cei ce-si trageau semin^ia lor din vrajitorii cei mai de demult, care erau inva^atori, 
pova^uitori si aparatori ai paginestii si mincinoasei credin^e persane. S-au pornit impreuna cu ei spre 
zavistie si evreii, care sint vrajmasii cei de-a pururea ai crestinilor, caci unindu-se cu vrajitorii, au 
indemnat pe Savorie, imparatul Persiei, sa ridice prigonire asupra crestinilor. Dar mai intii au clevetit pe 
Sfintul Simeon, care era episcopul ceta|ilor ce se numeau Salic si Ctesifon, cum ca acel episcop al 
crestinilor ar fi fost vrajmas al impara^iei persane si prieten al imparatului grecesc, si ca il instiin^eaza de 
toate cele ce se lucreaza in Persia. 

Deci, Savorie mai intii a pus dajdie mare si grea asupra crestinilor si au rinduit barba^i vamesi salbatici 
peste dajdiile acelea, obosind cu mari greuta^i pe credinciosi. Dupa aceea, au inceput fara sfiala a ucide pe 
preo^ii §i slujitorii Bisericii, a jefui averile Bisericii si chiar a darima bisericile si a le face una cu 
pamintul. Iar pe Sfintul Simeon, ca pe un vrajmas al impara^iei persane si al mincinoasei credin^e pagine, 
a poruncit sa-1 prinda si sa-1 aduca la el. Si fiind Sfintul Simeon adus inaintea imparatului, impreuna cu 
doi preo|i, Avdelae si Anania, prins si legat cu lan^uri de fier, nu numai ca nu s-a infricosat de minia 
aceluia, dar nici nu i s-a inchinat lui. Pentru aceasta mai cumplit miniindu-se imparatul, a intrebat pe 
sfintul: "Pentru ce nu te inchini mie, precum te-ai inchinat mai inainte?" Sfintul a raspuns: "Mai inainte n- 
am fost adus la tine astfel, precum sint adus acum si ma inchinam, dind vrednica cinste impara^iei tale. Iar 
acum, de vreme ce sint adus ca sa ma lepad de Dumnezeul meu si sa ma departez de credin^a mea, de 
aceea nu mi se cade sa ma inchin ^ie, fiindca esti vrajmas al Dumnezeului meu!" 

Deci, il indemna imparatul sa se inchine soarelui si-i fagaduia pentru aceea multe daruri si cinste; iar de 
nu se va inchina soarelui, apoi se lauda ca va pierde toata crestinatatea din impara^ia lui. Insa dupa ce a 
vazut pe sfintul viteaz, neplecat nici de imbunari, nici de ingroziri, a poruncit sa-1 arunce in temni^a. Si 
fiind dus sfintul din palatul imparatesc, 1-a vazut Husdazat famenul, care era foarte batrin si crescuse pe 
imparatul Savorie din copilaria lui si era cinstit, avind eel mai dintii loc in casa imparateasca. Acela 
sezind linga palatul imparatesc si vazind pe Sfintul Simeon episcopul iesind afara, indata s-a sculat de la 
locul sau si s-a inchinat pina jos arhiereului lui Dumnezeu. Iar Sfintul Simeon si-a intors fa^a de la el si cu 
minie ridicindu-si glasul, 1-a ocarit ca pe un calcator de lege, de vreme ce mai inainte a fost crestin, iar 
dupa aceea se inchinase soarelui, de frica imparatului. Iar Husdazat zdrobit cu inima, a inceput a plinge si 
a se tingui si, dezbracindu-si hainele cele de mare pre^, s-a imbracat intr-o haina neagra si proasta si 
sezind linga usile palatului plingea, zicind in sine: "Vai mie ticalosul, cum ma voi arata Dumnezeului 
meu, de care m-am lepadat! lata Simeon si-a intors fa^a de la mine, pentru calcarea legii mele! Cum va 
cauta spre mine Ziditorul meu?" 

99 



Aceasta zicind, se mingiia greu. Si, instiin^indu-se despre aceasta imparatui Savorie, indata a chemat la 
sine pe Husdazat, hranitorul sau si, vazindu-1 plingind, 1-a intrebat: "Care este pricina unui necaz ca 
acesta, si ce \i s-a intimplat, ca atit de mare ffi este mihnirea?" Raspuns-a Husdazat: "Niciodata ceva 
nenorocit, sau de mihnire nu mi s-a intimplat sa vad in casa ta cea imparateasca. As fi voit mai bine ca 
toate nenorocirile din lumea aceasta, mihnirile si primejdiile sa le sufar, decit aceea de care acum ma 
doare inima si pling. Caci pina acum traiesc pe pamint, fund atit de batrin; desi eram dator a muri demult, 
totusi inca mai privesc la soare, caruia m-am inchinat ca unui Dumnezeu si n-am murit mai intii, decit sa 
ma fi lepadat de Dumnezeu, Ziditorul a toata faptura; si am cinstit zidirea mai mult decit pe Facatorul. 
Insa am facut-o cu fa^arnicie, nu cu adevarata inima, facind dupa placerea ta, si m-am facut pentru 
amindoua pricinile vrednic de pedeapsa moitii. Pentru ca m-am lepadat de Hristos Dumnezeul meu si 
pentru ca m-am facut necredincios tie, la batrinetile mele. Insa ma jur pe Dumnezeu, Ziditorul cerului si 
al pamintului, ca de acum nu voi mai face un pacat ca acesta; nu voi minia mai mult pe Domnul meu si 
Dumnezeu Iisus Hristos, Imparatui eel fara de moarte, pentru imparatui eel muritor. Nu-mi voi pleca de 
acum genunchii mei soarelui, zidirii lui Dumnezeu, ci de acum mai bine ma voi inchina la singur 
Ziditorul in veci". 

Aceasta auzind-o Savorie imparatui, s-a mirat foarte mult de acea schimbare a lui Husdazat si a inceput a 
se minia mai mult asupra crestinilor, socotind ca aceia cu vraji au amagit si au schimbat pe Husdazat. Si, 
fiindu-i mila de batrin, il ruga ca pe un tata, sa nu faca o defaimare ca aceea zeilor lui, iar lui necinste si 
casei imparatesti mihnire. Si-1 sfatuia uneori cu imbunari, iar alteori cu ingroziri. Iar Husdazat graia: 
"Destul imi este nebunia ce am facut-o pina la batrinetile mele, iar mai mult decit acum nu voi mai face 
aceasta, ca sa cinstesc pe faptura, mai mult decit pe Facator". 

Deci, dupa multe si felurite sfatuiri, imparatui vazind pe Husdazat neplecat spre voia lui, 1-a osindit la 
taiere cu sabia. Fiind dus la moarte fericitul Husdazat, a chemat la dinsul pe un oarecare prieten 
credincios al sau, famen imparatesc si 1-a rugat ca, mergind la imparat, sa-i spuna cererea lui, zicindu-i: 
"Imparate, asa graieste Husdazat: adu-^i aminte de slujba mea, cu care din tinere^ile mele, mai intii tatalui 
tau, dupa aceea ^ie ^i-am slujit pina acum cu toata cuviin^a si nu este trebuin^a de martori pentru cele 
graite. Tu singur bine stii. Iar pentru toate acelea un dar cer de la tine; fa cunoscut tuturor pentru ce mor. 
Porunceste propovaduitorului sa strige cu mare glas, ca sa stie domnii si boierii si tot poporul, ca nu 
pentru o necredin^a si neprimita slujba a imparatului moare Husdazat; ci pentru aceea ca fiind crestin, n-a 
voit sa se lepede de Dumnezeul sau". 

Dupa ce Savorie s-a instiin^at de aceasta, indata a poruncit sa se faca dupa cererea lui Husdazat, pentru ca 
nadajduia ca in mare frica va duce pe to^i crestinii, cind cei ce vor auzi ca nici pe Husdazat, barbatul 
batrin, cinstit si iubit, pe hranitorul imparatesc nu 1-a cru^at; ci pentru marturisirea numelui lui Hristos, 
fara de mila 1-a dat mor|ii. Iar Sfintul Husdazat intr-alt chip se gindea in sine: ca crestinii, pe care i-a 
infricosat si i-a mihnit, auzind de intoarcerea si de muceniceasca lui moarte pentru Hristos au sa se bucure 
si catre patimire vitejeasca au sa se intareasca. Astfel sfintului muce-nic i s-a taiat capul, strigind 
propovaduitorul cu mare glas ca nu pentru altceva, decit numai pentru Hristos si-a dat capul Husdazat. 

Sfintul Simeon episcopul, aflind despre un sfirsit ca acesta al lui Husdazat, sezind in temni^a cu preo^ii si 
cu ceilal^i crestini, s-au umplut cu to^ii de negraita bucurie si preamareau pe Dumnezeu ca 1-a intors pe 
Husdazat de la ratacire si cu cununa muceniceasca 1-a incununat. Dupa aceasta Simeon a fost chemat a 
doua oara la imparat si a vorbit mult inaintea imparatului cu mare indrazneala despre credin^a crestina; 
dar a se inchina soarelui si imparatului nu voia. Deci, imparatui miniindu-se, a poruncit ca pe to^i crestinii 
cei ce erau in temni|a si in lan^uri sa-i scoata la moarte, in ziua mintuitoarelor Patimi ale Domnului nostru 
Iisus Hristos. Numarul celor scosi era o suta, intre care erau muh4 preo|i, diaconi si al|i clerici, osindi|i 
fiind de imparat, ca to^i sa fie ucisi cu sabia inaintea ochilor lui Simeon, iar la sfirsit si Simeon sa fie ucis. 

To^i fiind dusi la moarte lega^i, mai marele vrajitorilor cu mare glas zicea: "De voieste cineva din voi sa 
fie viu si cu imparatui sa se inchine soarelui, acela indata va fi lasat liber!" Nici unui n-a grait impotriva 
lui, dar nici nu a raspuns; pentru ca nimeni dintre dinsii nu vroia sa-si aleaga via^a cea vremelnica, ci 
fiecare dorea cu osirdie a muri pentru Hristos, Datatorul de via^a. Iar sfintul episcop ii intarea pe dinsii, ca 

100 



sa nu se teama de moarte, spunindu-le multe din dumnezeiestile cuvinte ale Scripturii si mingiindu-i cu 
nadejdea vie^ii celei vesnice intra Impara|ia Cerului. Si asa i-au taiat pe to|i. La sfir§it si Sfintul Simeon, 
pastoral turmei celei cuvintatoare, trimitindu-si turma sa inaintea lui Hristos, Incepatoral pastorilor, si-a 
plecat capul sau sub sabie si a trecut la Domnul. 

Si au fost taia^i si amindoi preo^ii prinsi impreuna cu dinsul, Avdelae si Anania, amindoi batrini. Dar pe 
cind Anania se pleca sub sabie, a inceput a tremura de frica. Si era acolo un oarecare boier, cu numele 
Fusic, care era mai mare peste lucrurile din casa imparateasca. El era crestin tainuit, dar vazind pe preotul 
Anania ca se teme de taiere, a strigat catre dinsul: "Nu te teme, batrinule! Inchide-|i ochii si fii viteaz, ca 
indata vei vedea lumina cea dumnezeiasca". Iar daca a zis aceasta batrinul acela, indata s-a cunoscut ca 
este crestin. Deci, 1-au prins si 1-au dus la imparat, iar el fara de frica a zis inaintea imparatului ca este 
crestin, si de necura^ia persana se leapada. Deci, umplindu-se de minie imparatul, a porancit ca nu cu 
sabia, ci cu alta moarte mai cumplita sa-1 omoare si taindu-i grumajii pe dinapoi, i-a scos limba prin ceafa 
si i-a taiat-o. Dupa aceea i-a jupuit pielea de pe tot trapul si asa a omorit pe sfint. In acelasi ceas a prins si 
pe o fiica a lui, fecioara, anume Askitreia si, dupa o tirana chinuire, a ucis-o pentru Hristos. 

Si mul|i al|ii au fost ucisi in acel timp, pentru marturisirea numelui lui Hristos. Iar dupa ce a trecut un an, 
a fost ucis in Vinerea Mare, Sfintul Azad, eunucul imparatesc eel preaiubit, si impreuna cu dinsul si o mie 
de sfin^i mucenici, pe care, adunindu-i Biserica, ii numara o mie o suta si cincizeci. 

Iar istoricii Sozomon si Nichifor povestesc in car^ile lor ca au fost ucisi in acea vreme muhime de crestini 
in ziua Patimilor lui Hristos si la praznicul Pastilor. Pentru ca atunci cind a iesit poranca paginului 
imparat Savorie, ca to|i crestinii din pamintul lui sa se piarda, atunci credinciosii barba^i si femei, batrini 
si tineri, singuri iesind cu sirguin^a din casa, se dadeau pe dinsii cu osirdie la moarte si mureau cu bucurie 
pentru Domnul lor. Iar dupa ce a fost ucis Sfintul Azad, a plins dupa dinsul imparatul, fiindca il iubea 
foarte mult si a porancit sa se inceteze acele ucideri; dar numai pe inva|atorii si pova^uitorii crestini, pe 
preo^i si pe episcopi, i-a incredin^at vrajitorilor, ca sa-i caute pentru muncire; iar pe celalalt popor crestin 
a porancit sa-1 crate. Iar noi, cinstind pomenirea sfin^ilor mucenici celor numara^i si celor fara de numar, 
slavim pe Punatoral de nevoin|a si Datatoral de cununi Hristos Mintuitoral nostra, Cel impreuna cu Tatal 
si cu Sfintul Duh, slavit in veci. Amin. 



Via^a Cuviosului Acachie, Episcopul Melitinei 
(17 aprilie) 

Melitina, cetatea Armeniei, a crescut pe acest placut al lui Dumnezeu, Acachie, nascut din paring 
binecredinciosi si de Dumnezeu tematori, care, fiind neroditori, prin rugaciuni si prin post au cerat de la 
Dumnezeu pe acest rod binecuvintat. Apoi, crescindu-1 in inva^atura car|ii, 1-au dus la episcopul ceta^ii 
aceleia si 1-au dat la slujba lui Dumnezeu, pentru ca astfel se fagaduisera, cind au cerat de la Dumnezeu 
acest rod. Si era atunci episcop al ceta|ii Melitinei fericitul Otrie, care la al doilea Sinod din toata lumea al 
Sfin^ilor Paring, pe vremea impara^iei Marelui Teodosie, a fost impotriva lui Macedonie, luptatoral contra 
Sfintului Duh. 

Deci Otrie, fiind unul din cei o suta cincizeci de Sfkui Paring, bine se nevoia pentru dreapta credin^a, 
impreuna cu Sfintul Grigorie Teologul si cu ceilal|i rivnitori si aparatori ai dreptei credin^e, stind tare si 
luptind impotriva eresului. Acestui barbat, de Dumnezeu insuflat, Otrie, i s-a incredin^at de catre paring 
fericitul copil Acachie. Iar Sfintul Otrie episcopul, vazind mai inainte daral lui Dumnezeu ce era in 
pruncul acela, 1-a facut cleric bisericesc. Si mergea Acachie din putere in putere, sporind in fapte bune si 
in bisericestile osteneli intinzindu-se, iar cu anii, cu in^elegerea si cu via^a cea placuta lui Dumnezeu, 
venind intra desavirsire si sfin^enie, s-a facut si altora spre folos si inva^atura. La dinsul fiind si Eftimie 
eel Mare, in anii copilariei, a inva^at carte, precum de aceasta se povesteste in via^a lui Eftimie. Si nu 
numai copiilor, ci si batrinilor a fost inva^ator Fericitul Acachie, cu cuvintul si cu chipul imbunata|itei 

101 



sale vieti, dupa ce acum si la treapta preo|iei se suise si i se incredin^ase grija pentru mintuirea sufletelor 
omenesti. 

Fiind vas ales al Sfintului Duh, s-a invrednicit de arhiereasca cinste in a sa vreme, ca un vrednic. Pentru 
ca dupa ce Sfintul Otrie, episcopul Melitinei s-a dus catre Domnul din via^a aceasta, in locul aceluia 
Fericitul Acachie alegindu-se de to^i cu un glas si la scaunul acela ridicindu-se dupa rinduiala, a fost pus 
ca o faclie luminoasa intr-un sfesnic de aur, ca toata lumea sa o lumineze. Si atit a placut lui Dumnezeu 
arhiereul acesta, si s-a facut mare cu sfin|enia, incit s-a invrednicit si de darul facerii de minuni. Deci, se 
cade ca din cele mai multe minuni ale lui, sa povestim aici pe unele din ele. 

Fiind seceta mare in acel an si foametea stind deasupra si mihnirea poporului inmultindu-se, s-a dus 
arhiereul lui Dumnezeu impreuna cu poporul eel flamind la biserica Sfintului Marelui Mucenic Eustatie, 
care era afara din cetate, rugind pe patimitorul lui Hristos, ca sa-i ajute in rugaciunile lor si impreuna sa 
ceara de la Dumnezeu ploaie pamintului celui uscat. Si, afara de biserica, la un loc frumos facind 
jertfelnic si prestol dumnezeiesc, in cimp, fara de acoperamint si poruncind cele cu cale, a inceput jertfa 
cea fara de singe a o savirsi, ridicindu-si ochii cei plini de lacrimi spre cer. Si n-a amestecat in sfintul 
pahar apa in vin, precum este obiceiul a amesteca, ci inalfindu-si mintea la Dumnezeu, cu dinadinsul se 
ruga ca El Singur de sus cu apa de ploaie sa amestece paharul si brazdele pamintului cele uscate sa le 
adape. Si atit a fost de tare si de puternica la Domnul rugaciunea lui, incit indata s-a varsat ploaie mare si 
nu numai paharul a amestecat, ci si pamintul a adapat din destul. Si s-a schimbat in bucurie mihnirea 
tuturor popoarelor ce erau acolo, care se veseleau si mul|umeau lui Dumnezeu. Si a fost in acel an 
imbelsugare preaindestulata cu rugaciunile placutului lui Dumnezeu Acachie. 

Un riu din acele parti de multe ori surpindu-si malurile sale, ineca satele invecinate; iar odata atit s-a 
umplut, incit si casele cele mari, care erau aproape, cu totul le-a inecat, iar pe altele le darima si din ceas 
in ceas mai mult amenin^a cu inecarea mai multor locuin^e. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Acachie, vazind 
necazul eel mare al poporului sau de potopul acela si facind rugaciune catre Dumnezeu, a pus o piatra nu 
departe de mai si a poruncit riului sa nu treaca de hotarul eel pus de dinsul. Si indata s-a impreunat apa in 
malurile sale si se vedea ca-si facea curgerea mai sus decit pamintul, din cauza apei multe, iar din maluri 
nu se revarsa mai departe, fara numai pina la piatra aceea, cu care arhiereul a incuiat riul acela in ale sale 
ho tare. 

A fost un loc elinesc, de la cetatea de acolo ca de optsprezece stadii, care se numea Miasini, foarte 
frumos, potrivit si desfatat, avind de amindoua par|ile cimp larg, care se despar^ea intre doua dealuri; iar 
prin mijloc curgea un riu repede si curat spre rasarit, care se numea Azoros sau Azur si cu balti era 
inconjurat sesul acela. Si era acolo la un loc deosebit ales si preafrumos, o capiste idoleasca si sad de 
pomi bine roditori imprejur, care se adapau cu apa iezerului Azurului. Insa se intina cu diavolestile 
uriciuni, pentru ca adunindu-se acolo elinii cei ce se tineau de inchinarea de idoli cea veche, isi savirseau 
necuratele lor jertfe. Iar rivnitorul lui Hristos, Sfintul Acachie, a voit sa cura^easca acel loc si sa-1 
sfin|easca spre lauda adevaratului Dumnezeu. Si multe osteneli a suferit, de vreme ce slujitorii de idoli se 
impotriveau foarte mult aceluia, nelasindu-si locul lor de jertfit idolilor. 

Dupa ce sfintul a inceput a zidi acolo o biserica in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, atunci 
oamenii aceia rai ii faceau noaptea rau; pentru ca cele ce ziua zideau credinciosii, pe acelea noaptea le 
darimau paginii inchinatori la idoli. Dar, inarmindu-se cu rugaciunea asupra lor, Arhiereul lui Hristos, 
Acachie, a biruit puterea potrivnicilor. Deoarece, cu ajutorul lui Dumnezeu, a darimat capistea idoleasca 
si a savirsit Biserica Maicii lui Dumnezeu si a sfintit-o, facind locul acela locuin|a sfintilor ingeri, care 
mai inainte era locas al diavolilor. Si a zidit o manastire linga Biserica Preasfintei Nascatoare de 
Dumnezeu, pentru monahii cei imbunatatiti- Apoi unde se faceau jertfele singeroase ale diavolului, acolo 
fara de singe si curata jertfa se aducea lui Dumnezeu si in toate zilele, mariri si rugaciuni. Apoi se 
savirseau minuni, cu darul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu si cu rugaciunile facatorului de minuni 
Acachie pe care vazindu-le elinii, isi paraseau paginatatea si se intorceau la Hristos Dumnezeu. 



102 



Deci, sa pomenim o minune preaslavita, care s-a facut acolo. Virful bisericii, din intimplare nefiind bine 
intemeiat, pe cind Arhiereul lui Dumnezeu savirsea dumnezeiasca slujba in Altar, se pleca sa cada 
inlauntrul bisericii, incepind chiar a cadea. Si poporul cu mare teama fugea afara, iar arhiereul a strigat: 
"Domnul este apdrdtorul viefii mele, de cine md voi infrico$a?" Si indata s-a ^inut virful bisericii si statea 
spinzurat in vazduh, sprijinindu-se prin rugaciunea sfintului ca de un stilp tare, pina ce arhiereul a savirsit 
slujba si a iesit afara cu clerul sau; iar dupa ce a iesit, a cazut virful la pamint cu mare zgomot, 
nevatamind pe nimeni. 

Intr-alta biserica oarecare, la un loc ce se numea Samurie, pe cind acest bun pastor dadea hrana 
duhovniceasca la turma sa cea cuvintatoare, adica propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu, vorbind catre 
popor, o mul^ime de rindunele care erau acolo, cu cintarea lor cea glasuitoare faceau impiedicare glasului 
lui eel lin, asurzind urechile ascultatorilor, incit nu se auzeau bine cuvintele ce ieseau din gura cea de 
Dumnezeu glasuitoare a arhiereului. 

Atunci inva^atorul, incetind pu^in din vorbirea cea catre popor, si-a intors cuvintul spre rindunele si le-a 
poruncit in numele Celui de obste Ziditor al tuturor, sa taca din strigarea lor si indata rindunelele au tacut, 
fiind legate cu amu^ire; si nu numai au tacut, ci au si zburat mai departe, lasindu-si cuiburile. Din acea 
vreme nu se mai incuibau acolo si chiar daca una din rindunele zbura din intimplare pe la biserica aceea, 
nu putea sa-si dea acolo firescul sau glas, ci ca o muta zbura; si indata se ducea de acolo, ca si cum era 
gonita de cineva. 

Casa acestui facator de minuni era inaintea ceta^ii, in care vie^uia mai inainte de luarea cinstitei episcopii. 
Iar dupa ce a luat scaunul arhieresc, a facut casa sa bolnrfa de odihna saracilor si bolnavilor si adeseori 
mergea la dinsii, ii cerceta, le dadea cele de trebuin^a si slujea singur bolnavilor. Odata, pe vremea 
secerisului, mergind la bolnavi, ii intreba de ce sint lipshi, sau de ce nu le ajung cele de trebuin^a. Ei 
spuneau ca sint indestula^i cu de toate, decit numai de una au necaz, ca ii supara mul|ime de muste, cazind 
pe ranile si bubele lor si cu durere le pisca trupurile. Sfintul, rugindu-se lui Dumnezeu, a izgonit mustele 
cu rugaciunea si a pus hotar, sa nu fie acolo muste niciodata. §i a fost aceea pina la sfirsitul placutului lui 
Dumnezeu, pentru ca de la acea vreme in to^i anii, nici o musca nu s-a mai vazut in casa aceea. 

Minuni ca acestea a facut multe, acest minunat barbat cu darul lui Dumnezeu. Pe niste broaste, care 
oracaiau asurzitor intr-un lac, le-a certat, poruncindu-le sa taca. Iar dupa citava vreme miluindu-le, le-a 
dezlegat de amu^ire, insa nu cu totul, pentru ca le lasase sa-si dea glasurile, dar nu cu mare glas ca mai 
inainte. Intr-un loc fara de apa a scos izvor de ape vii dintr-o piatra uscata si pe cei inseta|i i-a adapat. §i 
cu mai multe alte faceri de minuni a uimit lumea facatorul de minuni eel ales. Iar la Sinodul al treilea din 
Efes eel din toata lumea, care s-a ^inut pe vremea impara|iei lui Teodosie eel Tinar, cu Sfintul Chiril 
patriarhul Alexandriei si impreuna cu ceilahi Sfin|i Paring, a biruit pe rau credinciosul Nestorie, 
patriarhul Constantinopolului, pe hulitorul Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu si 1-au dat 
anatemei. El era laudat si iubit de to^i Sfin^ii Paring, precum si de dreptcredinciosul imparat mult cinstit. 
Si pascind biserica lui Hristos din destul si facind multe minuni, s-a dus catre Domnul si s-a asezat linga 
mormintul Sfintului Mucenic Polieuct, cu care acum in ceata sfin^ilor slaveste pe Tatal, pe Fiul si pe 
Sfintul Duh, pe Unul Dumnezeu Cel slavit de toata faptura in veci. Amin. 



Pomenirea celui intre Sfin^i Parintele nostru Agapet, Papa al Romei 

(17 aprilie) 

Acest intre sfin^i parintele nostru Agapet a trait pe vremea impara|iei lui Justinian, crescut fiind prin 
sihastrie si virtute si invrednicit de cinstea preo^iei. Purcezind sa mearga la Constantinopol, ca sa se 
intilneasca cu imparatul Justinian, indata pe cale a dat dovada de virtutea sa si de indrazneala catre 
Dumnezeu, caci ajungind in Grecia, vazind un om cuprins de doua neputin^e, caci nici nu putea vorbi, nici 
nu putea umbla, apucindu-1 de mina, 1-a facut cu picioare noi, si bagindu-i in gura sfinta particica din 

103 



stapinescul Trup, 1-a aratat binegraitor. Dar si dupa ce a ajuns la Poarta de Aur, punind mina pe un orb ce 
s-a apropiat de el, ia daruit puterea vederii. 

Drept aceea, dupa vrednicia virtutii sale, fiind primit de cei in dregatorii si de senat si de insusi imparatul 
si de toata cetatea si izgonind din scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care rau 
trecuse la acel scaun, ca eel ce cugeta ale lui Eutihie si ale lui Sever, 1-a dat pe el anatemei si a hirotonit 
pe preacucernicul preot Mina, al preasfintei Bisericii celei mari, incuviin^at cu via|a si cu cuvintul si cu 
care avea drepte cugetarile credin|ei. Pe acesta asezindu-1 in scaunul patriarhicesc, dupa citva timp s-a 
mutat catre Domnul. 



Via^a Cuviosului Savatie, din insula Solove^ului, noul facator de minuni 

(17 aprilie) 

In zilele dreptcredinciosului si marelui voievod Vasilie Vasilievici al Vladimirului, al Moscovei si al 
intregii Rusii, marelui voievod Boris Alexandrovici al Tferului si marelui voievod Olgovici al Riazanului, 
ocupa scaunul Mitropoliei Rusiei Fotie Grecul; iar in marele Novgorod si in Poscov era arhiescop Eftimie 
Barbosul. Atunci a fost la Bealoezer in manastirea lui Chiril, un stare! anume Savatie, vie^uind acolo in 
pustnicie cu al^i monahi. 

Slujind Domnului ziua si noaptea, isi omora trupul cu setea si cu foamea, cu privegherea, cu rugaciunile 
si cu toate ostenelile vie^ii monahicesti celei intristatoare, fiind ascultator egumenului si frafilor si trecind 
toate slujbele manastiresti cu sirguin^a. Pentru aceasta era iubit si cinstit de toti, si via^a sa imbunatatita si 
iubitoare de osteneala a devenit pilda pentru ceilalti, iar numele lui era slavit intre monahi. Si suparindu- 
se, nu suferea sa fie slavit de oameni, stiind ca nu de la oameni, ci la Dumnezeu se cuvine a cauta slava. 
Deci gindea sa se departeze de acolo si sa-si caute un loc unde sa fie nestiut. Si a auzit ca in stapinirea 
Novgorodului era un lac numit Nevo, in care se afla o insula ce se cheama Valaam si acolo era o 
manastire a Schimbarii la Fa^a a Domnului; iar monahii acelei manastiri aveau via^a foarte imbunatatita, 
ostenindu-se ziua si noaptea in dumnezeiasca rinduiala, iar hrana o aveau din ostenelile lor. 

Deci, a rugat pe egumen si pe frati sa-1 lase cu binecuvintare in acea manastire. Si fiind liberat, a venit in 
insula Valaam si a fost primit in manastire cu dragoste, urmind nevoin^ei pline de osteneala, a monahilor 
de acolo. Apoi, innoindu-si ostenelile sale, a covirsit pe toti prin nevoin^ele lui si s-a cunoscut via^a sa 
imbunatatita, pentru ca si-a sutyiat trupul desavirsit si s-a aratat locas al Sfintului Duh. Astfel s-a facut 
acolo, ca si in manastirea lui Chiril, cinstit si laudat de toti fratii. De aceea Cuviosul Savatie se mihnea in 
sine, primind cu greu cinstirea de la frati §i se gindea sa-si caute liniste. Auzind de insula Solovetului din 
ocean, ce este departata de tarm cam de doua zile, care in acea vreme era pustie si nelocuita de oameni, s- 
a bucurat cu duhul. Fiind cuprins de un mare dor sa mearga acolo si sa se salasluiasca la liniste, ruga pe 
egumen sa-1 libereze. Iar egumenul si fra|ii iubeau pe cuviosul pentru fapta cea buna a lui si il cinsteau ca 
pe un rob al lui Dumnezeu, trimis de El intre din§ii. 

Nevrind sa se lipseasca de un impreuna vie^uitor ca acesta, de al carui chip al vietii celei imbunatatite se 
foloseau to^i, rugau pe stare^ sa nu-1 lase, si prin rugamintea cea staruitoare, nu-1 liberau. Deci, pina la o 
vreme a vie^uit inca putin cuviosul cu ei. Apoi rugindu-se lui Dumnezeu si la ajutorul Lui lasindu-se, a 
iesit in taina, nestiindu-1 nimeni, si de Dumnezeu pova^uindu-se, a plecat in insula Solovetului. Si venind 
la mare, in preajma insulei Solovetului, a vazut pe locuitorii care vie^uiau acolo aproape de mare si-i 
intreba despre insula. Aceia ii spuneau ca este multa departare de la mal pina acolo si calea este grea, caci 
marea este infricosata si cei ce plutesc spre Solove^, abia ajung in doua zile, cind este linistita. Iar 
cuviosul cu multa osirdie ii intreba cu de-a-manuntul despre insula aceea; si a in^eles din spusa lor, ca 
locul este bun pentru via^a monahiceasca pustniceasca si linistita. Caci a auzit ca insula este mare, avind 
imprejurul ei ca o suta de stadii si are in ea ape dulci, lac de peste, munti si vai, paduri si brazi si altele 
pentru petrecerea omeneasca cea placuta. Insa nu loeuiese intr-insa mireni pentru ca se ajunge greu acolo; 

104 



mul^i, de multe ori vrind sa salasluiasca acolo, n-au putut de frica primejdiilor marii. Uneori se due tntr- 
acolo pescarii in luntre, socotind vremea pentru vinarea peste lui si, implinind trebuin^a lor, se intorc. 

Aceasta auzind de la locuitori, Cuviosul Savatie, ardea cu duhul sa viefuiasca in ostrovul acela si 
in^elegind locuitorii gindul fericitului, ca voieste sa se salasluiasca acolo, i-au zis: "O, batrinule, cu ce te 
vei hrani acolo sau te vei imbraca, fiind sarac si batrin? Cum vei petrece singur departe de oameni, 
neputind nimic singur sa faci?" Cuviosul le-a raspuns: "Eu, o, fiilor am un Stapin, Care face tinara firea 
batrinetilor, precum si pe prune pina la batrinete il creste. Stie a imboga^i pe cei saraci si scapata^ilor a le 
da cele de trebuin^a; iar pe cei flaminzi a-i satura cu pu^ina hrana, precum altadata a saturat cu cinci piini, 
cinci mii de oameni in pustie". Iar locuitorii, auzind pe batrinul ca vorbeste din car^i, unii se minunau de 
in^elepciunea lui, iar al^ii usori la minte, rideau de el. Iar cuviosul, aruncind spre Domnul grija sa, s-a dus 
de acolo spre riul numit Vig, la care ajungind a gasit un monah ce se chema Ghermano, vie^uind linga o 
casa de rugaciune. 

Petrecind la dinsul citeva zile si despre insula Solove^ului auzind aceleasi de la el, ca si de la locuitori, s- 
au sfatuit amindoi, ca, punindu-si nadejdea in Dumnezeu, sa mearga si sa vie^uiasca acolo. Deci, 
pregatind o luntre si purine din cele spre trebuin^a trupeasca, adica unelte la lucrarea cea cuviincioasa, s- 
au rugat mult lui Dumnezeu si punindu-si nadejdea neindoita spre El, s-au asezat in luntre si au pornit, 
marea fiind alinata. Iar Domnul ajutindu-le si fara de primejdie plutind, au ajuns la insula cea dorita, 
bucurindu-se si veselindu-se cu duhul si mul^umind lui Dumnezeu Cei ce i-a pova^uit in acel loc pustiu. 

Si mergind de la mare ca la o stadie, au vazut un loc frumos aproape de iezer. Drept aceea, acolo au voit 
sa-si faca locuin^a; au infipt o cruce, au facut o chilie si au inceput a vie|ui intru Domnul, ostenindu-se si 
lucrind cu miinile si din sudoarea fe^ei lor cistigind pustniceasca hrana, adica cu miinile neincetat lucrau, 
iar cu gura laudau pe Dumnezeu, totdeauna rugindu-se si cintind psalmii lui David, pe cind cu mintea se 
apropiau de Dumnezeu. 

Dupa o vreme, locuitorii cei mai sus-pomenhi, care petreceau aproape de mare in preajma insulei, au 
inceput a uri pe cuviosii batrini, ca vie|uiau acolo si au zis intre ei: "Noi sintem mai aproape de insula, ca 
niste mostenitori ai aceleia, fiind de neam din pamintul Corilei si noua mai mult ni se cade, sa avem acolo 
parte si fiilor nostri din neam in neam". Dupa pu^ina vreme, un om pescar, dupa sfatul prietenilor sai, a 
venit cu femeia sa si cu toata casa, in insula aceea si salasluindu-se nu prea departe de chilia batrinilor 
celor placu^i lui Dumnezeu, au inceput a vie^ui si a vina peste din lac cu ai sai. Iar ferici|ii paring sedeau 
in liniste, luind aminte la mintuirea lor si cu obisnuitele lucruri se indeletniceau. 

Dar odata, intr-o zi de Duminica diminea^a, dupa cintarea pravilei sale, Cuviosul Savatie, luind cadelni|a, 
a iesit din chilie sa cadeasca Sfinta Cruce, pe care a infipt-o de la inceput si a auzit un glas de bataie si 
strigate de plingere, ca de la o fiin^a foarte abatuta; si s-a inspaimintat cuviosul de glasul acelei vaitari, 
socotind ca este o nalucire, apoi s-a ingradit cu semnul Crucii, s-a intors in chilie si i-a spus fericitului 
Ghermano, care vie^uia cu el, despre glasul de bataie si de vaitare care se auzea. Iar Ghermano, iesind 
afara, a auzit la fel si, mergind spre glas, a gasit o femeie plingind si a intrebat-o ce i s-a intimplat si 
pentru ce plinge? Iar ea, plingind, a spus ceea ce i se intimplase: "Eu mergind spre lac la barbatul meu, m- 
au intimpinat doi tineri, luminosi la chip si apucindu-ma, m-au batut cu vergile foarte tare si, batindu-ma, 
mi-au zis: "Duce^i-va din locul acesta, ca nu se cade voua sa fi|i aici, de vreme ce spre petrecerea 
monahilor a rinduit Dumnezeu locul acesta". Iar dupa bataie s-au facut nevazuti!" Fericitul Ghermano, 
intorcindu-se la Cuviosul Savatie, i-a spus cele ce auzise de la femeie si amindoi au preamarit pe 
Dumnezeu. Iar pescarul acela, fara intirziere luindu-si femeia si toate ale sale, a plutit la satul sau in care 
locuise mai inainte, si din vremea aceea n-a indraznit nimeni sa locuiasca acolo cu casa, fara numai 
pescarii care veneau uneori pentru peste. 

Dupa cftiva ani fericitul Ghermano s-a dus la riul Onig, iar Cuviosul Savatie a ramas singur in insula, 
vie|uind dupa Dumnezeu. Dar ce fel era acolo traiul lui, cum postea, in ce chip era duhovnicestile lui 
nevoin^e, le stie numai singur Domnul Cei ce toate le stie, Cei ce privea de sus spre placutul Sau, cum si 
sfin|ii Lui ingeri care cercetau pe robul lui Dumnezeu, eel ce in trup urma celor fara de trup. Iar din locul 

105 



in care cuviosul vie^uia, putem sa-i ln^elegem via^a. Pentru ca in insula marii, cea departata de oameni si 
rareori cercetata de cineva, ce altceva avea sa faca, decit in cele placute lui Dumnezeu sa se 
indeletniceasca. La Acela neincetat gindind, cu El prin rugaciune vorbind si intru El toata mintea sa 
adincindu-si, ridicindu-si catre El ochii cu lacrimi, ziua si noaptea suspina din adincul inimii, dorind sa se 
dezlege de trap si sa mearga catre Domnul. 

Iar cind si-a cunoscut ducerea sa la Dumnezeu, fiind plin de zile si de osteneli placute lui Dumnezeu, 
gindea cum ar putea sa se invredniceasca de impartasirea cu dumnezeiestile Taine. Si ragindu-se catre 
Domnul, a sezut intr-o luntrisoara mica, alinindu-se marea cu rugaciunile lui si a plutit in cealalta parte a 
marii. In doua zile ajungind la mal, a mers pe uscat, vrind sa ajunga la o casa de rugaciune ce era linga 
riul Viga, la care atunci se intimplase sa zaboveasca egumenul Natanail, care venise pentru cercetarea 
dreptcredinciosilor crestini. Si cind cuviosul mergea pe calea ce-i statea inainte, dupa dumnezeiasca 
rinduiala a intimpinat pe acel egumen Natanail, mergind cu dumnezeiestile Taine la un sat departat ca sa 
impartaseasca un bolnav. Si dupa obisnuita metanie intrebindu-se intre ei si cunoscindu-se cine sint, s-au 
bucurat unul de altul. Cuviosul s-a bucurat, ca a aflat ceea ce cauta, iar Natanail, egumenul, era bucuros 
ca s-a invrednicit a vedea cinstitele carantete si fa^a cea cu sfinta podoaba a Cuviosului Savatie de a carei 
imbunatatita via^a auzise. Si a grait fericitul Savatie catre Natanail: "Rogu-ma sfin|iei tale, parinte, ca 
pacatele mele sa le marturisesc ^ie, sa le iei de la mine, cu puterea ce ti s-a dat de la Dumnezeu si sa ma 
invrednicesti impartasirii Sfintelor Taine ale Preacuratului Trap si Singe al lui Hristos Stapinului meu, 
pentru ca de mul|i ani doresc cu dumnezeiasca hrana sa-mi hranesc sufletul meu. Deci, sa ma hranesti 
acum tu, sfinte parinte, caci Hristos Dumnezeul meu mi-a aratat a ta dragoste catre Dumnezeu, ca sa ma 
cura^esti de greselile pe care din tinere^e le-am facut, cu cuvintul, cu lucral si cu gindul, in toata via^a 
mea, pina in ziua de astazi". 

Raspuns-a Natanail: "Dumnezeu sa te ierte, frate". Si, tacind, si-a ridicat miinile in sus si cu multa mirare 
si cu lacrimi a zis: "O, cuvioase, de as avea eu pacatele tale, spre curafirea neingrijirii mele". Grait-a 
Sfintul Savatie catre Natanail: "De vreme ce s-a apropiat sfirsitul vietii mele, rogu-ma dar sfintiei tale ca 
neintirziat sa ma invrednicesti dumnezeiestii impartasiri". Zis-a lui egumenul: "Acum, domnul meu, 
Parinte Savatie, sa mergi la casa de rugaciune si sa ma astep|i acolo caci eu voi merge la acel bolnav si 
degraba ma voi intoarce la cuviosia ta, iar miine de diminea^a voi veni la tine". Grait-a Sfintul Savatie: 
"Nu intirzia, parinte, pina diminea^a, ca nu stiu daca voi mai avea suflare, iar despre cele ce se vor 
intimpla dupa aceasta, cum vom fi incredin|a|i?" Si aceasta o zicea sfintul, mai inainte spunind ducerea sa 
degraba catre Dumnezeu. 

Si facind dupa dorin^a lui, 1-a impartasit cu dumnezeiestile Taine ale lui Hristos, dupa savirsirea 
marturisirii; si dindu-i saratarea cea iubita pentru Hristos, i-a grait: "Rogu-te, robule a lui Dumnezeu, sa 
ma astep^i la Viga, linga casa de rugaciune"; si a fagaduit sfintul sa-1 astepte acolo pe egumen. Deci, acela 
s-a dus la bolnav, iar cuviosul la casa pomenita, intra care, dind mul^umita lui Dumnezeu pentru 
cistigarea impartasirii si pentru toate dararile si din destul ragindu-se, a intrat in chilia care era linga acea 
casa; si intr-insa inchizindu-se, isi gatea fericitul sau suflet, cum sa-1 dea in miinile lui Dumnezeu. 

Intr-acea vreme un negu^ator din cetatea Novgorodului, anume loan, mergind pe apa cu negu^atoria sa, a 
stat la acea casa de rugaciune, care se afla linga mal. Iesind din luntrea sa, s-a inchinat in biserica sfintelor 
icoane si, intrind in chilie, a aflat intr-insa pe Cuviosul Savatie si s-a binecuvintat de dinsul, iar sfintul 
binecuvintindu-1 1-a inva^at destul din dumnezeiasca Scriptura, pova^uindu-l la lucruri bune. Folosindu-se 
negu^atoral, voia sa dea sfintului din averea sa cele de trebuin^a, pentru ca era foarte bogat. Iar el nimic nu 
voia sa ia de la dinsul si zicea: "De voiesti sa faci milostenie, ai pe cei ce le trebuie, iar mie nu-mi trebuie 
nimic". II inva^a pe loan despre iubirea de saraci, despre milostivire si despre celelalte fapte bune. Iar 
barbatul acela s-a mihnit, caci nimic n-a luat de la dinsul stare^ul. Iar cuviosul, vrind sa-1 mingiie, i-a zis: 
"Fiule loan, sa te odihnesti aici pina diminea|a si vei vedea daral lui Dumnezeu si apoi fara de osteneala 
te vei duce in calea ta". Insa loan voia sa pluteasca de acolo si indata s-a facut cutremur si invaluire in riu 
si in mare; si s-a spaimintat loan vazind schimbarea cea neasteptata a vazduhului si tulburarea cea mare a 
apei si a ramas acolo. 

106 



A doua zi a mers loan la chilie, vrind sa ia binecuvintare de la Cuviosul Savatie si sa se duca in calea sa, 
de vreme ce invaluirea apei se schimbase intra alinare. §i batind cu ragaciune in usa, n-a primit raspuns. 
Deci, batind el a doua oara si a treia oara, s-a deschis usa si, intrind inauntra, a vazut pe sfint imbracat in 
mantie si cu culionul in cap. Apoi, apropiindu-se de el, zicea: "Iarta-ma, robule al lui Dumnezeu, ca am 
indraznit a veni la tine, avind dragoste si credin^a catre sfin|ia ta. Deci, ma rog cuviosiei tale sa-mi dai 
binecuvintare de cale, cu buna sporire sa calatoresc cu ale tale sfinte ragaciuni". Acestea zicindu-le loan, 
nu auzea glas nici ascultare; caci acum cinstitul si sfintul suflet al Cuviosului Savatie s-a dus catre 
Domnul si un frumos miros venea in chilie. Iar loan, vazind ca nimic nu-i raspunde cuviosul si parindu-i- 
se ca a adormit, s-a apropiat de dinsul, atingindu-1 cu mina, dar vazindu-1 sfirsit intra Domnul, s-a 
spaimintat si s-a umilit, varsind lacrimi fierbin^i din ochi. 

Intr-acea vreme egumenul Natanail, intorcindu-se de la eel bolnav, a venit; si vazind pe sfintul mort, a 
plins si a sarutat cinstitul lui trap, povestind negutatoralui despre faptele cuviosului. Unul spunea cum s-a 
invrednicit a-i da dumnezeiesile Taine placutului lui Dumnezeu; iar celalalt spunea cum s-a invrednicit a 
se indulci de folositoarele vorbe ale aceluia. Si cintind ragaciuni deasupra gropii, a ingropat cu cinste 
sfintul lui trap, dind farina ^arinii. Cuviosul Savatie s-a savirsit in 26 de zile ale lunii lui septembrie, zi in 
care si pomenirea lui se cinsteste, intra slava lui Dumnezeu Celui in Treime slavit, a Tatalui, a Fiului si a 
Sfintului Duh, Caraia se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin. 



Viaja Cuviosului Zosima, egumenul Solovetului 

(17 aprilie) 

Dupa un an de la moartea Cuviosului Savatie, Dumnezeu, vrind sa ridice si sa preamareasca locul in care 
placutul Lui s-a ostenit in insula Solovetului si sa ridice locas preaslavit si mare, in pustia aceea pentra 
multime de monahi, a rinduit in acel loc un barbat imbunata^it, asemenea celui dintii iubitor de pustie si 
nevoitor, pe Cuviosul Parinte Zosima. Si era cuviosul din stapinirea marelui Novgorod, din satul eel mare 
ce se numea Tolvuia, de la lacul Onega. Parin^ii lui se numeau Gavriil si Varvara, de credin^a crestina, 
petrecind in dreapta credin^a in care s-au nascut. Ei au crescut copilul in inva^atura car^ii si 1-au pova^uit 
in bunul obicei, fiind smerit si blind, rusinindu-se de obiceiurile tineresti. Crescind cu trupul si cu duhul, 
se straduia ca din dumnezeiestile car|i sa-si cistige margaritarul in^elegerii. §i, cistigindu-1, in^elegea cele 
placute lui Dumnezeu si cunostea boga^ia cuvintarii Lui. Copilul eel in^elept a iubit fecioria si s-a lepadat 
de nunta cu hotarire tare, fugind de cei ce voiau sa-1 impiedice de la placerea de Dumnezeu, ascultind pe 
apostolul care zice: Cel neinsurat se ingrijeste cum sa placa Domnului; iar eel insurat se ingrijeste de 
cele ale lumii, cum sa placa femeii. Deci, ca sa placa lui Dumnezeu, s-a lepadat de placerile trapesti si le- 
a supus infrinarii. 

Fiind silit de parin|ii sai spre nunta, s-a mihnit si, iesind din casa parinteasca, s-a lepadat de lume si a luat 
imbracaminte si via|a monahiceasca. Apoi s-a salasluit la un loc linistit, aproape de casa, ca un sihastru, 
indeletnicindu-se cu ragaciuni, cu post si alte osteneli cuviincioase unei vie|i ca aceasta, incepind a sluji 
Domnului, dorind sa aiba pova^uitor. Pentra ca el nu se mul^umea sa se inve^e via^a cea imbunata|ita si 
monahicestile nevoin^e din citirea car^ilor, ci avea trebuin^a de un pova^uitor iscusit, care sa poata a-i 
arata cu lucral, ceea ce se cuvine tinarului celui osirdnic sa deprinda la fapta buna. Pe linga aceasta si 
vie|uirea cu ceilal^i o socotea piedica, gindind sa se departeze cu totul de cele lumesti si sa se duca in 
locuri pustii, potrivite pentra petrecerea monahiceasca, pentra ca focul dumnezeiestii iubiri se aprinsese in 
inima lui si spre desavirsirea duhovniceasca il indemna. 

Dorind sa zideasca o manastire undeva, nu numai pentra dinsul, ci si pentra al^ii care ar voi sa se faca 
monahi, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate un loc si inlesnire pentra cele planuite. §i, dupa rinduiala lui 
Dumnezeu, a aflat un monah anume Ghermano, barbat imbunata^it, care mai inainte a vie^uit cu Cuviosul 
Savatie in insula Solove^ului. Acela a povestit fericitului Zosima cu de-a-manuntul toate cele despre 
Cuviosul Savatie si i-a spus si despre insula aceea, cum ca este departata de locasurile mirenesti, dar 

107 



potrivita pentru salasluirea monahilor, avind paduri, dumbravi si lacuri indestulate de peste. Iar Fericitul 
Zosima, auzind acestea de la batrinul Ghermano, s-a bucurat cu duhul si a dorit sa fie viefuitor al insulei 
aceleia si mostenitor al Cuviosului Savatie, rugind cu dinadinsul pe Ghermano sa-1 duca la insula aceea si 
sa-1 pova^uiasca la via^a pustniceasca. In acel timp, parinfii lui Zosima dindu-si fireasca datorie a mortii, 
el i-a ingropat si averile lor impar|indu-le, indata a plecat impreuna cu Ghermano spre insula Solove^ului 
si cu ajutorul Domnului, plutind fara primejdie, au ajuns acolo. Si gasind locul unde plutitorii au odihna si 
alinare, aproape de lacul ce avea apa dulce, s-au adapostit acolo. Pufin mai departe de mal si-au pus coliba 
lor, apoi intr-insa au facut priveghere toata noaptea, cintind psalmii lui David si rugindu-se lui Hristos 
Dumnezeu si Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, ca sa trimita ajutor de sus, spre inceperea 
salasluirii lor in acea insula a marii. 

Fiind vremea Utreniei, a iesit Cuviosul Zosima din coliba si a vazut o raza de lumina, stralucind pe el si in 
tot locul acela. Si s-a spaimintat foarte mult cuviosul, vazind acea stralucire de lumina neobisnuita si 
ridicindu-si ochii spre rasarit, a vazut o biserica in vazduh, aratindu-se lui mare si frumoasa. Deoarece nu 
se obisnuise cu niste descoperiri ca acestea, nu cuteza sa priveasca mult la acea biserica si indata s-a 
intors in coliba. Iar Ghermano, vazindu-1 schimbat la fa^a a in^eles ca a vazut ceva nou si 1-a intrebat, 
zicindu-i: "Pentru ce, o, iubitule, te-ai schimbat asa la fa^a? De ce te-ai infricosat? Ai vazut oare ceva nou 
si neobisnuit?" Cuviosul Zosima i-a raspuns ca a vazut stralucirea cea negraita de sus, luminarea locului 
si o biserica necunoscuta in vazduh. Deci, Ghermano, socotind in minte puterea acelei vedenii, si-a adus 
aminte de izgonirea mirenilor din insula aceea, care a fost in vremea Parintelui Savatie si de proorocia 
viefii celei monahicesti si a grait catre Zosima: "Sa nu te spaimintezi, o, iubite, ci sa iei aminte, pentru ca 
prin tine, precum socotesc, Domnul voieste sa adune aici, mulfime de monahi". 

Apoi i-a spus lui despre cele ce se intimplasera femeii pescarului, care din zavistia oamenilor venise acolo 
din Corila, impreuna cu barbatul sau, ca sa stapineasca insula aceea. Apoi i-a spus cum au batut-o doi 
tineri luminosi, facindu-i mulfime de rane si zicindu-i: "Nu aveti loc in insula aceasta; plecafi de aici, ca 
spre salasluirea monahilor a pregatit Domnul locul acesta". Iar robul lui Dumnezeu, Zosima, s-a umplut 
de mare bucurie duhovniceasca din acele cuvinte ale stare^ului sau Ghermano si s-a pornit spre mai mare 
rivna la zidirea manastirii in acel loc. Astfel s-au rugat amindoi la Dumnezeu, ca sa le fie ajutator la lucrul 
lor si ceea ce au inceput sa aduca la indeplinire. Si asa, apucindu-se, au inceput lucrul, taind lemne de 
zidire, au facut chilii, au ingradit ograda si se straduiau cu indoita osteneala trupeasca si duhovniceasca; 
cu trupul ostenindu-se la zidirea manastirii, iar cu duhul luptind impotriva diavolilor, inarmindu-se cu 
rugaciunea si cu postul, iar hrana aveau din sudoarea fe^ei lor, lucrind pamintul cu sapa si semanind 
semin^e; iar Dumnezeu intarea pe robii Sai, privind de sus spre dinsii cu milostivire si ajutindu-i in toate 
lucrarile lor. 

Trecind citava vreme, fericitul Ghermano a trebuit sa se duca in partea cealalta de mare pentru o nevoie, 
unde zabovind citeva zile, cind a voit sa se intoarca in insula, n-a putut pentru ca, fiind toamna, timpul 
incepuse a se raci, erau zapezi si vifore mari, marea se invaluia cu valuri neimblinzite, ghea^a plutea pe 
mare si nici un fel de corabie nu putea sa inoate pe luciul acela, spre insula Solove|ului. De aceea stare|ul 
Ghermano a iernat pe malul acela pina in primavara, iar fericitul Zosima a ramas singur in insula. Deci, 
intii se mihnea cu cugetul pentru stare^ul Ghermano, apoi si-a aruncat grija spre Dumnezeu, graind ca 
David: Spre Tine sint aruncat din pintecele maicii mele, Dumnezeul meu e§ti Tu, nu Te departa de la 
mine. Si iarasi: Intru Tine m-am intdrit din pintecele maicii mele, Tu e$ti acoperitorul meu. Si a inceput a 
se nevoi mai mult, adaugind osteneli peste osteneli, petrecind in neincetata rugaciune si postire. 

Iar diavolii, neputind sa vada o via^a imbunatatita ca aceea a lui, nici suferind sa fie batjocoriti de dinsul, 
au ridicat asupra lui multe uneltiri. Uneori il aruncau in trindavie, alteori ii naluceau diferite spaime, 
facindu-i oarecare necazuri, ca sa infricoseze pe ostasul lui Hristos eel neinfricat si sa clatine pe eel 
neclatinat. Uneori se inchipuiau in flare salbatice si in serpi, se repezeau asupra lui cu asprime, in taria 
puterii lor, ca si cum ar fi vrut sa-1 rupa si sa-1 inghita. 

Dar robul lui Dumnezeu se impotrivea lor cu semnul Crucii si cu rugaciunea si ii batjocorea, zicindu-le: 
"O, neputincioasa putere a vrajmasului! De ati luat asupra mea putere de la Dumnezeu, apoi faceti ceea ce 

108 



voifi; iar de nu, de ce va ostenui in desert?" Si cinta din psalmii lui David: Umblind m-au inconjurat si in 
numele Domnului i-am infrint pe ei. Si iarasi: Sa invie Dumnezeu si sa se risipeascd vrdjmasii Lui. Si 
adauga rugaciunea catre Dumnezeu cu umilin^a, graind: "Dumnezeule vesnic, Imparate Cel fara de 
inceput, Facatorule si Stapine, Tu esti Imparatul celor ce impara^esc si Domnul celor ce domnesc; Tu esti 
Mintuitorul sufletelor si Izbavitorul celor ce cred in Tine; Tu esti nadejdea celor ce se ostenesc si 
asteptarea celor ce sint departe pe mare; Tu esti pova|uitorul robilor Tai, Tu esti iubitorul a tot binele, Tu 
esti Mingiietorul celor ce pling, Tu esti bucuria sfin|ilor, Tu esti via^a cea vesnica, lumina cea neapusa si 
izvorul sfin^eniei; Tu esti slava lui Dumnezeu Tatal si implinirea Sfintului Duh; Tu esti Cel ce sezi de-a 
dreapta Tatalui si stapinesti in veci. Deci, pe Tine Te rog eu robul Tau, cazind cu smerenie la Tine, 
asculta-mi rugaciunea mea in ceasul acesta, Preasfinte Imparate si Preabunule Doamne, sa nu-^i intorci 
fa^a de la rugaciunea mea, ci ma izbaveste din gura pierzatorului balaur, care casca gura asupra mea si 
vrea sa ma inghita. Pazeste-ma de amagirea diavoleasca, ca prin puterea sfin|ilor Tai ingeri, ingradindu- 
ma si scutindu-ma, sa scap din din^ii lui si sa cistig mintuire de la Tine Stapine al meu, in Care cred si 
spre Care nadajduiesc si Te slavesc impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh in veci". 

Astfel rugindu-se cuviosul, izgonea de la el navalirile vrajmasului si diavolii se risipeau de semnul Crucii 
si de rugaciunea lui, ca praful de vint; iar el raminea fara vatamare cintind si laudind pe Dumnezeu. S-a 
mai intimplat inca sfintului si alta ispitire in aceeasi vreme. Fiind iarna mare, se sfirsea hrana ce era 
adunata de o vara si se indoia cu gindul, cu ce se va hrani pina vara; pentru ca ii faceau necaz vrajmasii 
cei nevazu^i, de foametea ce il astepta si il infricosau cu moartea cea fara de vreme. Iar cuviosul socotind 
in sine si-a adus aminte de ceea ce s-a zis de Domnul in Evanghelie: Sa nu va ingrijifi de ce vefi minca, 
sau sa nu va ingrijifi de ziua de miine, ci sa cdutafi mai intii Imparafia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si 
acestea toate vi se vor adauga; pentru ca stie Tatal vostru Cel ceresc de ce avefi trebuinld". Deci, toata 
grija, punind-o spre Dumnezeu, Purtatorul de grija a toate, se mingiia cu cuvintele psalmistului: Aruncd 
spre Domnul grija ta si El te va hrani. 

Astfel mingiindu-se el, izgonea indoiala ce se aducea de la vrajmas. Iar Dumnezeu, nelasind pe placutul 
Sau cel ce nadajduia spre Dinsul, a trimis la el doi barba^i necunoscuti, avind o cosni^a cu ei, precum este 
obiceiul oamenilor, care vie|uiesc pe linga mare, de a avea sarcini in calatoriile cele de iarna plina de 
piine, faina si unt si au dat-o cuviosului, zicindu-i: "Parinte, de voiesti, po|i sa iei din sarcina aceasta sa 
maninci, iar noi vom veni la tine, cind ne va porunci Domnul". Zicindu-i aceasta, s-au dus indata si 
cuviosul nu s-a grabit sa-i intrebe de unde sint, iar ei n-au mai adaos a se arata sfintului. Apoi multa 
vreme fericitul Zosima, asteptind pe barba^ii aceia, dupa ce a vazut ca nu se mai intorc, a cunoscut ca 
aceea este o cercetare dumnezeiasca; si mul|umea Domnului pentru milostiva Lui purtare de grija pentru 
dinsul si pentru darul cel nespus. 

Trecind iarna, stare^ul Ghermano a venit, aducind cu sine pe un om din mireni, anume Marcu, cu 
mestesugul pescar si cu hrana destula pentru multa vreme, inca si mreji pentru vinatul pestelui. Si nu dupa 
multa vreme, Marcu a primit rinduiala monahiceasca, apoi si al^i mul^i, dorind mintuirea lor, au inceput a 
veni la ei, a vie|ui impreuna, zidindu-si chilii si cistigindu-si hrana lor prin osteneala miinilor. Deci, 
sirguindu-se Cuviosul Zosima, a zidit o biserica mica in numele Domnului nostru Iisus Hristos, spre 
pomenirea Schimbarii la Fa^a, celei cu dumnezeiasca cuviin^a, in acel loc unde i s-a facut vedenia 
Bisericii, ce s-a aratat cu stralucire de lumina negraita; apoi a facut linga biserica si o trapeza mica si a 
inceput via^a de obste. Si a trimis pe unul din fra|i la marea cetate Novgorod, la arhiereul Iona, sa ceara 
binecuvintare pentru sfin^irea bisericii si sa le dea egumen manastirii lor celei pustnicesti. Iar arhiereul le- 
a trimis degraba binecuvintare si pe un ieromonah Pavel, ca sa le fie egumen. Si s-a bucurat Cuviosul 
Zosima, ca si fericitul Ghermano si to|i fra^ii, de binecuvintarea arhiereasca si de egumen. Dupa aceea au 
sfin|it biserica si manastirea spre slava lui Dumnezeu si astfel s-a inceput preacinstitul si preamaritul locas 
al Solovetului. Insa nu dupa multa vreme egumenul Pavel, nesuferind osteneala pustiei, s-a intors in 
cetate. Dupa el a fost alt egumen, anume Teodosie, dar si acela s-a dus, si s-au sfatuit fra^ii cu cuviosul, ca 
sa nu-si ia egumen din alte manastiri, ci sa-si aleaga din cei ce sint intre dinsii. 

Apoi si un alt sfat au adaugat fra^ii, ca pe insusi Cuviosul Zosima sa-1 aleaga la proestosie, care lucru 1-au 
si facut. Pentru ca mergind inainte unul din fra^i la marele Novgorod, a rugat pe arhiereu, ca prin scrisoare 

109 



sa cheme pe parintele lor si sa-1 hirotoneasca preot si egumen, chiar nevrind. Si a facut asa arhiereul, 
trimitind o scrisoare cuviosului, prin care 1-a chemat la sine si 1-a silit sa primeasca preo^ia si egumenia si 
dindu-i pentru cale destule, 1-a liberat cu cinste. Asemenea si mul^i din ceta^eni au dat multe cuviosului, 
pentru trebuin|a manastireasca: vase si vesminte, argint si piine indestulata. Si a venit cuviosul in locasul 
sau stralucind cu cinstea preo|iei si cu dregatoria egumeniei si a fost intimpinat cu cinste, to|i veselindu-se 
de parintele lor. Iar cind cuviosul a inceput a sluji cea dintii Sfinta Liturghie in locasul sau, s-a facut 
asupra lui o dumnezeiasca minune, de to^i vazuta; pentru ca fa^a lui s-a luminat cu darul SfTntului Duh, ca 
o fa|a de inger si s-a umplut biserica de o buna mireasma mare, care era incredin^ata marturie a vredniciei 
lui, caci cu vrednicie a luat cinstea preotiei si to^i s-au bucurat mult de un pastor ca acesta al lor plin de 
darul lui Dumnezeu si au preamarit pe Hristos. 

S-au intimplat atunci niste negu^atori si cuviosul le-a dat prescura de la slujirea Liturghiei; iar ei prin 
nebagare de seama au pierdut-o si un frate anume Macarie, a vazut un ciine, muscind cu gura si 
apropiindu-se, nimic n-a aflat, decit numai prescura aceea; si aducind-o la Cuviosul Zosima, i-a spus ce 
vazuse si se minunau cei ce au auzit. Dupa aceasta Cuviosul Zosima, vazind ca din zi in zi se inmultesc 
fra^ii, incit acum nu mai incapea biserica pe cei ce se adunau la obisnuita cintare, s-a sirguit sa zideasca o 
biserica mai mare, ca sa poata to^i sa incapa la soborniceasca pravila a bisericii; apoi a facut si chilii multe 
si a largit manastirea. 

Iar dupa crjiva ani si-a adus aminte de Cuviosul Savatie, care s-a nevoit mult in ostenelile monahicesti in 
acea insula si i-a fost jale de el; caci cinstitele lui moaste se odihnesc aiurea, unde a raposat, linga riul 
Viga. Deci, s-a sfatuit cu fra|ii sa aduca moastele Cuviosului Savatie de la Viga la dinsii unde a petrecut 
mul^i ani via^a pustniceasca. El inca sfatuindu-se despre aceasta, i-a venit o scrisoare din locasul 
Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, de la Iezerul Alb, adusa de un monah al manastirii Cuviosului 
Chiril si trimisa la Cuviosul Zosima. In ea era scris astfel: 

"Dar si mila de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos, iubitule intru Hristos, 
duhovnicescule pova^uitor, de Dumnezeu iubite egumene Zosima; cu to|i fra^ii intru Hristos sa te bucuri! 
Am auzit de la cei ce vin din parole voastre la noi, despre ostrovul Solovetului, ca pentru greutatea marii, 
era nelocuit de oameni mul^i ani, aproape de cind a inceput a straluci soarele pe cer. Iar acum auzim ca in 
ostrovul acela, cu dumnezeiasca voie si cu mijlocirea Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu sirguin|a 
pentru Dumnezeu, a iubirii voastre de osteneala, s-a facut vie^uire monahilor si s-a facut manastire 
cinstitei Schimbari la Fa^a a Domnului Dumnezeu si Mintuitorului nostru Iisus Hristos; unde s-au adunat 
mul^ime de fra^i si toate s-au rinduit cu rugaciunile Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Insa numai de un 
bine va lipsi|i, ca anume Cuviosul Savatie este uitat de voi, el care mai inainte de a voastra iubire de 
osteneala a vie^uit in acel loc dupa Dumnezeu si si-a sfirsit via^a sa in postiri si in osteneli. El in 
cuvioasele sale fapte era desavirsit, ca si cuviosii paring cei de demult; si astfel el, cu tot sufletul iubind 
pe Hristos, s-a lepadat de lume si a cistigat fericitul sfirsit, bucurindu-se. Pentru ca unii din fra^ii din 
manastirea noastra, care au fost la Novgorod, au auzit povestirea unui barbat iubitor de Dumnezeu, anume 
loan, care facea negot- Acesta plutind pe mare, a fost la riul Viga, unde s-a invrednicit a vedea viu pe 
Cuviosul Savatie si a auzit de la dinsul inva^atura duhovniceasca. Apoi mutindu-se cu sufletul la 
Dumnezeu, a ingropat cinstitul trup al aceluia, cintindu-i cele de deasupra gropii impreuna cu egumenul 
Natanail. 

§i a spus acel loan fra^ilor nostri, cum s-a facut pe mare o minune si cum pe Teodor, fratele lui, de furtuna 
si de inecare 1-a pazit Dumnezeu, cu rugaciunile Cuviosului Savatie; si altele, precum am auzit. Apoi se 
facusera semne si minuni la mormintul lui, pentru ca a placut lui Dumnezeu si noi sintem martori ai vie^ii 
lui imbunata^ite. Caci acest fericit parinte a vie^uit mul^i ani cu noi, in casa Preacuratei Nascatoare de 
Dumnezeu, in manastirea lui Chiril. Pentru aceasta scriem acum sfin^iei voastre, dindu-va sfat 
duhovnicesc, sa nu va lipshi de un dar ca acesta, ci sa aduce^i cit mai repede la voi, pe acest cuvios si 
fericit Savatie. Ca unde s-a ostenit muhl ani, acolo sa fie puse si cinstitele lui moaste. Fhi sanatosi in Iisus 
Hristos, Via^a cea vesnica si va ruga|i pentru noi ca niste iubitori de Dumnezeu, ca sa ne scape Domnul, 
cu rugaciunile Cuviosului Savatie, de toate rauta^ile ce navalesc asupra noastra". 

110 



O scrisoare ca aceasta luind-o si citind-o fericitul Zosima, egumenul Solove^ului, s-a veselit cu duhul, si 
cu toti fra|ii au grait intr-un glas: "Nu este aceasta de la oameni, ci de la Dumnezeu". Si indata, pregatind 
o corabie, s-a dus Cuviosul Zosima cu multime de frati in partea cealalta, suflindu-le vintul spre ajutor si 
ajungind la casa de rugaciune, care era pe malul riului Viga, au sapat mormintul Cuviosului Savatie si s-a 
umplut vazduhul de mireasma placuta. Iar cind au descoperit racla, au vazut pe placutul lui Dumnezeu si 
1-au dus in corabie cu cintari de psalmi. Apoi vintul suflind cu buna sporire, au calatorit bine si au ajuns 
degraba la locasul lor, bucurindu-se si multumind lui Hristos de cistigarea acestei comori duhovnicesti, 
adica de moastele Sfintului Savatie Cuviosul. Apoi le-au pus in pamint dupa Altar, linga biserica 
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, a cinstitei ei adormiri si, zidind bolni|a, a pus sfinte icoane, si citi 
bolnavi alergau cu credin^a, cistigau tamaduiri de la mormintul Cuviosului Savatie, prin sfintele lui 
rugaciuni. 

Fericitul Zosima, mergind in toate noptile in bolnrfa aceea, se ruga si facea multe inchinaciuni, pina la 
cintarea Utreniei. Iar mai sus pomenitul negustor loan, care slujise odata ingroparii Sfintului Savatie, 
avind mare dragoste si credin|a catre dinsul, cu fratele sau Teodor, eel izbavit de la inec, au zugravit 
chipul Cuviosului Savatie si, aducindu-1 in manastirea Solovetului, 1-au dat egumenului Zosima cu multe 
lucruri trebuincioase locasului. Iar egumenul, primind cu dragoste cinstitul chip al lui Savatie si 
sarutindu-1, 1-a pus deasupra mormintului si graia catre chipul cuviosului ca si catre un om viu: "O, robul 
lui Dumnezeu, desi ti-ai sfirsit vremelnica ta via^a cu trupul, dar cu duhul sa nu te departezi de la noi, ci 
sa ne duci de mina la Hristos Dumnezeu, pova^uindu-ne sa calatorim dupa poruncile Domnului, sa ne 
purtam crucea noastra si sa urmam Stapinului nostru. Tu, cuvioase, avind indrazneala catre Hristos si 
catre Preacurata Maica a lui Dumnezeu, fii rugator si mijlocitor pentru noi nevrednicii, cei ce vie^uim in 
acest sfint locas, al carui incepator tu esti; fii aparator si ajutator acestei cete de Dumnezeu adunata, ca 
vie|uind in locul acesta, pazindu-ne prin rugaciunile tale, sa petrecem nevatamafi de diavoli si de oameni, 
slavind pe Sfinta Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh". 

Inflorind locasul Solovetului, cu darul lui Dumnezeu, din zi in zi inmultindu-se si infrumuse^indu-se cu 
monahii cei imbunatatiti si cu alesele stradanii ale Cuviosului Zosima, diavolul, uritorul binelui, se 
aprindea de zavistie si neputind sa faca ceva - deoarece era izgonit si rusinat de fericitul Zosima si de 
ceilalti buni nevoitori -, a indemnat pe niste oameni rai sa faca suparare sfintului locas, ca sa necajeasca 
pe incepatorul lui si pe frati. Deci, prin indemnarea diavoleasca au inceput a veni in insula Solove^ului 
multi din locuitorii boieresti si din slujitorii dregatorilor si mostenitorii pamintului Corila, care pescuiau 
peste din lacuri; iar pentru trebuin^a manastirii nu lasau sa se vineze nicidecum; zicind ca ei sint 
mostenitori si stapinitori ai insulei aceleia. Iar pe Cuviosul Zosima si pe toti monahii ii defaimau cu 
necinste si cu cuvinte ocaritoare, le faceau multe suparari, se laudau ca vor risipi manastirea si pe monahi 
ii vor izgoni de acolo. Deci, a fost nevoit cuviosul sa mearga la marele Novgorod, la arhiepiscopul Teofil, 
sa ceara ajutor si aparare si luind pe unii din ucenicii sai, s-a dus. Ajungind la cetate si inchinindu-se 
arhiepiscopului, i-a pus inainte rugamintea sa pentru locasul eel tulburat de oamenii mireni. 

Arhiepiscopul i-a grait: "Eu, parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu sint gata sa dau ajutor manastirii tale, dar 
mai intii este trebuin^a sa spui despre aceasta boierilor celor mai mari care stapinesc cetatea si dupa 
sfatuirea lor sa va dau ajutor". Apoi Cuviosul Zosima s-a dus la boieri cu rugaminte si umblind prin 
casele lor, cerea mila, ca sa nu lase a se risipi manastirea lor si locul eel sfintit al lui Dumnezeu sa nu-1 
dea in stapinirea oamenilor mireni. Si toti boierii care stapineau cetatea au fagaduit sa ajute manastirii lui. 
Apoi s-a dus la o jupineasa vaduva, anume Marta, care era una din jupinesele cele mari ale cetatii aceleia, 
voind s-o roage pentru locasul sau, deoarece satenii si robii ei se duceau adeseori la insula Solove^ului si 
faceau multe necazuri manastirii. 

Ea, auzind de la robi venirea lui, a poruncit sa izgoneasca pe sfint cu necinste de la casa sa. Iar robul lui 
Dumnezeu a primit cu rabdare acea necinstita izgonire, iar catre ucenicii sai a grait: "Sa stiti ca vor veni 
zile, in care vie^uitorii acestei case nu vor mai face urme cu pasii prin casa aceasta, caci se vor inchide 
usile acestei case si nu se vor mai deschide si curtea aceasta va ramine pustie". Zicind aceasta, a tacut si s- 
au implinit toate acelea la vremea lor, precum le-a proorocit cuviosul. 

Ill 



Dupa aceasta arhiepiscopul, chemind pe boieri la dinsul, le-a spus despre supararile ce se faceau de 
locuitori Fericitului Zosima si locasului lui, iar boierii to^i intr-un glas au voit sa ajute cuviosului. Au 
daruit toata insula locasului lui, i-au dat scrisoare pentru stapinirea ei si au pus pe scrisoare opt pece^i de 
plumb. Cea dintii a arhiepiscopului, a doua a voievodului, a treia a polcovnicului, apoi cinci peceji cu 
cinci margini ale ceta|ii. §i a daruit pe cuvios cu multe din cele trebuitoare: cu vase bisericesti, cu 
vesminte preo^esti, cu aur si cu argint pentru trebuin^a manastirii, cu multime de piine si a fagaduit ca de 
atunci inainte sa ajute manastirea lui la toate. Auzind acestea toate jupineasa Marta cea mai sus zisa si 
instiin^indu-se inca si de imbunata|ita via^a a Fericitului Zosima de la mul|i barba^i vrednici de credin^a, 
ca este adevarat rob al lui Dumnezeu, s-a cait ca a mihnit pe cuvios si, trimi^ind rugaminte, 1-a chemat la 
masa la dinsa. Iar el, fiind fara rautate, s-a dus la masa ei. 

Intrind in casa ei, a binecuvintat pe jupineasa, impreuna cu fiii si cu fiicele sale si 1-a pus pe el la mijlocul 
ospa^ului si to|i mincau, beau si se veseleau. Iar cuviosul sezind cu smerenie si cu blinde^e, tacea, gustind 
pu^ina hrana dupa obiceiul sau. Iarasi privind la cei ce sedeau, s-a mirat, apoi plecind capul in jos nu zicea 
nimic, pentru ca a vazut o minunata vedenie. §i iarasi privind, a doua si a treia oara, a vazut aceeasi 
vedenie. Caci vedea sase barba^i din cei mai mari fara capete, care sedeau la ospa^ul acela; si se mira 
robul lui Dumnezeu de ceea ce vedea, cum acei oameni sed si se ospateaza, iar capete nu au. §i intelegind 
ceea ce era sa fie, a clatinat cu capul, a suspinat si a lacrimat si apoi n-a mai gustat nimic din cele ce se 
puneau la masa, desi era silit cu poftiri. 

Dupa masa, jupineasa Marta, cerindu-si iertare de la cuviosul pentru mihnirea facuta lui de catre dinsa, a 
dat manastirii lui un sat, linga riul Suma la liman. §i iesind cuviosul din casa ei, Daniil, ucenicul lui, 
avind indraznire catre dinsul, il intreba cu osirdnica rugaminte pentru ce in vremea mesei privind de trei 
ori catre cei ce sedeau, a clatinat cu capul si, suspinind, a plins si n-a mai gustat nimic din bucatele cele 
puse inainte. §i a grait cuviosul ucenicului: "Fiule, ai ingreunat ca si Elisei pe Hie, insa nu voi ascunde 
judeca^ile lui Dumnezeu cele negraite, care au a se implini la vremea lor; dar sa pazesti taina aceasta, pina 
ce va fi implinirea dumnezeiestilor porunci. Eu am vazut sase barba|i, din cei mai mari boieri ai ceta^ii, 
sezind la ospa^ fara capete si, vazind aceea, m-am mirat mult cu spaima si nu puteam nici mincare, nici 
bautura sa due la gura mea de vedenia cea de spaima si socotesc ca acestor barba^i li se vor taia capetele 
degraba. Insa te fereste, o fiule, ca sa nu spui nimanui, despre ceea ce auzi de la mine". 

Dupa aceasta cuviosul s-a intors la locasul sau cu scrisoarea cea intaritoare si cu multe daruiri de la 
iubitorii de Dumnezeu. §i trecind nu multa vreme, s-a facut instiin|are, ca marele voievod loan 
Vasilievici, singur stapinitor a toata Rusia, venind cu mare putere la marele Novgorod, a pedepsit cu 
moarte pe unii din boierii ceta^ii, ca si ceilahi sa aiba frica. In acel timp s-au taiat capetele celor sase 
barbati, pe care cuviosul i-a vazut sezind la masa fara capete, in casa jupinesei Marta; ba inca si jupineasa 
Marta din porunca marelui voievod, a fost trimisa cu fiii sai in surghiun in eel mai de jos Novgorod. Iar 
averea ei a fost jefuita si a ramas pustie dupa proorocirea Cuviosului Zosima, cum a proorocit in ceasul 
acela, cind a fost izgonit cu necinste din casa acelei jupinese. 

Dupa toate acestea, cuviosul vie|uind multi ani si ispravindu-si toata fapta buna, i s-a apropiat vremea 
fericitului sau sfirsit, pentru ca era plin de zile si de osteneli placute lui Dumnezeu. Pregatindu-si lui mai 
devreme mormint, si cautind spre dinsul, plingea totdeauna, avindu-si moartea sa intru pomenire si 
gatindu-se mai inainte de iesire. Apoi, simtindu-si plecarea sa la Dumnezeu, imbolnavindu-se cu trupul si 
slabind de batrine^e si de osteneli multe, a chemat fra^ii si a grait catre dinsii: "Fra|ilor si fiilor, iata, ma 
due din aceasta vremelnica via^a, iar pe voi va dau milostivului Dumnezeu si Preacuratei Nascatoare de 
Dumnezeu. Deci, spune^i pe cine dori^i sa ave^i dupa Dumnezeu egumen in locul meu". Iar fra^ii to^i cu 
lacrimi au strigat ca si cu o gura, zicind: "Am voi, parinte si pastorule al nostru, ca to^i cu tine sa ne 
ingropam, dar nu este aceasta in puterea noastra, pentru ca una este judecata omeneasca si alta a lui 
Dumnezeu. Iar Stapinul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Cei ce ^i-a vestit ducerea ta la vesnicele 
locasuri, Acela poate sa ne dea prin tine pova^uitor, pe care El il stie, ca sa poata a ne indrepta spre 
mintuire; iar binecuvintarea si rugaciunile cuviosiei tale sa se odihneasca peste noi, ca tu esti, dupa 
Dumnezeu, parintele nostru si precum ai avut grija de smerenia noastra in via^a aceasta, asa ne rugam \ie, 
ca si dupa ducerea ta catre Dumnezeu, sa nu ne lasi sarmani". 

112 



Acestea zicindu-le fratii, au incetat de a mai vorbi, dar n-au incetat din plingerea si din tinguirea cea 
multa. Iar cuviosul iarasi a grait catre dinsii: "Fiilor, v-am mai spus ca va dau in miinile Domnului si ale 
Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, iar pentru egumen, deoarece v-ati pus nadejdea catre Dumnezeu, 
spre Preacurata Maica lui Dumnezeu si spre a mea smerenie, sa va fie voua Arsenie egumen, ca unul ce 
este barbat vrednic pentru chivernisirea manastirii si a fratilor". Deci, cuviosul a incredin^at egumenia lui 
Arsenie, barbatul eel imbunatatit si iscusit. Si a grait catre Arsenie: "lata, frate, te pun pe tine dupa 
Dumnezeu rinduitor si ocirmuitor sfintului locasului acestuia si tuturor fra|ilor aduna|i pentru dragostea 
lui Dumnezeu. 

Deci, pazeste ca sa nu ramina nepazite ceva din manasti-restile rinduieli; cele alcatuite din apostolestile 
inva^aturi si din predaniile Sfintilor Paring, cele pentru soborniceasca cintare bisericeasca si pentru 
rinduiala trapezei, precum si pentru toata rinduiala si obiceiul manastiresc, eel asezat prin a noastra 
smerenie dupa Dumnezeu; pe toate intregi si neschimbate sa le pazesti. Iar Domnul sa indrepteze pasii 
vostri spre lucrarea poruncilor Lui, pentru rugaciunile Preacuratei Stapinei noastre Fecioare de Dumnezeu 
Nascatoare si ale tuturor sfintilor si cu rugaciunile placutului sau, Cuviosului Savatie. Domnul nostru 
Iisus Hristos sa va pazeasca de toate bintuielile vrajmasului si intru dumnezeiasca dragoste sa va 
intareasca. Iar eu, desi ma despart de voi cu trupul, dindu-mi datoria firii celei muritoare, dar cu duhul voi 
fi nedepartat de voi. Si aceasta sa va fie voua in stire: de voi afla dar inaintea lui Dumnezeu, dupa a mea 
ducere, locasul se va inmulti si mai mult si se vor aduna multime de fra|i pentru dragostea lui Hristos si se 
va umple locul acesta de indestulare duhovniceasca si intru trebuin^ele trupesti scadere nu va fi". 

Aceasta zicind-o cuviosul catre frati si invatindu-i, i-a sarutat cu sarutare duhovniceasca pe fiecare si, 
dind tuturor binecuvin-tare, si-a ridicat miinile si s-a rugat pentru locas si pentru toata turma sa cea 
duhovniceasca, precum si pentru dinsul. Apoi insemnindu-se cu Sfinta Cruce, a zis: "Pace voua". Si iarasi 
ridicindu-si ochii catre Dumnezeu a grait: "Stapine, Iubitorule de oameni, invredniceste-ma ca sa stau de- 
a dreapta Ta, cind vei veni intru slava sa judeci viii si mortii si sa rasplatesti fiecaruia dupa lucrurile lui". 

Acestea graindu-le, s-a culcat si si-a dat sfintul sau suflet in miinile Domnului, pe Care L-a iubit si Caruia 
din tinere^e I-a slujit cu cuviosie si dreptate. Cuviosul Parintele nostru Zosima, a murit in anul de la 
facerea lumii 6986, iar de la intruparea lui Dumnezeu Cuvintul, in anul 1478, in 17 zile ale lunii Aprilie. 
§i plingeau dupa dinsul fratii cu multe tinguiri. §i cintind cele trebuincioase ingroparii, 1-au pus in 
mormintul pe care l-a sapat cu miinile sale, fiind inca viu, dupa altarul bisericii Schimbarii la Fa^a a 
Domnului. Dupa aceea, si gropni^a deasupra moastelor cuviosului au zidit si icoane sfinte ale lui Hristos 
si ale Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu au pus intr-insa. Apoi, venind fratii cu luminari, se rugau 
acolo. §i se faceau si minuni la mormintul cuviosului si tamaduiri bolnavilor se dadeau; chiar si acum se 
dau vindecari acolo celor ce cu credin^a alearga. Caci precum s-a fagaduit, ducindu-se cu sufletul catre 
Domnul, ca nu-si va lasa locul unde s-a nevoit, ci cu duhul va petrece cu ucenicii lui. Astfel, isi implineste 
fagaduin^a sa din locasurile cele de sus, cercetind locasul eel de jos si venind la dinsul de fa^a nevazut. Iar 
uneori aratindu-se unora pe pamint si pe ape, in nevoi le ajuta. §i de multe ori era vazut pe mare, in 
vremea invaluirii corabiei indreptind-o, viforul alinindu-1, iar uneori se vedea stind in biserica in mijlocul 
soborului fratilor. La inceput, dupa moartea sa, in a noua zi, s-a aratat monahului Daniil, vestindu-i, cum 
ca de duhurile vazduhului si de mult mestesugitele curse a scapat, cu mila lui Dumnezeu si ca este 
numarat in ceata cuviosilor. 

§i stare^ului Tarasie i s-a aratat in vederea ochilor la mormintul sau; asemenea si lui Gherasim, ucenicului 
sau, intr-o zi de Duminica dupa Utrenie, mergind de la gropni^a Cuviosului Savatie si cautind spre 
Gherasim, i-a zis: "Nevoieste-te, fiule, ca dupa ostenelile tale sa-ti primesti rasplatirea!" Si a doua oara 
acelasi Gherasim l-a vazut, in vremea dumnezeiestii Liturghii, in Sfinta si Marea Joi, stind in soborul 
bisericii si cind se impartaseau fratii, a zis Cuviosul Zosima catre Gherasim: "Mergi si tu de te 
impartaseste!" Atunci cuviosul a stat aproape de Sfintele Taine, pina ce toti s-au impartasit. 
Ieromonahului Dositei, in vremea rugaciunii Pavecernrfei, stind in pridvorul bisericii si rugindu-se pentru 
un frate indracit cu mintea sa, i s-a aratat cuviosul, zicindu-i: "Nu-i este acelui frate de folos tamaduirea, 
pentru care tu te rogi, ci i se cade a petrece intru acea patimire!" Pe stare|ul Teodul, care din intimplare 
alunecase si cazuse la pamint si foarte se zdruncinase cu trupul, incit zacea bolnav pe pat, neputind sa se 

113 



scoale la obisnuita sa pravila, Cuviosul Zosima, venind intr-o seara, tirziu, in chilia lui si batind in usa, cu 
rugaciune 1-a sculat sanatos. Din niste aratari ca acestea ale lui, este incredin^at lucru, ca nu se departeaza 
de la locul sau si nu paraseste parintele eel iubitor de fii, pe fiii sai cei ce se nevoiesc in acel loc; iar 
tuturor celor ce-1 cheama cu credin|a, le da grabnic ajutor. 

Monahul Mitrofan a marturisit despre sine ca pe cind era in lume si plutea pe mare facind negu|atorie, 
intr-o vreme s-a ridicat furtuna pe mare si a fost luntrea lui purtata de valuri ca la treizeci de zile. Apoi 
mai multe vinturi si invaluiri s-au ridicat si mare furtuna s-a facut, iar luntrea era acoperita de valuri, iar 
cei ce erau intr-insa se deznadajduisera de via^a si se rugau lui Dumnezeu si Preasfintei Nascatoare de 
Dumnezeu. Apoi si-au adus aminte de Cuviosul Zosima, facatorul de minuni al Solovetului si 1-au chemat 
spre ajutor si indata au vazut pe cuvios sezind la cirma. Apoi, intinzindu-si poalele mantiei sale cu 
amindoua miinile spre amindoua par|ile luntrei, impingea in laturi valurile marii ce navaleau si trecea 
luntrea prin valuri fara primejdie. Astfel a fost cuviosul ziua si noaptea, indreptind corabia, aparind-o de 
valuri si de inecare, pina ce a sosit luntrea la mal si s-a facut nevazut cirmaciul acela strain. 

Monahul Elisei imbolnavindu-se pe calea apei si schima calugariei foarte mult dorind-o, Cuviosul 
Zosima, aratindu-se bolnavului fiind in corabie, 1-a facut sanatos pina ce a luat sfinta schima si s-a 
impartasit cu dumnezeiestile Taine. Apoi iarasi culcindu-se, s-a odihnit intru Domnul. Un mirean Nicon, 
muncindu-se de diavoli si in gropni|a Cuviosului Zosima fiind dus, prin aratarea sa, Cuviosul 1-a izbavit 
din muncirea vrajmasului si 1-a trimis acasa sanatos. 

Un lucrator de pamint, care se numea Gorean, orbind, Cuviosul Zosima i-a daruit vederea la mormintul 
sau. Apoi si a doua oara orbind pentru necredin|a sa, dar alergind cu pocain^a la mormintul Cuviosului si 
cu lacrimi rugindu-se, i-a dat tamaduire ochilor lui. Si alte multe feluri de boli a tamaduit la mul^i, fiind 
chemat cu credin|a numele eel sfint al lui. Dar nu numai Cuviosul Zosima, ci de multe ori si Cuviosul 
Savatie se arata si de mul^i se vedeau amindoi facatorii de minuni. Un frate, Iosif, fiind odata in insula ce 
se chema Cuzov, fiind ca la treizeci de stadii departe de insula Solovetului, intr-o noapte nedormind si 
rugindu-se, s-a suit la munte. Atunci a cautat spre manastirea Solovetului si a vazut in mijlocul manastirii 
doi stilpi de foe, care ajungeau de la pamint pina la cer si straluceau foarte. Apoi a spus aceasta la al^i fra|i 
si ei i-au zis: "lata incepatorii manastirii Solove^ului! Cuviosii Paring, Zosima si Savatie, stralucesc din 
mormintele lor, pentru ca sint stilpi duhovnicesti cu adevarat, luminindu-se cu razele darului lui 
Dumnezeu". 

Doi fra^i, Savatie si Terapont, la sfirsitul sfintelor 40 de zile, au fost trimisi la o slujba in Virm, pentru ca 
acolo era la liman metocul manastirii si toate cele de trebuin^a se aflau intr-insul. Iar pe cind pluteau si se 
apropiau de insula ce se numea Mufmui, care este departe ca la saizeci de stadii de la Solovet, unul dintre 
dinsii, anume Savatie, a vazut la marginea insulei aceleia doi stilpi rosii, nu prea mari. Si cind a sosit 
acolo, a aflat linga piatra o casu^a mica si intr-insa doi oameni goi si flaminzi, cu picioarele obosite, fiind 
abea vii. Pentru ca la inceputul iernii, spargindu-se acolo vasul pe apa, au ramas in insula acei doi oameni 
si au iernat, netrecind nimeni pe acolo ca sa-i ia. Aceia vazind pe monahi, au strigat catre dinsii, zicind: 
"Domnilor, cine sinte^i voi? Oare stare|ii de la Solovet v-au trimis pe voi?" Iar Savatie si Terapont i-au 
intrebat: "De care stare^i de la Solovet zice^i voi?" Raspuns-au bolnavii, zicind: "Doi stare|i cinsti^i venind 
aici, ne-au cercetat pe noi. Numele unuia era Zosima, iar al altuia Savatie. Si cind veneau la noi, atunci ni 
se usura durerea si foamea ni se ducea si frigul inceta. Dar si acum au fost la noi inaintea venirii voastre si 
ne-au zis: "Nu va mihnhi, ca acum vom trimite dupa voi"". Aceasta auzind monahii cei trimisi la slujba, 
s-au mirat si, intarind cu hrana pe cei bolnavi, i-au luat cu ei in luntre si i-au dus in manastire. 

O femeie indracita, anume Maria, so|ia unui barbat cu numele Onisim, fiind adusa in manastirea 
Solove^ului, Cuviosii Paring Zosima si Savatie, prin a lor aratare au tamaduit-o, izgonind dintr-insa pe 
diavol. Si pe o alta femeie tinara, fiica lui Ieremia, care a fost odata sluga Cuviosului Zosima, care singura 
prin lucrarea diavoleasca, taindu-se cu cutitul pe grumaj si pe piept, incit zacea moarta, au inviat-o 
cuviosii, fiind chema^i de parin^ii ei cu amare lacrimi. Si in noaptea urmatoare i s-au aratat in somn, 
dindu-i un vas plin de unsori si zicindu-i: "Unge-te la rani, caci pentru lacrimile tatalui si maicii tale, care 

114 



striga la noi, am venit sa te tamaduim". Iar femeii i se parea in vedenie, ca-si unge ranile cu unsoarea 
aceea si s-a desteptat din somn. Iar dupa trei zile ranile, care erau mari de moarte, s-au tamaduit. 

Un anume Vasile, cu via^a tilhareasca, a venit in manastirea Solovetului la pocain^a si a luat rinduiala 
monahiceasca. Dupa o vreme, fiind atras de diavol iarasi la obiceiul eel dintii, a gindit sa fuga din 
manastire si, pregatind o luntre, a furat niste lucruri manastiresti, car^i, vesminte si vase, pe care punindu- 
le in luntre, a fugit noaptea. Iar din intimplare, a sosit la insula ce se numeste Anzela, care este la cinzeci 
de stadii departe de insula Solovetului, unde a cazut asupra-i un somn greu. Si, intarind luntrea la mal, 
singur a cazut la pamint si a adormit, atunci i s-au aratat amindoi cuviosii in vis; iar Cuviosul Zosima, 
cautind la el cu minie, a zis: "Ticalosule, ma furi? Eu zidesc, iar tu risipesti?" Iar Vasile, in vedenia aceea, 
isi cerea iertare si cuviosul i-a zis: "Iertare vei cistiga, dar vei sedea acolo trei zile". Si desteptindu-se din 
somn Vasile, n-a vazut pe nimeni, nici luntrea n-a gasit-o linga mal si sedea acolo plingind, pina ce au 
trecut cele trei zile. Apoi niste negu|atori plutind pe linga insula aceea, 1-au luat de acolo si 1-au dus la 
manastire, caindu-se cu lacrimi, marturisind pacatul sau si spunind cuviosilor aratarea. 

Intr-acea vreme, pescarii manastirii au vinat peste, la riul Umbei, la departare de insula Solove^ului, ca la 
cinci sute de stadii si era mai mare intre ei batrinul Fotie. Aceluia i s-au aratat in somn amindoi cuviosii si 
a zis Zosima catre Fotie: "lata v-am adus o luntre spre vinarea pestelui, pentru ca stiam ca va mai trebuie 
inca o luntre; dar vede|i, ca nimic sa nu se piarda din cele ce sint in ea, ci pe toate sa le duce^i la 
manastire". Iar Fotie, desteptindu-se, a spus vedenia celorlaUi pescari si mergind la mal, au gasit o luntre 
noua si multe lucruri manastiresti in ea, pe care ducindu-le la manastire, au spus despre aratare cuviosilor. 

Un om, anume Teodor, vie|uind linga mare, la riul Sumii, a spus aceasta: "Mi s-a intimplat a pluti pe 
mare cu marfa. Deodata s-a ridicat o furtuna mare, iar noi aruncind ancorele, am stat si eram in primejdie 
mare, inviforindu-ne de valuri. Atunci ne rugam lui Dumnezeu si pe preacuviosii Paring, Zosima si 
Savatie, ii chemam in ajutor. Apoi, intrind inauntru in luntre, am adormit si am vazut doi stare^i cu sfinta 
cuviin^a, stind in luntre si zicind catre cirmaci: "Intoarce luntrea cu cirma spre vint". Si indata m-am 
desteptat si am alergat la cei ce varsau apa din luntre, intre care unul adormise. Dar acela indata sculindu- 
se, a inceput a-mi spune: "Doi stare^i am vazut in luntre in ceasul acesta, vorbind intre ei si unul catre 
celalalt a zis: "Pazeste, frate, luntrea aceasta, iar eu ma voi grabi sa merg la Solove^ la rugaciunea de 
prinz". Noi, auzind aceea, ne-am minunat si ne-am bucurat foarte, nadajduind izbavire din primejdia cea 
de fa|a. §i indata a incetat viforul, s-a facut liniste si ne-am dus in calea noastra mul^umind lui Dumnezeu 
si placu^ilor Lui. 

Stare^ul Filimon povestea, zicind: "Vie^uind eu in pustie la liniste, mi-a venit o suparare mare din 
diavoleasca lucrare. Iar pricina supararii a fost astfel. Un frate a adus la mine spre paza banii sai, 
douasprezece pungi. §i dupa o vreme, nu se stie cum au pierit banii aceia. Atunci s-a mihnit fratele acela 
si eu m-am intristat citeva zile. Iar odata, dupa cintarea pravilei mele, sezind eu si adormind pu^in, au 
intrat in chilia mea doi stare^i si am zis catre ei: "Pentru ce a^i intrat fara rugaciune?" Iar ei au zis: "Am 
facut rugaciunea si tu n-ai auzit". Eu le-am zis: "§ede^i, domnii mei". §i iarasi le-am zis: "Cine sinte^i 
voi? Oare sinte^i parin|i ai manastirii noastre? Caci nu va cunosc". Unul a zis: "Eu ma numesc Zosima, iar 
celalalt Savatie. Nu te intrista, frate, de lucrul ce a pierit de la tine, caci se va gasi". Apoi a zis si altele, 
spre mingiierea sufletului meu si s-au facut nevazu|i amindoi. Iar eu, desteptindu-ma, n-am vazut pe 
nimeni si mi s-a usurat intristarea, caci am sinnit in mine bucurie. Apoi si banii cei pierdu^i s-au gasit la 
locul lor si m-am mingiiat eu si fratele acela. Apoi am dat lauda lui Dumnezeu si Cuviosilor Parin|ilor 
nostri Zosima si Savatie. 

Acestea si multe alte minuni s-au facut de acei cuviosi paring, egumenii Solove^ului, pentru care s-a scris 
pe larg in Mineiul eel mare. Iar noi aici pe scurt am pus cit sa ajunga spre al nostru folos si spre marirea 
placu^ilor lui Dumnezeu cum si spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos, Celui impreuna slavit impreuna 
cu Tatal si cu Sfintul Duh in veci. Amin. 



115 



Cuviosul loan Isaurianul, ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul 

(18 aprilie) 



Latura Decapoliei altadata era impar|ita in doua. Cea aproape de Galileea, in Palestina, care se pomeneste 
de Sfantul Evanghelist Matei, zicand: Dupa Dansul au mers multe popoare din Galileea si din cele zece 
ceta|i; iar alta, cea mai de pe urma, o mica latura in pamantul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr- 
acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, inva^atorul acestui Cuvios loan, a carui pomenire se 
face acum. 

Acest sfant loan, din tinere^e lasand lumea si iubind pe Hristos, a mers la eel mai sus pomenit inva^ator 
Grigorie Decapolitul si de dansul a fost tuns in randuiala monahiceasca. Si petrecea cu el, nevoindu-se in 
toate si bineplacand lui Dumnezeu. Si a ajuns in atat de mare smerenie si ascultare si in asa sarguin^a spre 
tot lucrul bun, incat singur inva^atorul lui, Sfantul Grigorie, se bucura de el si slavea pe Dumnezeu. Iar 
cand raucredinciosul imparat Leon Armeanul, a innoit eresul luptarii de icoane si a ridicat prigonire 
asupra Bisericii lui Hristos, in acea vreme acest cuvios loan a mers in Bizan^, pe langa Sfantul Grigorie 
inva^atorul sau, impreuna si cu Sfantul Iosif, scriitorul de cantari. Si umbland prin cetate, intarea pe cei 
dreptcredinciosi ca sa stea in dreptcredincioasa marturisire. Dupa aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care 
n-a ajuns, pentru ca a cazut in mana ereticilor si a fost |inut in legaturi in Creta. Iar Cuviosul Grigorie 
Decapolitul, dupa trimiterea lui Iosif s-a mutat catre Domnul. Iar Cuviosul loan, ramanand in Bizan|, se 
nevoia in ostenelile cele obisnuite, ingrijindu-se nu numai pentru a sa mantuire, ci si pentru a celorlahi. 

Dupa catava vreme, liberandu-se fericitul Iosif din legaturi si intorcandu-se in Bizan^, Cuviosul loan s-a 
dus catre Domnul, ca sa-si ia plata pentru ostenelile sale, si a fost ingropat de mainile lui Iosif, langa 
mormantul Sfantului Grigorie, parintele sau. Dupa aceea, s-a mutat in alt loc, despre care in via^a 
Sfantului Iosif scriitorul de cantari, se scrie astfel: „Iosif, intrand in cetate, n-a gasit intre cei vii pe iubitul 
sau parinte, pe Sfantul Grigorie Decapolitul, caci se dusese catre Domnul. A vazut numai pe fericitul 
loan, ucenicul lui, si a plans mult dupa parintele sau Grigorie, caci nu s-a invrednicit sa-1 vada iarasi viu. 
Si a petrecut langa mormantul aceluia, impreuna cu parintele loan, dar nu dupa multa vreme s-a dus si 
loan catre Domnul si 1-a ingropat Iosif aproape de Sfantul Grigorie. Dupa aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat 
in alt loc. Si era acel loc afara din cetate, deosebit si linistit, nu departe de biserica Sfantului loan Gura de 
Aur, unde salasluindu-se, a zidit o biserica in numele arhiereului lui Hristos, Nicolae, si a mutat acolo 
moastele aman-duror parin|ilor, ale lui Grigorie si ale lui loan". 



Sfantul Cosma, Episcopul Calcedonului 
(18 aprilie) 

Sfantul Cosma, arhiereul si marturisitorul lui Hristos, a fost din cetatea lui Constantin. Din copilarie 
iubind pe Hristos, a lasat lumea aceasta desarta si s-a tuns in chipul monahicesc. Apoi, cura^indu-se cu 
postirea si cu celelalte fapte bune, s-a facut locas al Sfantului Duh si a fost pus episcop in Calcedon, in 
vremea raucredinciosilor luptatori de icoane, cand multe nevoin^e a aratat, ajutand dreptei credin^e. Si 
fiind silit de impara^ii eretici, ca sa se lepede de inchinarea sfintelor icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea a 
suferit izgonire si a rabdat multe ispite. Si iarasi fiind chemat si silit cu scarbe sa se uneasca cu eresul 
acelora, n-a vrut sa-i asculte. Deci a fost aruncat in suparari fara de numar si impreuna cu Cuviosul 
Axentie s-a nevoit. Si fiind ispitit si chinuit de cei raucredinciosi si ticalosi luptatori de icoane, s-a savarsit 
si s-a dus catre Domnul. 



116 



Sfantul Mucenic loan de la Ianina, care a patimit in Constantinopol de la pagani 

(18 aprilie) 

Patria acestui fericit loan era tara greceasca, ce se numea Epir, adica cetatea Ianina, care odata era scaun 
al lui Pir, imparatui elinesc eel de demult. Parin^ii lui loan erau crestini dreptcredinciosi, de care 
ramanand orfan in anii tinere^ilor sale, a mers la Con-stantinopol, cautand ca din osteneala mainilor sale 
sa-si aiba cele de trebuin^a vie^ii. Si si-a castigat in targ un loc, intre al|i lucratori cu mainile si targove|i. 
Astfel, cu oarecare mestesug al sau si cu negu|atorie se hranea, avand indestulare de cele ce ii erau spre 
trebuin|a. Pentru ca Dumnezeu ii sporea lucrurile lui, pentru via^a lui cea imbunata^ita, de vreme ce 
tanarul era in^elept, temandu-se de Dumnezeu si poruncile Lui pazindu-le. Si era numit de constanti- 
nopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir. 

In vremea aceea, Constantinopolul era stapanit de agareni, care ^ineau credin^a lui Mahomed, de a caror 
paganatate mul^i crestini s-au amagit. Si erau mul^i din cei ce sedeau la pravaliile lor in targ, negu^atori si 
mesteri, care, fiind mai intai crestini, se abatusera dupa aceea la credin^a cea rea a lui Mahomed si se 
unisera cu agarenii. intre unii din aceia se intamplase sa-si aiba pravalia fericitul loan, adevaratul crestin. 
Si era inconjurat din toate parole de vecini calcatori de lege, care se lepadasera de Hristos si se lipisera de 
Mahomed, cu care loan adeseori se certa, mustrand departarea lor, pentru ca era tanar, in^elept si 
indrazne^ in graire, vorbind pentru adevar fara de frica. 

Deci, au inceput mahomedanii a-1 uri foarte, pe de o parte fiindca ii mustra si-i ocara adeseori, iar pe de 
alta parte, pentru ca il vedeau fericit la negutatoria ce se facea de dansul, de vreme ce toate se inmul^eau 
in mainile lui, si-1 zavistuiau, gandind ce fel de pricina sa gaseasca asupra lui, ca sa-1 piarda. §i 
in^elegand fericitul loan Epirotul rautatea gandita de dansii, nu s-a temut, ci mai tare a dorit din tot 
sufletul sa patimeasca pentru adevarul lui Hristos. 

Deci, mergand la intaiul preot al Bisericii Constantinopolului, la duhovnicescul lui parinte, in ziua Vinerii 
celei Mari, in anul 1500, a facut marturisirea greselilor sale. §i a spus parintelui sau despre vrajmasia 
vecinilor sai. care pizmuiau asupra lui si cautau sa-1 piarda. Apoi i-a spus a sa dorire, ca voieste sa 
patimeasca pentru Hristos, cerand de la dansul sfat folositor. Iar intaiul prezbiter, vazandu-1 tanar de ani, 
nu 1-a sfatuit sa se dea la mucenicie, zican-du-i: „0, fiule, vezi ca nu cumva sa-|i aduca diavolul un gand 
ca acesta; pentru ca acela s-a obisnuit a aduce la muhi ganduri ca acestea, indemnandu-i spre mucenicie, 
ca mai pe urma, dupa ce vor slabi, nesuferind muncile si cazand, sa-i dea spre batjocura si ras la toata 
lumea, ca cei ce au inceput si n-au sfarsit, nerabdand pana la sfarsit". 

Atunci a zis tanarul: „Nadajduiesc spre Hristosul meu, ca nu ma va da spre batjocura vrajmasilor mei, ci 
mai ales ma va intari, ca sa biruiesc puterea vrajmasului". Iar intaiul preot i-a zis: „Fiule, scris este: Duhul 
este osarduitor iar trupul neputincios. Iar un lucru ca acesta pe care tu il doresti, are trebuin^a de multa 
pregatire; ii trebuie neincetat post si rugaciuni, cu care, dupa ce te vei cura^i de toata prihana pacatului, 
Dumnezeu i|i va da instiin^are ce trebuie sa faci; pentru ca Dumnezeu voieste sa Se salasluiasca in 
sufletele celor cura|i. Deci, ia aminte, iubitule, si mergi in pace. Iar eu voi ruga pe Dumnezeu, ca sa te 
pazeasca pe tine de to|i vrajmasii tai cei vazu^i si nevazu^i, de oameni si de diavoli, si biruitor peste ei sa 
te faca". Aceasta zicand, a liberat pe tanar cu pace. 

Iar a doua zi, fericitul loan a mers iarasi la acelasi duhovnicesc parinte, cu fa^a luminoasa si cu sufletul 
plin de bucurie. Si i-a grait: „Cinstite parinte, in aceasta noapte in vedenia somnului m-am vazut fiind in 
mijlocul unei vapai, dar nearzandu-ma, ci veselin-du-ma si dan|uind, precum odinioara cei trei tineri in 
cuptorul Babilonului. Deci, cu ajutorul Celui Preainalt, nadajduiesc ca lucrul eel cugetat de mine va iesi la 
bun sfarsit. Dar te rog, cinstite parinte, sa ma inarmezi cu ale tale rugaciuni". Iar duhovnicescul parinte i-a 
grait: „Dumnezeu sa te intareasca, fiule, ca sa biruiesti pe lup, pe balaurul eel nevazut, si pentru Hristos 
cu mucenicia sa te incununezi". Si, astfel, a slobozit pe tanar, intarindu-1 pe el cu cuvinte folositoare, 
fagaduindu-i ca se va ruga pentru dansul lui Dumnezeu, ajutatorul sau. 



117 



Iar dupa ce a mers fericitul loan la pravalia sa din targ, 1-au vazut dusmanii lui, care se sfatuisera mai 
inainte pentru pierderea lui, si au zis unul catre altul: „Oare nu este acesta eel care s-a lepadat la aratare in 
Tricu (Cetate in Tesalia)? Deci, cum se face acum ca aici este crestin?" Acestea auzindu-le tanarul si cu 
manie cautand spre dansii, a zis: „Oare despre mine grai^i unele ca acestea sau despre altcineva?" Iar ei au 
zis: „Pentru tine, iar nu pentru altul; oare nu graim adevarul?" Raspuns-a fericitul: „Sa nu-mi fie mie ca sa 
ma lepad de Hristos Dumnezeul meu, nici in Tricu, nici in alta parte, si niciodata sa nu-mi fie mie aceasta; 
pentru ca intru Hristos vietuiesc si voi viefui totdeauna si sunt gata a muri pentru El". Iar ei, fund foarte 
necaji|i pe dansul, s-au umplut de mare manie si, degraba sarind de la locurile lor, au pornit spre dansul si, 
punand pe el mainile lor cele ucigase, il trageau la judecata. Iar sfantul tanar, ca la ospa^ mergea, cu fa^a 
luminoasa si cu sarguin^a. Si 1-au dat judecatorului eel nedrept, facandu-se singuri asupra lui clevetitori, 
martori si judecatori. Si puneau asupra lui o vina mincinoasa, cum ca in Tricu, cetatea Tesaliei, s-ar fi 
lepadat de Hristos in vazul tuturor si ar fi primit credin^a mahomedana, iar dupa ce a venit in 
Constantinopol, iarasi s-a facut crestin si pe Mahomed il huleste. Deci, incepandu-se judecata, mai intai se 
prefaceau ca au durere in suflet si ca le-ar fi mila de el, de aceea au inceput cu lacrimi a-1 amagi sa se 
lepede de Hristos. 

Dupa aceea, vazandu-1 tare in credin^a crestina, cu ingroziri il infricosau pe el: Dar nici asa sporind, 1-au 
batut fara mila si foarte mult muncindu-1 cu bataia, 1-au aruncat in temni|a, spre a se sfatui ce ii vor face. 
Iar a doua zi, sco|andu-l, il intrebau: „Te-ai gandit sa te lepezi de Hristos si sa fii una cu noi?" Si 
vazandu-1 neschimbat, iarasi 1-au batut cu toiege noduroase pana la singe. Iar el ca un diamant tare rabda 
cu tacere bataile ce i se dadeau lui, ca si cum nu el, ci altcineva ar fi fost batut. Si se ruga incetisor lui 
Dumnezeu, zicand: „intareste-ma, Unule Atotputernice, Dumnezeule! Da-mi putere si tarie si-mi intinde 
mana cea ajutatoare din sfantul Tau locas". Dupa aceea graia catre vrajmasii sai: „Nimic din cele ce sunt 
in lume, bune sau rele, nu vor putea sa ma intoarca de la scopul meu niciodata. Sa nu-mi fie mie vreodata 
sa cred in alt chip decat crestinii, sa nu-mi fie ca sa fiu amagit cu imbunarile, ori cu muncile sa fiu biruit. 
Face^i ceea ce voi^i, ca mai degraba sa ma trimite|i din aceasta via^a de scurt timp, la vesnica via^a. Sunt 
rob al lui Hristos, lui Hristos ii urmez si pentru Hristos mor, ca sa loeuiese cu Dansul in veci". Atunci 
nedrep^ii judecatori au poruncit, ca iarasi sa arunce pe sfantul in temni^a. Dar ei nu il duceau pe mucenic, 
ci il tarau de par intr-o parte si in alta, lovindu-1 peste obraz si calcandu-1 in picioare; si asa 1-au inchis in 
temni^a. 

Iar a doua zi sco^andu-1 iarasi si el graind cu indrazneala aceleasi cuvinte ca mai inainte si fiind neplecat 
in crestineasca credin^a, au poruncit ca iarasi sa-1 bata fara mila. Iar mucenicul, fiind batut, canta cu 
bucurie cantari bisericesti: „Hristos a inviat din morti...", si celelalte, pentru ca erau zilele Pastilor. Deci, 
tot trupul lui s-a rank de batai si pamantul s-a rosit cu sangele lui, iar sfantul mucenic rabdand ca in trup 
strain, uneori canta, iar alteori graia catre cei ce-1 munceau: „Bate^i, bate^i, cu toata puterea voastra, bate^i 
si pe cat pute^i inmulti|i bataile; dar sa sti^i ca niciodata nu ve|i putea sa ma instraina^i de la Hristosul meu 
si sa ma face^i la un gand cu voi". Iar muncitorii, rusinandu-se, 1-au aruncat pe mucenic iarasi in temni^a. 
Si 1-au muncit cu nevoia temni^ei, cu stramtorarea legaturilor, cu foamea si cu setea cateva zile. 

Sco|andu-l iarasi dupa aceea, si nereusind sa-1 clinteasca cu nici un fel de munci din credin^a lui Hristos, 
1-au judecat spre ardere. Deci, cand il duceau la moarte, legat cu lan^ de fier, ca pe o oaie la junghiere, 
unii il loveau cu mainile peste grumaji, ahii il dosadeau cu cuvinte ocaratoare, iar al|ii cu durere il 
sfatuiau sa-si cru|e tinere^ile sale. Dar mucenicul lui Hristos mergea nu ca la moarte, ci ca la o mare 
cinste. Si, ajungand la locul unde era aprins un foe mare, n-a asteptat pana ce-1 vor arunca in foe, ci 
singur a sarit in mijlocul vapaii. Iar muncitorii apucand de capatul lan^ului de care era legat, 1-au tras afara 
din foe pe mucenic. Iar el cu greu socotind lui aceasta, a zis catre muncitori: „Pentru ce nu ma lasa^i ca sa 
ard in vapaie? Pentru ce nu ma lasa^i sa fiu jertfa bineplacuta Hristosului meu?" Iar judecatorii, desi stiau 
ca este amara moartea prin arderea focului, insa de vreme ce dansul o dorise, sarind in foe, alta judecata 
au hotarat. Deci, s-au gandit ca nu cu foe, ci cu sabia sa-1 omoare. Si au poruncit calaului sa taie capul 
nebiruitului tanar, iar dupa aceea trupul si capul sa i le arunce in foe, ca sa arda desavarsit. 

Astfel a primit cununa muceniciei Sfantul Noul Mucenic al lui Hristos, loan Epirotul, in 18 zile ale lunii 
aprilie. Iar dupa arderea lui stingandu-se focul, credinciosii au luat oarecare par^i din oasele lui, ramase 

118 



din foe. Si, luandu-le cu cucernicie, cu cinste le-au ^inut la dansii, slavind pe Hristos Dumnezeul nostru, 
Cel laudat impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin. 



Cuvioasa Atanasia Egumena 
(18 aprilie) 

Este porunca apostolica sa savarsim pomenirile sfhnilor, iar vie^ile si nevoin|ele lor sa le scriem si sa le 
punem inainte spre folosul de obste al celor ce le citesc, cu adevarat este lucru de lauda si de mantuire. 
Pentru aceasta si via^a fericitei Atanasia am dorit a o scrie, desi in purine cuvinte, ca sa nu se dea uitarii 
lucrurile cele bune prin trecerea vremii si sa se lipseasca oamenii de folosul' sufletesc. Deci aceasta 
femeie vrednica de lauda, numita cu numele nemuririi, care bine si-a savarsit via^a sa si s-a aratat roaba 
buna si credincioasa Stapanului a toate Dumnezeu, s-a nascut din tatal sau Nichita si din maica sa Irina, 
care au fost de bun neam si tematori de Dumnezeu, iar petrecerea lor era in insula ce se numea Eghina. 
Din ei aducandu-se prunca aceasta in via^a omeneasca, s-a facut vas bineprimit al Sfantului Duh. 

Si fiind de sapte ani, a inva^at Psaltirea in pu^ina vreme si se silea la car^i, indeletnicindu-se in 
dumnezeiestile Scripturi. Iar intr-una din zile, sezand singura si tesand un postav, a vazut o stea cu raze 
luminoase care se cobora spre dansa si, ajungand pana la pieptul ei, o lumina de sus pana jos. Si cum s-a 
apropiat de pieptul ei steaua aceea cu raze luminoase, indata s-a facut nevazuta. Din acel ceas, acea 
fericita fecioara s-a luminat cu sufletul si a inceput a uri desertaciunea lumii acesteia si dorea sa intre intr- 
o manastire, insa parin|ii ei i-au impiedicat foarte mult acest scop si chiar nevrand, au inso|it-o cu sila 
mare cu un barbat, cu care numai saisprezece zile petrecand, deodata a ramas vaduva. 

Caci un neam de barbari, ce se numeau mauri, fara de veste au navalit asupra ^arii acesteia si era nevoie 
ca barbatul Atanasiei sa mearga la razboi, unde, dupa nestiute judeca|i ale lui Dumnezeu, a fost ucis cu 
sabia de barbari. Deci, dupa uciderea barbatului Atanasiei, ea s-a apucat iarasi de scopul ei eel mai 
dinainte, ca sa se duca in manastire, insa mai inainte de a savarsi lucrul acela, a venit o porunca de la 
imparatul in parole acelea, ca fecioarele si vaduvele cele tinere sa se duca dupa ostasii lui. §i iarasi a fost 
silita de parin|ii sai, ca sa se marite dupa alt barbat. §i desi acea nunta s-a facut, ea se ingrijea pentru a sa 
mantuire, indeletnicindu-se fara de lenevire in cantarea de psalmi si in citirea car|ilor. Apoi cu nici un fel 
de dulce^i ale lumii acesteia sau de grijile bunata^ilor celor vremelnice schimbandu-se, se lumina prin 
smerenia inimii cu cuvio-sie si era foarte iubita de casnicii sai si laudata de vecinii cei ce ii vedeau 
bunatatea. Iar spre darea milosteniei era atat de osardnica, incat, desi era plina de toate bunata^ile casa ei, 
acelea nu-i erau destule spre impar^ire. §i pe to^i cei ce mergeau in casa ei, monahi si straini, ii primea cu 
cinste si-i odihnea cu iubire de straini, apoi vaduvelor, sarmanilor si tuturor celor ce aveau trebuin^a, le 
dadea din destul cele trebuincioase vietii. 

Odata, fiind foamete si to^i fiind lipsi^i, ea nu numai pe cei de o credin|a ii hranea din destul, ci pana si 
celor necredinciosi, care erau acolo si se numeau antigani si care mureau de foame, dansa avand mila de 
dansii, le dadea hrana, caci implinea cuvantul Domnului Care zice: Fi^i milostivi, precum si Tatal vostru 
Cel ceresc este milostiv, caci rasare soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si ploua peste cei drepti si 
peste cei nedrep|i. Dar nu numai hrana, ci si haine le dadea lor si cu celelalte daruri ii mangaia. Iar Dumi- 
nicile si in zilele de praznice, adunand femeile cele de aproape, le citea dumnezeiestile Scripturi si le 
deschidea mintea spre frica si dragostea Domnului, pova|uindu-le spre toata fapta buna. Asa, intru cele 
dumnezeiesti sporind si impodobindu-se cu lucruri bune ca un camp cu flori, dupa ca^iva ani a sfatuit pe 
barbatul sau sa se lepede de lume si de cele din lume si sa mearga la sfanta via|a monahala. 

Deci, prin pova^uirea fericitei sale so^ii, facandu-se bun monah si vie^uind cu sfanta cuviin^a, s-a odihnit 
intru Domnul. Iar acea fericita femeie, ramanand singura, s-a dat cu totul lui Dumnezeu. Caci afland si 
alte femei cucernice, care aveau acelasi scop si ardeau cu duhul, de acelea s-a lipit cu sufletul si impar^ind 
toate averile sale saracilor, s-a dus din via^a lumeasca impreuna cu acele femei si intr-un loc oarecare 

119 



deosebit, a inceput via^a linistita, tunzandu-se in calugarie de un sfant batran. Iar dupa trei sau patru ani, 
chiar si nevrand, fericita Atanasia a fost aleasa stare^a femeilor acelora, fiind silita. Deci ea singura se 
socotea pe sine ca este cea mai de pe urma, pazind porunca Domnului, Care zice: Cel ce voieste intre voi 
sa fie mai mare, sa va fie voua sluga. 

Dar care cuvant sau ce limba va putea spune inaltimea smereniei ei? Ca din femeile cele ce vie^uiau cu 
dansa, pe nici una nu a lasat-o vreodata sa-i slujeasca ei sau sa-i toarne apa pe maini, numindu-se 
nevrednica a petrece impreuna cu dansele si cu atat mai mult nevrednica a primi slujba de la ele. 
infranarea ei era mare, ca gusta seara pu^ina paine de orz si apa cu masura, iar untdelemn si vin, asemenea 
si unt de vaci, branza si peste nu manca niciodata, decat numai la praznicul Nasterii lui Hristos si al 
Prealuminatei invieri, obisnuia a gusta, mul^umind lui Dumnezeu. Iar in Sfantul Post eel de 40 de zile si 
in celelalte posturi, dupa doua zile primea hrana, dar nu paine, ci putine verde|uri crude; iar bautura in 
acele zile nu gusta nicicum. 

Patul ei erau pietrele cele asternute pe pamant, cu o mica vechitura de panza de lana aspra se acoperea 
deasupra, pe care odihnindu-se, ca David, toata noaptea isi uda patul cu lacrimi. Caci, arzand de 
dumnezeiasca dorin^a inauntrul ei, lacrimile ieseau la cantarea de psalmi si la rugaciuni cu indestulare din 
ochii ei, ca niste rauri din izvoare. Haina de deasupra era din lana de oi, iar pe trup avea o camasa aspra 
de par. Somn avea putin si cea mai mare parte din noapte o petrecea totdeauna in rugaciunile cele cu dina- 
dinsul catre Dumnezeu si in gandirea de Dumnezeu. Iar ziua, uneori singura, iar alteori cu celelalte, canta 
psalmii lui David. §i se sarguia ca nici un ceas sa nu-1 piarda fara rugaciune sau sa-si opreasca gura de la 
binecuvantarea lui Dumnezeu, precum canta David: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea 
lauda Lui in gura mea. 

Din ziua in care a intrat in manastire, n-a gustat poame pana la sfarsitul sau, pentru infranare. §i a primit 
multe necazuri, fiind egumena peste surori si ingrijind de dansele. Iar pentru smerenie si blande^e, n-a zis 
catre nici una vreun cuvant aspru sau de ocara, nici a iesit din cinstita ei gura vreo vorba catre cineva fara 
cinste, nici catre mic, nici catre mare, nici catre rob, nici catre slobod, desi de multe ori nu era ascultata. 
§i le rabda toate cu blande^ea sufletului si cu inima dreapta, privind totdeauna spre rasplatirea care va sa 
fie. 

Dupa patru ani de egumenie, fericita Atanasia s-a sfatuit cu surorile sa se mute de acolo in alt loc pustiu si 
linistit, unde ar putea mai cu inlesnire sa slujeasca lui Dumnezeu in tacere si cu dumnezeiasca pova^uire. 
§i a aflat un monah batran, cinstit cu cinstea preotiei si a egumeniei, cu numele Matei, barbat cu adevarat 
dumnezeiesc si sfant. Acela, cunoscand scopul lor eel bun, le-a aratat un loc precum doreau, in aceeasi 
insula a Eghinei, intr-un munte pustiu, unde era o biserica veche a Sfantului si intaiului Mucenic §tefan. 
Acel loc daca 1-a vazut Cuvioasa Atanasia, a zis: „Eu am vazut de mult acest loc cu ochii minfii si 
socotesc ca de acum, aici ne va fi via^a si moartea". Deci, Cuviosul Matei, cu binecuvantarea episcopului 
partii aceleia, a facut locuin^a fericitei Atanasia si surorilor ei la acel loc, langa biserica Sfantului Stefan. 

Dar se cade aici sa pomenim in parte si despre fericita via^a a lui Matei. Acel cuvios parinte avea nevoin^a 
mare, pentru ca in toata noaptea citea cite o Psaltire cu rugaciunile, si cand avea nevoie sa doarma, nu se 
culca pe coaste, ci sezand, primea pu|in somn. Si era atat de mare umilin^a barbatului aceluia incat, atunci 
cand canta psalmii si se ruga sau savarsea dumnezeiasca jertfa cea fara de singe, curgeau neincetat 
lacrimi din ochii lui; si oricine cauta la el dobandea mare folos. Purta totdeauna o haina aspra de par si isi 
sub|ia trupul cu postul si infranarea cea fara de masura. El avea o deosebita dragoste si osardie pentru 
Sfantul Evanghelist loan Cuvantatorul de Dumnezeu, iubitul ucenic al lui Hristos, a carui pomenire Si 
praznic de peste an sosind, cand incepea Dumnezeiasca Liturghie, i-a zis unui slujitor din cei ce stateau 
langa dansul: „0, cine ar fi vrednic sa fie acum in Efes si sa vada pe Sfantul Apostol loan!" 

Zicand aceasta, scotea paraie de lacrimi din ochi, apoi a suspinat din inima si s-a facut un lucru minunat: a 
vazut pe Sfantul Apostol loan stand in Altar langa dumnezeiasca masa si nu numai el a vazut aceea, dar si 
alti doi slujitori. Si a stat Sfantul loan vazut de dansii, de la inceputul Sfintei Liturghii pana la otpust. De 

120 



acest lucru atat de mult s-a bucurat inima fericitului Matei si s-a umplut de vesela umilin^a, incat pana la 
trei zile n-a putut sa guste hrana. 

La acest Cuvios Matei, aducandu-se un om oarecare slabanogit cu toate madularele, s-a milostivit spre 
dansul si, dezbracand mantia de pe sine, a pus-o pe umerii lui si indata acel om s-a facut sanatos. Altul a 
venit, avand fa^a intoarsa prin lucrare diavoleasca, si daca s-a atins cuviosul cu mana sa de fa|a lui, facand 
pe dansa semnul Crucii, indata s-a intors fa^a la randuiala cea dintai. O batrana oarecare, ce era muncita 
de duhul eel necurat, ducandu-se la sfantul, prin rugaciunile lui a scapat de muncirea diavoleasca. 
Asemenea si alta femeie, monahie, care patimea si ea de duh necurat, s-a tamaduit cu rugaciunea sfantului 
parinte. 

Acestea s-au zis despre Cuviosul Matei, Acare era placut lui Dumnezeu si avea dar de tamaduiri de la El. 
insa dupa nestiutele judeca^i ale lui Dumnezeu, s-a sfarsit in apa, cu moarte de primejdie; caci odata 
calatorind cu corabia spre Constantinopol, s-a scufundat corabia in mare si to^i care erau intr-insa s-au 
inecat si s-a lipsit insula Eghina de cinstitele moaste ale cuviosului parinte, de la care bolnavii ar fi primit 
multe tamaduiri. Dupa dansul a venit alt preot si egumen, cu firea famen, avand numele Ignatie. Acela, 
prin via^a cea placuta lui Dumnezeu si cu darul eel dat de la El, a fost asemenea Cuviosului Matei, si 
vie|uind cu sfin|enie s-a sfarsit bine, iar mormantul lui izgonea diavolii si tamaduia bolile. 

Dar sa ne intoarcem iarasi la povestirea despre Cuvioasa Atanasia. Acea fericita femeie avea, precum am 
zis, mare smerenie si blande^e si se ruga totdeauna catre Dumnezeu si adeseori, privind spre cer, se 
umplea de spaima si de mirare; caci vedea un nor luminos slobozind raze de soare si in mijlocul norului 
pe un barbat oarecare cu bunacuviin|a, luminandu-se de o mare frumusete. Vazand acestea adeseori, se 
mira de acel barbat si graia in sine: „Cine a impodobit pe acel barbat? Ce fapta buna 1-a facut atat de 
luminos si de bine incuviin|at?" Acestea gandind in sine, i se parea ca aude un glas zicand catre dansa: 
„Barbatul de care te miri, 1-a impodobit asa smerenia impreuna cu blande^ea; deci sa fii instiin^ata, ca si 
tu asemenea te vei lumina pentru smerenie si pentru blandete". 

Vazand aceasta in toate zilele, atat de mult se infrumuse^a fericita cu acele doua fapte, cu smerenia si cu 
blande|ile, ca nimeni altul. De manie si de marire nici urma nu era intr-insa; iar cum s-a suit si la 
inal^imea celorlalte fapte bune, este aratat de aici, ca putea sa vada vedenii ceresti cu ochiul eel curat al 
inimii. inca si cu faceri de minuni a impodobit-o Dumnezeu. Caci odata, sezand si indeletnicindu-se intru 
gandire de Dumnezeu, a venit un om foarte bolnav la ochi si o ruga, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru 
el. Iar ea, smerindu-se ca si cum mangaia pe acela, i-a zis: „§i eu asemenea patimesc de durere de ochi; 
deci rabda, ca Dumnezeu ni va ajuta". Iar el nu voia sa se duca, ci cu credin^a cerea tamaduire. 

Atunci fericita, punand mana pe ochii lui, a zis: „Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a tamaduit pe eel 
orb din nastere, sa-^i dea, frate, tamaduire desavarsita". §i indata omul acela s-a facut sanatos desavarsit 
de ochi. §i a strabatut slava despre dansa in toata partea aceea si -mul^i bolnavi alergau la manastirea ei si 
primeau sanatate cu rugaciunile ei cele primite de Dumnezeu. §i cuvioasa a zidit langa biserica Sfantului 
Stefan inca alte trei biserici: una in numele Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, alta a Sfan- 
tului loan Mergatorul inainte si a treia a Sfantului Ierarh Nicolae. 

Iar mai mult decat pe celelalte biserici, a impodobit biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Pentru 
ca toate cele de trebuin^a la zidire si infrumusetare le avea de la iubitorii de Hristos, care aveau osardie 
catre dansa. insa de vreme ce era slavita si cinstita de oameni si suparata de cei ce mergeau la dansa, de 
aceea se mahnea foarte si gandea unde s-ar putea ascunde. 

Deci, luand cu sine doua surori, pe Marina si pe Evpraxia, a fugit in taina la Constantinopol si acolo, intr- 
o manastire de fecioare, a petrecut sapte ani. insa ii parea rau de iubita ei biserica, a Preasfintei 
Nascatoare de Dumnezeu, pe care o zidise in manastirea sa si de multe ori zicea cu lacrimi: „De supararea 
omeneasca si de slava desarta, sunt izgonita din biserica Stapanei mele, Preacurata Fecioara Nascatoare 
de Dumnezeu, si sed aici straina". Dar nu s-a tainuit cuvioasa nici acolo vie^uind; caci Dumnezeu, 
preamarind pe roaba Sa, a inceput a izgoni diavolii si a tamadui boli. Si afland despre dansa surorile ei din 

121 



Manastirea Eghinei si mergand la dansa, au rugat-o sa mearga cu ele la manastirea sa. inca si o vedenie 
dumnezeiasca a indemnat-o, sa se intoarca la locul sau si zicea iubitelor sale surori, Marina si Evpraxia: 
„Este vremea sa ne intoarcem la locul nostra, caci am vazut in vedenie biserica Preacuratei Maicii lui 
Dumnezeu deschisa si porancindu-ni-se noua ca sa intram intr-insa". 

Deci, sculandu-se, s-a dus cu surorile din Constantinopol si au ajuns la insula Eghinei si la manastirea sa. 
Acolo, peste cateva zile, s-a imbolnavit greu si si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu douasprezece zile. 
Caci a vazut doi barbafi in haine albe, venind catre dansa, dandu-i o hartie scrisa si zicandu-i: „Iata 
liberarea ta! Primeste-o si te veseleste!" 

Dupa vedenia aceea, venindu-si in sine, a cunoscut ca era aproape de iesirea sa din trap si a petrecut 
douasprezece zile in neincetata cugetare de Dumnezeu si in ragaciune. Iar hrana si bautura in acele zile n- 
a gustat deloc. Iar surorilor celor ce sedeau langa dansa nu le zicea nimic mai mult, decat numai aceasta: 
„Cantafi, surorile mele, cantafi si laudafi pe Dumnezeu totdeauna, ca sa fie milostiv greselilor noastre!" Si 
sosind ziua a douasprezecea, Cuvioasa Atanasia a zis catre dansele: „Ajutati-mi mie ca am slabit si 
mergeti in biserica de sfarsifi Psaltirea; caci eu acum nu pot s-o sfarsesc, ca mi-a slabit puterea foarte 
mult". Iar ele, plangand, au zis: „Pana la care psalm ai citit? De unde sa o incepem ca s-o sfarsim?" Iar ea 
a incetisor a raspuns: „A1 nouazecilea psalm il am in gura si acum nu pot mai mult". §i mergand surorile 
in biserica, au sfarsit pe ceilalti psalmi. Apoi iesind, au cazut cu fa|a inaintea patului ei si plangere mare 
au facut, cerand de la dansa ragaciunile cele mai de pe urma. Iar ea ragandu-se pentru toate, pe Marina si 
pe Evpraxia le-a cuprins cu cinstitele ei maini, zicandu-le: „Iubitele mele surori, iata in aceasta zi ne 
despartim, dar in veacul ce o sa fie, iarasi ne va uni Dumnezeu. Domnul nostra Iisus Hristos sa va dea 
pace, dragoste si o minte, si sa va umple de toate bunatatile Sale". 

Acestea si altele zicand, fa^a ei s-a luminat si toti cei ce venisera la dansa s-au umplut de spaima si de 
mirare. Si se apropia ziua in care se praznuieste Adormirea Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu 
si zicea fericita: „Vedeti sa nu ramana ceva din cele cuviincioase praznicului, ci si cantarea bisericeasca 
cu buna randuiala sa fie; saracilor, scapatafilor si vaduvelor sa le faceti ospa^, dupa putere. Iar dupa 
dumnezeiasca Liturghie, sa dati pamantului trupul meu eel sarac". 

Aceasta zicand si cuprinzand pe cele doua surori mai sus amintite, s-a odihnit intra Domnul, adormind ca 
si cu somn firesc, caci ca o vie si-a inchis ochii si gura si nu ii era trebuin^a ei intra aceea de obisnuita 
slujba care se face la moarte. Iar surorile, cazand la sfantul ei trap, plangeau de saracia lor, zicand: „Unde 
te-ai dus acum, o, sfanta maica noastra, cea numita cu nemurire? Astfel, ne-ai lasat sarmane, ducandu-te 
din ochii nostri. Unde vom mai vedea dupa aceasta, fa^a ta cea cu chip de inger? Unde vom auzi glasul 
tau care inveselea inimile noastre si la lucrari bune ne inva^a? S-a stins lumina nadejdii noastre celei 
bune! Tu acum dormi, dar noi de intristare pentru tine murim! Nu te vom mai avea de acum impreuna cu 
noi cantand, citind, ragandu-te, vorbind si lucrand, caci Domnul te-a ales si te-a luat in vesnicele locasuri, 
cele fara de moarte!" Asa zicand si mult plangand, au mgrijit trupul ei eel sfant. 

Cuvioasa Atanasia s-a sfarsit la 14 august, la Vecernia praznicului Adormirii Preasfintei Nascatoare de 
Dumnezeu. Iar la praznic, dupa dumnezeiasca slujba, cu cinste a fost ingropata, cu nemangaiata tanguire a 
surorilor. Iar cea care se pusese dupa dansa egumena, ziua si noaptea nu iesea de la mormant, plangand. 
Si i s-a aratat in vis Sfanta Atanasia, zicand catre dansa: „Cu dinadinsul sa stii, ca dupa savarsirea celor 
patrazeci de zile de la adormirea mea, voi lua cele pregatite mie de Dumnezeu". Si desteptandu-se 
egumena, nu se pricepea ce inseamna vedenia aceea si cuvantul zis de cuvioasa. Dar, sosind ziua cea de 
40 de zile, au uitat surorile - precum adeseori se intampla -, ca sa-i faca obisnuita pomenire, parandu-le ca 
dupa doua zile se implinesc cele 40 de zile. Si in aceeasi seara iarasi s-a aratat sfanta, zicand egumenei: 
„Pentra ce n-ati tinut seama de cele 40 de zile si n-afi pregatit cele spre pomenire, nici spre dare la saraci, 
nici spre primirea de oaspe|i?" Si desteptandu-se din somn, egumena a numarat zilele cu dinadinsul si a 
cunoscut ca aceea era seara zilei a 40-a, in care se cadea sa cante panahida. 

Iar a doua zi, facandu-se pomenirea si savarsindu-se dumnezeiasca slujba, doua monahii incepatoare a 
cetelor bisericesti, carora Dumnezeu le-a deschis ochii sufletesti, au vazut o minunata vedenie in biserica: 

122 



Doi barba|i oarecare, foarte cinsti^i cu chipul, imbraca^i in haine luminoase, au intrat in biserica, ducand 
intre dansii pe Cuvioasa Atanasia, pe care punand-o inaintea Sfantului Altar, au imbracat-o cu porfira 
imparateasca, impodobita cu pietre scumpe si cu margaritare de mult pre| si i-au pus pe cap coroana 
imparateasca, care avea cruce dinainte si inapoi; i-au dat apoi si un toiag de aur, la fel impodobit cu pietre 
scumpe; apoi, luand-o de maini, au dus-o in Sfantul Altar prin usile imparatesti. 

Se mai scrie despre dansa si aceasta, cum ca, ducandu-se catre Domnul, a poruncit surorilor ca pana la 
patruzeci de zile sa puna masa saracilor. Dar ele numai pana la a noua zi au facut aceasta, iar dupa acele 
noua zile au incetat. Si li s-a aratat sfanta cu doi ingeri, zicandu-le: „Pentru ce a^i calcat porunca mea? in 
stire sa va fie voua, ca milosteniile cele ce se fac pentru suflet, pana la 40 de zile, cum sunt saturarea 
flamanzilor si rugaciunile preo^ilor, milostivesc pe Dumnezeu si chiar pacatoase fiind sufletele celor 
adormni, primesc iertarea pacatelor intru Domnul, iar de vor fi drepte, apoi aceia care fac pomenire, se 
imboga|esc cu implinirea a tot binele". 

Aceasta zicand sfanta si-a infipt in pamant toiagul si s-a facut nevazuta. Iar a doua zi sculandu-se surorile 
au vazut toiagul ei inflorit si au preamarit pe Dumnezeu a toate Facatorul. Aceasta povesteste prologul. 
Apoi savarsindu-se anul dupa moartea Cuvioasei Atanasia si pomenirea sfintei sosind, precum scrie 
Metafrast, au venit doi barba^i preo^i si cu dansii au adus o femeie muncita de multe duhuri rele. Acei 
preo^i, luand acoperamantul mormantului si maturand Parana pamantului, au scos afara racla cu moastele 
Cuvioasei Atanasia si indata necuratele duhuri au fugit din femeia aceea si s-a facut sanatoasa. Iar din 
racla a iesit o mare si buna mireasma si au vazut picurand din racla mir. Apoi, descoperind racla, au vazut 
pe Cuvioasa Anastasia ca si cand atunci adormise, avand sprancenele, buzele si fa^a luminate cu buna 
cuviin|a, mainile stranse si tot sfantul ei trup intreg, moale, fara cat de pu^ina stricaciune, si izvorator de 
mir. Aceasta vazand-o to^i cei ce erau acolo, scoteau lacrimi de bucurie din ochi. Iar acei sfuni preo^i, 
acoperind racla, au judecat sa nu puna sfintele moaste ale Cuvioasei Atanasia in pamant, ci la aratare, in 
biserica, si au facut astfel. Dupa aceasta facandu-i o racla noua, intr-insa au mutat cinstitele moaste din 
cea veche. 

Dupa aceea au luat calugari^ele cea dintai haina de par a sfintei de pe moaste, pregatindu-i alta noua de 
matase. §i vrand sa-i imbrace moastele cu haina cea de matase, nu puteau, de vreme ce Sfanta Atanasia 
nu voia si isi |inea mainile pe piept tare, aparandu-se ca si cum era vie, nevrand haine de matase si chiar 
dupa moarte iubind saracia. Iar una din ceata calugari^elor celor imbunata^ite, fiind vas ales al Sfantului 
Duh si-a plecat genunchii si a inceput a se ruga catre dansa, ca si catre o vie, graind: „Cand vie^uiai intre 
noi, ai avut in toate fara impotrivire ascultare, stapana noastra. Asa si acum binevoieste a ne asculta si cu 
aceasta smerita haina, care ^i s-a adus, binevoieste a te imbraca". Astfel, dupa ce s-a rugat fecioara aceea, 
Cuvioasa Atanasia, ca o vie, a ascultat si o, minune! atunci ridicandu-se, a sezut si si-a intins mainile spre 
imbracare, iar dupa ce s-a imbracat, s-a culcat iarasi in racla. 

Si multe minuni se savarseau de la sfintele ei moaste, caci se faceau tamaduiri de toate bolile si diavolii se 
goneau din oameni cu sfintele ei rugaciuni. Ale carei faceri de minuni nu ajunge vreme scriitorului a le 
scrie toate cu de-amanuntul, ca sa nu se supere si cei ce citesc, asemenea, si cei ce asculta. Ci cu aceasta 
scurta si de folos povestire despre cuvioasa, sa fim indestula|i. 

Iar tu, o, fecioara doamna, ceea ce esti cinstita cu numele nemuririi, Atanasia, ceea ce esti impreuna 
vie^uitoare cu dumnezeiestii ingeri, care bine ai saracit pentru Hristos si cu dumnezeiestile daruri te-ai 
imboga^it; totdeauna ai plans si mangaierea cea nesfarsita ai castigat-o; cu blande^e te-ai impodobit si 
pamantul celor blanzi ai mostenit; in foame si in sete |i-ai petrecut vremelnica via^a si sa|iul indulcirii 
celei vesnice 1-ai aflat; milostiva catre saraci ai fost si de la Dumnezeu te-ai miluit. Tu, care pentru cura^ia 
inimii tale, ai luat in tine lumina Sfantului Duh, si avand pace in sufletul tau, aceluiasi Duh Sfant te-ai 
facut lacas si ai fost vistierie a tuturor lucrurilor celor bune pe pamant, si pentru aceasta luminii celei 
negraite te-ai invrednicit in cer. Tu, ceea ce locuiesti cu adunarile sfin^ilor si cu cetele dreptilor te 
salasluiesti, pomeneste-ne si pe noi, cei ce laudam via^a ta cea imbunata^ita si cu duhovniceasca bucurie 
cinstim pomenirea ta. Cauta spre via^a noastra cea invaluita de lumestile valuri, ca, prin rugaciunile tale 
binevie|uind, de cursele diavolesti sa scapam si impreuna cu tine sa ne invrednicim vesnicelor bunata^i, cu 

123 



darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, Caraia impreuna cu Tatal si cu Sfantul 
Duh, se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum si purarea si in vecii vecilor. Amin. 



Cuviosul loan de la Lavra cea Veche 
(19 aprilie) 

Lavra Veche se numea locasul Cuviosului Hariton, care si era aproape de Ierasalim in pustiul Palestinei, 
deoarece se zidise inaintea altor lavre de Sfantul Hariton, precum se scrie despre ea pe larg in via^a lui. 
Deci, in acea veche lavra a lui Hariton s-a nevoit pustniceste acest Cuvios loan, care, din tinere^e ranindu- 
se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, dupa cele scrise: Iar mie a ma lipi de Dumnezeu 
bine este. 

Si trecand cu vederea placerile lumii desarte si mandria, si instrainandu-se de patrie, a luat cracea vie^ii 
monahicesti si s-a dus in ^ara straina, pentra Domnul, Cel ce a fost strain pe pamant, incat de la nasterea 
Sa si pana la moarte nu avea unde sa-Si piece capul. Si ajungand la sfintele locuri ale Ierasalimului, 
inchinandu-se Cinstitei Craci si Mormantului lui Hristos Cel de via^a primitor, a mers la lavra cea zisa 
mai sus, a Sfantului Hariton, si s-a invrednicit intr-insa de dregatoria preo^easca, pentra via^a lui 
imbunata^ita, caci s-a aratat urmator pustnicilor celor de demult, infranandu-si patimile cele trapesti cu 
mare infranare, cu starile la ragaciune cele de toata noaptea, cu pomenirea mor^ii, cu nevoin^ele cele de 
multe feluri, cu care si-a sub|iat trapul foarte, incat s-a facut inger pamantesc in trap. 

Apoi, dupa via^a cea indelungata si desavarsita spre placerea lui Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul, dus 
fiind sufletul lui de mainile sfunilor ingeri cei fara de trap in locasul ceresc cel neinvechit. El este numit 
de al|ii "al pesterii celei vechi", in loc de "al lavrei celei vechi", deoarece lavra cea veche a Cuviosului 
Hariton a fost la inceput o pestera talhareasca, in care, Cuviosul Hariton fiind legat de niste talhari, s-a 
dezlegat prin minune, fiindca au murit deodata talharii aceia, band niste vin otravit de veninul unui sarpe. 
Iar dupa ce s-a dezlegat, a aflat in pestera mult aur si a facut mai intai o biserica in aceeasi pestera si a 
adunat fra|ii, iar dupa aceea a zidit manastirea deasupra pesterii. Iar de vreme ce Cuviosul loan a vie^uit in 
acea pestera veche, slujind in biserica, de aceea a fost numit si "al pesterii celei vechi". 



Cuviosul Gheorghe Marturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei 

(19 aprilie) 

Cuviosul Parintele nostra Gheorghe, Marturisitorul lui Hristos, a fost in anii luptatorilor de icoane. El, din 
tinere^e iubind pe Hristos, s-a tuns in chipul monahicesc si pentra multele sale osteneli si nevoin^e 
bisericesti, s-a facut salasluire si casa a Sfantului Duh. Si a fost pus episcop al Antiohiei Pisidiei, pascand 
bine turma incredin^ata lui. Iar cand eresul luptatorilor de icoane se intarise cu sporirea diavolului, si cand 
to^i episcopii, fiind chema^i prin scrisoare imparateasca, se sarguiau sa se duca la cetatea lui Constantin, s- 
a dus acolo si acest arhiereu. Si a stat cu vitejie pentra dreapta credin^a, zicand imparatului sa se supuna 
asezamintelor bisericesti si sobornicesti ale Sfunilor Parin|i, pova^uitorilor Ortodoxiei, urmand credin^ei 
lor, iar la inva^aturi straine si de multe feluri sa nu se mute, dupa poranca Sfantului Apostol Pavel. Si a 
fost silit ca si el sa se lepede de inchinarea sfintelor icoane, dar nu s-a supus. De aceea a fost izgonit de la 
scaunul sau si, fiind in surghiun, s-a dus catre Domnul. 



124 



Sfintii Mucenici Hristofor, Teona si Antonin 
(19 aprilie) 

Cand Sfantul Marele Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, a fost muncit, acesti trei erau ostasi ai imparatului 
Diocletian, purtand suli^e in maini. §i vazand muncile ce se faceau Sfantului Gheorghe, si-au lepadat 
armele si braiele cele ostasesti si au stat inaintea imparatului, marturisind pe Hristos. Pentru aceea, prin 
tirana porunca, au fost lega^i cu lan|uri si inchisi in temni|a. 

Iar a doua zi sco^andu-i, i-au pus inaintea judeca|ii paganului imparat si ii sileau sa se lepede de Hristos. 
§i neplecandu-se tiranului si avand mintea afundata intru adevaratul Dumnezeu, il preamareau la aratare. 
Atunci spanzurandu-i pe ei la munci, le-au strujit trupurile cu unghii de fier si cu lumanari le-au ars 
coastele, iar la sfarsit, vazandu-i nepleca^i, i-au aruncat in foe. §i asa s-au sfarsit sfintii mucenici 
Hristofor, Teona si Antonin prin patimire pentru Hristos. 



Cuviosul Trifon, Patriarhul Constantinopolului 

(19 aprilie) 

Roman, imparatul grecesc, socrul imparatului Constantin Porfirogenetul, a avut un fiu mai tanar cu 
numele Teofilact, fagaduit din scutece la duhovniceasca randuiala. §i voia ca, dupa moartea patriarhului 
§tefan, sa-1 faca patriarh al Constantinopolului. Dar, de vreme ce tanarul era inca nevarstnic, avand 
numai 16 ani, si nu putea, dupa pravila bisericeasca, sa se suie la o treapta ca aceea, a fost ales pana la o 
vreme Trifon monahul, spre pazirea si indreptarea patriarhiei, pana ce Teofilact, fiul imparatului, va 
ajunge la anii cei cuviinciosi de primire a arhieriei. §i a fost sfin^it Trifon monahul, randuindu-se dupa 
trepte la arhierie si a luat randuiala patriarhiei barbatul eel cu adevarat vrednic de o asa randuiala, eel 
desavarsit in fapte bune si care avea via^a fara prihana. Iar dupa ce a ^inut patriarhia pu|in mai mult de trei 
ani, a fost departat intr-un chip ca acesta: Teofilact fund de 20 de ani, Roman imparatul staruia ca Trifon 
sa lase locul patriarhiei fiului sau. Dar fericitul Trifon nu voia sa lase o randuiala ca aceasta unui tanar 
neiscusit, care avea trebuin^a de un barbat desavarsit cu anii si cu in^elegerea, care sa stie bine 
dumnezeiestile car^i si sa poata indrepta carmuirea bisericeasca cum se cade. §i se mahnea imparatul 
Roman, nestiind ce sa faca, deoarece nici o pricina nu putea sa afle asupra lui Trifon, cu care ar fi putut 
sa-1 departeze de la scaun. Caci Cuviosul Trifon era sfant cu via^a, fiind indreptat din tinere^e spre fapte 
bune, nefiind intr-insul nici o prihana. 

Iar Teofan, episcopul Cezareei si prieten al imparatului, fiind viclean, a zis catre imparatul: „0, imparate, 
lasa acest lucru asupra mea si voi face cu inlesnire dupa dorin^a voastra imparateasca". Iar imparatul s-a 
bucurat mult de cuvantul lui Teofan si 1-a rugat sa se straduiasca precum stie. Atunci Teofan, venind la 
prea sfunitul Patriarh Trifon, a vorbit cu dansul bine, aratandu-se a-i fi credincios si prieten. insa ii graia 
cu viclesug astfel: „Stapane, mare este mestesugirea imparateasca impotriva ta, se cugeta multe asupra ta 
de catre cei de un acelasi gand. To^i cauta pricini cu care sa te surpe de pe scaun, dar desi se ingrijesc de 
aceasta cu multa osteneala, nimic nu sporesc, deoarece cauta pricini asupra celui nevinovat. §i numai una 
ffi gasesc, zicand ca nu esti carturar si nu stii sa scrii, si pentru aceasta te judeca ca esti nevrednic de 
scaunul patriarhiei. Deci, este trebuin^a sa-i rusinezi desavarsit intru aceasta si sa le astupi gura ca sa taca. 
Iar de ma vei asculta, sa faci aceasta: inaintea a tot sinodul scrie pe o hartie curata numele tau si cinstea 
patriarhiei, si o trimite imparatului, ca sa se rusineze cei ce te elevetese, zicand ca nu stii sa scrii, si vor 
tacea gurile cele mincinoase". 

Iar fericitul Trifon, fiind fara rautate, n-a cunoscut viclesugul lui Teofan, socotind ca este bun sfatul lui. §i 
adunandu-se sinodul, patriarhul a grait catre to^i: „Cei ce voiesc, cu nedreptate sa ma surpe de pe scaun, o, 
dumnezeiestilor impreuna slujitori, se ostenesc in desert, cautand impotriva mea oarecare pricini binecu- 
vantate. Eu nadajduiesc spre Dumnezeul meu, ca nimic de acest fel nu vor afla asupra mea, desi mult s-ar 
osteni, ca sa poata a ma instraina de la scaunul ce mi s-a incredin|at de Dumnezeu. Iar cea mai de pe urma 

125 



clevetire ce au alcatuit asupra mea este aceasta, ca au min^it cum ca n-as fi carturar si n-as sti sa scriu 
nicidecum. Deci, iata, inaintea fe^ei voastre scriu aceste litere, ca instiin^andu-se clevetitorii, sa se umple 
de rusine si sa inceteze a ma cleveti". 

Zicand aceasta, fericitul a luat o hartie curata si, privindu-1 to^i, a scris aceasta: „Trifon, cu mila lui 
Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului, Roma cea noua, si patriarh a toata lumea". Scriind aceasta, 
a trimis-o la imparat prin mainile unui mai sus-sezator. Iar imparatul, luand hartia aceea, cu sfatul celui 
mai inainte pomenit Teofan, episcopul Cezareei, a poruncit ca altcineva pe aceeasi hartie sa scrie astfel: 
„Eu, Trifon, ma dau in laturi de la scaunul patriarhiei, nu pentru alta pricina, decat pentru aceea ca ma stiu 
nevrednic de o treapta ca aceasta". Si scriind asa, imparatul a poruncit sa citeasca hartia aceea inaintea 
domnilor si a boierilor si inaintea a toate randuielile. Si, trimi^and pe cei de un gand ai sai, a dat jos cu sila 
din casele patriarhiei pe prea sfin|itul Patriarh Trifon si a poruncit sa-1 numeasca patriarh pe fiul sau, 
Teofilact. Si a fost tulburare mare in Biserica, pentru ca mul^i din duhovniceasca randuiala |ineau la 
Trifon, nevoind pe Teofilact. 

Iar fericitul Trifon, suferind cu rabdare acea izgonire nedreapta, s-a dus la manastirea sa unde a slujit intai 
si, vietuind doi ani si cinci luni, s-a mutat la Domnul. Iar cinstitul lui trup s-a adus in biserica cea mare 
patriarhala si s-a asezat cu patriarhii, ca un adevarat patriarh. Atunci s-a adus pace Bisericii, pentru ca 
dupa mutarea Sfantului Trifon, to^i s-au invoit cu patriarhia lui Teofilact si spre impartasirea aceluia s-au 
in^eles. Iar pomenirea Sfantului Trifon au cinstit-o cu praznuirea de peste ani, slavind pe Dumnezeu. 



Sfintii Mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin si Severian 

(20 aprilie) 

In vremea in care Diocletian, raucredinciosul imparat, a pornit mare si infricosata prigonire si munci 
asupra crestinilor, atunci a fost prins si Sfantul si multpatimitorul Gheorghe. Si muncit fiind tare, facea 
dupa aceea minuni preaslavite, pe care vazandu-le, mul^i au crezut in Hristos. Si indata cei ce credeau, 
erau munci^i de mainile paganilor: unii in temni^a se trimiteau, al^ii cu foe se ardeau, iar al^ii cu sabia se 
taiau, dintre care au fost si acesti sfin|i mucenici: Victor, Zotic, Zinon, Achindin si Severian, care vazand 
pe Sfantul Gheorghe legat pe roata si nicidecum vatamat, au crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si 
indata cu sabia li s-au taiat capetele. 



Cuviosul Teodor Trihina 
(20 aprilie) 

Cuviosul Parintele nostru Teodor, eel numit "Trihina", adica "Parosul", a fost nascut si crescut in cetatea 
Sfantului Constantin, fiind fiu de paring boga|i. Si lasandu-si parin^ii, boga^ia si slava pentru Dumnezeu, 
s-a dus intr-o manastire pustniceasca si s-a facut monah. Si avea o via^a atat de aspra si atat si-a slabit 
trupul, incat la fa^a era asemenea unui mort, pentru ca in toate nop^ile se lupta cu gerul, stand la 
rugaciune, neacoperindu-si capul niciodata. Si purta numai o haina aspra de par, de aceea s-a numit 
"paros". inca si manastirea aceea pustniceasca, in care cuviosul petrecea via^a aspra, dupa aceea a luat 
numele de "Trihina", adica s-a numit "paroasa". Iar Sfantul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra 
diavolilor si, facand multe minuni, s-a dus catre Domnul. Si nu numai in via^a sa, ci si dupa mutarea sa 
facea minuni. Pentru ca izvora din sfintele lui moaste mir de tamaduire binemirositor, cu care se 
tamaduiau toate bolile si se goneau diavolii, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin. 



126 



Cuviosul Anastasie, Egumenul Muntelui Sinai 
(20 aprilie) 

Purtatoral de Dumnezeu parintele nostra Anastasie, in ce chip a fost crescut din tinere^e in dreapta 
credin^a, se adevereste din cuvintele lui, pe care le-a grait despre sine astfel: „Cei ce au vazut pe Hristos 
in trap, il socotesc ca este prooroc; iar noi, desi cu ochii cei trupesti nu 1-am vazut, insa indata, inca din 
pruncie, L-am cunoscut ca este Dumnezeu si Stapan Atotputernic si Facator al veacurilor, raza a slavei 
Tatalui, de la Care am inva^at a-L marturisi. Iar Sfanta Lui Evanghelie cu atat de mare credin^a o 
ascultam, ca si cum pe Hristos insusi L-am vedea graind cu noi. Iar pe margaritaral eel fara de prihana al 
Preacuratului Sau Trap primin-du-1, credem, ca pe Hristos insusi il primim. Si cand vedem pe icoana 
inchipuirea asemanarii Lui celei dumnezeiesti, ca pe insusi Acela ce priveste spre noi din cer, il cinstim, I 
ne inchinam si catre El cadem". 

Prin aceste scurte cuvinte, Cuviosul Anastasie a aratat in ce chip din tinere^ile sale, a inva|at a cunoaste pe 
Hristos adevaratul Dumnezeu, a crede in El, a se teme cu frica curata, a-L iubi din toata inima si a-L cinsti 
in sfintele icoane cu inchinaciunea cuvenita lui Dumnezeu. Iar dupa ce a sosit la varsta desavarsita, a lasat 
lumea si cele din lume si, luand cracea, dupa poranca Sfintei Evanghelii, a urmat cu osardie lui Hristos; 
pentra ca, intrand intr-o manastire, s-a facut monah. 

Insa, dorind sa se pova^uiasca la cele mai mari nevoin^e si barba^ilor celor desavarsi^i sa le urmeze in 
toata fapta buna, s-a dus la Ierasalim, unde, inchinandu-se cinstitelor si sfintelor locuri, a mers la muntele 
Sinai. Acolo, gasind pe mul|i sfin|i barba^i sporui in faptele bune monahicesti, a ramas la ei, supunandu- 
se lor si slujindu-le cu osardie, ^inand in acea vreme egumenia muntelui Sinai Cuviosul Parintele nostra 
loan Scararal. Iar pentra smerita lui cugetare, a luat de la Dumnezeu daral cunostin^ei celei duhovnicesti; 
si al in^elepciunii celei mari si a alcatuit cuvinte multe, folositoare de suflet, si a scris vie^ile unor sfin|i 
paring, invrednicindu-se de randuiala preoteasca. 

Apoi, dupa Sfantul loan Scararal si dupa Gheorghe, fratele lui, Anastasie a fost numit egumen al muntelui 
Sinai. Si se lupta cii ereticii, care se numeau "acefali", adica "fara capete", scriind mult despre ei. Si 
certandu-se cu ei, ii mustra, ii biraia si-i rasina. Iar acel eres fusese inceput in Alexandria, pe vremea 
impara^iei lui Zenon, de invrajbitorii si impotrivitorii Sinodului al patralea a toata lumea, al Sfin^ilor 
Paring, care a fost in Calcedon, si cand acel eres se incepea, era in Alexandria un patriarh mincinos, Petra 
ereticul, care se numea Mogos. Cu acel eres al "acefalhilor" s-a unit Sevir, care se numea "fara de cap", 
din pricina eresurilor celor "fara de cap", si care, in vremea impara^iei lui Anastasie, a rapit scaunul 
patriarhal al Antiohiei. 

Deci, pe acei eretici "fara de capete" biraindu-i Cuviosul Anastasie in zilele sale din dumnezeiestile car|i, 
se lupta cu ei nu numai in muntele Sinai, ci si in toata Siria, in Arabia si in Egipt; pe de o parte, prin 
scrisorile sale, iar pe de alta, strabatand singur pretutindeni, dezradacinand acel eres, gonindu-1 si intarind 
in dreapta credin^a Biserica lui Hristos. Si placand lui Dumnezeu mai mult decat al|i paring, s-a dus la 
adanci batrane|i catre Domnul. Iar sfarsitul lui a fost pe vremea impara^iei lui Iraclie. 



Fericitul Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei 

(20 aprilie) 

In al 35-lea an al impara^iei lui Iustinian eel Mare, savarsin-du-se patriarhul Antiohiei, Domnin eel mai 
tanar, a venit dupa dansul Anastasie, eel cu numele de "Sinait", ca unul ce a fost luat de la muntele Sinai 
la arhierie. in acea vreme s-a ivit in Biserica o nedreapta credin^a despre dumnezeiescul Trap al lui 
Hristos, ca si cum in vremea petrecerii Sale cu oamenii, mai inainte de patima cea de voie, acesta ar fi fost 
nestricacios, nesupunandu-Se trebuin^elor firesti ce vin din nevoile firii, si ca si cum Domnul nostra Iisus 
Hristos, cu chipul cu care primea hrana si bautura mai inainte de patima si invierea Sa, cu acelasi chip 

127 



manca si dupa inviere, cand S-a aratat Apostolilor Sai. Si acea socotin^a rau credincioasa s-a inceput in 
Constantinopol, si s-a scris despre ea mai pe larg in via^a Sfantului Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, 
in sase aprilie. 

Si imparatul Iustinian se lipise de acea socotin^a si voia sa o puna intre dogmele credin^ei, fiind amagit de 
eretici pana a in^eles adevarul. Si a fost tulburare in Biserica, caci si preasfin|itul Eutihie pentru aceea a 
fost izgonit de la scaunul sau, de vreme ce se impotrivea eresului aceluia si mul|i aveau sa se amageasca 
cu acea nedreapta socotin^a, daca n-ar fi cautat la preasfunitul Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, 
cum socoteste adevarul. Pentru ca Atanasie era barbat foarte iscusit in dumnezeiasca Scriptura, tare in 
dogmele credin^ei celei drepte si sfant cu via^a. Pe acela, ca pe un stalp nemiscat, incercau ereticii sa-1 
induplece spre socotin|a lor cu multe mestesugiri, nadajduind ca daca pe acela 1-ar indupleca, cu inlesnire 
vor trage toate parole acelea la un gand cu dansii. Si-1 indemnau asupra lui si pe imparatul, insa nimic n- 
au reusit. 

Caci fericitul Anastasie a scris imparatului cu indrazneala, vadindu-1 pentru acea ratacire. Apoi a scris si 
in toate parole Siriei, la toata randuiala duhovniceasca si monahiceasca, inva^and pe to^i sa se fereasca de 
eresurile acelea. Iar in Antiohia, inva^and in toate zilele in biserica, propovaduia acest cuvant al 
Apostolului Pavel: Daca cineva ar propovadui voua mai mult decat ceea ce a|i primit, chiar si inger in cer 
de ar fi, anatema sa fie. 

Deci s-a maniat imparatul Iustinian asupra preasfin^itului Patriarh Anastasie si voia sa-1 izgoneasca de pe 
scaun, precum si pe Eutihie al Constantinopolului. insa a sosit sfarsitul imparatului. Iar cand era sa moara 
imparatul, s-a pocait de eresul acela si a scris asezamant ca preasfin^itul Eutihie Patriarhul sa se intoarca 
din exil la scaunul sau. §i a murit in pocain^a Iustinian si cu dreptcredinciosii impara|i s-a numarat. Apoi 
s-a facut pace Bisericii. Iar dupa el a luat impara^ia Iustin eel Tanar, nepotul lui, care prin indemnarea 
oamenilor celor invrajbitori, a izgonit fara de vina de pe scaunul Antiohiei pe arhiereul lui Dumnezeu, 
Anastasie Sinaitul, nu pentru dreapta credin^a, ci pentru alte pricini nedrepte, zicand, mai intai, ca nu cru^a 
visteria bisericeasca, ci o cheltuieste in desert. Al doilea, cum ca ar fi grait de rau pe imparatul. Caci s-a 
zis despre dansul ca, intrebandu-1 odata cineva pentru ce nu cru|a visteria bisericeasca el ar fi raspuns: 
„Ca sa nu fie luata de Iustin, pierzatorul a toata lumea". Si inca sunt unii care zic si aceasta, ca atunci cand 
Anastasie s-a ridicat la scaunul Antiohiei, Iustin fiind la imparatul Iustinian, unchiul sau, cu boieria de 
curopalat, a poftit de la Anastasie un dar de aur, dar Anastasie nu i-a dat nimic, zicandu-i ca este nedrept 
lucru sa dea aur pentru vreo randuiala duhovniceasca, care nu cu aur se vinde, ci se da prin darul Duhului 
Sfant. Din acea vreme Iustin s-a maniat asupra lui Anastasie si, luand el impara^ia dupa unchiul sau, cauta 
pricini asupra nevinovatului arhiereu Anastasie si, afland lucruri mincinoase, 1-a izgonit de pe scaun. 

Dupa izgonirea lui Anastasie, a oranduit chiar si fara voie, la patriarhia Antiohiei, pe fericitul Grigorie, 
egumenul lavrei Fara-nului, barbat asemenea impodobit cu cuvantul, cu via^a si cu dreapta credin^a, care 
este pomenit si laudat in Limonar de prea sfin|itul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Si acest Grigorie 
ducandu-se din via^a, iarasi fericitul Anastasie Sinaitul s-a intors la scaunul Antiohiei, dupa 23 de ani de 
izgonire, pe vremea impara^iei lui Mavrichie. 

In vremea aceea era papa in Roma Sfantul Mare Grigorie, care se numea Dialog sau Graitor. Acel sfant 
petrecea cu fericitul Anastasie in mare dragoste duhovniceasca si scriau unul catre altul, pentru ca dupa ce 
a auzit Sfantul Papa Grigorie, ca s-a intors Anastasie Patriarhul la scaunul sau, indata a trimis la dansul, 
bucurandu-se de intoarcerea lui. Si spunea in acea scrisoare astfel: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si 
pe pamant pace, intre oameni buna voire; caci raul eel mare, care odata lasase uscate pietrele Antiohiei, 
acum iarasi s-a intors la a sa matca si vaile ce se afla pe langa dansul le adapa". 

Si iarasi intr-alta scrisoare zice: „Ma instiin^ezi, preasfin^ia ta, preaiubitule, ca de ar fi fost cu putin|a, ai fi 
voit fara hartie si fara trestie sa vorbesti cu mine, si patimesti de durere, ca departarea cea mare a 
Rasaritului de Apus ne opreste pe noi. insa adevarul zic, ca si in hartie imi vorbeste gandul vostru, ca in 
cuvintele preasfin^iei tale este aratata dragostea voastra catre noi si nu suntem despar|i^i cu locurile, noi 
cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu suntem uni|i prin legatura dragostei. Deci, pentru ce cauta^i sa 

128 



lua^i aripile porumbi^ei celei aurite, de vreme ce acum le ave^i? Ca aripi sunt dragostea cea catre 
Dumnezeu si catre aproapele. Cu acelea zboara Sfanta Biserica, cu acelea pe toate cele pamantesti le 
covarseste; deci acele aripi de nu le-ai fi avut preasfin^ia ta, n-ai fi zburat la mine cu atat de mare dragoste 
prin scrisoare. Ci va rog pe voi, ruga|i-va pentru mine, neputinciosul, ca Domnul, scotandu-ma dintr- 
atatea de multe invaluiri si primejdii de la longobarzii cei ce au navalit asupra Romei, mai degraba sa ma 
treaca la limanul odihnei celei vesnice. Cu multumire am luat binecuvantarile voastre cele indurate, pe 
care mie, omule al lui Dumnezeu, fund sarac cu duhul, mi le-ai trimis, zicand: «Ce are sa dea saracul, 
decat numai cele ce sunt ale saracului?» Dar de nu v-a^i fi facut saraci cu duhul pe voi singuri, 
binecuvantarile voastre n-ar fi fost atat de indurate. Atotputernicul Dumnezeu cu al Sau acoperamant sa 
va acopere de tot raul. Si de vreme ce via^a voastra este de foarte mare trebuin^a la to|i cei buni, deci dupa 
indelungate vremi, sa va mute pe voi Domnul la vesnicele bucurii ale cerestii mosteniri". 

Dintr-o scrisoare ca aceasta a Sfantului Grigorie, Papa al Romei, catre fericitul Anastasie, Patriarhul 
Antiohiei, se vede dragostea amandurora cea intru Duhul Sfant si se marturiseste sfin^enia cea aleasa a 
Sfantului barbat Anastasie. Si vie^uind Sfantul Anastasie inca sase ani dupa intoarcerea sa la scaun, s-a 
mutat catre Domnul in al 14-lea an al impanuiei lui Mavrichie. Dupa acest preasfin^it Anastasie Sinaitul, 
a venit la patriarhie alt Anastasie, insa fara denumirea de Sinait, si a fost ucis de evrei in timpul impara^iei 
lui Foca tiranul, si ca un mucenic al lui Hristos a fost cinstit de credinciosi. 



Sfantul Sfintit Grigorie, Patriarhul Antiohiei 
(20 aprilie) 

Acest Cuvios Parinte Grigorie a fost egumen in manastirea ce se numea Faran, care era in muntele Sinai 
si Rait. Iar la patriarhie a fost mai inainte insemnat de la Dumnezeu, precum se scrie in Limonariul 
preasfin^itului Sofronie, patriarhul Ierusalimului: 

Ava Gheorghe armeanul, ucenicul lui Ava Serghie, ne-a spus, zicand: „Mult m-a silit Ava Grigorie, care 
era egumen al lavrei Faranului, ca sa-1 due la Ava Serghie, si am mers cu dansul la stare^ intr-acea vreme 
cand petrecea in pustie langa Marea Moarta. Si vazandu-1 pe el stare^ul, 1-a sarutat si 1-a primit cu foarte 
mare dragoste. Si, aducand apa, i-a spalat picioarele si toata ziua a vorbit cu dansul pentru folosul 
sufletului, iar a doua zi 1-a liberat. Iar dupa ce s-a dus Ava Grigorie de la Ava Serghie, am zis catre stare^: 



«Stii, parinte, ca m-am smintit, caci pe mul^i episcopi, presbiteri si al^i paring am adus la tine si la 
niciunul dintre aceia nu ai spalat picioarele, fara numai lui Ava Grigorie». Si mi-a raspuns mie stare^ul: 
«Nu stiu cine este Grigorie; dar stiu ca pe patriarh 1-am primit in pestera mea, pentru ca 1-am vazut 
purtand omofor si ^inand Sfanta Evanghelie in maini»". 

Acestea le-a zis Ava Serghie cu proorocesc duh despre Ava Grigorie, caci dupa cinci ani, prin judeca^ile 
lui Dumnezeu, a fost ales patriarh in cetatea lui Dumnezeu, Antiohia. Iar oarecare stare^i ziceau despre 
Ava Grigorie, patriarhul ceta|ii lui Dumnezeu, cum ca avea mai ales aceste fapte bune: milostenia, 
nepomenirea de rau, lacrimile, ba inca mai avea si milostivire mare spre cei ce greseau si multe alte fapte 
bune. O marturie despre aceasta da despre dansul preasfnnitul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, zicand: 

„Deci vrednic este un barbat ca acesta, fericitul Grigorie, patriarhul Antiohiei, a fi pomenit intre cei sfin|i 
si cuviosi, caci si la patriarhie fara voie a fost luat si sfanta via^a a petrecut in Iisus Hristos Domnul 
nostru, Caruia se cuvine slava in veci". Amin. 



129 



Sfantul Ierarh Teotim I "Scitul", Episcop al Tomisului (secolele IV-V) 

(20 aprilie) 

Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia-Pontica. El este considerat eel 
dintai dascal si parinte duhovnicesc al sfunilor loan Cassian si Gherman, cu care era contemporan, format 
in tinere|e in aceeasi manastire din "hotarele Cassienilor si ale pesterilor". Aceasta manastire, care a dat 
calugari carturari si sporui in fapte bune, era o adevarata vatra monahala de sfin^enie, de traire si de 
profunda teologie din eparhia Tomisului, confirmata de inaltul nivel spiritual, teologic si literar la care au 
ajuns cei trei sfin^i daco-romani contemporani, loan Cassian, Gherman si Teotim I, supranumit de istoricii 
paleocrestini "Scitul" si "Filosoful". 

Acest episcop urea pe scaunul eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, dupa mutarea din via^a a 
episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima data in anul 392, de fericitul 
Ieronim (t 420), in celebra sa lucrare: De viris illustribus (Despre barba^i ilustri), care spune ca era pastor 
stralucit, cu mare dragoste de Dumnezeu si de oameni, teolog inva|at si scriitor talentat si neobosit. El 
afirma ca „a scris scurte tratate (car^i) sub forma de dialoguri, in stilul vechii elocin^e", ceea ce dovedeste 
vasta sa cultura in retorica si filosofia antica, greaca si latina. Apoi, fericitul Ieronim incheie cu aceste 
cuvinte despre Teotim: „Aud ca scrie si alte lucrari". 

Unele fragmente din scrierile Sfantului Teotim se pastreaza in lucrarea Sfantului loan Damaschin (t 749) 
"Paralele sfinte", din care reiese ca „a scris omilii la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie 
despre el ca era "scit" (daco-roman) de neam, ca "traiul ii era modest" si ca era un taumaturg (vindecator 
de bob). Iar Socrate, alt istoric paleocrestin, spune ca fericitul episcop Teotim I „era cunoscut de to^i - 
impara^i, episcopi, calugari, credinciosi si barbari (adica pagani) -, pentru evlavia si corectitudinea vie^ii 
sale". Prin scrierile sale patristice, Sfantul Teotim este considerat „creatorul Filocaliei romanesti". in 
gandirea sa a fost, desigur, influen^at de Sfantul loan Gura de Aur si de parin^ii capadocieni. Sfantul 
Teotim vorbeste foarte frumos despre linistea min|ii si a inimii. 

Sub pastoria Sfantului Teotim manastirile si sihastriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceza si 
isihie (liniste), au trait o epoca de aur, devenind in secolele V-VI cunoscute in intreg imperiul prin vesti^ii 
"calugari schi", raspandi^i atat la nord de Dunare pana in Carpa^i, cat si la sud pana la Ierusalim, Constan- 
tinopol, Roma si Africa. Bazilicile inal^ate de el, ale caror ruine si astazi se vad, erau mari si frumos 
ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeste numarul impresionant de credinciosi, precum si frumusetea 
cultului si arhitecturii secolelor IV-V. 

Ca misionar, Sfantul Teotim I era tot atat de ravnitor pentru Hristos ca si inaintasii sai. El avea mult de 
suferit din partea "barbarilor" migratori, pe care reusea sa-i imblanzeasca cu greu prin daruri, prin 
rugaciuni si prin sfin^enia vie^ii sale. Din aceasta pricina paganii il numeau "zeul romanilor". 

Sfantul Teotim "Scitul" era binecunoscut imparatului Arcadie si mai ales Sfantului loan Gura de Aur, 
caruia ii era prieten devotat. In anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim caluga/i misionari 
„pentru nomazii sci^i de la Istm", adica pentru huni. in anul 400, Sfantul Teotim ia parte la un sinod local 
in Constantinopol, convocat de Sfantul loan Gura de Aur, impotriva inva^aturii eretice a episcopului 
Antonin al Efesului. in anul 403, Sfantul Teotim era din nou in Constantinopol si lua apararea marelui 
patriarh si dascal a toata lumea, Sfantul loan Gura de Aur, impotriva acuza|iilor aduse de Sfantul Epifanie 
al Ciprului, dovedind prin aceasta adanca legatura duhovniceasca dintre sfantul episcop straroman Teotim 
si Sfantul loan Gura de Aur. Pe la sfarsitul primului deceniu al secolului V, Sfantul episcop Teotim s-a 
stramutat cu pace din via^a aceasta, la cerestile locasuri. Pentru via^a sa curata, pentru opera sa misionara 
si pentru credin^a sa dreapta cu care a marturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxa l:a trecut in randul sfin|ilor 
si pomenirea lui se face la 20 aprilie. in "Acta Sanctorum" se spun urmatoarele despre Sfantul Teotim I: 
„La Tomis, in Scithia, se face pomenirea Sfantului Teotim (Theotimos) episcopul, pe care 1-au cinstit 
chiar barbarii necredinciosi, pentru sfin|enia si minunile lui". 



130 



Cuviosul Atanasie, intemeietorul Manastirii Schimbarea la Fata de la Meteora, si 

cuviosul Ioasaf 
(20 aprilie) 

Cuviosul parintele nostra Atanasie s-a nascut pe la anul 1302 in Noul Patras al Ipatiei din paring nobili, 
dar a ramas orfan de mic. El a fost crescut de un unchi si a aratat mare ravna pentra inva^atura. Desi nu 
avea bani sa plateasca profesori vesthi, statea sa asculte la ferestrele acestora, incat i-a facut pe ei sa-1 
primeasca fara plata la inva^atura. Descoperind apoi adevarata filozofie in Sfantul Munte, a vrut sa se faca 
calugar, dar fiind prea tanar, nu a fost primit. A mers asadar in Constantinopol, unde i-a cunoscut pe 
Sfantul Grigorie Sinaitul si pe Sfantul Isidor, viitorul patriarh, care i-au laudat ravna. Fugind insa de slava 
desarta, s-a dus din nou la Muntele Athos, unde s-a calugarit la varsta de 30 de ani. Apoi, neputand sa se 
linisteasca din pricina navalirii pira|ilor turci, a trebuit sa piece in Tesalia, intr-un ^inut salbatic, cu stand 
foarte mari, facute parca pentra pustnicie. Acolo a intemeiat vestita manastire a Schimbarii la Fa^a, pe o 
stanca uriasa cu numele Meteora, care le intrecea pe celelalte in inal^ime. Apoi a pus randuiala 
manastirilor cu viaja de obste de la Sfantul Munte si a strans in jural lui mul^i ucenici, chiar si de la 
Athos. Deci dobandind daral inainte-vederii si al profe^iei, a calauzit multe suflete spre mantuire si s-a 
mutat la Domnul in anul 1380. 

Urmasul lui a fost Sfantul Ioasaf, care era prin^ din dinastia sarbeasca Nemania. Acesta, cand i-a venit 
randul sa imparateasca, a lasat lumea si a fost imbracat de Sfantul Atanasie in haina calugareasca, 
urmandu-1 mai apoi la carmuirea manastirii sale. 



Sfantul Ianuarie Episcopul si cei impreuna cu dansul 

(21 aprilie) 

Diocletian si Maximian, paganii impara^i, maniindu-se asupra crestinilor, Ianuarie episcopul a fost prins 
si dus inaintea ighemo-nului Campaniei, Timotei. Acesta, silindu-1 in multe feluri spre inchinarea la idoli, 
cu imbunari amagindu-1 si cu ingroziri infri-cosandu-1, dupa ce 1-a vazut neclintit in credin|a crestina, 
ramanand ca un stalp, a porancit sa-1 arunce spre ardere, intr-un cuptor incins. Si a fost sfantul nevatamat, 
ca altadata cei trei tineri in cuptoral Babilonului. Caci ingeral lui Dumnezeu pogorandu-se la dansul, 
puterea focului in racoreala a prefacut-o, iar sfantul dan^uind si cantand in mijlocul focului, slavea pe 
Dumnezeu. Dupa ce a iesit din cuptor, au vazut to^i, ca nici de hainele lui nu s-a atins focul si se mirau 
foarte tare. 

Iar ighemonului parandu-i-se ca episcopul crestinilor s-a pazit intreg de foe cu puterea vrajilor, de mai 
mare manie s-a umplut si a porancit ca atat de mult sa-1 intinda pe mucenic, incat sa se dezlege 
incheieturile din alcatuirile lor, si asa intins sa-1 bata fara mila. Aceasta facandu-se, atat de mult 1-au 
batut, pana ce tot trapul lui s-a sfaramat, incat se vedeau oasele goale si pamantul s-a umplut de singe. La 
o infricosatoare priveliste ca aceasta au mers si doi clerici: Faust diaconul si Desiderie cite|ul, si stateau in 
mul^ime, privind la patimirea sfantului episcop. 

Si paganii i-au cunoscut ca sunt crestini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca 
lui rabdare, iar pe de alta plangeau pentra chinurile cele cumplite ce i se dadeau, caci si vinele sfantului se 
vedeau curmate. Deci, paganii i-au prins pe amandoi, pe Faust si pe Desiderie si, legandu-i impreuna cu 
Sfantul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus dupa ighemon in cetatea Pu-tioli; si acolo i-au arancat in 
temnrfa. Si erau inchisi pentra Hristos in temnrfa aceea Proclu si Sosie, diaconii ceta|ii Putioli, si doi 
oameni simpli, Eutihie si Acution, osandi|i spre mancarea fiarelor. 

Apoi, in ziua urmatoare au fost scosi to^i la priveliste, impreuna cu episcopul, si au fost da^i la fiare. Iar 
Dumnezeu, Care se preamareste in sfin^ii Sai, a astupat gurile fiarelor la acea priveliste, ca altadata in 
groapa in care a fost arancat Daniil, incat nici una din fiare nu s-a atins de vreun mucenic, ci toate, 

131 



schimbandu-si cruzimea cea fireasca in blande^e de oaie, au mers si au cazut la picioarele sfantului 
episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe to|i cei ce priveau in mirare si spaima. 

Insa ighemonul, socotind si aceasta dumnezeiasca putere ca vrajire crestineasca, gandea cum sa dea 
pierzarii desavarsite pe arhiereul lui Dumnezeu si pe cei impreuna cu el. Astfel, tulburan-du-se cu mintea, 
deodata a orbit si cu ochii cei trupesti, orb fiind de demult cu ochii cei sufletesti, si cauta un pova^uitor, 
pipaind pere|ii. Iar dupa ce arhiereul si mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind fara rautate, s-a rugat pentru 
acel vrajmas al sau, pentru ighemonul Timotei, acela indata a vazut trupeste, dar nu si sufleteste. Iar 
oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut in Hristos, fiind la numar cam cinci mii. insa 
nemul^umitorul si impietritul la inima ighemon, care din orbire se luminase cu rugaciunile mucenicului, 
nu numai ca n-a cunoscut adevarul, ci mai mult a innebunit. Si in loc sa aduca lauda adevaratului 
Dumnezeu, lui Hristos, Domnul nostru, el il hulea; iar pentru intoarcerea catre El a poporului eel atat de 
numeros, indracindu-se de manie, a poruncit ca sa taie cu sabia pe sfin^ii mucenici. 

Si astfel, arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfin|itul mucenic, cu ai sai impreuna patimitori: Faust, Proclu 
si Sosie diaconii, Desi-derie cite^ul, Eutihie si Acution, au luat cununa muceniceasca, fiind ucisi cu sabia, 
afara din cetatea Putioli. Iar trupurile sfunilor le-au adunat cite unul ceta^ile cele dimprejur, straduindu-se 
fiecare cetate, ca sa aiba pe mijlocitorul sau catre Dumnezeu. Trupul Sfin^itului Mucenic Ianuarie 1-au 
luat napolitanii si, ducandu-1 cu cinste in cetate A 1-au pus in biserica lor. 

In acea vreme, cand au luat trupul sfantului din cetatea Putioli, sangele lui care se inchegase acolo, 
adunandu-1 de pe pamant, 1-au pus intr-un vas de sticla si-1 aveau in paza. Iar daca il puneau langa capul 
mucenicului, indata acel sange inchegat se topea si fierbea ca din nou varsat. inca se faceau si minuni de 
multe feluri in cetatea Neapoli, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Ianuarie. Iar mai ales acolo se slavea 
aceasta minune care s-a facut, cand muntele ce se numea Vezuviu a dat dinlauntrul sau, din sanul 
pamantului, o vapaie mare de foe, incat nu numai ceta^ilor celorAde aproape, ci si celor de departe, mare 
frica si cutremur le-a adus. in acea infricosata vreme, alergand popoarele la mormantul Sfantului Mucenic 
Ianuarie si cu lacrimi strigand catre el si cerand ajutor, indata, cu rugaciunile lui, s-a ascuns acea vapaie 
de foe in muntele acela si a incetat frica. Astfel nu s-a facut vatamare nici ceta^ilor de departe, nici celor 
de aproape. 

Si alta preaslavita minune s-a facut asupra unui prune mort. femeie vaduva, cu numele Maximila, avea 
un fiu abia nascut si ace-la murind, ea plangea fara mangaiere. Iar dupa ce si-a venit pu|in in sine din 
tanguire, a privit spre biserica si a vazut deasupra usii bisericii o scandurica, ce avea pe sine inchipuirea 
Sfantului Episcop Ianuarie. Si si-a adus aminte de minunea care s-a facut odata in Legea Veche, cum 
Sfantul prooroc Elisei a inviat pe fiul sunamitencei. 

Deci, pornindu-se cu mare nadejde femeia aceea spre Dumnezeu si spre placutul Lui, a facut dupa 
asemanarea aceea. A luat icoana Sfantului Mucenic Ianuarie si a pus-o deasupra pruncului sau mort, cu 
ochii spre ochi, gura catre gura si pe cealalta asemanare a trupului celui inchipuit, catre trupul celui mort. 
Apoi, cu suspine si cu lacrimi fierbin|i s-a rugat, zicand: „Robule al lui Dumnezeu, miluieste-ma si-mi 
potoleste mahnirea mea, inviind pe fiul meu, ca unul nascut imi este". Astfel rugandu-se ea, indata a 
inviat pruncul si s-a sculat sanatos. Si to^i cei ce se adunasera la ingroparea aceluia, vazand o minune 
preaslavita ca aceea, s-au minunat, au preamarit si au mul^umit lui Dumnezeu, Care face minunate lucruri 
prin sfin^ii Sai. Iar pe Sfantul Mucenic Ianuarie, ca pe un grabnic ajutator, cu laude 1-au marit. Cu ale 
carui sfinte rugaciuni, sa arate si spre noi Domnul mila Sa in veci. Amin. 



132 



Sfantul Mucenic Teodor si cei impreuna cu dansul 

(21 aprilie) 

Pe vremea impara^iei lui Antonin, stapanind Teodot ighemonul in Perga Pamfiliei, alegea la randuiala 
ostaseasca pe tinerii cei mai frumosi si tari cu trupul, spre slujirea imparateasca. Deci, impreuna cu tinerii 
cei de neam bun, a luat si pe acest fericit Teodor, frumos la vedere si 1-au dus la ighemonul Teodot, iar 
ighemonul a pus pe el, ca si pe ceilahi tineri, semnul ostasesc. Dar Sfantul Teodor a aruncat indata semnul 
acela de la sine, zicand: „Eu sunt insemnat din pantecele maicii mele, cu imparatul eel ceresc, cu Domnul 
nostru Iisus Hristos, si nu voiesc sa fiu ostas la alt imparat!" Si 1-a intrebat ighemonul: „Carui imparat te- 
ai facut ostas?" Sfantul a raspuns: „M-am facut ostas Aceluia, Care a facut cerul si pamantul". Si indata 
ighemonul cunoscand ca este crestin, a zis: „Oare nu vei aduce jertfe zeilor nostri?" Sfantul a raspuns: 
„Eu n-am adus jertfa niciodata necura^ilor diavoli". Deci ighemonul a poruncit sa-1 bata. Si batandu-1 
foarte, iarasi 1-au pus inainte la intrebare si i-a zis: „Acum oare te-ai plecat, ne vei raspunde mai cu 
blande|e si te vei inchina zeilor?" 

Sfantul raspunse: „De ai fi cunoscut pe Dumnezeul eel ce te-a facut pe tine, insu^i ai fi voit sa te inchini 
Lui". Atunci ighemonul a poruncit sa aprinda un foe, sa aduca o tigaie mare de tier, sa topeasca smoala 
multa, pucioasa si ceara, apoi sa-1 puna pe mucenic pe tigaie si sa toarne peste el cele topite. Si facandu- 
se aceasta, deodata Dumnezeu a facut o minune preaslavita, pentru ca, ridi-candu-se un vuiet mare si 
facandu-se cutremur, a crapat pamantul in acel loc, unde se afla focul si tigaia, si a izvorat multa apa din 
crapatura pamantului, care a stins focul de la tigaie, iar sfantul mucenic a ramas cu totul sanatos. Si a zis 
catre ighemon: „Iata,. vezi, ca acest lucru nu este al puterii mele, ci al lui Hristos Dumnezeul meu, Caruia 
ii shy esc. Iar tu, de voiesti sa cunosti puterea zeilor tai, aprinde focul si arde iarasi tigaia, apoi porunceste 
sa intinda pe ea pe unul din ostasii tai, in numele zeilor tai, si atunci vei vedea puterea lor si vei cunoaste 
taria cea mare si in toate a Dumnezeului meu". 

Auzind aceea ostasii care stateau de fa^a, au zis catre ighemon: „Nu, domnule, sa nu ne faci aceasta, ci 
slujitorului zeilor sa-i faci asa. Pentru ca tot asa va asculta tigaia pe el, ca si pe Teodor, si nu-1 va arde". 
Atunci ighemonul a poruncit sa cheme indata pe un slujitor si 1-a intrebat: „Cum i|i este numele?" El 
raspunse: „Dioscor imi este numele". Ighemonul zise catre dansul: „Cu ce fel de vraji si buruieni se ung 
crestinii, caci intra in foe cu indrazneala si raman nearsi, precum si Teodor este nevatamat de foe?" 
Dioscor raspunse: „Crestinii nu sunt vrajitori, ci numele lui Hristos este asa de puternic, incat unde se 
cheama El, acolo toata buruiana si basmele cele vrajitoresti se strica si diavolii se cutremura". Ighemonul 
zise: „Oare este mai tare Hristos decat Die al nostru?" 

Dioscor raspunse: „Die si ceilal^i zei sunt idoli surzi si nesinttitori; si te rog nu ma sili sa ma sui pe tigaie, 
ci de voiesti sa stii puterea lui Die, pe el singur sa-1 pui pe foe". Ighemonul zise: „Cine poate sa faca 
aceasta, pentru ca cine va indrazni sa puna pe zeu in foe?" Dioscor zise: „Porunceste-mi si eu voi face 
aceasta si de mi se va impotrivi Die, atunci il voi crede ca este zeu si poate sa se apere de foe!" Ighemonul 
zise: „De acum cu adevarat nu mai esti slujitor, deoarece graiesti unele ca acestea asupra zeilor". Dioscor 
raspunse: „Am fost slujitor asemenea |ie in credin^a paganeasca; insa vazand acum pe fericitul Teodor 
nebiruit de muncile ce i se dau de catre tine si nears de foe, am cunoscut puterea lui Hristos si am in^eles 
neputin^a mincinosilor zei, m-am intarit in credin^a lui Hristos si astazi voiesc sa ma fac ostas impreuna 
cu Teodor". 

Ighemonul zise catre dansul: „Daca graiesti asa, Dioscore, apoi suie-te pe tigaie ca si Teodor". Atunci 
Dioscor, cazand inaintea mucenicului lui Hristos, a zis: „Teodore, robule al lui Hristos, adevaratul 
Dumnezeu, roaga-te pentru mine!" Si s-a rugat sfantul pentru Dioscor. Deci au dezbracat pe Dioscor si 
intinzandu-1 pe tigaia cea infocata, acesta a strigat tare: „Multumesc Jie, Doamne Iisuse Hristoase, 
Dumnezeul lui Teodor; caci ma randuiesti cu robii Tai; deci primeste cu pace sufletul meu". Si zicand 
aceasta, si-a dat duhul. Si a luat intr-un ceas cununa muceniciei, ca si talharul Raiul, cand era pe Cruce. 



133 



Dupa moartea fericitului Dioscor, pe Sfantul Teodor 1-au aruncat in temni^a. Dupa aceea, in alta zi, 
impiedicandu- 1 de picioare si legandu-1 de un cal salbatic, 1-au tarat pe ulifele ceta|ii, gonind foarte tare 
calul acela. Deci calul fugind fara randuiala si cazand in prapastii, s-a sfaramat si a pierit. Iar mucenicul 
fiind pazit cu puterea cea nevazuta a lui Dumnezeu si dezlegandu-se, a ramas intreg si fara vatamare, 
mirandu-se to^i, de o minune ca aceea. Iar doi din ostasi, Socrat si Dionisie, cei care legasera pe sfant de 
cal, povesteau o vedenie minunata: caci fiind gonit calul, au vazut o caru^a de foe pogorandu-se din cer la 
mucenic si, luandu-1 intr-insa, 1-a dus intreg in divan. Spunand aceasta la to^i, cei doi ostasi au strigat: 
„Mare este Dumnezeul crestinilor". 

Auzind aceasta ighemonul, a poruncit sa-i inchida in temni^a si pe ei, impreuna cu Sfantul Teodor. Apoi a 
ars un cuptor cu foe mare trei zile. Dupa aceea a aruncat in cuptorul acela pe mucenic si pe amandoi 
ostasii care crezusera in Hristos, pe Socrat si Dionisie. < Si indata s-a coborat din cer ploaie dumnezeiasca 
si i-a plouat, asa incat a racorit vapaia. Iar sfin^ii sedeau in mijlocul cuptorului ca in mijlocul unui vant 
racoros, vorbind unul cu altul. 

Atunci Sfantul Teodor si-a adus aminte de fericita sa maica,* care a fost robita mai inainte cu trei ani de 
cei de alt neam si a fost dusa cu mul^i al^ii in ^ara straina. Si s-a rugat lui Dumnezeu pentru dansa, zicand: 
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arata-mi pe maica mea precum stii Tu, cu puterea 
Ta dumnezeiasca, pentru ca doresc s-o vad. La Tine sunt toate cu putin|a, arata-mi-o pe dansa, ca si 
ceilahi sa cunoasca maririle Tale". Astfel rugandu-se sfantul, se stingea vapaia incet, pentru ca ploaie se 
pogorase cu rugaciunile mucenicului si cuptorul se racorise, asa incat sfin|ii se plecau spre somn, ca era 
noapte. Si stand ingerul in vis inaintea Sfantului Teodor, i-a zis: „Nu te mahni, Teodore, pentru maica ta,; 
ca o vei vedea". Si desteptandu-se sfantul din somn, a spus prietenilor sai vedenia din vis. Iar pe cand 
spunea aceea, s-a aratat in mijlocul cuptorului maica sfantului, care se numea Filipia si, vazand pe fiul sau 
eel iubit, s-a bucurat si cu dragoste 1-a sarutat pe el si pe ostasii care erau impreuna cu dansii. Apoi le-a 
spus cum si de unde a venit, purtata de mana nevazuta. Iar Sfantul Mucenic Teodor, ridicandu-si mainile 
la cer, a dat lui Dumnezeu mul^umirea cea cuviincioasa. 

A doua zi ighemonul sculandu-se din somn, a zis catre ai sai: „Mi se pare ca n-a ramas nici un os in 
cuptor de al lui Teodor si de ale ostasilor arunca^i impreuna cu dansul". Graind el aceasta, unul din 
strajeri, care pazea cuptorul, a venit la ighemon si i-a spus ca sunt vii mucenicii in cuptor si focul s-a stins 
de o ploaie, care s-a varsat de sus peste el. Iar maica lui Teodor, venind din robie fara de veste, sade in 
cuptor ca intr-o camara, vorbind cu fiul sau si cu cei doi ostasi despre Dumnezeul lor. Auzind acestea, 
ighemonul s-a spaimantat si sculandu-se, singur a mers la cuptor, apoi chemand pe fericita Filipia, a zis 
catre dansa: „Oare tu esti maica lui Teodor?" Raspuns-a fericita: „Eu sunt". Ighemonul a zis: „inva^a pe 
fiul tau sa se inchine zeilor, ca sa nu piara rau si sa te lase fara fiu pe tine". Iar ea a raspuns: „Fiul meu, 
precum am primit despre dansul instiin^are de la Domnul meu, mai inainte de zamislirea lui, va fi rastignit 
de tine si va jertfi lui Dumnezeu jertfa de lauda!" Zis-a ighemonul: „Deoarece tu singura ai hotarat fiului 
tau moarte de cruce, apoi asa sa fie". Si indata a poruncit sa-1 rastigneasca pe Sfantul Teodor, iar Sfintei 
Filipia sa-i taie capul cu sabia, si pe cei doi ostasi, Socrat si Dionisie, sa-i impunga cu sulitele. 

Si asa sfin|ii mucenici si-au luat cununa, iar Sfantul Teodor dupa ce a stat trei zile spanzurat pe cruce viu, 
s-a dus catre Domnul. Atunci unii din cei dreptcredinciosi, luand trupurile sfuuilor, le-au invelit cu 
cinstite giulgiuri si cu aromate si le-au pus cu cinste la un loc insemnat, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe 
Sfantul Duh, pe un Dumnezeu in Treime slavit in veci. Amin. 



Sfanta Mucenita Alexandra 
(21 aprilie) 

Alexandra, mucenita lui Hristos Dumnezeu, era so|ia imparatului Diocletian. Deci vazand ea ca Sfantul 
Gheorghe era chinuit in felurite chipuri spre moarte, dar ca in chip minunat ramane viu si sanatos, s-a 

134 



infa|i§at inaintea imparatului, in vreme ce el aducea jertfa idolilor, si s-a marturisit pe sine crestina; pentru 
aceea a fost pusa in inchisoare. Dupa ce a fost inchisa, s-a dat hotarare ca sa fie taiati cei doi, Gheorghe si 
Alexandra. Afland ea aceasta hotarare a imparatului, in inchisoare s-a rugat lui Dumnezeu si si-a dat 
sufletul. 

Iar Apolo, Isachie si Codrat, fiind din slugile imparatesei Alexandra, si vazand-o pe ea ca a dispre^uit 
vremelniceasca si stricacioasa impara|ie si pe muncitorul imparat, si ca, crezand in Hristos, a si murit 
pentru El, au crezut si ei in Hristos. Deci, infatisandu-se cu indraznire, au mustrat pe imparat, numindu-1 
calcator de lege si salbatic, si ca nu i-a fost mila de insasi femeia sa, cu care a facut copii. 

Maniindu-se imparatul pentru aceasta, a poruncit ca sa-i puna la inchisoare, si aceasta facandu-se, gandea 
el toata noaptea cu ce moarte ii va pierde. Diminea^a, sco^andu-i din temni^a, pentru Codrat a poruncit sa 
fie taiat, iar Apolo si Isachie, iarasi sa fie pusi la inchisoare si sa fie ucisi cu foamea. Dupa cateva zile, 
fiind istoviti de foame, si-au dat sufletele lor in mana Domnului. 



Cuviosul Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei 

(22 aprilie) 

In pamantul Galatiei este un sat ce se numeste Sicheia, sub stapanirea cetafii lui Anastasie, care este prima 
sub stapanirea Ancirei, ce este departe de Anastasiopolia ca la douasprezece stadii. De acolo era patria 
Cuviosului Teodor Sicheotul, care s-a zamislit cu minune in pantecele maicii sale, ce se numea Maria, din 
barbat vestit, cu numele Cozma, slujbas imparatesc, pe vremea imparatului Iustinian eel Mare. Caci 
atunci cand a zamislit maica sa, Maria, in noaptea aceea adormind, a avut o vedenie minunata: a vazut o 
stea prea mare si prea luminoasa pogorandu-se din cer in pantecele ei. Si desteptandu-se Maria, a spus 
aceasta maicii sale Elpidia si surorii, sale Despina, care vie^uiau langa dansa. 

Dupa aceea s-a dus la un oarecare parinte inaintevazator, care in sihastrie petrecea in liniste ca la sase 
stadii de la satul acela, si acea vedenie infricosatoare pentru zamislirea ei, i-a spus-o lui. Iar stare^ul acela, 
inva^and-o cu duhovnicesti sfatuiri despre via|a cea placuta lui Dumnezeu, i-a zis: „Pruncul eel ce s-a 
zamislit in tine, va fi cu adevarat om mare, nu numai inaintea oamenilor, ei si inaintea lui Dumnezeu; 
pentru ca steaua aceea luminoasa insemneaza slaya imparateasca, precum socotesc talcuitorii de vise cei 
in^elepti. insa de tine nu se va spune asa, adica steaua cea vazuta de tine mai inainte nu vesteste putere 
imparateasca pe pamant, ci slava de fapte bune si de darurile lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le va 
turna in eel zamislit de tine, pentru ca voieste ca pe robii Sai sa-i sfin^easca in pantecele eel de maica, 
mai'inainte de nasterea lor". 

Aceasta mai inainte proorocind-o Mariei vazatorul staret si din destul inva^and-o, a eliberat-o cu pace. 
Deci s-a instiin^at despre aceasta si Teodosie, episcopul ceta|ii lui Anastasie, si acela asemenea gandea la 
vedenia aceea, ca pruncul ce se va naste, va fi lumina lumii. Iar Maria intorcandu-se de la stare^, petrecea 
dupa sfatul lui cu placere de Dumnezeu in intreaga in^elepciune, fara barbat, impreuna cu mama si cu sora 

sa. 

Iar cand s-a implinit vremea nasterii, a nascut Maria pe acest rob al lui Dumnezeu si botezandu-1 dupa 
obiceiul crestinesc, 1-a numit Teodor, care se talcuieste dar al lui Dumnezeu, cu insusi numele aratand 
mai inainte, ca pruncul acela are sa fie pentru lume mare daruire de la Dumnezeu. §i facandu-se pruncul 
de sase ani, dorea maica sa sa- 1 inscrie mai inainte de vreme in randuiala ostaseasca; deci ii gatea lui brau 
de aur si haine de mult pret, si alte lucruri de trebuin^a la randuiala ostaseasca. §i dorea sa mearga la 
Constantinopol, ca acolo sa faca ostas la imparat pe fiul sau. Dar i s-a aratat ei in vis Sfantul Mucenic 
Gheorghe, zicandu-i: „Pentru ce la un sfat ca acesta te-ai hotarat pentru fiul tau, o, femeie? Nu te osteni in 
zadar, pentru ca imparatul eel ceresc are trebuin|a de fiul tau!" 

135 



Deci desteptandu-se din somn Maria, a inceput a plange si a zice: „S-a apropiat moartea copilului meu", 
caci i se parea ca va muri degraba. Dar pruncul crestea cu anii si cu in|elegerea, iar cand era de opt ani 1 -a 
dat maica-sa la inva^atura cartii. Si cu darul lui Dumnezeu inva^a mai bine decat to^i copiii si era mai iubit 
decat to^i pentru obiceiurile sale cele bune; pentru ca in copilarestile jocuri avea barbateasca in^elegere, 
pazindu-se de tot cuvantul de juramant sau de hula, si chiar si pe ceilalti copii ii oprea de la acelea, 
impacand toate certurile si bataile dintre copii. 

Era in casa acelor femei, un barbat batran, cu numele Stefan, temator de Dumnezeu si dreptcredincios, pe 
care ca pe un parinte il cinsteau pentru via^a lui cea imbunata|ita. Pe acesta vazandu-1 copilul Teodor 
postind pana seara in Sfantul Post eel de 40 de zile, si o mica faramitura de paine cu apa gustand seara, s- 
a aprins cu dragostea cea dumnezeiasca si a inceput a urma postirii lui, infra-nandu-se si el tot asa. Iar 
cand se intorcea de la scoala la vremea pranzului, il silea maica-sa sa manance cu dansii, dar el nu voia. 
Dupa aceea, ca sa nu fie silit la mancare, a inceput a nu se mai intoarce la vremea mesei acasa, ci toata 
ziua sedea la scoala pana seara. Iar seara mergea mai intai la biserica impreuna cu Stefan la obisnuita 
cantare si se impartasea cu Preacuratul Trup si Singe al lui Hristos Dumnezeul nostru, apoi mergea acasa 
tarziu si primind o mica bucata de paine cu apa, se intarea. 

Si il sileau maica-sa si ceilalti casnici ca sa manance fiertura si celelalte mancari, iar el nicidecum nu 
voia. Si a rugat maica-sa ps dascal, ca la vremea pranzului sa slobozeasca pe copii de la scoala acasa si 
sa-1 sileasca sa manance cu dansii, caci din cauza nemancarii era foarte uscat cu trupul. Iar el nu mergea 
acasa, ci se suia in muntele ce era acolo, unde era biserica Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe. Acolo, 
Sfantul Mare Mucenic aratandu-i-se la vederea ochilor in chip de tanar preafrumos, il ducea inauntrul 
bisericii; si se indeletnicea in biserica Teodor cu citirea car|ilor sfinte, pana ce trecea vremea pranzului. Si 
iarasi mergea de la biserica ca si cum ar fi mers de acasa la scoala, iar seara, intrebandu-1 maica-sa pentru 
ce n-a venit sa pranzeasca, raspundea: „Nu inva^asem stihurile si pentru aceea m-a oprit". Si iarasi ruga 
maica-sa pe dascal, ca sa lase pe Teodor sa pranzeasca la vremea cea cuviincioasa. Iar dascalul cu 
juramant adeverea ca dupa cererea ei cea dintai, in toate zilele il slobozea pe Teodor cu ceilalti copii de la 
scoala, la vremea pranzului. 

Si instiin|andu-se maica-sa, cum ca Teodor la pranz se suie in munte la biserica, a trimis o sluga sa-1 
aduca cu for^a de acolo si cu multe certari il ingrozea sa vina sa pranzeasca, iar el, neascultand-o, isi 
pazea obisnuita infranare. Si fiind el de zece ani, a navalit o boala oarecare peste satul acela si mul|i 
boleau foarte, iar unii si mureau. Atunci s-a vatamat de acea boala si fericitul copii Teodor si era aproape 
de moarte, deznadajduit de ai sai. Deci luandu-1 aproape mort 1-au dus la biserica Sfantului loan 
Botezatorul, ce era aproape, si 1-au pus in fa^a altarului. Iar in varful bisericii sub cruce era inchipuirea 
fe^ei Mantuitorului si dintr-aceea au picat doua picaturi de roua asupra copilului eel bolnav si indata s-a 
sculat sanatos si s-a dus acasa, mul^umind lui Dumnezeu. Dormind el noptile intre casnicii sai, cand toti 
erau cuprinsi de un somn greu, mergea la dansul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si-1 destepta, zicandu- 
i: „Scoala-te, Teodore, caci luceafarul a rasarit si a sosit vremea rugaciunii celei de diminea|a; de aceea sa 
mergem la biserica Sfantului Gheorghe". Iar copilul indata cu sarguin^a si cu bucurie se scula. 

Deci, la inceput i se arata Sfantul Gheorghe in chipul lui Stefan, eel din casa lor. Dupa aceea in insasi 
chipul sau i se arata lui, desteptandu- 1 in fiecare noapte si ducandu-1 la biserica. Iar diavolii, vrand pe 
cale sa ingrozeasca pe .copii, se prefaceau in lupi si in diferite fiare si se repezeau asupra lui. Dar Sfantul 
Mucenic, mergand inaintea lui si purtand suli^a in maini, izgonea acele infricosate naluciri si lui Teodor ii 
poruncea sa nu se teama. Astfel, facandu-se acestea in toate noptile, maica-sa si celelalte femei 
desteptandu-se din somn si pe Teodor neaflandu-1 in pat, s-au mirat si au cunoscut ca mergea noaptea la 
biserica. Si se minunau, cum de cu seara culcandu-se sa doarma in mijlocul lor, se scoala nesimtit de 
nimeni. Deci, se temea maica sa ca nu cumva sa-1 manance fiarele pe copii, caci in acea vreme se auzise 
ca un lup rapeste nu numai dobitoacele, ci si pe copiii cei mici. Pentru aceea cu certuri il ingrozea sa nu 
iasa din casa la biserica mai inainte de rasaritul soarelui, de vreme ce locul acela era pustiu. insa fericitul 
copii nicidecum nu asculta pe maica sa, ci la obisnuita vreme a noptii desteptat fiind de Sfantul Gheorghe, 
pleca la biserica lui, nestiut de nimeni. 

136 



Odata, cand se lumina de ziua, desteptandu-se maica sa si femeile cele cu dansa si pe copilul Teodor 
neaflandu-1 in pat, s-au umplut de manie; si alergand la biserica, 1-au luat de acolo si apucandu-1 maica 
lui de par, il tragea spre casa, batandu-1 foarte rau. Si nu 1-au slobozit toata ziua din casa, iar spre noapte 
1-au legat de pat, ca sa nu iasa nicaieri. Si in acea noapte Sfantul Marele Mucenic Gheorghe s-a aratat in 
vis maicii lui Teodor si femeilor celor cu dansa, avand sabia incinsa la coapsa, pe care scotand-o, le 
ingrozea cu manie, zicandu-le: „Voi taia capetele voastre, daca ve^i mai bate pe copilul acesta si ve|i opri 
venirea lui catre mine". Iar femeile desteptandu-se cu spaima mare din somn, spuneau acea infricosata 
aratare si ingrozire a mucenicului una alteia, caci toate una si aceeasi vedenie vazusera. Si indata 
dezlegand pe sfantul copil, il dezmierdau cu cuvinte mangaietoare, ca sa nu se manie pe dansele ca 1-au 
batut. Si il intrebau, cum mai inainte de a se lumina de ziua merge la biserica, iesind din casa, si nu se 
teme de fiare. Iar el le spunea, cum ca in toate nop^ile venea la el un tanar luminos si il destepta si il ducea 
la biserica, aparandu-1 de naluciri pe cale. Deci, au cunoscut femeile, ca Sfantul Mucenic Gheorghe, pe 
care il vazusera in vedenie, i se arata lui si il apara. Din acea vreme, intru nimic nu mai opreau pe Teodor, 
ci 1-au lasat spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, zicand: „Voia Domnului sa fie!" 

Acest fericit copil avea o sora mica, cu numele Viata, pe care mama lui o nascuse din alt barbat, fiindca, 
sfatuind-o rudeniile, se mai maritase inca o data. Acea copila il iubea pe fratele sau Teodor si adeseori ii 
urma lui ziua, pe cand mergea la biserica, si se ruga cu dansul impreuna si se sarguia sa urmeze vie^ii lui. 
Pentru ca Duhul lui Dumnezeu lucra si intr-insa, ca si in Teodor. Nu departe de casa lor era o biserica a 
Sfantului Mucenic Emilian, care in acea ^ara a Galatiei, in cetatea Ancirei, pe vremea impara^iei celui fara 
de lege Iulian Paravatul, a fost rastignit pe cruce dupa multe munci. 

In biserica acelui mucenic intrand fericitul Teodor, petrecea toata noaptea in rugaciune. Iar odata 
adormind la miezul nop^ii, i s-a facut o astfel de vedenie. I se parea ca sta inaintea unui imparat care sedea 
pe scaun intr-o slava mare, inconjurat de mul|ime mare de ostasi, si o femeie prea luminata, imbracata in 
porfira, era de-a dreapta imparatului; si 1-a auzit pe Acela zicandu-i: „Nevoieste-te, Teodore, ca sa 
primesti plata cea desavarsita in impara^ia cerului; iar Eu si pe pamant te voi face cinstit si te voi preamari 
inaintea oamenilor!" Aceasta vedenie i s-a facut in anul al 12-lea al vie^ii lui. Si din acel ceas cu mai 
multa dorire catre Dumnezeu si cu dragoste aprinzandu-se, a inceput mai mult a se osteni. Deci s-a inchis 
intr-o camara a casei sale si a petrecut intr-insa de la praznicul sfintei dumnezeiestii Aratari (Botezul 
Domnului) pana la praznicul Duminicii Stalparilor, in post si rugaciune, indeletnicindu-se cu citirea 
car^ilor si vorbind cu insusi Dumnezeu. Iar mai ales in doua saptamani ale Sfantului Post eel de 40 zile, in 
cea dintai si in cea din mijloc, nu vorbea nimic cu nimeni, ci, petrecand cu adanca tacere, isi adancea toata 
mintea sa in Dumnezeu. 

Iar dupa trecerea sfantului si marelui post, sosind praznicul invierii lui Hristos, uratorul diavol nesuferind 
sa-1 vada pe un imbunata^it copil ca acesta, gandea cum 1-ar pierde. Si a mestesugit un viclesug intr-acest 
chip: intr-una din zile, s-a prefacut in chipul unui tanar, Gherontie, care inva^a impreuna cu Teodor la 
scoala, si mergand la Teodor, 1-a chemat cu el spre racorire. Si luandu-1, 1-a suit pe un deal inalt, ce se 
numea Tzedrama, si stand pe o piatra mai inalta, a inceput a ispiti pe Teodor, ca si altadata in pustie pe 
insusi Domnul nostru Iisus Hristos, zicandu-i: „De voiesti, o, bunule Teodore, sa-^i ara^i vitejia ta, arunca- 
te de aici jos". Iar Teodor a raspuns: „Ma tern, de vreme ce aceasta inahime este nemasurata". Zis-a 
diavolul: „Tu mai mult decat to^i ai fost mai viteaz la scoala, iar acum te temi de aceasta? lata eu nu ma 
tern, ci indata voi sari jos". Teodor a zis: „Sa nu faci aceasta, ca sa nu mori cazand". Iar diavolul se 
intarea, zicand ca nici o primejdie nu va patimi. Teodor a raspuns: „Daca vei face aceasta tu mai intai si te 
voi vedea intreg, apoi si eu dupa tine voi urma". Si indata diavolul a sarit din inahime jos, in acea 
adancime fara masura, apoi statea acolo in dreptu-i si chema la sine pe Teodor, ca si el asemenea sa se 
arunce. 

Iar Teodor vazand aceasta, s-a spaimantat si gandea in sine, cum Gherontie, care mai inainte nu avea 
niciodata o indrazneala ca aceea, a putut sa sara jos fara vatamare din asa inal|ime de deal. Gandind el 
acestea, iar diavolul strigandu-1 de jos si chemandu-1 la sine, indata s-a aratat Sfantul Mare Mucenic 
Gheorghe si, apucand de mana pe Teodor, i-a zis: „Vino aici si urmeaza-mi! Nu asculta pe ispititorul, care 
cauta sufletul tau! Pentru ca acesta nu este Gherontie, ci vrajmasul neamului nostru". Atunci a dus 

137 



mucenicul pe copil in biserica sa, in care zabovind, au venit la el maica lui si bunica sa si il rugau pe 
fericitul sa se intoarca acasa, de vreme ce multe rudenii si prieteni se adunasera la ei la ospa| si-1 asteptau. 
Iar el stiind Scriptura, ca dragostea acestei lumi este vrajmasa lui Dumnezeu, pentru ca eel ce voieste sa 
fie lumii prieten, se face vrajmas lui Dumnezeu, nu i-a ascultat, ci dezlegandu-si braul sau eel de aur si 
sco^and haina de mult pre^ de deasupra si gherdanul, le-a aruncat, zicand: „Stiu ca va teme^i sa nu le 
pierd; deci lua|i-le, iar pe mine lasati-ma". Iar el nu a mers. 

Si auzind de un parinte imbunata^it, care se numea Glicherie, ca este ca la zece stadii de satul lor, intr-un 
loc linistit, s-a dus la el, voind sa se binecuvanteze si sa se pova|uiasca de catre dansul. Iar Glicherie, fiind 
barbat mai inaintevazator si cunoscand ca in copil este Duhul lui Dumnezeu, 1-a primit cu dragoste si 
bucurie. Si a zis catre el, zambind: „Fiule, iubesti chipul monahicesc?" Copilul a raspuns: „il iubesc foarte 
mult, parinte, si doresc cu tarie a ma invrednici aceluia". Si atunci era seceta mare in parole acelea si, 
iesind amandoi din chilie, au mers si au stat inaintea bisericii Sfantului loan Botezatorul. Si a zis Cuviosul 
Glicherie catre fericitul copil Teodor: „Fiule, sa plecam genunchii si sa ne rugam Domnului, ca 
milostivindu-Se, sa ne dea ploaie si sa adape pamantul eel uscat; din acestea vom sti, de suntem in 
numarul dreptilor". 

Aceasta a voit sa faca stare^ul, nu ca ispitind pe Domnul, ci nadajduind ca sunt bineprimite rugaciunile lui 
la Dumnezeu. Deci, plecandu-si genunchii, s-au rugat si indata cerul s-a acoperit de nori, iar cand s-au 
sculat de la rugaciune, a cazut ploaie foarte mare si tot pamantul s-a adapat din destul. Iar stare^ul 
umplandu-se de bucurie pentru darul Domnului, a zis catre Teodor cu dragoste: „De acum, fiule, orice vei 
cere de la Dumnezeu, toate i|i va da. Pentru ca va fi cu tine, intarindu-te ca si cu varsta trupeasca si cu 
duhovniceasca vie^uire intru Dumnezeu sa cresti din putere in putere; iar tu sa-^i savarsesti dorin^a, cand 
va veni vremea". 

Dupa aceasta Teodor, luand binecuvantare de la stare^, s-a intors la casa sa. Si avand 14 ani de la nasterea 
sa, a gandit sa-si lase casa pentru totdeauna si sa petreaca langa biserica Sfantului Gheorghe cea din 
munte. Deci a rugat pe maica sa si pe casnici sa nu-i faca impiedicare la scopul sau, nici sa-1 supere 
venind la el. Iar rudele n-au indraznit sa-1 opreasca, stiind ca Dumnezeu este cu dansul. Si ducandu-se 
Teodor, si-a sapat o pestera in munte sub altar si petrecea acolo, intrand totdeauna in biserica si rugandu- 
se. §i ii trimitea maica sa paine curata si pasari fierte si prajite, iar el pe toate acelea le punea pe o piatra 
langa drumul bisericii, ca ori pasarile, ori fiarele, ori oamenii cei ce treceau pe acolo sa le manance, iar el 
se hranea din prescurile ce se aduceau la biserica, mancand cate una pe zi, seara. 

Era acolo un loc oarecare stapanit de diavoli, ce se numea Area, fiind departe de acolo ca la sase stadii, 
despre care se povestea ca zei^a Artemida cea pagana petrecea acolo cu mul^ime de diavoli si nu era cu 
putin^a nimanui sa treaca prin locul acela fara primejdie. Si mai ales la amiaza, in lunile iulie si august, 
mul^i oameni se vatamau pana la moarte de diavolii aceia. Aceasta auzind-o fericitul tanar, venea in lunile 
acelea in toate zilele in acel loc. Si toata ziua zabovind acolo, seara se intorcea acasa intreg, nepatimind 
nici o primejdie de la diavoli, pentru ca ei vazandu-1 venind acolo, fugeau de dumnezeiasca putere. Iar in 
luna ianuarie, cand se facea praznicul Dumnezeiestii Aratari, Teodor iesea cu ceilal^i oameni si clerici la 
rau, pentru sfin^irea apei. Si intrand in apa descul^, statea nemiscat pana la savarsirea cantarii, iar dupa 
dumnezeiasca Aratare, se inchidea in pestera si petrecea in tacere, fara sa iasa pana la Duminica 
Stalparilor. 

Si il iubea bunica lui, Elpidia, mai mult decat pe amandoua fiicele si se mangaia de o via^a ca aceea a lui 
si ii ducea de mancare poame si paine. Din acestea gusta in toate sambetele si Duminicile si to^i se 
minunau de atat de mare dar al lui Dumnezeu, care era in copilul acela atat de tanar si preamareau pe 
Dumnezeu, zicand: Ai ascuns acestea de cei in^elep^i si pricepu|i si le-ai descoperit acestui prune. 
Asemenea si Teodosie, episcopul Anastasiopolei, auzind toate acestea despre Teodor, se bucura si, 
laudandu-1 inaintea tuturor, zicea: „Pruncul acesta este trimis de la Dumnezeu spre o via^a ca aceasta". 

Intr-un timp oarecare, din suparare, a cazut intr-o boala si dormitand, i s-a aratat Sfantul Marele Mucenic 
Gheorghe, zicandu-i: „Care este pricina bolii tale, fiule?" Iar el, cautand, a vazut pe duhul eel necurat 

138 



stand departe si aratand spre dansul, a zis mucenicului: „Acel necurat si urat a adus asupra mea aceasta 
boala!" Iar Sfantul Gheorghe, apucand pe diavol, 1-a muncit tare si 1-a izgonit. Iar pe Teodor luandu-1 de 
mana, i-a zis: „Scoala-te si fii sanatos! De acum uratul si vicleanul acela nu se va mai arata inaintea fe|ei 
tale!" Si indata desteptandu-se Teodor, s-a sculat si s-a sim|it bine si sanatos. 

Iar iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce a dat sfin^ilor Sai Apostoli putere asupra duhurilor necurate, ca 
sa le izgoneasca si sa tamaduiasca in popor toate bolile, Acela a daruit putere si dar si acestui iubit al Sau 
tanar si a inceput Teodor a face minuni intru slava lui Dumnezeu. Un om oarecare a adus la dansul, cand 
era in biserica, pe fiul sau indracit, rugandu-1 ca sa-1 tamaduiasca. Iar Teodor, fiind copil, nu stia ce sa 
faca si se lepada de un lucru ca acesta, iar omul acela, plangand, ii dadu lui Teodor un bici, zicandu-i: 
„Robule al lui Dumnezeu, ia biciul acesta si, ingrozind, bate pe fiul meu, zicandu-i: «Iesi, duhule necurat, 
din copilul acesta, in numele Domnului meu!»". Iar fericitul Teodor, precum a fost inva^at de omul acela, 
asa a si facut. Si a inceput diavolul a striga in copil: „Voi iesi, voi iesi, dar numai un ceas sa ma slabesti!" 



Si departandu-se Sfantul Teodor spre altar, diavolul striga din copil: „0, nevoie, o! Mare este puterea 
Nazarineanului! Pentru ca de cand a venit pe pamant, a inarmat asupra noastra pe oameni si acum acelui 
neiscusit copil i-a dat putere asupra noastra. O, vai mie, de ce fel de copil sunt izgonit eu! Pentru ca nici 
nu pot suferi darul eel dat lui din cer si mare primejdie are sa fie noua de la acest copil mic, caci pe mul^i 
de ai nostri ii va izgoni din trupurile omenesti. Si aceasta imi este mai cumplita primejdie, ca incepatura 
stapanirii celei date lui o incepe asupra mea si nici ca indraznesc sa ma intorc la tatal meu diavolul, 
izgonindu-ma de acest mic copilas. Caci de mi s-ar fi intamplat mie aceasta de la vreun barbat batran, nu 
mi-ar fi fost atata rusine si necaz. Blestemata fie ziua cand s-a nascut acest cumplit copilas!" Acestea 
strigandu-le diavolul, Sfantul Teodor a luat untdelemn din candela si a uns capul pruncului eel indracit, 1- 
a insemnat cu semnul crucii si a poruncit diavolului, zicandu-i: „Iesi de acum, duhule viclean, si nu barfi 
mai mult!" Iar diavolul cu mare glas a racnit si aruncand pe prune la picioarele lui Teodor, a iesit; iar 
pruncul s-a facut sanatos, cu darul lui Dumnezeu. Aceasta minune a strabatut prin toata partea aceea si 
slaveau pe Dumnezeu cei ce auzeau de acea minune. 

Si vrand Teodor sa fie urmator prin via$ pustniceasca Sfantului loan Botezatorul si Sfantului Hie 
Proorocul, se gandea unde s-ar putea departa de oameni. Si suindu-se in partea cea mai inalta a muntelui, 
umbla imprejurul acelui pustiu si, vazand undeva o piatra mare, si-a sapat sub dansa o pestera. Apoi a 
rugat pe unul din clerici, un diacon imbunatatit, ca sa-i aduca lui cite pu|ina paine si apa la vremea sa si 
cu numele lui Dumnezeu 1-a jurat sa nu spuna nimanui despre dansul. Si a luat de la clericul acela o haina 
aspra de lana, pentru ca pana atunci umbla inca in haine moi date de maica lui, si s-a inchis in pestera sa. 
Iar dupa rugamintea lui, clericul i-a astupat usa cu pamant, lasandu-i numai o ferestruica mica, pe cat ii 
era cu putin|a ca sa-i dea o bucata de paine si un vas cu apa. 

Astfel inchizandu-se sfantul, a petrecut doi ani ingropat de viu in pamant si nestiind nimeni de dansul, 
fara numai clericul acela. Iar oamenii din sat, mergand la biserica si nevazand pe Teodor, se minunau si 
nu se pricepeau unde s-a ascuns. Si s-a intamplat in acel timp de a trecut prin satul acela o ceata de ostasi 
si unii socoteau, cum ca ostasii luandu-1, 1-au dus cu dansii. Si au rugat cu to^ii pe stapanitorul acelei 
parti, ca sa trimita la ostasi dupa copil, dar cautandu-1 cu dinadinsul si negasindu-1, au socotit ca este 
mancat de flare. Si plangeau dupa dansul maica lui si toti casnicii fara de mangaiere, jelindu-se toti 
oamenii din satul acela pentru dansul, ca pentru un mort. 

Iar dupa ce au trecut doi ani, clericul acela, pe de o parte vazand tanguirea maicii sale, iar pe de alta 
temandu-se ca sa nu moara Teodor intr-o via^a stramtorata ca aceea, a spus despre dansul. Si alergand cu 
sarguin|a si cu bucurie, au deschis pestera si 1-au scos afara ca pe un mort, care, daca a vazut lumina zilei, 
a ramas fara glas multa vreme. Iar capul lui era acoperit de rani si de viermi, incat plangeau casnicii 
privind la dansul. Deci 1-au dus in biserica Sfantului Gheorghe si voia maica-sa sa-1 ia acasa ca sa-1 
tamaduiasca cu doctorii, dar el n-a voit nicidecum, ci petrecea ca si mai inainte langa biserica 
mucenicului si in purine zile i s-a tamaduit capul. 

139 



Auzind de toate acestea Teodosie, episcopul Anastasiopoliei, s-a dus cu clerul in satul acela, ca sa vada pe 
robul lui Dumnezeu Teodor; si vazandu-1, s-a minunat de via^a lui. Apoi, pova|uindu-se de 
dumnezeiescul Duh, 1-a ridicat mai intai la treapta cea mai de jos a clerului si dupa aceea 1-a hirotonit si 
preot, avand optsprezece ani de la nasterea sa, pentru ca zicea episcopul despre dansul: „Vrednic este unul 
ca acesta sa se hirotoneasca si mai inainte de vremea cea cuviincioasa, caci in el petrece darul lui 
Dumnezeu; pentru ca si Sfantul Apostol Pavel a invrednicit de treapta episcopiei pe Sfantul Timotei, fiind 
tanar". Iar catre Teodor a zis: „Domnul Care te-a invrednicit preotiei, El te va invrednici si episcopiei, ca 
sa pasti turma Lui cea cuvantatoare; dar mai intai sa te imbraci in randuiala monahiceasca, sa cresti cu 
credin^a si cu faptele bune si sa te rogi pentru mine". 

Zicandu-i aceasta episcopul si dandu-i binecuvantare, s-a dus in ale sale. Iar Fericitul Teodor a inceput a 
savarsi jertfa cea fara de singe, stand cu vrednicie inaintea Altarului lui Dumnezeu. Dupa aceea, vrand sa 
vada Sfintele Locuri de la Ierusalim si gasind un bun insotitor de calatorie, s-a dus acolo. Si ajungand la 
Ierusalim, s-a inchinat cu multa osardie si cucernicie lemnului Crucii eel facator de via^a si Sfantului 
Mormant al Domnului. Apoi a inconjurat si celelalte sfinte locuri, inchinandu-se si rugandu-se. A cercetat 
inca si pe sfin^ii paring, care erau acolo zavora|i si in sihastriile pustiei, si invrednicindu-se de rugaciunile 
si binecuvantarile acelora, s-a dus in lavra Sfantului Gheorghe Hozevitul, care era aproape de raul Iordan, 
in apropiere de biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, unde i s-a facut arhimandritului in vedenie, 
instiin|are de la Dumnezeu despre Teodor. 

Deci in acea lavra 1-au imbracat in chipul monahicesc, cu porunca lui Dumnezeu, si 1-au slobozit cu 
binecuvantare la locul sau. Iar dupa ce s-a intors la locul sau, a inceput iarasi a petrece langa biserica 
Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, slujind lui Dumnezeu in cuviosie si stralucind ca Moise, cu darul 
Domnului, cu care fiind daruit mult, tamaduia toate bolile ce se intamplau in popoare si izgonea duhurile 
cele necurate, ca eel ce avea putere peste dansele. 

Iar bunica lui, Elpidia, matusa sa, Despina, si Viata, sora cea tanara, nu voiau sa se desparta de dansul, ci 
privind la via^a lui cea placuta lui Dumnezeu, se sarguiau dupa puterea lor sa-i urmeze, postind, rugandu- 
se si facand milostenie saracilor din osteneala mainilor lor. Ci nu dupa multa vreme s-a mutat catre 
Domnul in buna marturisire matusa lui, Despina, pe care ingropand-o, a dus pe sora sa Viata intr-o 
manastire de fecioare, fiind de doisprezece ani, si a facut-o mireasa lui Hristos. Iar pe fericita Elpidia a 
lasat-o intr-o casa aproape de el sa petreaca pana la o vreme. Deci Viata, fecioara lui Hristos, avand via^a 
sfanta, dupa trei ani s-a dus fara prihana la camara Mirelui sau Cel fara de moarte si auzind de sfarsitul ei, 
fericitul Teodor a mul^umit lui Dumnezeu cu bucurie; iar Elpidia, cu sfatul sfantului, s-a dus intr-o 
manastire de femei, care era aproape de biserica Sfantului Mucenic Cristofor. Si trimitea cuviosul la 
dansa pe copilele cele ce se aduceau la dansul pentru tamaduire, indracite sau bolnave, ca sa le 
pova^uiasca Elpidia, cum sa se roage si sa posteasca, si sa le inve^e la tot obiceiul bun. 

Dupa ducerea fericitei Elpidia in manastire, cuviosul, neavand de la nimeni vreo shy ire pentru dansul, a 
naimit un lucrator ca sa-i slujeasca. Iar purtarea de grija a lui Dumnezeu, voind sa-1 faca vanator de 
oameni, a inceput a trimite la dansul pe unii, spre a vie^ui impreuna. Mai intai un oarecare Epifanie, tanar 
cu anii, pornindu-se cu dorin^a de Dumnezeu, a venit la dansul. Si s-a bucurat cuviosul Teodor, ca nu 1-a 
lasat Dumnezeu singur. Deci a primit pe Epifanie si 1-a imbracat in chipul monahicesc si 1-a pova^uit la o 
via^a atat de sfanta, incat avea stapanire si asupra diavolilor si ii izgonea din oameni. Dupa aceea, o 
femeie dreptcredincioasa care dobandise tamaduire de boala sa cu rugaciunile Cuviosului Teodor, a adus 
la dansul pe fiul sau cu numele Filumen, tanar cu anii, insa nu si cu in^elegerea, stiind bine a citi si a scrie. 
Si erau trei de o varsta unul cu altul, robi ai lui Hristos, asemenea cu cei trei tineri de demult din Babilon, 
avand o dragoste si o osardie catre Dumnezeu, iar in mij locul lor era si insusi Hristos, Care a zis: Unde 
sunt doi sau trei aduna^i in numele Meu, acolo sunt si Eu in mij locul lor. 

Iar dupa ca|iva ani, fericitul Epifanie sfarsindu-se intru Domnul, a venit in locul lui loan, om sarguitor in 
fapte bune. in acea vreme au venit la cuviosul niste oameni de la un sat ce se numea Protomaria si-1 rugau 
sa mearga in satul lor, fiindca aproape de acel sat era un loc stapanit de duhuri necurate si nimeni nu putea 
sa treaca pe la acel loc fara vatamare, nici oameni, nici dobitoace, mai ales la amiaza si dupa apusul 

140 



soarelui. Deci a mers robul lui Dumnezeu in acel loc si poruncind sa-i sape o pestera mica, s-a inchis intr- 
insa toata iarna aceea. Si a petrecut in acel loc in post si rugaciunile cele obisnuite pana la Pasti, iar 
diavolii nesuferind petrecerea lui de acolo, au fugit izgoniji ca de o arma, prin rugaciunile sfantului. Si de 
multe ori mul^i oameni auzeau glasuri de plangeri diavolesti, care se tanguiau, caci ii izgonea Teodor. Iar 
oamenii din satul acela aveau atat de mare credin|a catre el, incat mergeau de luau Parana de la pestera 
aceea in care petrecea cuviosul si amestecand-o in mancare si bautura, o dadeau la oamenii bolnavi si la 
dobitoace ca pe o adevarata doctorie si to|i dobandeau tamaduire dupa credin^a lor. 

Era in satul acela un om cucernic, cu mestesugul fierar; aceluia i-a poruncit cuviosul sa-i faca o camaru^a 
de tier, fara acoperamant, stramta, pe cat era cu putin^a unui om sa stea intr-insa, caci asa a socotit sa-si 
afle chinuirea trupului sau. De care lucru instiin|andu-se oamenii din satul acela, au adus la fierar multe 
unelte de fier, ca sa fie spre savarsirea acelui lucru. Si dupa ce a facut camaruta aceea, au dus-o pe ea cu 
cruci in satul Sicheot la cuviosul. Iar el punand-o in pestera, se inchidea intr-insa adeseori pentru mult 
timp. Si statea ca un stalp nemiscat, rabdand toata cum-plirea vazduhului, de vreme ce era fara 
acoperamant acea camaruta. Si se ardea vara de zaduf, iar iarna inghe^a de raceala si de frig, caci zapada 
si ploaia il udau, furtunile si vanturile il bateau, dar el petrecea ca o piatra si ca un diamant tare. O rabdare 
ca aceea i-a dat Atotputernicul Dumnezeu, care covarsea firea si mintea omeneasca, spre mirarea 
oamenilor si spre marirea Sfantului Lui nume eel dumnezeiesc. Si nu numai inchisoarea camarutei aceleia 
de fier si-a ales de bunavoie, ci si tot trupul sau cu greutate de fier isi invelea. Si se incal^a cu incal^aminte 
de fier, facuta dupa masura picioarelor sale, si manusi de fier de asemenea purta si in platosa de fier grea 
se imbraca si cu un lan| de fier gros se incingea ca si cu un brau. inca si un toiag de fier greu purta, avand 
in varf cruce. Si isi hotarase via^a in acest chip: dupa praznicul Nasterii lui Hristos, la dumnezeiasca 
Aratare intra in pestera, infasurandu-se cu fiarele acelea grele, si petrecea acolo pana la Pasti, iar dupa 
Pasti se inchidea in acea camaruta de fier. 

Cu o greutate de fier ca aceea si cu inchisoarea cea stramta de bunavoie isi chinuia trupul, ca pe un rob 
obosindu-1 si pedepsindu-1, ca sa nu ridice razboaiele cele dinlauntru. Iar in sfantul si marele post de 40 
de zile, nu gusta nicidecum paine, ci purine poame sau legume crude si acelea numai sambata si 
Duminica. Si ii supusese Dumnezeu fiarele cele salbatice, care erau in pustia aceea; pentru ca un urs 
infricosat venind trei ani de-a randul, lua hrana din mainile lui, asemenea si un lup din pustie venind, se 
hranea de dansul. Si venind si ducandu-se fiarele acelea, pe nimeni nu vatamau, nici pe oameni, nici pe 
dobitoace, chiar daca se intalneau cu cineva; pentru ca aceea era facerea de minuni a lui Dumnezeu, prin 
care slavea pe placutul Sau, care il proslavea pe El. 

A mers la cuviosul, in camaru^a in care era inchis, un om ce avea tot trupul bolnav, cautand tamaduire 
prin sfintele lui rugaciuni. Iar el, poruncind aceluia sa se dezbrace de hainele sale, a luat apa si s-a rugat 
lui Dumnezeu, zicand: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prin proorocul Elisei ai 
cura^it pe Neeman Sirianul de stricaciune si singur prin milostivirea Ta pogorandu-Te la noi si facandu-Te 
om, cu cuvantul ai tamaduit pe cei strica^i, cauta acum spre noi si spre apa aceasta si binecuvantand-o, da- 
i putere de tamaduire, ca sa poata cura^i de stricaciune pe acest om, care sta inainte, intru preamarirea 
numelui Tau Celui Sfant". 

Astfel rugandu-se si insemnand apa cu semnul Crucii, a turnat omului pe cap si pe tot trupul si indata s-a 
cura^it de acea boala si s-a dus sanatos, laudand pe Dumnezeu. Asemenea, venind si un preot, anume 
Colirie, si numai haina sfantului pe sine punand-o, indata a castigat tamaduire. Niste minuni ca acestea si 
o via^a ca aceasta a Sfantului Teodor vazand fericita Elpidia, se fericea cu duhul. Deci si ea a pova^uit pe 
multe femei spre via|a placuta lui Dumnezeu si spre chipul monahicesc le-a adus, pentru ca era foarte 
imbunata^ita si urma nepotului sau in nevointele cele duhovnicesti. Dupa aceea, cuvioasa Elpidia s-a 
apropiat spre sfarsitul sau, pe care mai inainte 1-a stiut din descoperirea ce i s-a facut ei. Si mergand la 
cea mai de pe urma cercetare si sarutare a cuviosului sau nepot, i-a spus vedenia sa, zicand: „Fiul meu si 
lumina ochilor mei, am vazut in aratare un tanar foarte frumos, imbracat in haina luminoasa, avand parul 
in chipul aurului, asemenea Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, precum il vedem inchipuit pe icoana. 
Acela venind la mine, m-a intrebat despre tine, vrand sa stie de la mine randuiala cantarii de psalmi si a 
vie^ii tale. Iar eu cu de-amanuntul i-am spus lui, insa el mi-a zis: «Cand canta^i psalmi, zice|i aceasta: 

141 



Binecuvanta^i pe Domnul, mun|ilor si dealurilor!» Dupa aceea mi-a zis: «Mare dar ai castigat, o, femeie, 
invrednicindu-te a vedea pe nepotul tau intr-o randuiala ca aceasta, iar mie, ajutatorului lui, imi esti mult 
datoare. Dar mai ales Stapanului Cel de obste si Ziditorului Dumnezeu, toata multumirea I se cuvine, caci 
pe nepotul tau 1-a facut vrednic a fi in randul sfin^ilor robilor Lui. Deci, tu de acum te odihneste, pentru 
ca te-ai ostenit pana acum»". 

Aceasta vedenie spunand-o fericita Elpidia Sfantului Teodor si dandu-i cea de pe urma sarutare, s-a dus la 
chilia sa si imbol-navindu-se pu^in, s-a mutat catre Domnul si a fost ingropata cu cinste de catre cuviosul. 
Iar dupa ingroparea ei, a venit cineva de la cetatea Ancira, aducand instiin^are sfantului, cum ca maica lui, 
Maria, a murit, si-1 sfatuia sa trimita ca sa-i ia averea, de vreme ce a murit fara mostenitor. Raspuns-a 
sfantul: „Nu spui adevarul, caci maica mea n-a murit". Iar acela staruia, zicand: „Cu ochii mei am vazut-o 
moarta". Iar el iarasi a raspuns: „Nu este adevarat! Caci n-a murit maica mea, nici va muri cu sufletul, ci 
si acum viaza si va fi vie in veci!" Si nu s-a ingrijit de averea ce ramasese dupa dansa, ci a postit o 
saptamana intreaga, facand rugaciuni cu dinadinsul catre Dumnezeu pentru sufletul ei. 

Petrecand Cuviosul Teodor in pestera, a mers la dansul economul bisericii de la Iliopoli si prin eel ce-i 
slujea i-a spus rugamintea sa cu lacrimi, zicand: „Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, in necazul ce mi 
s-a intamplat! Pe sluga mea am trimis-o, ca sa adune veniturile bisericesti, iar el, toate veniturile 
adunandu-le, a fugit. Iar eu, alergand incoace si incolo dupa dansul si cautandu-1, nu pot sa-1 aflu. 
Roaga-te Domnului sa mi-1 arate, ca toata averea mea nu-mi ajunge sa platesc bisericii". Raspuns-a lui 
sfantul: „De fagaduiesti ca pe acel slujitor al tau nu-1 vei bate, ci il vei slobozi si nimic mai mult de la 
dansul nu vei lua, fara numai cele bisericesti, pe care el le-a luat, apoi te va mangaia Domnul si-1 va da in 
mainile tale; iar de nu vei fagadui asa, apoi nu vei putea sa-1 afli pe el". Iar economul a fagaduit a nu-1 
bate pe acela si nici a-i lua ceva dintre ale lui, ci si dintre ale sale a-i da, numai sa intoarca averea 
bisericeasca. Pentru ca zicea: „Eu si copiii mei vom ramane goi daca cu a mea avere voi plati pentru 
venitul bisericesc eel rapit". Atunci i-a zis sfantul: „Mergi cu pace la casa ta si sa fii fara grija, caci 
nadajduiesc catre Dumnezeu ca degraba te va mangaia". Si s-a dus economul intr-ale sale, bucurandu-se 
si avand neindoita nadejde in cuvintele cuviosului. Iar fugarul acela, care rapise cele bisericesti, a stat pe 
cale aproape de satul ce se numea Nicheia, fiind legat cu rugaciunile cuviosului si neputand sa se duca 
mai departe cat de pu|in. Deci cu parerea i se arata lui ca fuge degraba, dar de fapt el statea pe loc. §i 
vazandu-1 oamenii care se intamplasera in calea aceea si cunoscandu-1, 1-au prins si 1-au dus la econom. 
§i asa a fost intoarsa toata averea bisericeasca pe care o luase el. Iar economul si-a implinit fagaduin^a si a 
slobozit pe acela, nefacandu-i nici o strambatate. Apoi a mers iarasi la cuvios, dandu-i mul^umire. 

Dupa aceasta un om a adus in ziua Cincizecimii pe femeia sa muncita de diavol si dupa ce a certat 
cuviosul pe duhul eel necurat, acela striga, zicand: „0, pentru ce te manii asupra mea, manca-torule de 
fier? Oare sunt vinovat? Caci nu de bunavoie am intrat intr-insa, ci fiind trimis de Teodor vrajitorul, care 
se numeste Carapos si petrece in satul Mazamia". Iar placutul lui Dumnezeu, certand cu numele lui Iisus 
Hristos pe diavolul, 1-a izgonit din femeia aceea. 

In acelasi an, in luna iunie, oamenii din satul Mazamia, auzind de minunile facute de placutul lui 
Dumnezeu, Teodor, au mers la el, rugandu-1 cu lacrimi sa vina la ei, sa le izgoneasca lacustele care 
navalisera ca un nor asupra ^arinilor si gradinilor lor. Iar cuviosul, mergand la ei, a intrat in biserica lor si 
a petrecut toata noaptea la rugaciune. Iar a doua zi a mers cu rugaciune la |arini si, luand trei lacuste in 
mana sa, se ruga Domnului pentru popor. §i in vremea rugaciunii au murit lacustele in mainile lui, iar el, 
mul^umind lui Dumnezeu, a zis catre popor: „Sa ne intoarcem la biserica, fiilor, pentru ca degraba ne va 
arata Domnul mila sa". 

Deci, intorcandu-se sfantul la biserica, a savarsit Sfanta si dumnezeiasca Liturghie si, a doua zi, oamenii 
au vazut toata multimea lacustelor moarta. Aceasta vazand eel ce locuia intr-acele locuri, mai sus 
pomenitul vrajitor Teodor Carapos, s-a pornit cu zavistie asupra sfantului, fiindca mai dinainte se maniase 
asupra lui, pentru izgonirea din femeie a diavolului pe care acel vrajitor il trimisese intr-insa. Deci 
maniindu-se asupra sfantului vrajitorul acela si zavistuind asupra puterii lui Dumnezeu celei facatoare de 
minuni dintr-insul, a chemat pe diavolii cei de sub mana lui si le-a poruncit sa mearga si sa munceasca pe 

142 



Teodor Sicheotul pana la moarte. Iar aceia daca s-au dus, n-au putut sa se apropie de el, fiindca avea 
intotdeauna rugaciunea in gura sa si-1 asteptau pana va adormi. Dar si dormind sfantul, darul lui 
Dumnezeu iesea ca un foe dintr-insul, arzand si izgonind pe diavoli, care din nou intorcandu-se, se 
repezeau asupra cuviosului; insa iar se intorceau cu rusine la eel ce i-a trimis. 

Deci vrajitorul acela cu dosadiri ii ocara, zicandu-le: „Cu adevarat nimic nu este puterea voastra, caci 
daca nici cand dormea, nu v-a^i putut apropia, apoi cum ii ve^i face aceluia ceva cand este treaz?" Iar 
diavolii ii ziceau: „Cand ne apropiem de el, iese o vapaie de foe din gura lui si ne arde, incat nu putem 
suferi". Iar vrajitorul huindu-se cu mai multa manie si ros fiind de zavistie, a pus niste otrava omoratoare 
intr-un peste si a trimis pestele acela in dar cuviosului. Iar placutul lui Dumnezeu, fiind pazit cu darul lui 
Hristos, cand era vremea mesei cea obisnuita lui, a gustat din pestele acela si a ramas nevatamat. De acest 
lucru minunandu-se vrajitorul Teodor Carapos si cunoscand puterea lui Dumnezeu si neputin^a diavolilor, 
s-a umilit cu sufletul si, mergand la cuviosul, a cazut la picioarele lui cele sfinte, marturisind pacatele sale 
cu lacrimi. Si arzand car|ile sale cele vrajitoresti si lepadandu-se de lucrurile satanei, a luat Sfantul Botez 
si s-a facut rob credincios al lui Iisus Hristos. 

Dupa ce s-a intors cuviosul in locasul sau, i s-a intamplat de a cazut intr-o boala grea si astepta sa moara, 
pentru ca a vazut pe sfunii ingeri venind la el si socotea ca acum vor sa-i ia sufletul. Deci plangea si se 
tanguia, zicand ca nu este gata de iesire. Si era deasupra lui icoana Sfunilor doctori celor fara de plata, 
Cosma si Damian. Aceia i s-au aratat in vedenie si dupa obiceiul doctoricesc, ii pipaiau venele mainilor 
lui si vorbeau unul cu altul ca si cum deznadajduindu-1 de via^a, fiindca i-a slabit puterea. Si au zis catre 
el: „Pentru ce plangi si te mahnesti atata?" Raspuns-a bolnavul: „De vreme ce nu m-am pocait la 
Dumnezeu, domnii mei, si de vreme ce las aceasta mica turma, neindreptata inca la calea cea desavarsita, 
mai avand ea inca nevoie multa de pova^uire". Sfin|ii i-au zis: „Dar voiesti sa rugam pe Dumnezeu pentru 
tine, ca sa-|i lungeasca vremea vie^ii?" 

Raspuns-a bolnavul: „De o ve^i face aceasta si de-mi ve^i cere vreme de pocain^a, apoi imi ve^i pricinui 
mare bucurie si ve^i castiga plata pentru pocain^a mea". Iar sfin^ii intorcandu-se la ingeri, i-au rugat sa 
mai astepte pu^in, pana ce vor merge la imparatul Dumnezeu, ca sa-L roage pentru Teodor. Iar ingerii 
fagaduind ca vor astepta, s-au dus sfunii rabdatori de chinuri, Cosma si Damian, la Atotputernicul 
imparat, Hristos Dumnezeul nostru, Care a adaugat altadata cincisprezece ani lui Iezechiel, si rugandu-L 
pentru lungirea anilor lui Teodor, s-au intors degraba, avand intre ei un tanar, asemenea cu acei ingeri, 
insa cu slava mai luminat. Si acela a zis catre ingeri astfel: „Lasa^i pe A Teodor intre cei vii, pentru ca 
Stapanul Cel de obste al tuturor si imparatul slavei este rugat pentru el si i-a poruncit ca sa fie in trup!" Si 
indata sfin|ii ingeri cu acel prealuminat tanar s-au dus la cer, iar Sfin|ii Cosma si Damian au zis catre 
Teodor: „Scoala-te, frate, si ia aminte la tine si la turma ta, caci bunul si milostivul nostru Stapan a primit 
rugaciunile noastre pentru tine si |i-a daruit via^a, ca sa lucrezi nu mancarea cea pieritoare, ci pe aceea 
care este in via^a vecilor si sa aduci mantuirea multor suflete!" 

Acestea zicand catre el sfin|ii doctori, s-au facut nevazu^i. Iar Sfantul Teodor venindu-si in sine, sim|indu- 
se ca este cu totul sanatos, s-a sculat indata. §i lauda pe Dumnezeu si cu mai multa osardie se sarguia la 
cantarea de psalmi si la post, si cu darul dat lui facea minuni, tamaduind multe feluri de boli si izgonind 
diavolii cu cuvantul. Apoi, strabatand vestea pretutindeni de minunile lui, mul^i se minunau si lasandu-si 
casele, se duceau la dansul spre calugarie. Iar cei ce castigau tamaduire de la dansul de bolile lor, mul^i 
dintre ei nemaivrand sa se lase de el, petreceau la dansul, slujind trebuin^elor manastiresti. 

Deci, adunandu-se mul^ime de fra|i, au zidit o manastire aleasa, iar Cuviosul Teodor s-a facut arhimandrit 
al manastirii sale. Si deoarece biserica Sfantului si Marelui Mucenic Gheorghe era mica si nu putea sa-i 
incapa pe to^i la obisnuita cantare, s-a sarguit cuviosul sa zideasca alta biserica mai mare, in alt loc nu 
departe de acolo, in numele Sfantului Arhanghel Mihail. Si a randuit pe fra^i sa vie|uiasca acolo, iar pe 
ucenicul sau, Filumen, 1-a trimis la episcopul ceta^ii lui Anastasie, ca sa ia hirotonia preo^iei. §i punandu- 
1 egumen la acea manastire, singur se indeletnicea in liniste. Si au avut nevoie de un vas de argint, pentru 
slujirea Sfintei Liturghii, deoarece pana atunci in manastirea lui se savarseau dumnezeiestile Taine in vas 
de marmura. 

143 



Deci cuviosul a trimis un diacon al sau la Constantinopol, ca sa cumpere acel vas de argint pentru sfin^ita 
slujba. Dar dupa ce a cumparat si a adus la dansul acel vas curat, lucrat cu mestesug ales, sfantul 1-a 
lepadat, nevrand sa slujeasca intr-insul, pentru ca ll vedea cu ochii min^i ca este negru, urat si netrebnic. 
Iar diaconul lauda vasul, ca este de argint curat si bine lucrat. insa cuviosul ii zicea: „§i eu vad, o, fiule, ca 
vasul este din argint si bine lucrat, insa are necura^ie nevazuta. §i de nu ma crezi pe mine, sa facem 
rugaciune, ca sa-^i deschida Domnul ochii tai sufletesti si vei vedea". Deci, dupa ce s-a inchinat si s-a 
rugat, atunci nu numai diaconul acela, ci si to|i fra^ii care erau acolo au vazut ca vasul acela era negru ca 
un carbune luat din cuptor si s-au minunat. Iar dupa ce diaconul a luat vasul in maini, indata s-a vazut 
curat si luminat, ca mai inainte si 1-a dus la Constantinopol la argintarul de la care il cumparase si i-a spus 
lui pentru ce 1-a lepadat Cuviosul Teodor. Iar argintarul, cercetand despre argintul acela de unde i-a venit 
lui, si-a adus aminte ca era din podoabele oarecarei desfranate, din castigul ei eel spurcat, si se mira de 
mai inainte vederea cuviosului si isi cerea iertare. 

Deci, luand vasul acela, alte vase mai curate a dat in dar pentru trebuin|a bisericii, cerand rugaciunile 
sfuuilor pentru dansul. Iar diaconul, aducandu-le in manastire, a spus parintelui si fra^ilor din ce fel de 
argint a fost vasul eel dintai si minunandu-se de mai inainte vederea sfantului, preamareau pe Dumnezeu. 

In acel timp niste oameni din satul Vuzia, care este supus al lui Gratianopoli, au venit la Cuviosul Teodor 
pentru o pricina ca aceasta: facandu-si un pod de piatra peste un rau in satul lor, pe cand scoteau piatra din 
pamant si ciopleau lespezile au iesit din groapa mul^ime de diavoli, care navaleau asupra oamenilor si 
dobitoacelor si-i munceau, iar ahii, ca niste talhari sezand pe langa drumuri, raneau pe cei ce treceau. 
Deci au rugat pe cuviosul ca sa mearga in satul lor si sa izgoneasca de la dansii acea ispita diavoleasca. §i 
cuviosul a mers impreuna cu dansii, nadajduind spre Dumnezeu. Iar cand se apropia de satul acela, 
diavolii cei din oameni, sim|ind venirea lui, ieseau strigand impotriva lui: „0, primejdie! Pentru ce, lasand 
Galatia, vii aici, mancatorule de fier? §tim pentru ce vii, dar nu te vom asculta, precum te asculta duhurile 
cele din Galatia, ca mai aprinsi si mai puternici suntem decat ei". 

Iar cuviosul, certandu-i pe dansii, le-a poruncit sa taca. §i a doua zi, adunand poporul, a inconjurat satul 
cu cruci si cu litanii, si suindu-se pe dealul acela, au facut rugaciuni catre Dumnezeu mult timp. §i indata 
diavolii cei ce iesisera de acolo, s-au adunat cu puterea lui Dumnezeu in chip de muste, de soareci si de 
iepuri, pe care izgonindu-i in groapa aceea pe to|i si pecetluindu-i cu semnul Crucii, a poruncit ca cu 
pietre si cu pamant sa-i astupe acolo. Astfel a scapat satul acela de ispita diavoleasca. inca si alte case si 
sate fiind napadite de diavoli, in acelasi chip le-a izbavit, izgonind din oameni duhurile cele viclene, incat 
diavolii se cutremurau si numai de numele aceluia. 

Dintre ucenicii cuviosului, mul^i erau vesti^i si mari barba^i in fapte bune. Astfel fericitul Arsenie, 
inchizandu-se intr-o chilie stramta, petrecea in tacere si abia a treia zi primea pu^ina hrana, paine si 
verdeturi crude sau linte si apa cu masura, iar in sfantul post eel de 40 de zile, manca numai sambata si 
Duminica si atunci doar mancare uscata. Asemenea via^a mai petreceau si al^i doi, Evagrie si Andrei, care 
aveau chiliile aproape de Arsenie, de a caror sfanta via|a Cuviosul Teodor mult se bucura si mul^umea lui 
Dumnezeu. Acei trei ucenici sfatuindu-se, sa se inchine Sfintelor Locuri de la Ierusalim, au rugat pe 
parintele Teodor, ca sa-i libereze cu binecuvantare si, dandu-le drumul, s-au dus. §i ajungand la 
Ierusalim, au cercetat toate lavrele cele de primprejur si manastirile sihastresti. Deci Evagrie a vrut sa 
ramana acolo si, intrand in lavra Cuviosului Sava, a vie^uit cu sfin^enie, aratandu-se cu lucrul ca este 
ucenic al lui Teodor. Iar Arsenie si Andrei intorcandu-se in Galatia la parintele lor, 1-au rugat sa le 
porunceasca lor sa se duca la liniste in alte locuri osebite. 

Deci Andrei s-a salasluit pe un deal, ce se numea Vrian, ca la opt stadii de la manastire, cu binecuvantarea 
parintelui. Iar Arsenie, ducandu-se in parole cele de sus ale Potamiei, si-a ales un loc departe de locuin^a 
omeneasca, in care se spunea ca este salasluire diavoleasca. Acolo s-a rugat, zicand: „Dumnezeule, 
milostiveste-Te prin rugaciunile parintelui meu Teodor, pazeste-ma pe mine, pacatosul, apara-ma de 
napasta diavoleasca si-mi ajuta sa-Ji plac in locul acesta". Deci mai intai si-a zidit o chiliu^a de lemn si a 
iernat intr-insa. Dupa aceea a zidit un stalp inalt si, petrecand patruzeci de ani pe el cu mare rabdare, s-a 
dus catre Domnul. 

144 



Inca si Elpidie, cu pova^uirea Cuviosului Teodor, nu pu^in a sporit in bunata^i si dupa ca^iva ani de 
petrecere langa parintele sau, ducandu-se in parole Rasaritului cu binecuvantare, s-a salasluit aproape de 
Muntele Sinai. Si vie^uind in tacere mult timp, s-a savarsit precum cuviosii, iar locul acela a fost numit de 
parintii din Sinai, „Tacerea lui Elpidie". inca si Leontie, ucenicul parintelui nostru Teodor, a fost barbat 
minunat in pustnicie, aproape de locul Permatia. El, invrednicindu-se darului proorocesc, spunea mai 
inainte cele ce aveau sa fie. Si a proorocit despre navalirea persilor, precum si despre uciderea sa de catre 
dansii, lucru care s-a si implinit. Pentru ca, nevoind sa iasa din chilia sa cea stramta si linistita, a fost ucis 
intr-insa de persi. inca si Teodor, care a postit in Muntele Draconiei, Stefan eel de langa raul Psiliei si al|i 
mul^i ucenici ai fericitului parintelui nostru Teodor, au stralucit cu fapte bune, unii vie^uind langa dansul, 
iar aUii salasluindu-se prin diferite locuri pustii. 

Venindu-i dorin^a Cuviosului Teodor sa cerceteze iarasi Sfintele Locuri in Ierusalim, a luat pe doi din 
ucenicii lui si s-a dus. in acea vreme in Palestina, in care se afla Ierusalimul, era seceta mare si toji 
oamenii si dobitoacele erau in nevoie mare, caci se uscasera toate gropile si cisternele in care isi adunau 
apa. Deci oamenii se rugau mult, cerand ploaie de la Dumnezeu si nu puteau sa-si castige cererea, caci 
Domnul pastra acel dar placutului Sau, Teodor, si pentru aceasta il si adusese in Palestina. Si erau acolo 
unii din parole Galatiei, care stiau pe Cuviosul Teodor si facerile lui de minuni. Aceia graiau adeseori 
catre oameni: „Stim un sfant parinte in parole noastre, care poate numai cu o rugaciune sa umple de 
ploaie toata lumea, precum a umplut-o odata proorocul Hie". 

Iar dupa ce a sosit cuviosul la Ierusalim si s-a inchinat lemnului Crucii eel de via^a facator si mormantului 
celui purtator de via^a al lui Hristos, 1-au cunoscut cei din Galatia, care erau acolo. Si indata a strabatut 
vestea despre dansul in toata Sfanta Cetate si prin manastirile si prin lavrele de primprejur. Deci, 
adunandu-se mul^ime de monahi si to^i elerieii bisericii celei mari, au inconjurat pe sfantul, bucurandu-se 
de venirea lui la dansii si 1-au rugat in numele patriarhului sa ceara de la Domnul ploaie pamantului eel 
uscat. Iar sfantul se lepada, numindu-se nevrednic si pacatos. Dar ei graiau: „Nadajduim, parinte, ca daca 
vei amesteca rugaciunile tale cu ale celorlal^i parinti, Dumnezeu se va milostivi spre noi si va trimite 
ploaie pe pamant". Sfantul a zis catre dansii: „Daca crede|i asa, apoi sa fie dupa credin^a voastra". 

Deci a facut rugaciune, si pe cand mergea poporul cu crucile, sfantul a grait catre dansii: „Sa va schimba|i 
hainele, o, fiilor, pentru ca va ve|i uda; caci degraba va arata Domnul mila Sa pentru credin^a voastra". Si 
ajungand la un loc afara din cetate, cuviosul a poruncit sa stea litia; apoi, ridicandu-si mainile catre cer, a 
inceput a se ruga mai cu dinadinsul, si indata s-a aratat dinspre apus un nor mic si intr-un ceas a acoperit 
tot cerul. Iar sfantul, savarsindu-si rugaciunea, a poruncit sa se intoarca mai repede litia, ca sa nu se ude; 
si deodata s-a varsat o ploaie mare peste masura si to^i alergau degraba in cetate spre biserica, fiindca se 
udasera foarte tare. Iar ploaia n-a stat nicidecum, pana ce n-a adapat tot pamantul din destul si s-au 
umplut de apa gropile, cisternele si vaile. Iar Cuviosul Teodor, pentru o minune ca aceea temandu-se sa 
nu fie slavit si cinstit de oameni, s-a ascuns de to^i si a iesit din cetate cu amandoi ucenicii sai. Apoi, 
alergand cu sporire, s-au intors in manastirea 

Sicheotului din Galatia. inca si in latura sa, prin multe locuri de primprejur facea asemenea minuni si 
dupa rugamintea poporului aducea ploi, inmul|ea rodurile pamantului si sadurile, potolea para-iele cele 
pornite si spunea mai inainte cele ce aveau sa fie. 

Mavrichie voievodul, intorcandu-se de la razboiul persienesc prin Galatia la Constantinopol si venind la 
cuviosul pentru rugaciune si binecuvantare, el i-a proorocit ca degraba are sa fie imparat. Dupa ce s-a 
implinit aceea, imparatul Mavrichie a scris catre proorocul sau, adica catre acest sfant parinte, cerand 
rugaciuni pentru el si pentru toata impara|ia lui. A adaugat inca si aceasta, sa ceara de la dansul ce va voi. 
Iar Cuviosul Teodor a trimis la dansul pe fericitul Filumen, scriindu-i sa dea ceva paine la manastirea lor, 
pentru mul^imea saracilor ce veneau la dansii in toate zilele. Iar imparatul a scris la ispravnicii sai din 
Galatia, ca in fiecare an sa dea grau la manastirea lui Teodor cite sase sute de masuri; si a daruit inca si 
bisericii vase de mult pre^. 



145 



Vazand Cuviosul Teodor ca din zi in zi se inmul^este turma sa si venea la manastirea sa mul^ime de popor 
pentru rugaciuni si pentru tamaduiri, iar biserica Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe fiind foarte mica, a 
prefacut-o, zidind-o in chip minunat mai mare. Caci fiind acolo o piatra mare si neclintita niciodata, i-a 
poruncit ca singura sa se miste si sa se duca de la locul sau in alt loc. Iar cand se aducea var nestins din 
satul Evarzia, care era aproape, pentru zidirea bisericii, i-a cuprins deodata pe cale un nor de ploaie si 
lucratorii s-au temut sa nu se aprinda carele cu var din ploaie si sa le arda dobitoacele. Atunci cuviosul, 
prin rugaciune, a despar^it norul in doua si era ploaie mare pe amandoua parole drumului, iar pe var si pe 
care n-a picat nici o picatura, pana ce au dus varul la locul zidirii bisericii si 1-au descarcat. 

Iar dupa ce s-a sfarsit biserica, s-a savarsit episcopul Timotei al ceta^ii lui Anastasie, care a fost dupa 
Teodosie, si mergand ceta^enii la arhiepiscopul Pavel al mitropoliei Ancirei, 1-au rugat sa aleaga episcop 
al ceta^ii lor pe Cuviosul Teodor, arhimandritul lavrei Sicheotul. Si bucurandu-se arhiepiscopul, a trimis 
dupa fericitul Teodor, ca sa-1 aduca cu cinste la dansul. in acea vreme, cuviosul fiind inchis in pestera sa, 
se linistea si se indeletnicea in obisnuita rugaciune. Iar dupa ce clerul si ceta^enii ceta|ii lui Anastasie s-au 
dus la dansul cu multa rugaminte ca sa le fie episcop, el nici nu voia sa auda de aceasta. insa ei, 
deschizand casa cu sila, 1-au scos afara chiar nevrand si, punandu-1 in careta arhiereasca, 1-au dus la 
Ancira, bucurandu-se si veselindu-se. Iar fra^ii plangand si tanguindu-se pentru parintele lor, caci se 
despar^isera de dansul, cuviosul a trimis la ei, zicandu-le: „Nu va mahni^i, fra|ilor, si sa ma crede^i, ca 
niciodata nu va voi lasa, pentru ca nimic nu este pe pamant care sa ma poata despar^i de voi". 

Deci Cuviosul Teodor a fost pus episcop al ceta^ii lui Anastasie de catre Pavel, mitropolitul Ancirei, desi 
nu voia sa primeasca o dregatorie ca aceasta. Si pe cand a primit scaunul, unui barbat oarecare i s-a facut 
o vedenie in acest chip: o stea luminoasa si mare s-a pogorat din cer spre biserica si a luminat cu razele 
sale nu numai cetatea si ^ara aceea, ci si toate ceta^ile si parole de primprejur. Pentru ca acest cuvios, fiind 
pus pe scaunul arhieresc ca o lumina in sfesnic, cu adevarat s-a aratat a fi lumina lumii, luminand si spai- 
mantand toata partea cea de sub cer cu minunile cele fara de numar si cu chipul eel minunat al vie^ii sale. 
El cerceta adeseori lavra sa cea de la Sicheot si mangaia pe fra^i. Iar biserica Sfantului Gheor-ghe cea 
zidita prin a sa sarguin^a a sfin|it-o. Si cite minuni mari a facut in vremea episcopiei sale, nu se pot spune 
cu de-amanuntul. Pentru ca isi indoia ostenelile sale, avand purtare de grija cu dinadinsul pentru pastoria 
sa cea incredin^ata. Insa mult se mahnea pentru ca i se taiase linistea si avea totdeauna dorin^a 
neschimbata in mintea sa, ca sa lase episcopia si iarasi sa se intoarca la liniste in manastirea sa. 

Iar dupa ca^iva ani iarasi a dorit sa se inchine sfintelor locuri din Ierusalim si luand pe doi fra^i din 
manastirea sa, pe loan arhidiaconul si pe Martin, s-a dus cu dansii in cale. Si inconjurand sfintele locuri 
din Ierusalim, nu se arata ca este episcop, ci umbla ca un simplu staret si gandea sa nu se mai intoarca 
intru ale sale, ci sa vie|uiasca acolo intr-o manastire, pentru ca i se parea ca pentru dregatoria episcopiei 
si-a parasit nevoin^a cea monahiceasca. Deci mergand in lavra Sfantului Sava, a cerut o chilie pentru el si 
a petrecut intr-insa, linistindu-se de la praznicul Nasterii lui Hristos, pana la Pasti. Iar dupa Pasti, acei doi 
fra|i care mersesera cu dansul, loan si Martin, neincetat il suparau sa se intoarca la locul sau, insa el nu 
voia sa-i asculte. Iar intr-o oarecare noapte i s-a aratat Sfantul Marele Mucenic Gheorghe in vedenia 
somnului, dandu-i in mana un toiag si zicandu-i: „Iesi degraba de aici, ca sa ne intoarcem in patrie; pentru 
ca nu \i se cade, ca lasandu-^i patria, sa zabovesti aici". Zis-a Teodor: „Nu voiesc sa merg in patrie, 
fiindca nu poftesc episcopie". Zis-a mucenicul: „Eu degraba te voi slobozi de la episcopie, numai sa te 
intorci, de vreme ce muhl se mahnesc dupa tine". De o vedenie ca aceasta induplecandu-se Teodor, si-a 
luat pe amandoi ucenicii si s-a dus in patria sa. 

Iar cand se apropia de Galatia, a intrat intr-o manastire ce i se intamplase in cale, care se numea Druinia, 
poruncind impreuna calatorilor sai, ca sa nu spuna de dansul, cine este. Iar monahii manastirii aceleia, de 
demult auzind de minunile Cuviosului Teodor, doreau sa-1 vada. Deci cuviosul, fiind necunoscut 
monahilor acelora, s-a odihnit in casa de oaspe^i cea manastireasca, primit fiind de Anichit, primitorul de 
straini. Si intreband pe ucenici despre stare| cine este, au spus ca este din par^i departate. Si sezand 
cuviosul la masa, a cautat spre ucenicii care mancau cu pofta, caci erau flamanzi, si a zis catre dansii: „Cu 
adevarat, fiilor, mancam ca Galatenii". Dupa un ceas iarasi le-a zis aceeasi. 

146 



Acestea auzindu-le Anichit, graia intru sine: „Nu cumva din parole Galatiei este acest stare^?" Iar dupa 
masa culcandu-se stare|ul dupa obicei pe pamant spre odihna nop|ii, Anichit, luand deoparte pe amandoi 
ucenicii, cu multe rugaciuni ii supara sa-i spuna cine este acest staret Deci i-au spus aceia, ca este 
Teodor, facatorul de minuni al Sicheotului si episcopul ceta^ii lui Anastasie, si indata Anichit alergand, a 
spus egumenului Stefan si fra|ilor si s-au bucurat foarte mult de dansul, fiindca de multa vreme doreau ca 
sa-1 vada. Iar dupa ce a sosit vremea cantarii Utreniei, cand stare^ul mergea la biserica, 1-au intampinat in 
usile bisericii egumenul si fra|ii si, cazand la picioarele lui cele sfhnite, i s-au inchinat ca unui episcop si 
facator de minuni si cereau binecuvantare. §i 1-au rugat sa petreaca cu dansii cateva zile, ca sa se 
indulceasca de vederea fe^ei lui celei ingeresti si sa se sature de vorbele cele cu miere curgatoare. Si a 
petrecut sfantul la dansii zile destule. Atunci a strabatut despre dansul vestea prin toata latura aceea si 
mul^i din popor au mers la manastire, ducandu-si pe bolnavii lor la cuviosul, iar el, cu darul lui Hristos, pe 
to^i ii tamaduia. 

Dupa aceasta, mergand de acolo Sfantul Teodor la episcopia sa si indeletnicindu-se in obisnuitele osteneli 
pastoresti, gandea neincetat cum ar putea lasa episcopia. Iar fericitul Antioh, vietuitorul pustiei, 1-a sfatuit 
la aceasta, fiind la dansul din intamplare, cand se intorcea de la cetatea lui Constantin intr-ale sale. Caci 
acel Antioh a fost trimis din parole Rasaritului la imparatul Mavrichie, ca sa-1 roage pentru o cetate ce se 
numea Sinofrin, ca sa o apere de barbari. Si Antioh era barbat batran, avand de la nasterea sa ca la o suta 
de ani. Si saizeci de ani n-a gustat nici vin, nici untdelemn, iar treizeci de ani n-a gustat paine, decat 
numai verde^uri crude cu sare si cu o^et si bautura ii era apa. Pe acel fericit parinte, pe cand trecea prin 
parole Galatiei si ale ceta|ii lui Anastasie, 1-a primit Cuviosul Teodor cu bucurie si cu cinste si 1-a 
odihnit. Si mult s-a mangaiat cu dansul in vorbiri duhovnicesti. Si graia fericitul Antioh ucenicilor sai 
despre Teodor: „N-am vazut un astfel de om sfant, nici n-am auzit pana acum, pentru ca mi-a descoperit 
Domnul via^a lui". 

Asemenea si Sfantul Teodor a grait despre Antioh catre fra^ii sai: „in toata pustia Rasaritului n-am vazut, 
nici n-am auzit de un astfel de rob al lui Dumnezeu". La acel Cuvios Antioh, Sfantul Teodor a cerut sfat 
de folos, spunandu-i scopul sau pentru lasarea episcopiei. Iar Cuviosul Antioh i-a laudat scopul si 1-a 
sfatuit sa-si savarseasca dorirea degraba. 

Dupa ducerea lui Antioh, a fost mahnit placutul lui Dumnezeu de cei ce luau cu nedreptate averile 
bisericesti. Si pe langa aceia, niste casnici ai episcopiei care erau vrajmasi tainui|i ai sfantului, fiind 
porni^i de vrajmasul sufletelor spre zavistie si uraciune, in taina oarecum i-au dat otrava, cu slobozirea lui 
Dumnezeu. Si a zacut Cuviosul Teodor trei zile fara glas si statea nemiscat ca un mort, incat chiar 
incepuse in cetate a strabate vestea despre moartea sfantului. Dar dupa trei zile i s-a aratat Preasfanta 
Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si i-a spus pricina bolii lui ce-i venise din otrava cea data in 
taina, zicandu-i si pe uratorii cei ce ii dadusera otrava. Apoi sco|and din basmaua cea din maini trei 
graun^e, i le-a dat lui, zicand: „Mananca-le pe acestea, ca nu vei mai patimi de acum nici un rau". Deci 
mancand cuviosul graun^ele acelea, si-a venit in sim^iri si s-a sinuit cu totul sanatos. Apoi, sculandu-se, a 
mul^umit lui Hristos Dumnezeu si Preacuratei Maicii Lui. Iar pe acei rai vrajmasi nu i-a mustrat, nici n-a 
spus cuiva de ei, ci a facut rugaciune catre Dumnezeu, ca sa nu le socoteasca lor aceasta ca pacat. Iar catre 
Sfantul Marele Mucenic Gheorghe totdeauna se ruga, ca mai degraba sa-1 libereze de episcopie, precum 
ii fagaduise in vedenie, cand din Palestina nu voia sa se intoarca in Galatia. 

Nu se cuvine a tacea si aceasta, ca era randuit mertic in cetatea lui Anastasie, spre a se da la masa 
arhiereasca peste tot anul, din averile bisericesti, 365 de galbeni. Dintr-acel mertic, Cuviosul Teodor 
cheltuia numai patruzeci de galbeni la mesele sale cele de peste tot anul, iar pe ceilal|i ii intorcea Sfintei 
Biserici. Iar darurile ce-i veneau de aiurea, acelea le impar^ea milostenie. Si, vrand ca desavarsit sa lase 
dregatoria episcopiei, mai intai cu dinadinsul a facut catre Dumnezeu multa rugaciune in multe zile, ca sa 
nu i se socoteasca pacat acea socoteala a lui. Si castigand instiin^are de la Dumnezeu pentru slobozirea sa, 
a adunat tot clerul si to^i ceta|enii si le-a zis: „Sti|i, fra^ilor, ca voi cu sila sco^andu-ma din manastire, m- 
a^i silit sa iau jugul acesta al episcopiei. Si v-am spus atunci, ca sunt nevrednic de pova^uirea voastra. Dar 
voi, neascultandu-ma, a^i savarsit voin^a voastra. lata, este al unsprezecelea an de cand va mahnesc si sunt 
mahnit de voi. Deci, va rog, cauta^i-va alt pastor, care sa va poata placea; caci eu de acum nu pot sa va 

147 



mai fiu episcop, ci ca un monah prost ma voi intoarce la manastirea mea, in care am fagaduit ca in toate 
zilele vietii mele sa slujesc lui Dumnezeu". 

Aceasta zicand, a luat pe arhidiaconul sau loan, care era din manastirea lui, s-a dus la arhiepiscopul Pavel, 
mitropolitul Ancirei, si 1-a rugat sa puna in locul sau un alt episcop in cetatea lui Anastasie. Deci a fost 
mare cearta intre ei, pentru ca mitropolitul nu voia de loc sa libereze de la episcopie pe fericitul Teodor, 
zicand ca nu este cu putin^a ca sa gaseasca un barbat ca acela la acea randuiala. Iar Cuviosul Teodor se 
lepada foarte, spunandu-i ca acea sarcina este mai presus de masura si puterea lui. Si a fost nevoie, ca 
pentru aceea sa trimita la Constantinopol, la prea sfin^itul Patriarh Chiriac si la drept credinciosul imparat 
Mavrichie. Iar aceia fund pova^ui|i de Dumnezeu, au scris mitropolitului Ancirei, ca sa nu supere pe 
placutul lui Dumnezeu care voieste sa se linisteasca, ci sa-1 libereze, precum pofteste. 

Astfel Cuviosul Teodor, izbavindu-se de greutatea episcopiei, s-a umplut de negraita bucurie, vazandu-se 
liber de galcevi si de grijile cele multe. Si ducandu-se la manastirea sa, a stat in chilie, linistindu-se si 
petrecand via^a sa cea obisnuita in nevoin^e pustnicesti. Si adeseori savarsea dumnezeiestile slujbe, 
aducand lui Dumnezeu jertfa fara de singe. Si se invrednicea acest placut al lui Dumnezeu in vremea 
Liturghiei, ca vedea darul Sfantului Duh, in asemanare de panza si in chip de porfira prealuminata, care se 
cobora de sus peste sfintele daruri si le acoperea. Despre acest lucru a spus unuia din cei impreuna 
slujitori ai sai, ieromonahul Mian, barbat duhovnicesc si imbunata|it, fiind silit de acela cu staruitoare 
rugaminte. Si cand vedea aceea, se umplea de negraita bucurie duhovniceasca si fa^a lui cea cinstita 
stralucea cu o mare lumina si se schimba. Iar preo|ii si diaconii care slujeau cu Sfantul Teodor, vazand in 
fa^a lui o dumnezeiasca stralucire, se spaimantau. 

Odata s-a intamplat si aceasta: in saisprezece zile ale lunii iulie, la pomenirea Sfantului Mucenic Antioh si 
hramul aceluia, cand arhiereul lui Dumnezeu, Teodor, savarsea dumnezeiasca Liturghie si a sosit vremea 
inal^arii Sfintelor Daruri, ridicand el dupa obicei discul cu Sfantul Agne| in sus si strigand: „Sfintele 
sfunilor", dumnezeiescul Agne| singur de sine s-a ridicat sus in vazduh, inarfandu-se ca de o nevazuta 
mana, si iarasi s-a lasat pe disc la locul lui. O minune ca aceasta i-a umplut de spaima si de mirare mare 
pe to^i cei ce erau atunci imprejurul acelui dumnezeiesc prestol. Iar Cuviosul Teodor, varsand paraie de 
lacrimi din ochii sai si totodata bucurandu-se negrait, preamarea pe Hristos Dumnezeu, Cei ce este 
adevarat in Preacuratele Taine. 

Iar dreptcredinciosul imparat Mavrichie si preasfin|itul Patriarh Chiriac, vrand sa vada pe Cuviosul 
Teodor, de care auzeau multe, au scris catre dansul sa vina la ei la Constantinopol, ca sa se invredniceasca 
de rugaciunile si de binecuvantarea lui. Iar cuviosul, neputand sa nu-i asculte, s-a dus si a fost primit de 
to|i cu mare cinste, si a petrecut in Constantinopol pu^ina vreme. Si multe minuni a facut cu puterea lui 
Dumnezeu: un prune orb a luminat, pe o femeie slabanoaga a ridicat-o din pat, pe mul^i indraci|i i-a 
liberat de muncirea diavolului. Pe una ce-i curgea sange, a tamaduit-o cu rugaciunea; pe fiul imparatului 
care era bolnav si deznadajduit de la doctori, 1-a tamaduit; celor neroditori in inso^ire le-a daruit nastere 
de fii prin a sa binecuvantare. Si alte multe minuni preaslavite facand acolo si pe to^i cu darul Domnului 
veselindu-i, s-a intors la manastirea sa. Dupa aceea, mai tarziu, a fost chemat a doua oara la 
Constantinopol, sub impara^ia lui Foca Tiranul, de preasfin^itul Patriarh Toma, care a ^inut scaunul dupa 
Chiriac; iar pricina chemarii a fost urmatoarea: 

Un lucru preaminunat s-a intamplat in parole Galatiei, unde, in niste ceta^i de acolo facandu-se litanii cu 
crucile si purtand cruci mari de lemn, acestea, singure intre ele, cu o putere mare, minunata si neoprita, 
plecandu-se una spre alta, se loveau, se plecau si se sfaramau. Acea minune strabatand si in 
Constantinopol auzindu-se, preasfin|itul Patriarh Toma a trimis la Cuviosul Teodor, rugandu-1 sa vina la 
el degraba. Si cand a mers cuviosul la Constantinopol, a fost primit de to^i cu cinste ca si mai inainte. 
Deci luandu-1 deosebi, preasfin|itul patriarh 1-a intrebat despre minunea aceea, ce ar insemna ea? Iar 
Sfantul Teodor 1-a instiin^at despre acea minune, ca adevarata a fost; dar ce ar insemna, nu voia sa-i 
spuna, zicand ca nu stie acea taina a lui Dumnezeu. 



148 



Atunci preasfhuitul patriarh a cazut la picioarele lui cu mare rugaminte si cu o mare smerenie ca aceea a 
lui a silit pe cuviosul sa-i spuria mai inainte cele ce vor fi. Deci stare|ul a zis ca acea plecare, lovire si 
sfaramare a crucilor insemneaza multe primejdii si risipiri ce vor veni asupra Bisericii lui Dumnezeu si 
asupra impara^iei grecesti, pe de-o parte de la vrajmasii cei dinafara, iar pe de alta de la cei dinlauntru. 
Pentru ca dinafara are sa fie grea navalire a barbarilor, iar dinlauntru oamenii cei numi^i cu numele lui 
Hristos, impartindu-se in credin^a, vor incepe a se izgoni singuri unul pe altul si a se pierde; de aceea 
multe biserici ale lui Dumnezeu se vor pustii si se vor risipi si toate acelea vor fi repede. 

Patriarhul, auzind acestea, s-a spaimantat foarte si a rugat pe Cuviosul Teodor sa se roage Domnului 
pentru dansul, ca sa-i ia sufletul din trup mai repede, adica mai inainte de a yeni acea risipire, ca sa nu 
vada niste primejdii ca acelea, ce au sa vina asupra Bisericii. Si dupa pu^ina vreme, zabovind pu^in 
Cuviosul Teodor in Constantinopol, la biserica Sfantului §tefan, s-a imbolnavit patriarhul si a trimis la 
cuviosul, unde era inchis si postea, spunandu-i despre boala sa si-1 ruga ca degraba sa-i ceara sfarsitul de 
la Dumnezeu. Iar sfantul, lepadandu-se si nevrand, patriarhul a trimis la dansul rugaminte cu dinadinsul, 
dorind ca mai inainte de navalirea primejdiilor asupra Bisericii, sa se dezlege din trup si sa se duca catre 
Domnul. Deci chiar nevrand cuviosul, a facut voia patriarhului, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru 
sfarsitul lui si a trimis la dansul, zicandu-i: „Poruncesti, oare sa vin la tine, sau ne vom vedea amandoi 
acolo, inaintea Domnului nostru?" Patriarhul i-a raspuns prin trimisul acela: „Sa nu-|i lasi linistea ta, 
parinte. imi ajunge ca mi-ai zis ca ne vom vedea amandoi acolo inaintea Domnului nostru". Si intr-acea 
zi, preasfin|itul Patriarh Toma, inaintea ceasului Vecerniei, bucurandu-se, s-a despar^it de trup si s-a dus 
catre Domnul. 

Dupa sfarsitul patriarhului, Cuviosul Teodor s-a intors la manastirea sa si nu dupa mul|i ani s-a apropiat si 
el de fericitul sau sfarsit, facand multe, mari si preaslavite minuni si proorocind cele ce au sa fie. Iar mai 
inainte de sfarsitul sau, de doua ori a vazut pe Sfantul Marele Mucenic Gheorghe, aratandu-i-se in 
vedenia somnului. Mai intai i s-a aratat dandu-i un toiag de cale si-1 chema impreuna cu el intr-o calatorie 
indepartata. Dupa aceea i s-a aratat mergand calare, ducand si alt cal si zicandu-i: „Teodore, incaleca pe 
calul acesta si vino dupa mine!" Din aceasta, Sfantul Teodor si-a cunoscut trecerea sa degraba de la cele 
pamantesti si a spus aceasta cu bucurie ucenicilor sai, precum si vremea sfarsitului sau, dupa praznicul 
Pastilor, care a si fost. Iar cand se sfarsea, a vazut pe sfin^ii ingeri, care venisera sa-1 ia si, zambind cu 
fa^a luminoasa, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lor. Si a fost sfarsitul lui in anul al treilea al impanuiei 
lui Iraclie. 

Iar via|a si minunile lui le-a scris Eleusie, ucenicul lui, eel numit de cuviosul in calugarie Gheorghe. 
Acesta spunea despre el, ca parin|ii lui, petrecand mult in inso^ire, erau neroditori. Si rugau pe Cuviosul 
Teodor, ca prin rugaciunea si binecuvantarea lui, sa poata sa fie nascatori de fii. Iar el, luand braiele lor, 
le-a binecuvantat si, dandu-le lor, le-a proorocit dezlegarea nerodirii. Si au nascut pe acest Eleusie, pe 
care crescandu-1, 1-au adus la Cuviosul Teodor si 1-au dat lui Dumnezeu spre slujba. Si petrecand doispre- 
zece ani langa el, a vazut singur minunile cele negraite ale aceluia, pe care le-a si scris foarte pe larg. 
Dintre acestea noi, aducand aici pe scurt cateva, pot sa ne foloseasca din destul pe noi, cei ce slavim pe 
minunatul Dumnezeu Cei preamarit in ai Sai facatori de minuni, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum 
si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



Cuviosul Vitalie Monahul 
(22 aprilie) 

In zilele Sfantului loan eel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a venit in Alexandria un monah, cu numele 
Vitalie, din manastirea Cuviosului Serida. Acela avand saizeci de ani de la nasterea sa, si-a ales o via^a ca 
aceasta, care oamenilor celor ce socotesc cele din afara, li se parea a fi rea si necurata, iar lui Dumnezeu, 
Cei ce priveste cele dinlauntru si ispiteste inimile, era placuta si binepri-mita. Caci staretul acela voind in 
taina sa intoarca la pocain|a pe cei pacatosi si fara de lege, singur prin parerea omeneasca se arata a fi 

149 



pacatos si fara de lege, in acest fel: si-a scris lui pe toate desfranatele care erau in Alexandria si pentru 
fiecare facea rugaciuni cu dinadinsul catre Dumnezeu, ca sa le intoarca de la via^a cea pacatoasa. Si se 
naimea in cetate la lucru, de diminea^a pana seara, si lua plata pentru osteneala de peste zi, cite 
doisprezece bani de arama. 

Deci, pe un ban de arama isi cumpara bob si-1 manca dupa apusul soarelui, pentru ca, lucrand toata ziua, 
se ostenea. Iar cu ceilani banisori se ducea in casa de desfranare si ii dadea unei desfranate, zicandu-i: „Te 
rog, ca pentru acesti banisori sa te pazesti toata noaptea aceasta in curate, neprimind pe nimeni la pacat". 
Si se inchidea cu dansa in aceeasi camera. Deci aceea se odihnea pe patul sau; iar el stand intr-un coh;, 
petrecea toata noaptea fara somn, citind incetisor psalmii lui David si rugandu-se pentru dansa lui 
Dumnezeu pana diminea^a. Iar cand iesea de la dansa, o jura sa nu spuna nimanui fapta lui. Si facea asa in 
toate zilele, ostenindu-se in post si intrand in toate nop^ile la desfranate, petrecand fara somn si in 
rugaciuni. Deci, in fiecare noapte intra la alta, pana le inconjura pe toate si apoi incepea iarasi de la cea 
dintai. 

Iar Dumnezeu, vazand o chinuire ca aceea a robului Sau, i-a sporit scopul. Ca unele din desfranate, 
rusinandu-se de o fapta buna ca aceea a lui Vitalie, se sculau la rugaciune, faceau metanii impreuna cu 
dansul si se rugau. Iar el le sfatuia pe ele spre pocain^a, le ingrozea cu infricosata judecata si cu vesnica 
munca din gheena, le facea sa aiba nadejde, vorbindu-le de milostivirea lui Dumnezeu si de indulcirea la 
cer a vesnicilor bunata|i. Iar acelea, venind in frica lui Dumnezeu, se umileau si fagaduiau ca sa-si 
indrepteze via^a lor. Si multe dintre dansele, lepadand nerusinarea pacatului, se maritau dupa barba^i cu 
randuiala. Iar altele voind prea mult sa petreaca in curate, se duceau la manastiri de femei si in pustnicie 
cu lacrimi isi petreceau zilele. Iar altele vie^uiau in lume fara barbat, hranindu-se din osteneala mainilor 
lor. 

Si nici una din aceste desfranate nu indraznea ca sa arate cuiva via|a cea curata a lui Vitalie, caci atunci 
cand una dintre ele a inceput sa spuna oamenilor cum ca Vitalie nu pentru pacat vine la dansele, ci pentru 
a lor mantuire; Vitalie auzind de aceea s-a mahnit, ca i se aratase via^a lui curata, si s-a rugat lui 
Dumnezeu ca sa pedepseasca pe acea femeie, ca si celelalte sa aiba frica. Deci indata cu voia lui 
Dumnezeu s-a indracit acea femeie, care lucru vazandu-1 celelalte desfranate, s-au temut foarte tare si nu 
mai indrazneau nicidecum sa arate ceva oamenilor despre sfin|enia lui Vitalie. Iar dupa ce s-a indracit 
femeia, oamenii ziceau: „Vezi, ca ^i-a rasplatit ^ie Dumnezeu pentru ca ai min^it, zicand ca nu pentru 
desfranare intra la voi monahul acela? lata, s-a facut aratare despre dansul, ca este desfranat". Si se 
sminteau de dansul to^i si in toate zilele il ocarau, zicandu-i: „Du-te, ticalosule, ca te asteapta desfra- 
natele!" Si scuipau asupra lui. 

Iar el, rabdandu-le pe toate cu blande^e, cu dulcea^a asculta dosadirile si ocarile ce i se faceau de oameni, 
mangaindu-se cu duhul, ca il socotesc oamenii ca este atat de pacatos. Iar uneori raspundea celor ce il 
ocarau: „Oare nu sunt si eu om trupesc ca to^i oamenii? Au doara a zidit Dumnezeu pe monahi fara 
trupuri? Cu adevarat si monahii sunt oameni". Iar al|ii ii ziceau lui: „Parinte, ia-^i de so^ie pe una dintre 
aceste desfranate si leapada chipul monahicesc, ca sa nu se huleasca cinul prin tine!" Iar el, ca si cum s-ar 
fi maniat, le raspundea: „Nu va voi asculta pe voi! Caci ce fel de bine imi va fi, de voi lua femeie, sa ma 
ingrijesc de dansa, de copii si de casa, si sa petrec grele zile in griji si osteneli? Deci pentru ce ma 
judeca^i? Oare ve^i raspunde pentru mine inaintea lui Dumnezeu? Ingriji^i-va fiecare de voi, iar pe mine 
lasa^i-ma, pentru ca unul Dumnezeu este Judecatorul tuturor, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui". 



Astfel cuviosul isi tainuia fapta cea buna inaintea oamenilor, iar unii dintre clerici 1-au clevetit la 
preasfin^itul Patriarh al Alexandriei, loan milostivul, zicand ca un stare^ oarecare sminteste toata cetatea, 
intrand in toate nop|ile in casele desfranatelor. insa patriarhul nu credea pe clevetitori, inva^at fund mai 
inainte de o intamplare ce se facuse, cand pe un monah feciorelnic si sfant, care era din fire famen si 
botezase pe o evreica, 1-a batut fara vina, crezand pe clevetitori, precum se scrie in via^a lui. De aceasta 
aducandu-si aminte, ingrozea pe cei ce cleveteau pe Vitalie si le zicea: „inceta^i de la osandire si mai ales 
pe monahi sa nu-i osandi^i. Oare nu sti^i de un lucru ce s-a facut altadata la intaiul Sinod din Niceea, cu 

150 



fericitul imparat Constantin, cand oarecare din episcopi si clerici au scris unul asupra altuia lucrurile cele 
rele? Iar el, poruncind sa aduca o lumanare aprinsa si, necitind scrisorile acelea, le-a ars, zicand: «Chiar 
de as fi vazut cu ochii mei pe vreun episcop, preot sau monah in vreun lucru de pacat, 1-as fi acoperit cu 
haina mea, ca nimeni altul sa nu-1 vada pe el gresind»". Asa infrunta preasfin^itul patriarh pe clevetitori, 
iar robul lui Dumnezeu, Vitalie, nu inceta a se ingriji pentru mantuirea sufletelor pacatosilor, nestiind 
nimeni despre faptele cele bune ale lui, pana la sfarsitul vietii sale. 

Intr-una din zile, cand se lumina de ziua, iesind Cuviosul Vitalie din casa desfranatelor, 1 -a intampinat un 
oarecare tanar desfranat, mergand la femei desfranate pentru pacat. Acela, intinzan-du-si mana, a lovit 
tare peste obraz pe staret, zicandu-i: „Ticalosule si necuratule, pentru ce nu te pocaiesti si nu te lepezi de 
necurata ta via^a, ca prin tine sa nu se batjocoreasca mai mult numele lui Hristos?" Iar sfantul i-a raspuns 
lui: „Sa ma crezi pe mine, omule, ca pentru mine, smeritul, vei lua si tu peste obraz o lovire ca aceea, 
incat toata Alexandria se va aduna la racnirea ta". Iar dupa purine zile Cuviosul Vitalie inchizandu-se in 
chilia sa cea foarte mica, pe care si-o zidise langa por^ile ce se numeau ale Soarelui, s-a mutat catre 
Domnul, nestiind nimeni. §i intr-acel timp acelui desfranat, care a lovit peste obraz pe cuviosul stare^, i s- 
a aratat diavolul in chip de arap infricosat si 1-a lovit peste fa^a tare, zicandu-i: „Primeste aceasta lovitura 
pe care ^i-a trimis-o monahul Vitalie". §i indata omul acela s-a indracit si, cazand, tremura, spumega, isi 
rupea hainele de pe dansul si prin glasuri infricosate facea chiot mare, incat toata Alexandria se adunase 
la racnetul lui eel de spaima. §i muncit fiind el mult timp de diavol si dupa cateva ceasuri venindu-si 
pu^in in fire, a alergat la chilia lui Vitalie, strigand: „Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, ca am gresit 
catre tine, mahnindu-te pe tine foarte si lovindu-te peste obraz. lata ca si eu, dupa proorocirea ta, am luat 
vrednica pedeapsa". 

Astfel strigand, alerga degraba, urmandu-i tot poporul. Iar dupa ce s-a apropiat de chilia stare^ului, indata 
diavolul izbind pe omul acela de pamant, a fugit. Iar omul, venindu-si desavarsit in fire, a inceput a spune 
poporului cum a lovit peste obraz pe stare! si cum stare^ul i-a proorocit despre pedeapsa ce va lua pentru 
el. §i batea in usa chiliei, dar nu i-a raspuns. Apoi cu sila deschizand usa, 1-a vazut in genunchi, stand la 
rugaciune, iar sufletul lui eel sfant se dusese catre Dumnezeu si in mainile lui |inea o hartie scrisa asa: 
„Barba|i alexandrini, nu osandni mai inainte de vreme, pana ce Domnul, Judecatorul Cel drept va veni". 
in acelasi ceas a sosit femeia cea indracita care incepuse altadata a spune la oameni despre cura^ia lui 
Vitalie, precum despre aceea mai inainte s-a zis. Aceea din aratare ingereasca instiin^andu-se despre 
sfarsitul cuviosului, a alergat si s-a atins de cinstitele lui moaste si indata s-a liberat de diavol. inca si 
schiopii si orbii au inceput a dobandi tamaduiri, atingandu-se de cuviosul. 

Auzind de moartea Cuviosului Vitalie toate femeile acelea, care prin sfatuirea lui se intorsesera la 
Dumnezeu prin pocain^a, s-au adunat la dansul cu lumanari si tamaie, plangand dupa parintele si 
inva^atorul lor. §i in acea vreme povesteau la tot poporul despre via^a curata a stare^ului, cum ca nici cu 
mana nu s-a atins de vreuna dintr-insele si nu spre pacat, ci spre mantuire intra la dansele. Iar poporul 
maniindu-se pe ele zicea: „De ce a^i tainuit inaintea noastra sfin^enia acestui sfant parinte, iar noi, 
nestiindu-1, mult ii greseam, osandindu-1 si ocarandu-1?" Iar femeile raspundeau: „Ne temeam, deoarece 
ne ingrozea cu mari blesteme, ca sa nu spunem nimanui acea taina a lui; iar cand una din noi a inceput sa 
spuna taina lui la oameni, indata s-a indracit. Deci, fiecare din noi, temandu-se de o pedeapsa ca aceea, 
taceam". §i se minunau popoarele de un rob ca acesta al lui Dumnezeu, care in chip minunat isi tainuia 
sfintenia vie^ii sale inaintea oamenilor si de to^i era socotit ca este pacatos si necurat, el, care era prieten al 
lui Dumnezeu si vas curat al Sfantului Duh. §i se defaimau pe sine oamenii, rusinandu-se de necunostin|a 
lor; caci pe un placut al lui Dumnezeu ca acela 1-au osandit si cu dosadiri au ocarat pe eel nevinovat si 
curat cu inima. 

De toate acestea auzind cu de-amanuntul preasfin^itul Patriarh loan eel milostiv, a mers impreuna cu tot 
clerul sau la chilia stare^ului si vazand scrisoarea cea mai sus zisa, prin care sfatuia a nu osandi pe nimeni 
si vazand minunile cele facute, a zis catre elerieii aceia care cleveteau pe cuvios: „Sa sthi ca de v-as fi 
crezut pe voi si as fi suparat pe sfantul staret, apoi mie mi s-ar fi dat de la arap lovirea aceea peste obraz, 
pe care omul acela a patimit-o. Dar eu, smeritul, mul|umesc lui Dumnezeu, ca n-am ascultat clevetirile 

151 



voastre si m-am izbavit de pacat si de pedeapsa". Iar clevetitorii si osanditorii cuviosului se rusinau foarte. 



Deci luand preasfunitul Patriarh moastele Cuviosului Stare^ Vitalie, il petrecea tot poporul din cetate si 
toate femeile cele ce se pocaisera de pacat, plangand si tanguindu-se. §i 1-au ingropat cu cinste slavind pe 
Dumnezeu, Cel ce are muni robi ai Sai tainui^i. Iar omul eel ce patimise de la diavol lovirea, s-a lepadat 
de lume si s-a facut monah, si mul^i din Alexandria, indreptandu-se prin exemplul viefii lui Vitalie celei 
atat de imbunata^ite, s-au hotarat sa nu mai osandeasca pe nimeni. Carora si noi sa le urmam, cu 
rugaciunile Cuviosului Parintelui nostru Vitalie si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se 
cuvine slava in veci. Amin. 



Patimirea Sfintului Slavitului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtatorul de biruin^a 

(23 aprilie) 

Sceptrul impara^iei Romei luindu-1 cu nevrednicie paginul Diocletian, foarte mult se silea la necurata 
slujba idoleasca. El mai intii cinstea pe Apolon vrajitorul, ca si cum i-ar fi fost mai inainte vestitor de cele 
ce vor sa fie. Pentru ca diavolul petrecind in acel idol neinsufletit, dadea raspunsuri la cei ce-1 intrebau, cu 
minciuna proorocind despre cele ce vor sa fie, desi niciodata nu se implineau proorociile lui. Odata, 
intrebind Diocletian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un raspuns ca acesta: "Nu pot cu 
adevarat, ca mai inainte sa-^i spun cele ce vor sa fie, caci impiedicare imi fac oamenii cei drep^i pe pamint 
si pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece in capisti; pentru ca dreptii sleiesc a noastra putere". 

Deci, a intrebat Diocletian pe slujitori: "Cine sint drep^ii aceia de pe pamint, din pricina carora zeul 
Apolon nu poate sa prooroceasca?" Iar slujitorii i-au raspuns: "Crestinii de sub cer sint drepfii aceia". 
Aceasta auzind-o Diocletian, s-a umplut de minie si de huime asupra crestinilor si prigonirea cea de 
deasupra lor care abia incetase, a ridicat-o iarasi. Si indata a trimis sabia sa prigoni-toare asupra 
oamenilor lui Dumnezeu celor drep^i, nevinova^i si fara prihana, cu porunca ucigatoare, in toate parole 
stapinirii sale. 

§i puteai sa vezi atunci inchisorile barbarilor, tilharilor si ale facatorilor de rusine desarte, insa erau pline 
de cei ce marturiseau pe adevaratul Dumnezeu. Puteai sa vezi felul caznelor celor mai inainte obisnuite, 
lepadindu-se ca simple, iar altele noi si mai cumplite aflindu-se, prin care in toate zilele mul^imea 
crestinilor era schingiuita pretutindeni. Iar dupa ce in toate parole si mai ales dintre ale Rasaritului s-au 
adus la imparat multe scrisori pline de clevetiri asupra crestinilor, care il instiin^au ca cei ce nu |in 
porunca lui intru nimic, si care se numesc crestini, numarul acelora este fara de sfirsit; pentru ca atita s-au 
inmultit, incit este de trebuin^a, ca ori sa-i lase sa petreaca in credin^a, ori cu razboi sa se ridice asupra 
lor. 

Atunci imparatul a chemat de pretutindeni la sine in Nicomidia, pe antipa^i si pe ighemonii sai la sfat, pe 
domni, pe boieri si pe tot senatul sau adunindu-1; le-a descoperit minia sa asupra crestinilor si poruncea, 
ca fiecare sa dea sfat la lucrul ce le era pus inainte. Deci, mul|i graind multe, la sfirsit singur tiranul a 
varsat o otrava ca aceasta, ca nimic nu este mai cinstit si mai de buna trebuin^a decit sa se cinsteasca zeii 
cei vechi parintesti. §i to^i invoindu-se cu sfatul lui, le-a zis iarasi: "Daca astfel to^i socoti^i si pe aceasta 
cu osirdie dori|i sa o face^i si a mea dragoste mult se cinsteste de voi, apoi sirguhi-va cu totul sa pierde^i 
credin^a crestineasca cea potrivnica zeilor nostri, din toata impanuia noastra. §i ca sa pute|i mai cu 
inlesnire a savirsi aceasta, eu cu toate puterile voi ajuta voua". Deci, to^i au primit si au laudat acel cuvint 
imparatesc. Insa Diocletian si senatul au voit, ca si al doilea si al treilea rind sa se adune la acelasi sfat si 
au instiin|at poporul; dupa aceea au intarit ca neschimbata sa fie porunca aceasta. 

In acea vreme, in cetatea Romanilor era minunatul ostas al lui Hristos, Sfintul Gheorghe, cu neamul din 
Capadocia, fiu de paring crestini vesti^i, din tinere^e inva^ind buna credin|a. Aceia din copilaria sa a ramas 

152 



orfan de tata, sfirsindu-se tatal sau prin muceniceasca nevoin^a pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu 
el in Palestina, caci de acolo era cu neamul si avea acolo multe averi si mosteniri. Iar dupa ce Gheorghe a 
ajuns la virsta desavirsita, fiind si frumos la fa^a, s-a aratat si foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a 
rinduit in oaste si s-a pus tribun peste ostasii unei cete vestite. In acea boierie fiind, dupa ce si-a aratat 
vitejia sa in razboaie, s-a cinstit cu dregatoria de comit si de voievod de catre imparatul Diocletian, mai 
inainte de a sti ca este crestin, la douazeci de ani ai virstei sale, dupa ce maica lui se sfirsise intru 
Domnul. 

Si cind acel sfat tiranesc se savirsea spre pierderea crestinilor, Sfintul Gheorghe era linga imparatul. Deci, 
in ziua dintii, vazind atita pornire a paginilor asupra crestinilor si ca sfatul lor eel nedrept nu poate de loc 
a se schimba, s-a chibzuit cu judecata, ca acea vreme este potrivita mintuirii. Si indata, toate cele ce le 
avea la sine, aurul, argintul si hainele le-a imparat saracilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat si 
celelalte averi pe care le avea in Palestina a hotarit sa le imparta la cei ce n-au, iar pe robi sa-i libereze. Si 
in a treia zi, in care sfatul eel singeros al paginului imparat si al domnilor lui celor necura^i, facut cu 
nedreptate spre uciderea nevinova^ilor crestini, era sa se intareasca, Sfintul Gheorghe, viteazul ostas al lui 
Hristos, lepadind toata frica omeneasca si intarindu-se intru Unul Dumnezeu, avind numai frica Lui in 
sine, a stat cu fa^a luminata si cu minte barbateasca in mijlocul adunarii celei mari paginesti si fara de lege 
si unele ca acestea a inceput a le zice: 

"Pina cind, o, imparate si voi domni si sfetnici, care, fiind rindui|i pentru indreptarea legilor bune si a 
judeca^ilor celor drepte, pornhi minia voastra asupra crestinilor si inmultiti nebunia voastra, intarind 
hotaririle cele faradelege si judeca^ile cele nedrepte, dindu-le asupra oamenilor nevinova^i, care n-au facut 
nimanui strimbatate? Pentru ce ii prigonhi si chinui|i pe crestini prin a voastra paginatate silind pe aceia, 
care au inva^at a ^ine bine sfinta credin^a? Pentru ca idolii vostri nu sint dumnezei. Deci, nu va amagi^i cu 
minciunile, caci Hristos este Unul Dumnezeu si Acela Unul, intru slava lui Dumnezeu Tatal; toate s-au 
facut prin El si cu Duhul Lui Cel Sfint toate s-au alcatuit. Ori singuri sa cunoaste|i adevarul si sa inva^i 
dreapta credin^a, ori pe cei ce ^in de adevar si de dreapta credin|a, nu-i tulbura^i cu nebunia voastra!" 

De niste cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe si de indrazneala lui cea neasteptata minunindu-se to^i, si-au 
intors ochii catre imparat vrind sa auda ce va raspunde la aceste vorbe. Iar imparatul, ca un iesit din min|i 
sau ca un asurzit de tunet, sedea tacind, inabusind in sine pornirea de minie. Apoi a facut semn unuia din 
cei ce sedeau cu el, prieten al sau, cu numele Magnen|ie, cu dregatoria antipat, ca sa raspunda lui 
Gheorghe. Iar Magnen|ie, chemind la sine mai aproape pe sfint, i-a zis: "Cine te-a indemnat la o atit de 
mare indrazneala si graire?" Raspuns-a sfintul: "Adevarul!" Magnen^ie i-a zis: "Care este adevarul acela?" 
Raspuns-a Gheorghe: "Adevarul este Insusi Hristos, Cel prigonit de voi". Zis-a Magnen^ie: "Dar si tu esti 
crestin?" A raspuns Sfintul Gheorghe: "Sint rob al lui Hristos, Dumnezeul meu, si spre El nadajduind, in 
mijlocul vostru am stat de voia mea, ca sa marturisesc pentru adevar". 

Cu aceste cuvinte ale sfintului s-a pornit spre cearta adunarea aceea, unii zicind unele si al^ii altele, apoi 
se auzea un glas si o strigare fara de rinduiala, precum se obisnuieste a se face intr-o mul|ime de popor 
pagin. Atunci Diocletian, poruncind prin vorbitori sa fie tacere, si-a intors ochii spre sfint si, cunoscindu- 
1, i-a zis astfel: "Eu si mai inainte m-am minunat de bunul tau neam, o, Gheorghe! Sfatul tau si vitejia 
judecind-o a fi vrednica de cinste, te-am cinstit nu cu dregatorii mici; iar acum, desi nu graiesti spre 
folosul tau, insa eu iubind in^elepciunea si barba^ia care este in tine, cele de folos te sfatuiesc ca un tata si 
te indemn sa nu te lipsesti de slava ostaseasca si de cinstea dregatoriei tale si sa nu-^i dai floarea tinere|ilor 
tale la munci, prin nesupunerea ta; ci sa aduci jertfa zeilor, caci mai mare cinste vei lua de la noi". 

Iar Sfintul Gheorghe a raspuns: "O, de ai fi cunoscut, mai ales tu singur, imparate, prin mine, pe 
adevaratul Dumnezeu si I-ai fi adus jertfa de lauda Lui, te-ar fi invrednicit impara^iei celei mai bune si 
fara de moarte, de vreme ce aceea de care acum te indulcesti este o impara|ie nestatornica, desarta si 
degrab pieritoare. De aceea si cele dintr-insa sint vremelnice si nimic nu folosesc pe cei ce le au. Deci, 
nimic din acelea nu poate sa-mi slabeasca buna mea credin|a catre Dumnezeul meu si nici un fel de chin 
nu-mi va ingrozi sufletul, nici imi va clinti mintea". 

153 



Acestea zicind sfintul, iar imparatul fund cuprins cu totul de minie si nelasindu-1 sa-si sfirseasca 
cuvintele, a poruncit celor inarmati, care stateau inainte, sa scoata din adunare cu sulitele pe Gheorghe si 
sa-1 arunce in temnita. Iar ostasii, savirsind degraba porunca lui, o sulita atingindu-se de trupul sfintului, 
indata fierul s-a facut asemenea plumbului; pentru ca s-a turtit ca plumbul, iar gura mucenicului s-a 
umplut de laudele lui Dumnezeu. Ducind ostasii pe mucenic in temnita, 1-au intins la pamint cu fa|a in 
sus, batindu-1 peste talpile picioarelor, punindu-i o piatra mare pe piept, caci astfel le poruncise tiranul. Iar 
sfintul rabdind, neincetat inalta multumire lui Dumnezeu, pina in ziua urmatoare. 

Sosind ziua, imparatul iarasi a chemat la cercetare pe mucenic si vazindu-1 turtit de greutatea pietrei, 1-a 
intrebat, zicind: "Oare te-ai pocait, Gheorghe, sau inca petreci in nesupunerea ta?" Iar sfintul, avind 
pieptul turtit de piatra, abea putea sa graiasca si i-a zis: "Dar oare intr-atita slabanogire, o, imparate, ma 
socotesti ca am ajuns, ca pentru atit de mica suferinta sa-mi lepad credinta? Mai lesne vei slabi tu 
chinuindu-ma, decit eu fund muncit". Atunci Diocletian a poruncit sa aduca o roata mare de muncire, sub 
care erau asternute scinduri, pline de fiare ascu^ite si infipte in ele, asemenea unor sabii, tepuse si cu^ite; 
iar acele fiare erau unele drepte, iar altele strimbe, dupa asemanarea unditelor. Pe acea roata a poruncit sa 
lege pe mucenic si, intorcind roata, sa-i taie tot trupul cu acele fiare ascutite, ce erau infipte in acele 
scinduri sub roata. Asa, fund sfintul muncit si in buca|i taiat si ca o trestie sfarimindu-se, rabda cu vitejie; 
si mai intii in munca aceea, cu mare glas se ruga lui Dumnezeu, nesco|ind nici un suspin; ci ca unul ce 
doarme si nu simte, astfel rabda. 

Iar imparatului, parindu-i-se ca mucenicul este mort, bucurindu-se a laudat pe zeii sai si a strigat, zicind: 
"Unde este Dumnezeul tau, Gheorghe? Pentru ce nu te-a scapat de niste munci ca acestea?" Deci, a 
poruncit sa-1 dezlege de la roata, ca pe un mort, iar el s-a dus la capistea lui Apolon. Apoi deodata s-a 
innorat vazduhul, s-a facut tunet infricosat si mul|i au auzit un glas de sus, zicind: "Nu te teme, Gheorghe, 
caci sint cu tine!" Apoi dupa putin s-a facut o stralucire mare si neobisnuita si s-a aratat ingerul in chip de 
tinar preafrumos, stind linga roata ca purtator de lumina, stralucind cu fa^a si, punind mina pe mucenic, i- 
a zis: "Bucura-te!" §i nimeni nu indraznea sa se apropie de roata si de mucenic cit timp s-a vazut acolo 
eel ce se aratase. Iar dupa ce s-a facut nevazut, mucenicul s-a pogorit singur de pe roata, dezlegat de 
ingerul lui Dumnezeu si tamaduit de rani; apoi statea cu trupul sanatos, mul^umind lui Dumnezeu si 
chemind pe Domnul. 

Ostasii, vazind aceasta, au fost cuprinsi de spaima mare si nedumerire si, alergind, au spus imparatului, 
care era inca in capiste la savirsirea necuratei jertfe idolesti, urmind dupa ostasi si Sfintul Gheorghe, care 
a stat inaintea imparatului in capiste. Vazindu-1 imparatul, intii n-a crezut ca este Gheorghe, ci i se parea 
ca este altul care seamana cu el. Dupa aceea cei ce stateau aproape de imparat, cautind cu dinadinsul catre 
mucenic, au cunoscut ca este chiar Gheorghe, si inca si mucenicul singur a strigat cu mare glas: "Eu sint 
Gheorghe". Si to|i s-au spaimintat si, nepricepind, au tacut multa vreme, iar doi dintre barba^i care erau 
acolo, cinsti^i cu dregatoria cur^ii, Anatolie si Protoleon, fund mai inainte invatati in credin|a crestina, 
vazind acea minune straina, s-au intarit desavirsit in credin^a lui Hristos si au strigat, zicind: "Unul este 
Dumnezeu mare si adevarat! Dumnezeul crestinilor". Si indata imparatul a poruncit ca sa-i prinda si fara 
de nici o cercetare sa-i scoata afara din cetate si sa fie taia|i cu sabia. Si mul^i au crezut atunci in Hristos, 
dar isi tainuiau credin^a, neindraznind sa o marturiseasca de frica. 

Imparateasa Alexandra, fiind inca in capiste si vazind acolo pe mucenic tamaduit prin minune si auzind 
de aratarea ingereasca, a cunoscut adevarul si voind cu indrazneala sa marturiseasca pe Hristos, a oprit-o 
eparhul si mai inainte de a sti imparatul, a poruncit sa o duca acasa. Iar facatorul de rau Diocletian, 
neputind sa faca nici un bine, a poruncit sa-1 arunce pe Sfintul Gheorghe intr-o groapa cu var nestins si sa- 
1 lase acolo pina a treia zi. Sfintul, ducindu-se acolo, se ruga catre Domnul cu mare glas, zicind: 
"Mintuitorul celor necajiti, scaparea celor izgonhi, nadejdea celor fara de nadejde, Doamne Dumnezeul 
meu, auzi rugaciunea robului Tau si cauta spre mine si ma miluieste. Izbaveste-ma de mestesugirile 
potrivnicului, si-mi da putere, ca pina la sfirsit, sa pazesc neschimbata marturisirea numelui Tau eel Sfint. 
Nu ma lasa, Stapine, pentru pacatele mele, ca sa nu zica niciodata vrajmasii mei: "Unde este Dumnezeul 
lui?" Arata puterea Ta si preamareste numele Tau in mine, netrebnicul robul Tau. Trimite pe ingerul Tau, 

154 



pe pazitorul nevredniciei mele, Cel ce ai prefacut in roua cuptorul Babilonului si pe sfin^ii Tai tineri i-ai 
pazit nevatama|i, Doamne, ca bine esti cuvintat in veci. Amin". 

Asa rugindu-se si ingradindu-si tot trupul cu semnul Crucii, s-a pogorit in groapa, bucurindu-se si 
preaslavind pe Dumnezeu. Iar slujitorii, scufundindu-1 legat, dupa porunca, in varul eel nestins, s-au 
intors. A treia zi a poruncit imparatul sa scoata oasele mucenicului din groapa, crezind ca a ars in var. Si, 
ducindu-se slujitorii, au sapat varul si au gasit pe sfint intreg, mai presus de nadejde, viu si sanatos, stind 
dezlegat, cu fa^a luminata, cu miinile intinse in sus si multumind lui Dumnezeu pentru toate facerile de 
bine. Iar slujitorii si poporul care erau linga el, se uimeau de spaima si de mirare si intr-un glas 
preamareau pe Dumnezeul lui Gheorghe si-L numeau mare! 

Aflind despre aceasta Diocletian, a poruncit sa aduca indata pe sfint inaintea lui si, preamult minunindu- 
se, a zis: "De unde este in tine, Gheorghe, o putere ca aceasta si cu ce fel de vraji mestesugesti? Spune, 
pentru ca mi se pare ca tu, prin aratarea mestesugului vrajitoresc prefaci credin^a Celui rastignit in 
vrajitorie, ca facind pe to^i sa se minuneze de vrajile tale, sa te ara^i ca esti mare". Sfintul raspunse: "Eu 
asteptam, o, imparate, ca tu sa nu po^i nici a-fi deschide gura spre hulirea Atotputernicului Dumnezeu, 
Caruia toate ii sint cu putin^a si cu minuni izbaveste din primejdii pe cei ce nadajduiesc spre El. Iar tu, 
fiind inselat de diavol, ai alunecat intr-o ratacire si o pierzare atit de adinca, incit numesti vraji si farmece 
minunile Dumnezeului meu cele vazute de ochii nostri; deci pling de orbirea voastra, va numesc ticalosi 
si va judec nevrednici de raspunsul meu!" 

Atunci Diocletian a poruncit sa aduca niste incal^aminte de tier care sa aiba intr-insele piroane lungi si 
arzindu-le, sa-i incase amindoua picioarele mucenicului, apoi batindu-1, sa-1 fugareasca pina la temni^a. 
Intr-o incal^aminte ca aceea fugarit fiind mucenicul, tiranul isi batea joe, zicind: "Cit de grabnic esti, 
Gheorghe! Foarte repede alergi, Gheorghe!" Iar mucenicul fiind tirit asa de greu si batut cumplit, zicea 
catre el: "Alearga, Gheorghe, alearga ca sa ajungi, caci alergi asa ca si cum n-ai sti". Dupa aceea, chemind 
pe Dumnezeu, graia: "Cauta din cer, Doamne, si vezi osteneala mea. Auzi suspinul ticalosului Tau rob, ca 
s-au inmul^it vrajmasii mei si cu uriciune nedreapta m-au urit, pentru numele Tau eel Sfint. Deci Tu Insu^i 
ma vindeca, Stapine, ca s-au tulburat oasele mele si-mi da rabdare pana la sfirsit ca sa nu zica vreodata 
vrajmasul meu: "M-am intarit asupra lui"". 

Asa se ruga Sfintul Gheorghe, mergind la temni^a, in care, fiind aruncat, slabea cu trupul de rani, avind 
picioarele foarte ranite. Insa cu duhul se intarea, pentru ca toata ziua aceea si toata noaptea nu inceta a 
inal^a mul|umiri si rugaciuni lui Dumnezeu. Apoi s-a tamaduit de rani, cu ajutorul lui Dumnezeu, in acea 
noapte si s-a facut sanatos la picioare, precum si la tot trupul. 

A doua zi 1-au adus iarasi in fa|a imparatului, la locul de priveliste, unde era impreuna cu imparatul toata 
suita. Vazind imparatul ca mucenicul merge bine, neschiopatind cu picioarele, ca si cum n-ar fi avut nici 
o rana, cu mare mirare a zis catre dinsul: "Ce este, Gheorghe, |i-au placut incal^amintele?" Sfintul 
raspunse: "Cu adevarat mi-au fost placute!" Imparatul zise: "Leapada-|i indrazneala si fii blind si supus. 
Apoi, lepadind mestesugul vrajitoresc, apropie-te si jertfeste milostivilor zei, ca sa nu te lipsesti de via^a 
aceasta dulce, prin chinurile cele grele". Sfintul Gheorghe raspunse: "Cit sinte^i de nebuni! Caci puterea 
lui Dumnezeu o numi|i farmece si va mindri^i cu inselaciunea diavoleasca cea fara de rusine". Deci 
Diocletian, cautind cu ochi miniosi si racnind cu glas salbatec, a taiat vorba mucenicului si a poruncit 
celor ce stateau inainte sa bata peste grumaji pe sfint, ca sa se inve^e a nu ocari pe imparat. Apoi a 
poruncit sa-1 bata cu vine de bou pina ce trupul lui se va vedea plin de singe. 

Astfel, Sfintul si Marele Mucenic Gheorghe, fiind cumplit chinuit, nicidecum nu si-a schimbat lumina 
fe^ii sale; lucru pentru care imparatul, miniindu-se mult, zicea catre cei ce erau imprejurul lui: "Cu 
adevarat, aceasta nu este putere si barbate in Gheorghe, ci un lucru de mestesugire si vrajitoresc". Dupa 
aceea Magnen^ie a zis catre imparat: "Este aici un om iscusit in vrajitorii cu numele Atanasie, caruia, daca 
vei porunci sa-1 cheme, degraba biruindu-se Gheorghe, se va supune poruncii tale". Si indata, chemind pe 
vrajitorul acela, a stat inaintea imparatului si a zis catre dinsul Diocletian: "Ceea ce a facut aici necuratul 
Gheorghe, au vazut ochii tuturor celor ce stau de fa^a si cum le-a facut acelea, sti^i numai voi cei iscusi^i 

155 



in acel mestesug; deci, sau sa-1 biruiesti si sa-i strici vrajitoriile lui si noua supus sa ni-1 faci, sau cu 
farmecele otravii degraba sa-1 pierzi din via^a aceasta; ca astfel, din mestesugul care s-a inva^at, din 
acelasi mestesug sa-si ia moartea cea cuvenita lui; caci pentru aceea 1-am lasat sa traiasca pina acum". Iar 
vrajitorul a fagaduit ca a doua zi va savirsi tot ce i s-a cerut sa faca. 

Deci, imparatul, poruncind sa pazeasca in temni^a pe mucenic, s-a sculat de la judecata. Iar sfintul, intrind 
in temni^a, chema pe Dumnezeu, zicind: "Minunata fa, Doamne, mila Ta spre mine, indrepteaza pasii mei 
spre marturisirea Ta si savirseste alergarea mea intru credin^a Ta; ca intru to^i sa se preamareasca numele 
Tau eel Preasfint!" A doua zi iarasi a sezut imparatul la judecata, la un loc mai inalt, in vazul tuturor. Si a 
mers si Atanasie vrajitorul, mindrindu-se intru a sa in^elepciune, ducind imparatului si tuturor celor ce 
stateau de fa^a oarecare lucruri fermecate in felurite vase. Si a zis catre imparat: "Sa se aduca acum aici 
osinditul acela si va vedea toata lucrarea zeilor nostri si puterea farmecelor mele". Si luind un vas a zis: 
"De voiesti, o, imparate, ca omul acela fara minte sa te asculte intru toate, atunci sa bea bautura aceasta". 
Apoi iarasi alt vas luind, a zis: "Iar de voiesti impara^ia ta, sa vezi moartea lui cea amara, pe aceasta sa o 
bea". Si indata din porunca imparatului, a fost adus Sfintul Gheorghe inaintea lui la judecata. Si a zis catre 
dinsul, Diocletian: "Acum se vor strica si vor inceta toate vrajile tale, Gheorghe!" Si a poruncit cu sila sa-1 
adape pe el cu bautura fermecata. Iar sfintul bind-o fara indoire, statea nevatamat, bucurindu-se si 
batjocorind acea inselaciune idoleasca si diavoleasca. 

Imparatul, innebunind de minie, a poruncit, ca si cu cealalta bautura plina de otrava de moarte, sa-1 adape 
cu sila. Iar sfintul neasteptind ca sa-1 sileasca, a luat singur vasul de bunavoie si a baut otrava cea 
purtatoare de moarte; dar era fara nici o vatamare cu ajutorul darului lui Dumnezeu, fiind pazit de moarte. 
Si s-a minunat imparatul cu toata suita; asemenea si vrajitorul Atanasie statea ca iesit din min|i, 
minunindu-se si nepricepindu-se. Apoi, dupa un ceas, a zis imparatul catre mucenic: "Pina cind, 
Gheorghe, ne faci a ne mira de faptele tale? Pina cind ne amagesti si nu ne spui adevarul? Prin ce fel de 
mestesugiri vrajitoresti nu bagi seama de muncile ce-^i aducem asupra ta, incit nici de adaparea cea 
purtatoare de moarte nu te-ai vatamat? Spune-mi cu adevarat toate, ca voim sa te ascultam cu blinde^e". 
Atunci Fericitul Gheorghe a raspuns: "Sa nu socotesti, imparate, ca noi cu scorniri omenesti rabdam 
schingiuiri, ci cu chemarea lui Hristos si cu puterea Lui; pentru ca, nadajduind spre Dinsul, intru nimic 
socotim toate chinurile, dupa tainica Lui inva^atura". Zis-a Diocletian: "Care este tainica inva^atura a 
Hristosului Tau?" Sfintul Gheorghe a raspuns: "Stiind, de mai inainte, ca a voastra rautate sporeste spre 
mai rau, a inva|at pe slugile Sale sa nu se teama de cei ce ucid trupul, ca sufletul nu-1 pot ucide, caci ni se 
spune ca nici un fir de par din capul nostru nu va pieri, iar de ve^i bea ceva de moarte nu va va vatama. Si 
acum asculta, o, imparate; aceasta ne este noua fagaduin^a cea nemincinoasa a Lui, pe care in scurt o voi 
arata ^ie: Cel ce crede in Mine, lucrurile pe care Eu lefac §i acela le vaface. 

Zis-a Diocletian: "Si care lucruri zice^i voi, ca sint ale Lui?" Raspuns-a sfintul: "Pe orbi a-i lumina, pe cei 
strica^i a-i cura^i, schiopilor a le da umblare si surzilor auzire; duhurile cele necurate a le izgoni, pe mor|i 
a-i invia si altele asemenea acestora. Acestea sint lucrurile lui Hristos". Imparatul, intorcindu-se catre 
Anastasie vrajitorul, a zis: "Tu ce zici de acestea?" "Ma minunez cum, batjocorind blinde|ea ta, acesta 
graieste minciuni, nadajduind ca va scapa din puternicele tale miini. Pentru ca noi, folosindu-ne de multe 
faceri de bine de la zeii cei fara de moarte in toate zilele, insa niciodata n-am vazut ca sa invieze un mort. 
Iar acesta, nadajduind spre un om mort si tinindu-se de Dumnezeul Cel rastignit, II marturiseste fara 
rusine, ca Acela este facator de lucruri mari. Si deoarece inaintea noastra a tuturor a marturisit aceasta, 
cum ca Dumnezeul lui este facator de niste minuni ca acestea si ca cei ce cred in El au luat aceasta 
nemincinoasa fagaduin^a, ca aceleasi lucruri sa le faca, pe care si Acela le facea, deci sa invieze si acesta 
un mort inaintea ta, imparate, si inaintea noastra a tuturor si atunci si noi ne vom pleca Dumnezeului sau, 
ca Unui mai puternic. lata se vede nu departe de aici un mormint, in care cu purine zile mai inainte a fost 
pus un mort, pe care eu il stiu de cind era viu; pe acela de-1 va invia Gheorghe, cu adevarat ne va birui pe 
noi!" 

Si s-a minunat imparatul de un sfat ca acesta a lui Atanasie. Deci, era un mormint mare, departe de divan 
ca la o jumatate de stadie pentru ca se facea judecata aceea in privelistea ce era linga por^ile ceta|ii si se 
vedea mormintul acela din cetate. Ca elinii aveau obicei ca nu in cetate, ci afara din cetate sa-si ingroape 

156 



mortii lor. Deci, imparatul a poruncit mucenicului, ca spre aratarea puterii Dumnezeului sau, sa invie pe 
mortul acela. Iar Magnen^ie antipatul a rugat pe imparat ca Gheorghe sa fie dezlegat din legaturi. Si fiind 
dezlegat, Magnenfiu a zis catre dinsul: "Acum, Gheorghe, arata-ti lucrurile cele minunate ale 
Dumnezeului tau si pe toti ne vei aduce la credin^a Lui". A zis catre el sfintul: "Dumnezeul meu, Cel ce 
toate le-a facut din cele ce nu erau, este puternic, ca prin mine robul Sau sa invie pe mortul acela. Insa 
voi, fund intunecati la minte de inselaciune, nu pute|i sa cunoasteti adevarul. Dar pentru poporul acesta ce 
sta inainte, va face Domnul meu aceasta minune pe care voi o cereti; insa sa nu socotiti ca este vrajitorie. 
lata vrajitorul pe care l-a|i pus de fa^a, inaintea voastra a tuturor a marturisit adevarul, ca nici o vrajitorie, 
nici puterea vreunui zeu n-a putut cindva sa invie vreun mort. lata inaintea tuturor celor ce stau imprejur 
si in auzul tuturor voi chema pe Dumnezeul Meu". 

Aceasta zicind, si-a plecat genunchii si mult s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi. Dupa aceea, sculindu-se, 
cu glas mare iarasi s-a rugat, zicind: "Dumnezeul veacurilor, Dumnezeul milelor, Dumnezeul tuturor 
puterilor si Atotputernice, Cel ce nu rusinezi pe cei ce nadajduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, 
auzi-ma pe mine smeritul robul Tau in ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfintii Tai Apostoli in tot locul, la 
toate muncile si semnele, da neamului acestuia viclean semnul cerut si inviaza mortul, care zace in 
mormint, spre infruntarea celor ce se leapada de Tine si spre slava Ta si a Tatalui Tau si a Preasfintului 
Duh. Astfel, Stapine, arata celor ce stau inainte, ca Tu esti Unul Dumnezeu peste tot pamin-tul, ca sa Te 
cunoasca pe Tine Domnul Cel Atotputernic si cum ca toate se supun voin^ei Tale si a Ta este slava in 
veci. Amin!" 

Iar cind a zis "Amin", indata s-a facut vuiet mare si cutremur, incit to|i s-au spaimintat foarte. Atunci 
acoperamintul mormin-tului a cazut la pamint si mormintul deschizindu-se, mortul s-a sculat viu si a iesit 
dinauntru, privindu-1 toti, fiind ingroziti de frica. Si indata s-a facut cearta mare in popor, caci multi se 
bucurau si pe Hristos ca pe un Dumnezeu mare II laudau. 

Iar imparatul si cei impreuna cu dinsul, umplindu-se de spaima si de necredin^a, mai intii ziceau ca 
Gheorghe, fiind vrajitor mare, nu pe un mort, ci pe un duh oarecare si o naluca a sculat din mormint, spre 
amagirea celor ce privesc. Dupa aceea, cunoscind ca nu este nalucire, ci cu adevarat om inviat din morti, 
care chema numele lui Hristos, alerga la Gheorghe si de el se lipea, toti erau intru nepricepere mare ca 
niste iesiti din minte si cu totul nestiind ce sa faca, taceau. Iar Atanasie, alergind, a cazut la picioarele 
Sfintului Gheorghe, marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu Atotputernic si rugind pe mucenic ca sa-i 
ierte greselile cele facute din nestiin|a. Iar dupa citava vreme, Diocletian poruncind sa taca poporul, a 
inceput a grai astfel: "Oare vedeti amagire, o, barba^ilor? Oare vedeti rautatea si viclesugul vrajitorilor 
acestora? Acest necurat Atanasie, ajutind vrajitorului celui de un obicei cu dinsul, nu i-a dat otrava 
aceluia sa bea, ci niste farmece ca sa-i ajute spre amagirea noastra si pe un om viu, cu vrajile lor 1-au facut 
ca este mort, iar cu farmecele 1-au sculat inaintea ochilor nostri, ca si cum din morti 1-ar fi inviat". 

Aceasta zicind, a poruncit ca lui Atanasie si omului celui inviat din mor^i, fara intrebare sa le taie 
capetele, iar pe Sfintul Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, sa-1 ^ina in temni|a si in legaturi, pina ce mai pe 
urma va chibzui ce va face cu el. Iar Sfintul Gheorghe, intrind in temni^a, se bucura cu duhul si mul^umea 
lui Dumnezeu, zicind: "Slava Tie, Stapine, ca nu rusinezi pe cei ce nadajduiesc spre Tine. Mul|umesc Jie, 
ca-mi ajuti in toate si-mi arati mari faceri de bine in toate zilele, iar a mea nevrednicie cu darul Tau o 
impodobesti. Invredniceste-ma, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ca mai degraba sa vad slava Ta, rusinind 
pe diavol pina in sfirsit!" 

Sezind Sfintul Marele Mucenic Gheorghe in temni^a, cei care crezusera in Hristos, prin minunile facute 
de dinsul, mergeau la el, dind aur strajerilor si cazind la picioarele lui, erau pova^uiti de dinsul la sfinta 
credin^a. Iar citi erau bolnavi primeau tamaduire de bolile lor, pentru ca ii tamaduia prin chemarea 
numelui lui Hristos si prin insemnarea Crucii, de aceea, multi mergeau la dinsul in temnrfa. Intre unii ca 
aceia era si un barbat, anume Glicherie, caruia i s-a intimplat de a cazut un bou al lui din munte intr-o vale 
si i-a pierit boul. Dar auzind Glicherie despre sfint, a alergat la dinsul, plingind dupa boul lui. Iar Sfintul 
Gheorghe, zimbind, a zis catre dinsul: "Mergi, frate, si bucura-te, caci Hristos al meu ti-a inviat boul tau!" 

157 



Iar el, crezind cu neindoire in cuvintele mucenicului, s-a dus si si-a aflat boul viu, dupa spusele 
sfintului. 

Deci, indata s-a intors la mucenic si in mijlocul ceta^ii alergind, cu mare glas striga: "Mare este cu 
adevarat Dumnezeul crestinilor!" Deci, prinzindu-1 pe acela ostasii ce se intimplasera acolo, 1-au instiin^at 
pe imparat. Iar Diocletian, umplindu-se de minie, nici n-a voit sa-1 vada, ci a poruncit ca indata sa-i taie 
capul, afara din cetate. Iar Glicherie, bucurindu-se, ca un chemat la ospa^, alerga la moarte pentru Hristos, 
intrecind pe ostasi si cu mare glas chema pe Hristos Dumnezeu, rugindu-L, ca varsarea singelui sa o 
socoteasca lui in loc de Botez; si astfel s-a sfirsit. 

Atunci unul din dregatori a instiin|at pe imparat, ca Gheorghe, sezind in temni^a, tulbura poporul; pentru 
ca pe mul|i intorcindu-i de la zei, ii duce la Cel rastignit si prin farmece face minuni si to^i alearga la el. 
Deci s-au sfatuit ca iarasi sa-1 scoata la cercetare, si de nu se va pocai si la zei de nu se va intoarce, la 
moarte sa se osindeasca degraba. Iar imparatul, chemind pe Magnen^ie antipatul, a poruncit ca a doua zi 
sa gateasca loc de judecata linga capistea lui Apolon ca de fa^a cu poporul sa cerceteze pe mucenic. In 
noaptea aceea, rugindu-se Sfintul Gheorghe in temni|a, a adormit pu^in si a vazut pe Domnul aratindu-i-se 
in vis, Care cu a Sa mina il sprijinea si, cuprinzindu-1, il saruta si-i punea o cununa pe cap, zicindu-i: "Nu 
te teme, ci indrazneste! Caci, iata, impreuna cu Mine te vei invrednici a impara|i. Deci, nu slabi, ca 
degraba venind la Mine, cele gatite ^ie le vei primi!" Iar Sfintul Gheorghe, desteptindu-se si lui Dumnezeu 
cu bucurie mul^umind, a chemat la sine pe strajerul temni|ei si 1-a rugat, zicind: "Un dar cer de la tine, 
frate. Porunceste sa intre aici sluga mea, pentru ca am sa-i spun ceva". Si, poruncindu-i strajerul, a intrat 
sluga la el, pentru ca statea afara aproape de temni^a si scria faptele sfintului si cuvintele lui, cu toata 
luarea aminte. 

Intrind sluga, s-a inchinat pina la pamint stapinului sau care sedea in legaturi si, cazind la pamint linga 
picioarele lui, plingea. Iar sfintul 1-a ridicat, poruncindu-i sa se imbarbateze cu sufletul si i-a spus vedenia 
sa, zicindu-i: "Fiule, degraba ma va chema Domnul la El. Iar tu, dupa chemarea mea din via^a aceasta, sa 
iei acest smerit trup al meu, impreuna cu testamentul meu, pe care 1-am scris mai inainte de nevoin^a mea 
si sa-1 duci, ajutindu-^i Dumnezeu, in casa noastra din Palestina. Si toate cele hotarite de mine sa le 
implinesti si sa ai frica lui Dumnezeu si credin|a neindoita in Hristos". El fagaduind ca va implini toate 
cele poruncite si mult plingind, sfintul 1-a cuprins cu dragoste si, dindu-i sarutarea cea din urma, 1-a 
liberat cu pace. 

A doua zi rasarind soarele, a stat imparatul la judecata si, punind inainte pe sfintul mucenic, a inceput a 
vorbi catre dinsul cu blinde^e si, oprindu-si minia in sine, ii zicea: "Nu socotesti, o, Gheorghe, ca sint plin 
de iubire de oameni si de mila, rabdind pina la indurare? Martori imi sint to^i zeii ca i^i crut tinere^ile tale, 
pentru frumusetea ce infloreste in tine, pentru cunostin^a si pentru barba^ia ta. As fi voit sa te am partas al 
impara^iei mele si sa fii al doilea cu cinstea, daca ai fi voit sa te intorci la zei. Spune, deci, ce gindesti 
despre aceasta?" Sfintul Gheorghe raspunse: "Se cadea, o, imparate, ca mila ta cea atit de mare sa o fi 
aratat de la inceput catre mine, iar nu sa te salbaticesti atit de mult asupra mea". Imparatul ascultind cu 
placere niste cuvinte ca acestea ale mucenicului, i-a zis indata: "De voiesti sa te supui mie cu dragoste, ca 
unui tata, toate chinurile care le-ai suferit, Ji le voi rasplati cu multe cinstiri". 

Grait-a Sfintul Gheorghe: "De voiesti, o, imparate, sa intram acum inauntrul capistei, sa vedem pe zeii cei 
cinstiri de voi". Imparatul sculindu-se cu osirdie si cu bucurie, a mers in capistea lui Apolon cu tot 
poporul, ducind cu cinste si pe Sfintul Gheorghe impreuna cu dinsii, iar poporul striga laudind pe 
imparatul, socotind puterea si biruin^a zeilor lor. Apoi, intrind si facindu-se tacere mare si pregatind jertfa, 
to|i priveau spre mucenic, asteptind fara indoiala sa aduca jertfa zeilor. Sfintul, apropiindu-se de zeul 
Apolon si intinzind mina catre el, a intrebat pe eel neinsufle|it, ca pe un viu, zicind: "Tu voiesti sa 
primesti jertfa de la mine ca un Dumnezeu?" Sfintul, zicind aceasta, si-a facut semnul Crucii, iar diavolul 
care locuia in idol a raspuns niste cuvinte ca acestea: "Nu sint Dumnezeu; si nici unul asemenea mie nu 
este! Numai Unul este Dumnezeu; Acela pe care tu II propovaduiesti! Noi ne-am departat de ingerii cei 
ce-i slujesc Lui si inselam pe oamenii cei stapini^i de zavistie". Atunci sfintul a zis catre el: "Dar cum 

158 



mdrazni^i voi sa staji aici, venind eu, slujitorul adevaratului Dumnezeu?" Zicind sfintul acestea, un sunet 
si glas de plingere iesea de la idoli, apoi deodata cazind toti la pamint s-au sfarimat. 

Atunci slujitorii si mulfi din popor s-au pornit ca niste turba^i, cu multa minie asupra sfintului, batindu-1 si 
legindu-1. Apoi strigau asupra imparatului: "Pierde pe vrajitorul acesta, o, imparate! Pierde-1 mai inainte 
de a ne pierde el pe noi!" Facindu-se o strigare si o tulburare ca aceasta si strabatind vestea aceea prin 
toata cetatea, imparateasa Alexandra, care pina atunci avea ascunsa in sine credin|a in Hristos, neputind s- 
o tainuiasca mai mult, a alergat intr-un suflet acolo unde era Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, si vazind 
gilceava poporului si pe mucenic legat, privindu-1 de departe si neputind sa se apropie de dinsul din cauza 
mul^imii, a inceput a striga cu mare glas, zicind: "Dumnezeul lui Gheorghe, ajuta-mi ca Tu esti 
Dumnezeul Cel Atotputernic ! " 

Dupa ce s-a linistit pu^in gilceava poporului, Diocletian a poruncit sa-i aduca inainte pe mucenic si fiind 
ca indracit de minia cea cumplita, a zis catre sfintul: "Oare astfel de mul^umire ai dat, pentru mila mea 
catre tine, necuratule om? Oare asa te-ai obisnuit a jertfi zeilor?" Sfintul Gheorghe raspunse: "Asa m-am 
deprins a cinsti pe zeii tai, o, imparate nebun. Rusineaza-te dar de acum, de a-ti pune nadejdea ta spre 
niste zei ca acestia, care nu pot sa-si ajute nici lor si care nu rabda nici venirea de fa^a a robilor lui 
Hristos". 

Zicind acestea sfintul, iata a venit imparateasa in mijloc, marturisind cu indrazneala inaintea tuturor pe 
Hristos, Dumnezeul adevarat; apoi cazind la picioarele mucenicului, defaima nebunia tiranului, ocarind 
pe zei si blestemind pe cei ce se inchina lor. Iar imparatul se uimea, vazind pe sotia sa cu o indrazneala 
atit de mare slavind pe Hristos, defaimind pe idoli si cazind la picioarele mucenicului. Apoi a zis catre 
dinsa: "Ce-ti este, Alexandra, ca lipindu-te de vrajitorul si fermecatorul acesta, te lepezi de zei cu atita 
nerusinare?" Ea s-a intors de la dinsul, nedindu-i nici un raspuns. Atunci Diocletian, umplindu-se de mai 
multa minie, n-a mai facut multa cercetare despre Gheorghe, nici despre imparateasa, ci indata a hotarit 
pedeapsa de moarte pentru amindoi, intr-acest chip: "Gheorghe eel rau, care a marturisit ca este galileean 
si a hulit mult asupra zeilor si asupra mea, impreuna cu Alexandra imparateasa mea, care s-a amagit de 
vrajile lui si cu asemenea nebunie a ocarit pe zei, poruncesc sa fie taiati cu sabia". 

Atunci ostasii cei rinduiti pentru aceea, rapind pe mucenic legat, 1-au dus afara din cetate, tirind impreuna 
cu dinsul si pe imparateasa cea de bun neam, care, urmind cu osirdie, se ruga lui Dumnezeu in sine, 
miscindu-si buzele si privind adeseori spre cer. Apoi, ajungind la un loc oarecare, imparatesei i-au slabit 
puterile si a cerut sa sada pu|in. Dupa aceea si-a intors capul spre zid si si-a dat duhul in miinile 
Domnului. Vazind aceasta, Gheorghe, mucenicul lui Hristos, a preamarit pe Dumnezeu si mergea cu mare 
bucurie, rugindu-se Domnului, ca si alergarea lui sa se savirseasca cu bine. Apoi, cind s-a apropiat de 
locul eel hotarit, unde era sa fie taiat si-a ridicat glasul si se ruga in acest chip: 

"Bine esti cuvintat, Doamne, Dumnezeul meu, ca n-ai veselit pe vrajmasii mei, ci ai izbavit sufletul meu 
ca pe o pasare din cursa vinatorilor! Auzi-ma si acum, Stapine, si stai inaintea robului Tau in ceasul 
acesta de la sfirsit si izbaveste sufletul meu de mestesugirile duhului celui din vazduh, al vrajmasului 
celui mare si de duhurile cele necurate. Si sa nu le socotesti pacatul celor ce au gresit inaintea mea, in 
neputin^a lor, ci iertare si dragoste arata-le lor, ca si aceia, cunoscindu-Te, sa cistige parte din Imparatia 
Ta, impreuna cu alesii Tai. Primeste si sufletul meu, impreuna cu cei ce bine Ji-au placut in veac, trecind 
cu vederea toate greselile mele cele cu stiin^a si cu nestiin^a. Adu-ti aminte, Stapine, de cei ce cheama 
numele Tau Cel cu mare cuviin^a, ca binecuvintat si preamarit esti in veci. Amin". 

Astfel rugindu-se cu bucurie si-a plecat capul sub sabie. Si a fost taiat in ziua de douazeci si trei a lunii 
Aprilie, savirsindu-si bine marturisirea, implinindu-si alergarea si pazind credin^a fara de prihana, pentru 
care a si luat cununa dreptatii cea pregatita lui. Unele ca acestea sint nevoin^ele cele mari ale viteazului 
ostas Gheorghe. Unele ca acestea sint biruin^ele lui asupra vrajmasilor. Deci, in acest chip nevoindu-se, s- 
a invrednicit cununii celei nestricacioase si vesnice. Cu ale carui rugaciuni si noi sa ne invrednicim in 
partea dreptilor si sa stam de-a dreapta sa, in ziua venirii a doua a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I 
se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin. 

159 



Din minunile Sflntului §i Marelui Mucenic Gheorghe 

(23 aprilie) 

In parole Siriei era o cetate ce se numea Ramel, in care se zidea o biserica de piatra, in numele Sflntului 
Marelui Mucenic Gheorghe. Si nu era in acel loc piatra de felul acela, din care s-ar fi putut face stilpi 
mari, spre intarirea zidirii, ci din alte parti departate se aduceau pe mare stilpi de pre^. Deci, multi din 
ceta^enii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus in diferite locuri ca sa cumpere stilpi de piatra pentru biserica 
ce se zidea. S-a dus si o femeie dreptcredincioasa, vaduva, care avea osirdie si credin|a catre Sflntul Mare 
Mucenic Gheorghe, voind, ca din saracia sa, sa cumpere pentru biserica sflntului un stilp. Si, cumparind 
dintr-un loc un stilp ales, 1-a adus la malul marii, unde un alt barbat bogat din cetatea Ramel, cumparind 
citiva stilpi ii punea in corabie; si a rugat mult femeia pe omul acela, sa-i ia si stilpul ei in corabie, 
impreuna cu ceilalti si sa-1 duca la biserica mucenicului. Iar el nu i-a ascultat rugamintea si nu i-a luat 
stilpul ei; ci, aruncind in corabie numai stilpii sai, a plecat. Atunci femeia aceea, aruncindu-se la pamint, 
plingea cu jale si chema in ajutor pe Sflntul Mare Mucenic, ca sa rinduiasca precum stie el, ca si stilpul ei 
sa fie dus in Ramel, la biserica lui. 

Astfel femeia, mihnindu-se si plingind, a adormit si i s-a aratat in vis Sfintul Mare Mucenic Gheorghe in 
chip de voievod, mergind calare si ridicind-o de la pamint, i-a zis: "Spune-mi de ce te mihnesti, o, 
femeie?" Iar ea i-a spus pricina durerii sale si a vazut pe sfint descalecind de pe cal si zicind catre dinsa: 
"Unde voiesti sa-ti pui stilpul?" Iar ea a zis: "In partea dreapta a bisericii". Si indata sfintul a scris cu 
degetul sau pe stilp astfel: "Stilpul acesta al vaduvei, sa se puna in partea dreapta a bisericii, dupa eel 
dintii stilp, ca sa fie acesta al doilea". Aceasta scriind, a zis catre femeie: "Ajuta-mi tu singura". 

Si, apucind ei stilpul, piatra s-a usurat si de catre amindoi a fost aruncata in mare. Aceasta vazind-o 
femeia in vedenia somnului si desteptindu-se, n-a gasit stilpul in locul acela. Dar punindu-si nadejdea 
catre Dumnezeu si spre Sfintul Gheorghe, robul Lui, a pornit pe cale spre casa sa. Si mai inainte de 
intoarcerea ei, precum si a corabiei, adica indata dupa acea vedenie din somn, chiar a doua zi s-a gasit 
stilpul ei pe malul marii, in Ramel. Apoi dupa ce a sosit barbatul acela, care isi ducea stilpii in corabie si a 
iesit la mal, a vazut stilpul vaduvei si scrierea de pe el, care se inchipuise pe piatra de degetul sflntului 
foarte bine, ca si cum literele ar fi fost insemnate pe lut. Atunci s-a minunat foarte si cunoscind minunea 
ce se facuse de sfintul mare mucenic si pricepind greseala sa, se caia ca trecuse cu vederea rugamintea 
vaduvei si cerea iertare de la sfint, prin multe rugaciuni, ceea ce a si dobindit de la el, aratindu-i-se in 
vedenie. Deci stilpul acela al vaduvei s-a pus in acel loc in care s-a poruncit, spre pomenirea femeii si 
spre aratarea minunii facute de marele mucenic, dar mai ales spre slava izvorului minunilor lui Hristos, 
Dumnezeul nostra. 

Dupa multi ani, saracinii luind Siria sub stapinirea lor, s-a intimplat in cetatea Ramel, in cea mai sus 
pomenita biserica a Sflntului Marelui Mucenic Gheorghe, o minune ca aceasta: 

Un saracin vestit, impreuna cu alti saracini, au intrat in biserica, pe vremea citirii pravilei, si vazind 
icoana Sflntului Gheorghe si pe preot stind inaintea ei si inchinindu-se si savirsind in taina rugaciuni, a zis 
catre prietenii sai in limba saracinilor: "Vedeti pe acest nebun, ce face? Se roaga la scindura. Aduce-|i-mi 
un arc si o sageata, sa sagetez scindura aceea". Si indata i-au adus un arc, pe care el, stind dinapoia 
tuturor, 1-a incordat si a arancat o sageata asupra icoanei mucenicului; iar sageata n-a zburat spre icoana, 
ci in sus si cazind din inaltime, a lovit pe saracinul acela in mina si i-a ranit-o. 

Deci, a iesit indata afara, ducindu-se acasa, durindu-1 mina foarte si curgindu-i mult singe; apoi se 
umflase si striga suspinind, fund cuprins de o durere de moarte. Si avea in casa sa niste slujnice de 
credin^a crestineasca, pe care chemindu-le, le-a zis: "Am fost in biserica Sflntului vostra Gheorghe si am 
vrat sa-i sagetez icoana lui, dar m-am sagetat pe mine, caci intorcindu-se sageata, mi-a rank mina si iata 
mor de nesuferita durere". Iar ele i-au zis: "Oare ti se pare ca ai facut bine, indraznind sa lovesti chipul 
sflntului mucenic?" Zis-a saracinul: "Au doara are putere chipul acela, sa ma faca astfel, precum sint 
acum de bolnav?" Slujnicele au raspuns: "Noi sintem neinva|ate si nu putem sa-ti raspundem, dar cheama 

160 



un preot si acela iti va spune cele ce ne intrebi pe noi". Barbarul a ascultat sfatul slujnicelor sale si a 
chemat pe preot si a zis: "Vreau sa stiu ce putere are scindura aceea sau icoana, careia te inchini tu?" A 
raspuns preotul: "Eu nu ma inchinam scindurii, ci Dumnezeului meu, Ziditorul tuturor, ma rugam celui 
inchipuit pe scindura cu chipul Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe, ca sa fie mijlocitor pentru mine 
catre Dumnezeu". 

Zis-a barbarul: "Cine este Gheorghe, daca nu este el Dumnezeul vostru?" Raspuns-a preotul: "Sfintul 
Gheorghe nu este Dumnezeu, ci sluga a lui Dumnezeu si a Domnului nostru Iisus Hristos, care a fost 
asemenea om pamintean ca si noi. El multe munci a rabdat de la paginii care-1 sileau sa se lepede de 
Hristos, dar cu vitejie pe toate rabdindu-le si bine savirsindu-si marturisirea numelui lui Hristos, a luat dar 
de la Dumnezeu ca sa faca semne si minuni; iar noi, iubindu-1 pe el, cinstim icoana lui si, ca si cum am 
privi spre el, ne inchinam lui, il cuprindem si-i sarutam icoana, in acelasi chip cum si tu faci dupa moartea 
parintilor si fra^ilor tai; caci avind imbracamintea lor inaintea ta, lacrimezi si le saruti, ca si cum ai avea 
pe aceia inaintea ta. Deci, asa si noi socotim icoanele sfintilor, nu ca pe niste dumnezei, sa nu fie aceea, ci 
ca pe niste inchipuiri ale slugilor lui Dumnezeu, care prin icoanele lor fac minuni, precum s-a intimplat cu 
tine, eel ce ai indraznit a sageta icoana sfintului mucenic, ca sa stii puterea lui si sa fie si spre inva^atura 
altora". 

Acestea auzindu-le saracinul, a zis: "Ce voi face? Vezi mina mea singerinda, caci groaznica durere 
patimesc si de moarte ma apropii". Zis-a lui preotul: "De voiesti sa fii viu si intreg, porunceste sa aduca la 
tine chipul Sfintului si Marelui Mucenic Gheorghe si-1 pune pe patul tau; apoi o candela plina cu unt- 
delemn arzind, sa fie inaintea lui aprinsa toata noaptea, iar a doua zi luind untdelemn din candela, sa ungi 
mina ta cea bolnava si atunci sa crezi ca te vei tamadui, si-ti va fi tie asa". Iar saracinul indata a rugat pe 
preot, ca sa-i aduca icoana Sfintului Gheorghe, pe care primind-o cu bucurie, a facut toate asa precum a 
inva^at de la preot. A doua zi, dupa ce si-a uns mina cu untdelemn din candela, indata i-a incetat durerea 
si i s-a tamaduit mina. 

De o minune ca aceea, mirindu-se si veselindu-se barbarul acela, a intrebat pe preot daca avea ceva scris 
in car^ile sale despre SfTntul Gheorghe. Iar preotul aducindu-i via^a si patimirea sfintului, i-a citit-o si el 
cu luare aminte ascultind, tinea in miini icoana mucenicului, graind catre sfintul eel inchipuit pe icoana, 
ca si catre un viu, zicindu-i cu lacrimi: "O, Sfinte Gheorghe, tu, tinar, insa cu minte ai fost, iar eu batrin, 
dar nebun. Tu de tinar esti prieten a lui Dumnezeu, iar eu am imbatrinit si sint lipsit de Dumnezeu. Roaga 
pentru mine pe Dumnezeul tau, ca sa fiu si eu robul Sau". Dupa aceea cazind la picioarele preotului, il 
ruga sa-1 invredniceasca de Sfintul Botez. Iar preotul nu voia pentru ca se temea de saracini, insa vazindu- 
i credin^a si rugamintea lui cea cu dinadinsul, 1-a botezat noaptea in taina, de frica saracinilor. 

A doua zi, saracinul eel nou botezat a iesit din casa si stind in mijlocul cetatii in vazul tuturor, cu multa 
indrazneala si cu mare glas, a inceput a propovadui pe Hristos, adevaratul Dumnezeu si blestema credin^a 
saracinilor. Si indata s-a adunat la dinsul multime de saracini si umplindu-se de minie si de iu|ime, au 
pornit asupra lui ca niste flare salbatice si cu sabiile 1-au taiat buca|i. Si asa in scurt timp si-a sfirsit fapta 
cea buna a marturisirii si a luat cununa muceniciei, ajutindu-i rugaciunile Sfintului Marelui Mucenic 
Gheorghe. 

In insula Melitinei era o biserica a Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe, slavita si mare. Locuitorii acelei 
insule aveau obiceiul ca in to|i anii, la ziua pomenirii sfintului, sa se adune in biserica aceea, ca sa serbeze 
praznicul mucenicului. De acest lucru aflind agarenii din Crit (insula Creta), intr-o clipa au navalit asupra 
locului aceluia si citi oameni au fost afara din biserica, apucind sa fuga, au scapat din miinile agarenilor; 
iar cni s-au aflat in biserica, pe aceia prinzindu-i si legindu-i, i-au dus in robie. 

A fost robit atunci si un tinar oarecare de acolo si ducindu-1 in Creta, 1-au daruit voievodului agarenilor. 
Iar dupa ce a trecut un an, sosind praznicul sfintului, parin|ii tinarului aceluia, desi erau lipsiti de fiul lor, 
insa nu si-au schimbat obiceiul, ca in to|i anii sa mearga la praznic in biserica mucenicului si sa faca in 
casa lor masa indestulata intru cinstea si pomenirea Sfintului Gheorghe. Deci, cind a inceput a aseza la 
ospa| pe cei chemati, maica tinarului robit s-a intors iar la biserica si s-a aruncat la pamint, plingind si 

161 



rugind pe sfintul, ca sa-1 izbaveasca pe fiul sau din robie, precum stie el cu ajutorul sau. Si a fost auzita de 
ajutatorul eel grabnic. Dupa ce si-a sfir§it rugaciunile sale, acea femeie s-a intors la ospa^ la cei chemati, 
iar barbatul ei a chemat mai intii numele Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe; apoi ajutorul si sprijinul 
sfintului laudind, a inceput a cinsti pe cei chemati, stind dregatorii pregati^i. 

In acel ceas, fiul lor fund scos de Sfintul Gheorghe din robie, a stat inaintea lor tinind in miini un pahar cu 
vin, dindu-1 maicii sale. Pentru ca in ceasul acela, stind in Crit la masa voievodului agarenilor, turnase 
vinul in pahar si-1 gatea sa-1 dea stapinului lor; deodata, precum altadata Avacum, a fost rapit si a stat in 
Melitina cu paharul de vin in mina. Vazindu-1, toti cei ce sedeau si se ospatau la masa, s-au inspaimintat 
si 1-au intrebat unde a fost, de unde a venit si cum s-a aflat in mijlocul lor? Iar el le-a raspuns: "Am 
umplut acest pahar cu vin, ca sa-1 dau boierului si am fost rapit de un barbat prealuminat, care era calare 
pe cal si m-a pus pe mine linga el. Deci cu o mina am tinut paharul, iar cu alta ma tineam de briul lui; si 
astfel ma aflu aici, precum ma vedeti". Acestea auzindu-le toti, s-au spaimintat, minunindu-se de acea 
slavita minune. Apoi, sculindu-se, au adus mul^umire lui Dumnezeu si placutului Sau, Marelui Mucenic 
Gheorghe. 

Despre o asemenea minune, zisa mai sus, ne spune si Cozma monahul, astfel: In zilele lui Vasile, 
imparatul grecesc, eu fund tinar, stapinul meu, voievodul la care slujeam, a fost trimis de imparat la insula 
Cipru. Dupa ce am ajuns, am auzit o minune a Sflntului Mare Mucenic Gheorghe, care nu de mult o 
facuse in biserica lui, la ziua praznicului. Caci spuneau locuitorii de acolo ca fiul preotului, care slujea in 
biserica Sfintului Gheorghe, a fost robit de saracini, si la praznicul Sflntului Gheorghe s-a aflat linga tatal 
sau in biserica, la vremea Liturghiei. Deci voievodul, chemind la sine pe preot si pe fiul lui, il intreba cum 
a venit de la saracini? Iar tinarul a inceput a-i spune astfel: 

"Precum Dumnezeu a voit, asa Sfintul Gheorghe m-a liberat. Insa eu nu stiu cum am venit, decit stiu 
numai, ca am fost robit acum trei ani de saracini. Ca ma trimisese tatal meu intr-o corabie cu alti oameni 
pentru negutatorie. Si navalind asupra noastra saracinii, pe toti ne-au robit si am fost dus de dinsii in 
Palestina, caci atunci Ierusalimul si toata Palestina erau stapinite de saracini. Acolo am slujit, zicea 
tinarul, stapinului meu trei ani. Si, iata, a optsprezecea zi este de cind stapinul meu mi-a poruncit sa-i due 
asternutul la baia cea de obste, vrind sa se spele acolo. Si spalindu-se, mi-a zis: "Nu mi-ai adus dulcea^a si 
apa sa beau?" Eu i-am raspuns: "Nu fl-am adus stapine". Iar el voia sa ma prinda, ca sa ma bata. Dar eu 
am scapat si am alergat acasa la stapina mea si, luind degraba de la ea dulcea^a, ma intorceam spre baie la 
stapin. Si imi era calea pe linga o curte crestineasca, in care era o biserica si se savirsea in acel ceas 
dumnezeiasca Liturghie. Atunci am auzit, dupa intiia intrare, cintindu-se condacul Sflntului Gheorghe, 
pentru ca era praznicul lui. Auzind acea cintare, am plins si am zis: "Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, 
oare n-a fost primita lui Dumnezeu si tie nici o suspinare a robului tau, adica a tatalui meu? Pentru ce ai 
trecut cu vederea lacrimile si rugaciunile lui, cele facute de el pentru mine, in biserica ta, ca sa ma fi 
izbavit din aceasta robie si prada?" 

Aceasta zicind, alergam spre baie, si vazindu-ma stapinul meu plin de lacrimi, a inceput cu minie a ma 
ocari si mi-a zis: "Toarna!" Si am turnat in pahar dulcea|a, si mi-a zis stapinul: "Toarna!" Daca am luat 
vasul sa torn in pahar, am inceput a nu vedea pe stapinul meu, zicind ceva si am auzit cintarea ce se cinta: 
"Unul Sflnt, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin!". Si m-am vazut in altar, iar 
pe tatal meu tinind Sfintul Potir si zicind catre eclesiarh: "Dati-mi apa". Iar eu, stind inaintea lui cu vasul, 
voiam sa torn in Sfintul Potir; pentru ca, precum stateam in baie inaintea saracinului, intr-o mina tinind 
paharul cu dulcea^a, iar in alta, vasul din care turnam si deodata m-am aflat in Altar stind inaintea tatalui 
meu pe cind el slujea. Iar tatal meu cautind spre mine, a zis catre eclesiarh: "Cine este acest tinar?" Acesta 
a zis cu mirare: "Nu stim cine este acesta si de unde vine". Si eram cu parul ras si cu hainele saracinesti. 
Apoi am zis catre tatal meu: "Oare nu ma recunosti pe mine, tata? Eu sint fiul tau!" Si a zis catre mine 
tatal: "Dar acest vas si paharul pentru ce le ai in miinile tale si ce este in ele?" Si am zis: "Aceasta este 
dulcea^a, pentru ca fund eu in baie cu stapinul, aproape de Ierusalim, cind voiam sa-i dau lui bautura 
aceasta, indata m-am aflat in biserica". 



162 



Iar tatal meu s-a cutremurat de spaima, si pu^in a fost, ca n-a scapat din miini Sfintul Potir, pe care ll 
tinea. Iar eu am lasat jos paharul si vasul si am zis: "Nu te tulbura, parinte, ci sfirseste-ti slujba". Apoi, 
punind tatal meu Potirul pe Sfintul Prestol si, ridicindu-si miinile, a dat lauda lui Dumnezeu si a preamarit 
pe Sfintul Gheorghe. Iar paharul pe care 1-a lasat pe marmura nu s-a stricat, nici nu s-a varsat, asemenea si 
vasul celalalt. Si sfirsind tatal meu slujba, m-a cuprins si m-a sarutat cu lacrimi si am mers acasa. Apoi, 
auzind de mine toate rudele si prietenii nostri, s-au adunat la noi. Si, vazindu-ma, s-au bucurat si au 
preamarit pe Dumnezeu si pe Sfintul Gheorghe, robul Lui, care m-a izbavit de la saracini in clipeala 
ochilor". 

O povestire ca aceea a fiului preotului, auzind-o voievodul si toti cei impreuna cu dinsul, foarte mult au 
preamarit pe Dumnezeu si pe Sfintul Gheorghe. Si dindu-i si tatalui sau daruri mari, i-au liberat. 

Asemenea acestor minuni mai sus-zise ale Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe, se afla si aceasta 
minune: In parfile Paflagoniei, in cetatea Amastrida era un barbat, anume Leontie si so|ia lui Teofana, si 
amindoi aveau mare credin^a si osirdie catre Sfintul Marele Mucenic Gheorghe si nazuiau totdeauna la 
biserica lui, care era nu departe de acolo, linga riul ce se numea Partenos. Dupa numirea riului aceluia, 
biserica aceea a mucenicului se numea "Partenia". Pe acea biserica, cei doi soti au impodobit-o din averile 
lor cu toata bunacuviin^a, din dragostea lor catre Sfintul Gheorghe, pe care il aveau peste averile lor 
purtator de grija, pazitor si aparator. De aceea, in toti anii savirseau pomenirea mucenicului cu cinste si cu 
cucernicie, facind milostenii multe si masa indestulata saracilor, scapatatilor, strainilor, rudeniilor si 
prietenilor. Aceia aveau un fiu, caruia ii dadusera numele Gheorghe, pentru ca sa aiba pomenirea 
mucenicului totdeauna in minte si pe limba cu dragoste. 

In zilele acelea impara^ea la greci, Constantin al VHI-lea, care a fost fiul imparatului Leon eel in|elept. Si 
au ridicat razboi bulgarii cu grecii, pentru ca bulgarii, ungurii si cu tatarii, navalind asupra pallor 
grecesti, le pustiau, pradindu-le si a fost nevoie ca oastea greceasca sa se adune in cete. Iar de vreme ce 
Leontie era locuitor al cetatii Amastridei in Paflagonia, din rinduiala ostaseasca, ii poruncea si lui sa iasa 
la razboi. Insa Leontie acum era batrin, iar fiul Gheorghe era in virsta de barbat; deci, a socotit ca in locul 
sau sa-si trimita fiul la oaste. Si luindu-1 pe el Leontie si Teofana, 1-au dus mai intii in biserica mai sus- 
zisa si, rugindu-se inaintea icoanei mucenicului, au zis: "Tie, o, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, rti 
incredin^am pe fiul nostru eel unul-nascut si iubit, pe care cu numele tau 1-am numit, pe tine iubindu-te; 
deci, tu sa-i fii pova^uitor in cale si pazitor in razboi si sa-1 intorci la noi intreg si sanatos, ca rodul 
credin^ei noastre celei catre tine, prin a Ta facere de bine luindu-1, cu multe faceri de bine sa preamarim 
totdeauna a ta purtare de grija si aparare pentru noi". 

Asa rugindu-se, au liberat pe fiu la ceata ostirii grecesti. Iar cind s-a facut razboi cu vrajmasii, mai intii 
grecii au biruit pe bulgari, iar dupa aceea, indreptindu-se bulgarii au inceput a birui pe greci, caci asa a 
lasat Dumnezeu pentru pacat. Si s-a facut macel mare si a cazut puterea greceasca in ascuti?ul sabiei 
vrajmasilor, incit abia a scapat cineva de la acel razboi. 

In acea vreme Gheorghe fiul lui Leontie, fund prins viu de un bulgar oarecare, s-a pazit cu rugaciunile 
sfintului de la moarte. Vazindu-1 bulgarul tinar si frumos la fa^a, 1-a cru^at si 1-a dus la pamintul lui, unde 
Gheorghe slujea aceluia ca un rob. Iar Leontie si Teofana, auzind de biruirea taberilor grecesti si vazind 
ca nu s-a intors fiul lor, plingeau si se tinguiau cu nemingiiere, socotind ca este ucis la razboi; si cazind la 
icoana Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe, in biserica lui strigau: "Oare intr-o nadejde ca aceasta, 
mucenice al lui Hristos, ti _am incredin|at pe fiul nostru eel iubit, ca sa fie mincare pasarilor cerului si 
fiarelor pamintului? Oare asa ai auzit rugaciunile si suspinurile noastre? Daca pentru noi cei ce am 
imbatrinit nu ti _a fost mila, apoi eel pu^in pentru tinere|ile cele inflorite ale aceluia sa te fi milostivit. 
Pentru ce ai trecut cu vederea pe a noastra ticalosie, placutule al lui Dumnezeu?" 

Acestea si cele asemenea cu acestea graindu-le, cu negraita tinguire si strigare citava vreme, la to^i cei ce 
erau acolo, i-a pornit spre lacrimi, iar mai cu seama maica plingea neincetat cu amara tinguire. Si a fost 
acea biruin^a asupra grecilor in luna lui August; dar trecind toamna si iarna, a sosit luna aprilie si 
praznicul Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe. Atunci Leontie cu so|ia sa, desi isi pierdusera orice 

163 



nadejde, crezind ca fiul lor a cazut de sabie la razboi, n-au incetat rugaciunile catre sfintul mucenic si, 
dupa obicei, au pregatit, precum se cadea, masa indestulata. Iar dupa savirsirea slujbelor bisericesti, au 
luat la sine multi oaspeti si saraci, care toti fiind asezati la masa si ospatindu-se, de nimic nu le era vorba 
decit numai de Gheorghe, fiul lor, care nu se intorsese de la razboi. 

Deci, parin|ii s-au pornit a plinge, iar oaspetii ii mingiiau si mai ales pe maica care se tinguia. Iar fiul sau 
Gheorghe, fiind in robie, avea la stapinul sau slujba bucatariei si in aceiasi zi, fierbind bucate, isi aduse 
aminte de casa parintilor sai si de praznuirea lor, apoi de rudenii, de prieteni si de vecini si zicea in mintea 
sa: "Acum in casa parin|ilor mei, ce fel de mese sint? Cine sint acei care se ostenesc? Ce fel de pomenire 
au pentru mine? Oare viu ma vor socoti ca sint, sau mort?" Zicind acestea se tinguia amar. 

Apoi a sosit vremea sa prinzeasca stapinul lui si trebuia ca singur Gheorghe sa duca mincarea cu ulcica, 
inaintea stapinului sau. Deci, stergindu-se de lacrimi, a luat de la foe ulcica fierbind si o ducea. Si indata 
s-a aflat in casa parintilor sai, inaintea fe|ii tuturor celor ce se ospatau. O, ce minune! S-au spaimintat toti 
vazind deodata pe fiul lui Leontie, anume Gheorghe, stindu-le inainte si fierbindu-i ulcica in mina. Iar 
parintii lui credeau ca vad o nalucire. Dar daca s-au convins ca este adevarat, iar nu nalucire, s-au repezit 
la dinsul cu bucurie si cazind pe grumajii lui, il cuprindeau si-1 sarutau, plingind de nemasurata si 
nenadajduita bucurie. Asemenea si toti cei ce erau acolo plingeau de bucurie. 

Si fiind intrebat Gheorghe, cum a ramas viu de la razboi, unde a fost si cum a venit la dinsii, el le-a spus 
toate cu amanuntul. Iar pentru a sa raphe din robie, le-a spus astfel: "In acest ceas slujeam in bucataria 
stapinului meu si aveam porunca ca sa-i aduc ulcica cu mincarea aceasta, pe care luind-o, o duceam la 
masa. Dar pasind eu pe citeva trepte spre foisorul in care stapinul meu ospata, deodata am vazut un ostas 
calare pe cal, stralucind cu negraita lumina, care m-a luat cu ulcica aceasta si nu stiu cum m-a adus aici 
inaintea voastra. 

Auzind to|i aceasta, si mai ales parintii lui, au dat mare mul^umire lui Dumnezeu si Sfintului Marelui 
Mucenic Gheorghe. Si au gustat apoi toti din mincarea aceea si s-a facut alta minune; caci cu cit gustau 
din ulcica aceea, cu atit intr-insa se inmul^ea mincarea; si era ulcica mica, cit sa manince un om, iar cei ce 
mincau erau foarte multi si toti au mincat din destul, laudind pe Dumnezeu si zicind: "lata ca Sfintul 
Marele Mucenic Gheorghe, ne-a trimis la praznicul sau hrana aleasa de la bulgari". Dupa aceasta a dat 
ulcica la biserica Sfintului Marelui Mucenic, cu multe mul^umiri si jertfe. Si se pastra ulcica aceea intre 
sfintele vase ale bisericii, in pomenirea acelei preasfinte minuni a Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe. 

Acea biserica a Sfintului Gheorghe din vremea cea de demult a fost mica si invechita si acum era sa cada, 
nefiind cine sa zideasca alta noua, sau pe cea veche sa o dreaga si sa o innoiasca. Insa aceasta era din lipsa 
locuitorilor celor de acolo si asa biserica aceea, nefiind ingrijita, s-a pustiit, si s-a intimplat intr-insa o 
minune ca aceasta: niste copii adunindu-se acolo, se jucau; si era intre dinsii un copil totdeauna biruit si 
ocarit de ceilal|i. Dar suparindu-se copilul de ocarile cele multe si-a intors ochii spre biserica Sfintului 
Gheorghe si a zis: "Sfinte Gheorghe, ajuta-mi, ca sa biruiesc si i|i voi aduce in biserica o placinta 
frumoasa". Si indata copilul acela a biruit pe ceilalti copii la jocurile lor cele copilaresti si inca nu odata 
sau de doua ori, ci de multe ori a facut aceasta, mai mult decit ceilahi. 

Deci, ducindu-se la maica sa, i-a spus ca a fagaduit sfintului sa daruiasca o placinta si o cerea de la dinsa, 
ca sa-si implineasca fagaduin^a sa catre Sfintul Gheorghe. Iar maica iubitoare de fiu si mai ales catre 
mucenic, a indeplinit rugamintea copilului si i-a dat o placinta buna si calda, iar el, ducind-o in biserica, a 
pus-o inaintea Altarului si, inchinindu-se, s-a dus. Apoi, in acea vreme, trecind pe acolo patru negutatori, 
au intrat in biserica, sa se inchine Sfintului Gheorghe si au aflat placinta buna, ca era calda si cu aburi 
bine mirositori. Si au zis in sine negutatorii: "De aceasta nu are trebuin^a sfintul, s-o mincam noi si in 
locul ei sa punem tamiie". Iar dupa ce au mincat-o, vrind sa iasa din biserica, nu nimereau usile bisericii, 
pentru ca li se pareau ca e zid si nu puteau sa iasa. Deci au pus cite un ban de argint dar n-au iesit; apoi au 
pus toti un galben si s-au rugat sfintului ca sa-i lase sa iasa si n-au putut, fiind cuprinsi de orbire. Apoi toti 
cei patru au pus cite un galben si s-au rugat cu caldura; si astfel li s-a dat iesirea, pentru ca au gasit usile 
bisericii deschise si au iesit fara sa-i opreasca. 

164 



Acei galbeni si bani de argint au fost inceputul adunarii banilor, ca sa se innoiasca biserica aceea. Pentru 
ca a strabatut stirea despre acea minune in toata partea aceea si mul^i oameni dreptcredinciosi dind de la 
ei mult aur si argint, au zidit o biserica noua si mare de piatra, au infrumusetat-o cu podoabe si au 
indestulat-o cu lucrurile cele de trebuin^a. Si se savirseau in acea biserica minuni preaslavite, intru slava 
lui Hristos Dumnezeu si intru lauda Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe. 

Sa se scrie si aceasta minune a Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe, despre un tinar ce era muscat de un 
sarpe veninos. Caci unul din monahii cei placu^i lui Dumnezeu, anume Gheorghe, avind ajutator pe 
Sfintul Mare Mucenic de un nume cu el, ne-a povestit cele ce urmeaza: Ducindu-ma pe calea spre munte, 
avind in miini o cruce, m-a intimpinat un monah batrin si, luind de la mine crucea, se ducea inainte. Si 
mergind pu^in, s-a abatut din cale pe o carare, iar eu mergeam in urma lui. Si iata o turma de oi, iar tinarul 
care era pastor zacea jos muscat de sarpe. Era in apropiere un izvor si stare|ul mi-a zis: "Scoate apa si sa 
udam crucea". Facind aceasta si deschizind gura tinarului, i-am turnat apa, ce era varsata pe cruce, iar 
stare^ul i-a zis: "In numele Preasfintei Treimi, sa te vindece, robul lui Dumnezeu, Sfintul Mare Mucenic 
Gheorghe". Si, intorcindu-se, tinarul a varsat dintr-insul niste venin purtator de moarte si s-a sculat. Iar 
stare^ul i-a zis: "Spune-mi, cum te-ai jurat ieri catre vaduva aceea saraca, pe a carei oaie, care ^i-a dat-o s- 
o pasti, ai vindut-o cu trei argin^i si tu i-ai spus ca a mincat-o lupul?" Tinarul a zis: "Adevarat, parinte, asa 
este; dar tu cum de ai stiut?" 

Stare^ul a raspuns: "Sezind eu in chilia mea, a venit la mine un barbat pe un cal alb si mi-a zis: "Sofronie, 
scoala-te si du-te degraba la izvorul care este de-a dreapta ta, spre miazazi, unde vei gasi un tinar muscat 
de sarpe. Vei intimpina acolo pe un monah purtind o Cruce in mina, sapata in lemn si, luind Crucea aceea, 
sa torni pe ea apa si sa dai tinarului aceluia muscat de sarpe sa bea din apa aceea, zicindu-i astfel: "In 
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, te vindeca pe tine robul lui Dumnezeu, Mucenicul 
Gheorghe". Si sa-i zici sa nu se jure mai mult pe numele lui Dumnezeu, nici pe numele sfunilor Lui, nici 
sa faca cuiva strimbatate si sa dea oaia vaduvei celei sarace, ca sa nu-i fie ceva si mai rau"". 

Dupa ce a auzit aceasta de la acel batrin, tinarul a cazut la picioarele lui, zicind: "Iarta-ma, parinte, ca asa 
este; am vindut oaia acelei femei pe trei arguni si ieri am amagit-o, zicind ca a mincat-o lupul. Iar femeia 
mi-a zis: "Oare acesta este adevarul sau este minciuna?" Eu i-am raspuns: "Asa este, ma jur, pe 
Dumnezeul Cel adevarat!" Si femeia a zis: "Tu nu ma stii ca sint saraca? Cum voiesti, asa sa faci; dar va 
cere-o de la tine Dumnezeu si Sfintul Gheorghe; caci am fagaduit acea oaie pentru praznicul Sfintului 
Gheorghe, sa o dau de mincare la saraci". Deci, eu - zice tinarul - am gresit, si rog a ta iubire de 
Dumnezeu, parinte, roaga-te pentru mine lui Dumnezeu si Sfintului Gheorghe, ca sa mi se ierte pacatul 
acela, caci voi da acelei femei trei berbeci de ziua Sfintului Gheorghe si in toata via^a mea, pentru 
praznicul acestui sfint, voi da zeciuiala la saraci din turma pe care o pasc". 

Si astfel, tinarul care s-a tamaduit, cerind rugaciune si iertare de la fericitul stare! Sofronie, s-a dus la 
locul sau, mul^umind lui Dumnezeu si placutului Sau, Sfintului Marelui Mucenic Gheorghe". 

Dar nu se cuvine a tacea si acea vestita minune despre uciderea balaurului, pe care a facut-o Sfintul Mare 
Mucenic Gheorghe, aproape de Palestina, patria sa, in parole Sirofiniciei, linga cetatea Viritului, peste 
marea cea mare a Siriei, nu departe de cetatea Lida, unde s-a ingropat trupul Sfintului Mare Mucenic 
Gheorghe; pentru care au fost zugravite diferite icoane din vechime de cei vrednici de credin^a zugravi ai 
pamintului Palestinei, despre acea minune ce se pomeneste. La cei ce calatoresc in Palestina, este aratat 
locul acelei minuni, care s-a facut astfel: 

Era linga cetatea Viritului, spre muntele Libanului, un lac foarte mare, in care era un balaur infricosator si 
ucigator, care, iesind din lac, pe mul^i oameni ii apuca si-i pierdea, mincindu-i. Si de multe ori oamenii, 
inarmindu-se spre uciderea lui, erau goni|i si ucisi, caci balaurul apropiindu-se de zidurile ceta^ii, cu 
suflarea sa cea pierzatoare, umplea vazduhul de venin purtator de moarte; incit mul^i se vatamau si 
mureau. Si era necaz si mihnire, strigare si plingere mare neincetata in acea cetate, in care oamenii erau 
necredinciosi cu insusi imparatul, stapinitorul lor, fund to|i inchinatori la idoli. 

165 



Deci, intr-una din zile, adunindu-se oamenii acelei ceta^i, au mers la imparatui lor si i-au zis: "Ce sa 
facem, ca pierim de balaurul acesta?" Iar el le-a raspuns: "Ceea ce imi vor descoperi zeii, aceea va voi 
spune". Si prin descoperirea diavolilor, care locuiau in idolii pierzatori de suflete omenesti, un sfat ca 
acesta le-a dat: "De nu vor voi sa piara to^i, sa dea in fiecare zi la rind si cu sor^i, fiecare pe copiii lor, 
fecior sau fata, spre mincare acelui balaur". Si a zis imparatui: "Daca va veni rindul pina la mine, apoi si 
eu, desi am numai o fiica, si pe aceea o voi da". Si au primit acel sfat imparatesc, dar mai ales diavolesc, 
oamenii aceia, si astfel hotarind, faceau dupa sfatul si dupa rinduiala aceea. Si isi dadeau to^i ceta^enii 
mari si mici pe copiii lor balaurului, in fiecare zi spre mincare, punind pe malul acelui lac pe fiii si fiicele 
lor, cite unul, infrumusetindu-i cu buna podoaba, desi le era jale si plingeau foarte mult pentru ei. Iar 
balaurul acela iesind, ii apuca si-i minca. 

Dupa ce a inconjurat rindul pe to|i oamenii ceta^ii aceleia, au mers la imparat si i-au zis: "lata, imparate, 
noi to|i, dupa sfatul si dupa hotarirea ta, am dat pe copiii nostri balaurului. Dar acum s-a sfirsit rindul. 
Deci, ce ne mai poruncesti sa facem?" Raspuns-a imparatui: "Voi da si eu pe singura mea fiica pe care o 
am, iar dupa aceea ce ne vor descoperi iarasi zeii, eu va voi spune". Deci, chemind imparatui pe fiica sa, 
i-a poruncit sa se impodobeasca cu bunacuviin^a, cu toate ca ii era jale de ea si a plins foarte mult cu toata 
casa sa. Insa, neputind sa strice hotarirea aceea, ca si cum ar fi fost dumnezeiasca, dupa descoperirea 
diavolilor, pentru jertfa lor legiuita a hotarit sa o dea pe ea la balaur, ca pe o jertfa zeului iadului; iar el cu 
ai sai, privind din inahimea palatului, cu ochii plini de lacrimi o petreceau. Iar fecioara, fund pusa pe 
malul lacului la locul obisnuit, unde se dadea balaurului jertfa, statea acolo tinguindu-se si asteptind sa 
iasa balaurul din lac si sa o manince. 

Insa, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, Cel ce voieste ca to|i sa se mintuiasca si cetatea aceea voind 
sa o izbaveasca de pierzarea trupeasca si de cea sufleteasca, a sosit acolo Sfintul Mare Mucenic 
Gheorghe, ostasul Imparatului ceresc, care avea suli^a in miini. Si vazind pe acea fecioara stind pe mai si 
foarte mult plingind, a intrebat-o: "Pentru ce stai aici si plingi asa?" Iar ea a zis lui: "Bunule voinice, fugi 
degraba de aici cu calul tau, ca sa nu mori impreuna cu mine!" Iar sfintul a grait catre ea: "Nu te teme, 
fecioara, ci spune-mi mie, ce astep|i, si de ce priveste la tine poporul de departe?" Zis-a catre el fecioara: 
"O, alesule tinar, te vad viteaz si voinic, dar pentru ce doresti sa mori impreuna cu mine? Fugi degraba de 
la locul acesta". Iar sfintul i-a zis: "Nu ma voi duce, pina nu-mi vei spune adevarul. Pentru ce zabovesti 
aici plingind, si pe cine astep|i?" Deci, i-a spus lui fecioara toate pe rind, despre balaur si despre sine. Si a 
zis catre ea Sfintul Gheorghe: "Nu te teme, fecioara, ca eu in numele Domnului Dumnezeului meu Cel 
adevarat te voi izbavi de balaur". Iar ea a raspuns: "Bunule voinice, nu dori sa pieri cu mine, ci fugi si te 
izbaveste de moartea cea amara! Ajuta-mi mie, sa mor singura aici, caci nici pe mine nu ma vei izbavi de 
inghhirea balaurului, dar si tu vei pieri". 

Acestea graindu-le fecioara catre dinsul, acel balaur infricosat s-a aratat iesind din lac si se apropia la 
obisnuita lui mincare. Pe acesta vazindu-1 fecioara a strigat cu mare glas, zicind: "Fugi, omule, iata ca 
balaurul vine!" Iar Sfintul Gheorghe s-a insemnat cu semnul Crucii si chema pe Domnul, zicind: "In 
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh", si s-a repezit cu suli^a asupra balaurului. Deci invirtind 
sulffa, 1-a lovit pe acela in gitlej si, ra-nindu-1, 1-a culcat la pamint, iar calul calca pe balaur cu picioarele. 
Dupa aceea Sfintul Gheorghe a poruncit fecioarei, sa lege pe balaur cu briul si sa-1 duca in cetate ca pe un 
ciine. Iar poporul privind cu mirare la aceea si vazind pe balaur fund dus de fecioara, a inceput a fugi de 
frica. Apoi Sfintul Gheorghe a zis catre dinsii: "Nu va teme^i, ci nadajduiti spre Domnul nostru Iisus 
Hristos si crede^i in El, caci El m-a trimis la voi ca sa va izbavesc de balaur!" Si a ucis Sfintul Gheorghe 
pe balaurul acela cu sabia in mijlocul ceta^ii. Apoi oamenii, tragindu-i trupul afara din cetate, 1-au ars cu 
foe. 

Atunci imparatui ceta^ii aceleia si tot poporul au crezut in Hristos si au primit Sfintul Botez. Si erau cei 
boteza^i douazeci si cinci de mii de barba^i, afara de femei si de copii. In acel loc, dupa aceea, s-a zidit o 
biserica mare si preafrumoasa, in numele Prea-sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu si intru cinstirea 
Sfintului purtatorului de biruin^a Marele Mucenic Gheorghe, caci, precum a izbavit el pe fecioara aceea 
de balaurul cel vazut, asa pazeste fara prihana Biserica lui Hristos si pe tot sufletul cel dreptcredincios, cu 
ajutorul sau, de cel nevazut balaur din adincul iadului si de pacat, ca de un sarpe purtator de moarte. 

166 



Aici s-a mai facut si o alta minune. Caci in acea vreme cind s-a sfintit biserica cea zidita in cinstea 
Sfintului purtatorului de biruin^a Gheorghe, atunci, ca semn al dumnezeiescului dar ce s-a varsat acolo, a 
izvorit din altar apa vie, care tamaduia toate bolile celor ce nazuiau cu credin^a, spre slava lui Hristos, 
Care este izvorul vie|ii, Imparatul slavei, Dumnezeu in Treime, Tatal, Fiul si Sfintul Duh, laudat intre 
sfin^ii Sai in veci. Amin. 



Sfantul Mucenic Sava Stratilat impreuna cu cei saptezeci de ostasi 

(24 aprilie) 

Acest Sfant Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian imparatul Romei, si avea dregatoria de stratilat, 
adica de voievod, fiind de neam got. Si era credincios si placut rob al imparatului ceresc, Domnului 
nostru Iisus Hristos, si cerceta pe cei ce patimeau in temnrje pentru Hristos, slujind acelora din averile 
sale, intarin-du-i la rabdare si indemnandu-i la nevoin|a cea fara de frica. Si avea via^a atat de 
imbunatatita, incat pentru curatia si pustnicia sa a luat putere asupra diavolilor si izgonea din oameni 
duhurile cele necurate. 

Deci, fiind clevetit la imparat ca este crestin si ducandu-1 inaintea imparatului, a marturisit pe Hristos cu 
indrazneala, iar braul eel ostasesc 1-a aruncat, lepadand si dregatoria cea de voievod, aratandu-se gata la 
toate muncile pentru Hristos. Deci, mai intai 1-au spanzurat si 1-au batut, si cu faclii 1-au ars, apoi 1-au 
aruncat intr-o caldare fiarta cu smoala, dar a iesit din caldare cu puterea lui Dumnezeu cea nevazuta, care 
il pazea pe el intreg si nevatamat. O minune ca aceasta vazand-o cei saptezeci de ostasi, au crezut in 
Hristos si cu mare glas L-au marturisit pe Acela. Atunci indata, dupa porunca tiranului, i-au taiat pe toti si 
au luat cununa muceniceasca din dreapta lui Hristos. Iar Sfantul Sava, fiind aruncat in temni^a, s-a 
invrednicit vedeniei si intaririi celei dumnezeiesti. Pentru ca, rugandu-se el la miezul nopfii, i s-a aratat 
Hristos, stralucind cu lumina slavei Sale si poruncindu-i sa nu se teama, ci sa indrazneasca. Deci, 
sco^andu-1 la a doua cercetare si in multe feluri silindu-1 spre inchinarea la idoli, uneori cu amagiri, iar 
alteori cu ingroziri si cu chinuri cumplite, el nu s-a supus si 1-au aruncat in rau. Si murind prin inecare, a 
ajuns la limanul eel neinviforat, intru imparafia lui Hristos. Amin. 



Cuvioasa Elisabeta, facatoarea de minuni 
(24 aprilie) 

Cuvioasa Elisabeta a fost aleasa din pantecele maicii sale la slujba lui Hristos Dumnezeu. Vestea nasterii 
sale s-a facut prin dumnezeiasca descoperire maicii ei, mai inainte instiin|and-o ca prunca ce se va naste 
dintr-insa va fi vas ales al Sfantului Duh. Deci, din copilarie s-a dat la slujba lui Dumnezeu si s-a facut 
mireasa lui Hristos, Mirele Cei fara de moarte; si slujea in randuiala ingereasca, in ceata de fecioare, adica 
de calugari|e, obosindu-si trupul cu post si osteneli. Si a luat dar de a tamadui bolile, nu numai pe cele 
trupesti, ci si pe cele sufletesti. Cu rugaciunea tamaduia toate bolile trupesti, iar cu cuvintele si cu 
sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omenesti, pova^uindu-le spre pocain|a si spre toata 
fapta buna. 

Imbracamintea ei era numai o haina de par aspra si degera trupul ei de frig; insa duhul ei ardea totdeauna 
cu vapaia dragostei dumnezeiesti. Si fiind pusa egumena surorilor, a aratat mare silin^a, ingrijind de 
mantuirea acelora. infranarea ei era fara de masura, caci multi ani a petrecut nemancand paine, ci 
hranindu-se numai cu verde^uri si cu legume, iar untdelemn si vin n-a gustat niciodata in toata vremea 
vietii sale. De multe ori petrecea in post cite patruzeci de zile, ca Marele Moise, negustand nimic. Trei 
ani, urmand smereniei vamesului, nu si-a ridicat ochii cei trupesti spre cer; iar cu cei sufletesti totdeauna 
privea spre Dumnezeu, Care este intru cei de sus, si pe Acela pe scaun inalt si preainah>t, inconjurat de 
Serafimi, prin dumnezeiasca gandire ca prin oglinda il vedea si nu-si lipea mintea de cele pamantesti. Iar 

167 



cand, dupa obicei, inal^a rugaciunile cele de miezul nop|ii in singuratate, era stralucita si luminata de sus 
cu lumina cereasca. 

Inca a fost si facatoare de minuni. Pe un balaur cumplit 1-a omorat cu rugaciunea, pe o femeie, careia de 
mul^i ani ii curgea singe, a tamaduit-o; duhuri necurate a gonit din oameni si multe alte minuni a facut, nu 
numai in via^a, ci si dupa moarte. Iar dupa fericitul ei sfarsit, mormantul ei facea minuni, dand tamaduiri 
bolnavilor; caci pana si prin praful eel luat de pe moastele ei daruia vedere orbilor, ca sa se slaveasca 
pentru dansa Hristos, Dumnezeul nostra, Cel preamarit intra sfintii Sai. Amin. 



Sfintii Mucenici Evsevie, Neon, Leontie, Longhin si cei impreuna cu dansii 

(24 aprilie) 

Dupa sfarsitul Sfantului slavitului Mare Mucenic Gheorghe, a poruncit Diocletian imparatul, ca, 
pretutindeni, pe crestinii cei ce erau gashi, iar mai ales pe cei ^inu|i in legaturi, sa-i sileasca prin felurite 
munci la inchinarea de idoli, si pe cei ce se vor supune sa-i lase liberi, iar pe cei ce nu se vor supune sa-i 
dea mor^ii. in acea vreme acesti sfin^i mucenici: Evsevie, Neon, Leontie, Longhin si ceilahi impreuna cu 
dansii, ca la patrazeci, erau in temni^a, pentru ca, vazand minunile care se faceau de Sfantul Gheorghe, au 
crezut in Hristos si L-au marturisit inaintea tuturor cu indrazneala. Pentru aceasta i-au prins, i-au legat si 
i-au inchis in temni^a. Apoi, fiind scosi la cercetare inaintea tiranului, nu s-au lepadat de Hristos si pe zeii 
neamurilor i-au ocarat. De aceea i-au dezbracat, i-au intins, i-au batut, i-au spanzurat si i-au strajit, pana 
ce a cazut carnea de pe trapurile lor, incat cele dinauntrul lor se vedeau. La sfarsit le-au taiat sfintele lor 
capete si printr-un sfarsit ca acesta au luat impara^ia Cereasca. 



Sfintii Mucenici Pasicrat si Valentin 
(24 aprilie) 

Pasicrat si Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Rodostol, cetatea Misiei, ostasi crestini pe langa 
ighemonul acelui loc, numit Avsolan. §i vazand pe oameni cuprinsi de inselaciunea idoleasca si 
inchinandu-se diavolilor, dupa poranca stapanitorilor - caci mul|i din crestini temandu-se de torturi, 
fugeau si se ascundeau -, ei pe fa^a si cu indrazneala au marturisit ca sunt crestini si pe Unul adevaratul 
Dumnezeu preamarindu-L, au blestemat pe idolii cei fara de suflet. Deci i-au prins inchinatorii la idoli si, 
ducandu-i la judecata, ii sileau sa aduca tamaie idolilor. §i era acolo idolul lui Apolon, la care alergand, 
Sfantul Pasicrat 1-a scuipat in fa^a si a zis: „Astfel de cinste se cuvine acestui zeu". Pentru aceasta cu 
grele lan^uri de fier l-au legat si l-au aruncat in temni^a. Dar cu acele lan^uri se impodobea ostasul lui 
Hristos, ca si cu niste podoabe de aur imparatesti, bucurandu-se ca s-a invrednicit a purta unele ca acestea 
pentru Hristos. Si a fost adus cu el si Valentin. Si iarasi i-au pus pe amandoi la judecata inaintea 
ighemonului. 

Si a mers acolo si fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era crestin, dar temandu-se de munci, a 
jertfit idolilor. Acela cu lacrimi ruga pe Pasicrat, fratele sau, ca sa aduca tamaie idolului, precum a adus si 
el, si sa se faca pentru o vreme ca ar fi inchinator la idoli, ca asa sa se poata izbavi de muncile cele 
cumplite. Dar Sfantul Pasicrat 1-a izgonit de la el si 1-a numit nevrednic neamului sau, deoarece s-a 
departat de la credin^a in Hristos. Apoi, singur alergand la capiste, si-a bagat mana in foe si a zis catre 
ighemon: „Acest trap muritor, precum vezi, se arde cu foe; iar sufietul, fiind fara de moarte, nu are grija 
de aceste munci vazute". Si fiind intrebat de ighemon si Sfantul Valentin, tot unele ca acestea a zis, 
aratandu-se gata pentru Hristos la toate muncile. Deci pe amandoi i-a condamnat la taiere. 

Si pe cand slujitorii calaului duceau pe sfin^i la moarte afara din cetate, maica lui Pasicrat mergea dupa 
dansii si-1 sfatuia, ca o maica pe fiul sau, sa se apropie de moarte fara frica; caci se temea ca dansul sa nu 

168 



se infricoseze, fiindca era tanar; si asa le-au taiat capetele sfhnilor. Si era Sfantul Pasicrat de douazeci si 
doi de ani, iar Valentin de treizeci. Iar maica cu bucurie si veselie luandu-le trupurile, le-a ingropat cu 
cinste, slavind pe Hristos Dumnezeu. 



Cuviosul Toma Monahul 
(24 aprilie) 

Sfantul Toma a fost monah la una din manastirile Siriei si era trimis la slujba in Antiohia, pentru ca cele 
de trebuin|a manastirii se castigau acolo, fiindca era aproape si un sat manastiresc. Deci, mergand acest 
stare^ in cetate, se prefacea ca este nebun, iar oarecare dregator bisericesc, cu numele Anastasie, 1-a lovit 
peste obraz, caci il supara cerand milostenie pentru manastirea sa. Si au inceput cei ce se aflau acolo a se 
mania asupra lui Anastasie, caci a dat palme staretului. Iar fericitul Toma a zis prooroceste catre dansul: 
„De acum nici eu nu voi mai lua ceva de la Anastasie, nici Anastasie nu va mai putea sa dea ceva". Si s- 
au implinit amandoua in acest chip: Anastasie dupa o zi a murit, iar fericitul Toma intorcandu-se de la 
cetate spre manastirea sa, s-a odihnit in bolnrfa care era inaintea cetajii, in Dafni, langa biserica Sfintei 
Eufimia. Si acolo imbolnavindu-se, a trecut la via^a cea fara de moarte si a fost ingropat in locul unde se 
ingropau strainii. 

Iar a doua zi, murind o femeie oarecare straina, au ingropat-o deasupra staretului, in al doilea ceas din zi; 
iar in al saselea ceas, pamantul a aruncat afara pe femeie si s-au minunat foarte. Iar dupa ce s-a inserat, au 
ingropat-o in acelasi mormant; dar in cealalta zi au gasit-o iarasi aruncata din mormant si atunci i-au luat 
trupul si 1-au ingropat in alt loc. Apoi, trecand cateva zile, au ingropat alta femeie deasupra parintelui 
Toma, pentru ca locuitorii nu cunosteau locul aceluia si ca stare^ul eel odihnit intru Domnul nu sufera sa 
fie ingropata o femeie deasupra lui. Iar dupa ce pamantul a aruncat afara si pe acea femeie, atunci au 
unoscut ca stare|ul nu voieste sa se ingroape cineva deasupra moastelor lui. 

Deci s-au dus si au spus patriarhului Domnin despre lucrul acesta. Iar patriarhul a poruncit ca to^i 
ceta^enii sa iasa la Dafni cu lumanari aprinse si cu cantari, sa ia moastele sfantului, sa le aduca in cetate si 
sa le puna in aceeasi gropni^a in care zaceau multe trupuri ale sfintilor mucenici. Si a facut deasupra lor o 
biserica mica si se dadeau multe tamaduiri bolnavilor de la moastele cuviosului. Iar molima ce a fost in 
Antiohia a incetat cu rugaciunile Cuviosului Toma. Pentru aceasta antiohienii au hotarat ca in tot anul sa 
savarseasca pomenirea lui cu praznic, laudand pe Hristos Dumnezeu, a Carui slava este in veci. Amin. 



Sfantul Ierarh Iorest Marturisitorul, Mitropolit al Transilvaniei (t 1657) 

(24 aprilie) 

Sfantul Ierarh Iorest era fiu de |arani din Transilvania. Iubind din copilarie pe Hristos, s-a facut calugar in 
obstea Manastirii Putna, schimbandu-si numele din Hie in Iorest. Apoi, urmand scoala duhovniceasca din 
aceasta lavra, a ajuns monah iscusit, bun caligraf si zugrav de icoane. Era inca foarte ravnitor la slujba 
bisericii si la pazirea sfintei credin|e ortodoxe. Pentru cura|ia inimii sale, egumenul manastirii 1-a facut 
ieromonah, si era cuviosul Iorest ca o faclie aprinsa in obstea parin^ilor, savarsind tele sfinte cu frica de 
Dumnezeu si mangaind poporul cu alese inva^aturi crestinesti. 

Vestea despre asezarea lui duhovniceasca a ajuns pana la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, raposand 
mitropolitul Ghenadie al Ardealului in toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales parinte si 
intaistatator al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. Dupa ce primi hirotonia in arhiereu de la 
Mitropolitul Tarii Romanesti, in anul 1641, blandul ierarh Iorest urea pe scaunul mitropoliei Ardealului 
de la Alba Iulia. 

169 



Timp de trei ani cat a pastorit Biserica lui Hristos, Sfantul Ierarh Iorest s-a ostenit ca un adevarat 
marturisitor sa apere dreapta credin^a ortodoxa de mva^aturile straine calvinesti si de toate viclenele curse 
ale diavolului. Peste tot randuia preo|i ravnitori, sfin^ea biserici si mergea prin sate, mangaind si inva^and 
pe credinciosi ca un bun pastor al turmei lui Hristos. 

In anul 1643, blandul Ierarh Iorest a fost aruncat in temni^a pentru ravna dreptei credin^e, patimind multe 
necinstiri, batai si ocari. Iar sfantul a rabdat muceniceste, fund gata sa-si dea si via|a pentru apararea 
credin^ei ortodoxe si mantuirea turmei sale. Dupa noua luni de zile, pastoral eel adevarat este scos din 
temnrja si obligat sa dea o suma de bani. Ajungand din nou in Moldova, intre anii 1656-1657 a fost 
episcop la Husi, pastorind bine Biserica lui Hristos si lucrand la mantuirea fiilor sai duhovnicesti. Apoi si- 
a dat sufletul cu pace in bra^ele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fund numarat in ceata sfunilor 
marturisitori, iar Biserica Ortodoxa Romana 1-a canonizat in anul 1955 si se face pomenirea lui la 24 
aprilie. 



Sfantul Sava Marturisitorul, Mitropolit al Transilvaniei (t 1683) 

(24 aprilie) 

Sfantul Ierarh Sava s-a nascut in localitatea Inau din paring binecredinciosi, loan si Maria, primind din 
botez numele de Simeon. Dupa ce inva|a carte si deprinde randuiala slujbelor in Manastirea Comana, 
ajunge protopop si slujitor al Bisericii lui Hristos in satul natal, savarsind cele sfinte cu mare ravna si frica 
de Dumnezeu. Apoi ramanand vaduv, iar mama sa imbracand haina monahala, in anul 1656 fericitul preot 
Simeon este ales mitropolit si pastor sufletesc al Ardealului. Deci, mai intai s-a calugarit la mitropolia din 
Targoviste, sub numele de Sava, apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost asezat cu cinste pe scaunul de 
mitropolit din Alba Iulia in locul raposatului ierarh Simeon Stefan. 

Ca pastor si parinte duhovnicesc al romanilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a 
dovedit un mare aparator al credin^ei ortodoxe si un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de 
ani cat a fost mitropolit, Sfantul Sava a marturisit cu mult curaj dreapta credin|a, a combatut inva^aturile 
gresite calvinesti, a intarit unitatea romanilor in jurul Bisericii Ortodoxe, a inal^at numeroase locasuri prin 
sate si orase, a randuit peste tot preo^i devota^i, a mangaiat pe ^aranii ardeleni, intarindu-i in credin^a si 
nadejde. De asemenea, a reinnoit mitropolia si bisericile jefuite si stricate de raufacatori. 

Vazand craiul Ardealului ca nu poate intoarce poporul de la credin^a ortodoxa din cauza Sfantului Ierarh 
Sava, indata a semanat vrajba si razbunare impotriva pastorului eel bun. Deci, aruncand marturii nedrepte 
asupra lui, in anul 1680 1-a scos din scaun. Apoi, aruncandu-1 in temni^a, timp de trei ani de zile a fost 
persecutat, batut cu toiege, batjocorit si chinuit ca un martir pentru dreapta credin^a, fiind silit sa treaca la 
Calvinism. Fericitul Sava insa a marturisit cu tarie pe Hristos, aparand dogmele si tradi|ia Bisericii 
Ortodoxe. 

Dupa grele suferin^e, in anul 1683 a fost scos din temni^a, dar fiind slabit de chinuri, indata si-a dat 
sfantul sau suflet in bra^ele lui Hristos. Pentru sfin^enia vie|ii lui, credinciosii 1-au numarat inca din via^a 
aceasta in ceata sfunilor, iar Biserica Ortodoxa Romana 1-a canonizat pe Sfantul Ierarh Sava in anul 1955 
ca marturisitor al dreptei credin^e si se face pomenirea lui la 24 aprilie. 



170 



Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul, Episcop al Maramuresului (sec. XVII - XVIII) 

(24 aprilie) 

Pamantul romanesc, aceasta gradina a Maicii Domnului, este plin de vetre duhovnicesti si de jertfele 
martirilor, de nevoin^ele cuviosilor, de suferin^ele celor statornici in credin|a strabuna, ale caror nume n- 
au fost toate scrise in documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut in "Cartea vesniciei". 

Cercetandu-ne trecutul si cinstind pe sfintii nostri martiri, cuviosi, marturisitori, preoti si credinciosi, care 
s-au invrednicit de a primi de la Dumnezeu "Cununa sfin^eniei" si ale caror nume au ramas in evlavia 
credinciosilor, aflam la loc de cinste si numele episcopului Iosif al Maramuresului. 

El s-a nascut intr-un sat din parole Nasaudului, dintr-o familie de oameni luminal si curati la suflet, 
puternic inradacinati in credin^a ortodoxa. 

Inva^atura si-a dobandit-o de la preo|ii satelor, dar si de la calugarii din manastirile si schiturile 
maramuresene, de care s-a sim|it atras inca din copilarie. Dupa slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, in 
1690, in vremuri de grele incercari pentru romanii din |inuturile Maramuresului. 

Hirotonit arhiereu in Moldova, pentru |inutul Maramuresului, de marele mitropolit Dosoftei, el a primit, 
odata cu darul arhieriei si indemnul de a veghea cu staruin|a la pastrarea si apararea dreptei credin^e in 
Maramuresul acelor vremuri, mult incercat de uneltirile celor potrivnici Ortodoxiei si unde vladicii 
romani nu puteau sa ramana in scaun decat doi-trei ani, dupa care erau nevoid sa porneasca pe drumul 
pribegiei. A avut la inceput resedin|a la Manastirea Sfantul Mihail din Peri, apoi cand aceasta a incetat sa 
mai existe, s-a mutat langa cetatea Hust, iar spre sfarsitul pastoririi a stat pe rand la manastirile Giulesti si 
Budesti din Maramures. 

Din documentele vremii aflam ca acest vladica a fost un neobosit pastor sufletesc si cu mare grija pentru 
turma sa, si totodata, un darz aparator al dreptei credin^e, intr-o vreme cand dusmanii Ortodoxiei 
reusisera, prin diferite mijloace, sa sfarame unitatea religioasa si sufleteasca a romanilor transilvaneni si 
cand faceau sfoitari mari ca sa instraineze si pe romanii din Maramures de la legea stramoseasca. 

Necru|and ostenelile, el a vizitat parohiile, a |inut soboare si a aparat interesele Bisericii romanesti cu rara 
pricepere pentru acele vremi cu arma puternica a cuvantului si a scrisului, ca un carturar inva^at si dibaci 
manuitor al condeiului impotriva vrajmasilor credin|ei sale stramosesti. 

Chemat la Viena, in 1701, unde i s-a facut propunerea de parasire a credin^ei ortodoxe, el a respins 
categoric aceasta incercare de tradare a Ortodoxiei, ceea ce a indarjit mult pe cei ce urmareau prin orice 
mijloace dezbinarea religioasa si de neam a romanilor transilvaneni. Cautand sa se razbune, acestia s-au 
napustit asupra lui cu calomnii si invinuiri de tot felul, pentru a-1 compromite inaintea turmei sale. Ca 
urmare a unor asemenea invinuiri, ce proveneau din cercurile vrajmasilor Ortodoxiei, episcopul Iosif a 
fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la raspundere in fa|a guvernului Transilvaniei. El s-a prezentat fara 
teama la judecata si s-a aparat cu demnitate si curaj, drept pentru care a fost trimis in temni^a, de unde a 
fost scos la insistence clerului si credinciosilor Maramuresului. 

In martie 1705 insa, uneltitorii s-au ridicat cu si mai multa inversunare impotriva lui si in urma unor 
nedrepte invinuiri, sub povara carora cazusera victime mai inainte Sfin|ii ierarhi Hie Iorest si Sava 
Brancovici, mitropolitii Ardealului, episcopul Iosif a fost aruncat din nou in temni^a, fara judecata, de 
data aceasta in cetatea Hust. Fratii romani din Maramures au protestat cu hotarare impotriva acestei 
samavolnicii si au cerut staruitor eliberarea arhipas^orului lor. A fost pus in libertate la sfarsitul anului 
1705, dar nu i s-a ingaduit sa mai ramana in fruntea turmei sale. 



171 



A revenit totusi in scaunul de episcop al Maramuresului in anul 1711, dar la scurta vreme, in urma 
suferin^elor indurate, a trecut la cele vesnice cu constiin^a curata ca a marturisit si a slujit cu credinciosie 
Legea stramoseasca, pana la sfarsitul zilelor sale. 

Daca la actul dezbinarilor religioase a romanilor transilvaneni din 1700 n-a luat parte nici un roman din 
Maramures, aceasta se datoreste desigur si episcopului Iosif, care a raspuns cu cinste misiunii sale, 
aparand cu jertfelnicie si pricepere obstea credinciosilor impotriva tuturor uneltirilor dusmanilor 
Ortodoxiei. 

De la mutarea sa la Domnul, el a intrat in evlavia si cinstirea credinciosilor ortodocsi maramureseni ca un 
indreptator si aparator al credin^ei, ca un marturisitor neinfricat al Evangheliei lui Hristos si ca un ierarh 
care si-a pus sufletul sau pentru turma incredin^ata lui spre pastorire, numele lui fund inscris si in ceruri, 
dar mai ales, in evlavia si constiin^a credinciosilor. 

Cu ale carui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste 
pe noi. Amin. 



Via^a §i patimirea Sfintului Apostol §i Evanghelist Marcu 

(25 aprilie) 

Sfintul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din semunia lui Levi, ucenic al Sfintului Apostol Petru si 
fiu iubit al aceluia intru Sfintul Duh, pe care il pomeneste in scrisoarea sa, zicind: " Vd sdrutd pe voi 
aleasa Bisericd din Babilon §i Marcu, fiul meu" . Iar fiu era nu dupa trup, ci dupa duh, nascut prin 
bunavestire si prin baia Sfintului Botez. Sfintul Marcu a fost numarat in ceata sfin^ilor saptezeci de 
apostoli ai lui Hristos, mai intii cu Sfintul Petru, de care a fost pus si episcop. Ei au calatorit impreuna 
pina la Roma, unde a scris Sfinta Evanghelie dupa rugamintea credinciosilor, pentru ca ii rugasera cei din 
Roma, care deja crezusera in Hristos prin Sfintul Pavel, ca sa n-o lase nescrisa, asa cum i-a spus Sfintul 
Petru prin cuvinte. 

Deci plecindu-se la rugamintea lor, a scris petrecerea lui Hristos pe pamint cu oamenii, dar mai intii, 
singur a aratat-o lui Petru. Iar el, vazind-o si citind-o, a incredin^at ca este adeva-rata si a poruncit tuturor 
s-o citeasca si sa creada toate cele scrise intr-insa. Dupa aceea a fost trimis Sfintul Marcu de catre Sfintul 
Apostol Petru, mai intii la Acvileea pentru propovaduirea Cuvintului lui Dumnezeu, dupa aceea in Egipt, 
unde intii a fost episcop in Alexandria si binevestitor al lui Hristos. Apoi toate parole acelea ca Livia si 
Pentapoli, fund in intunericul indracirii idolesti, le-a luminat cu lumina - sfintei credin^e si le-a adus la 
Hristos. Si pretutindeni facind minuni, a impodobit Biserica lui Hristos prin punerea miinilor pe capul 
episcopilor si a celorlal|i clerici; apoi a inva^at pe mul|i oameni o via^a atit de imbunata^ita, incit si 
necredinciosii se minunau foarte mult si-1 laudau. 

Pentru ca povesteste Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei, asemenea si Nechifor Xantopol, amindoi 
scriitori vrednici de credin^a ai istoriei bisericesti, ca slavitul intre evrei cu in^elepciunea, adica Filon, care 
se cunoscuse cu Sfintul Petru in Roma, a fost instiin^at despre crestinii cei ce au fost in Alexandria si in 
tot Egiptul, de catre Sfintul Marcu. Apoi scriind multe cuvinte de lauda, intre care si aceasta: "Unii ca 
acestia - adica crestinii - boga|iile cele vremelnice si toate averile lor isi lasa si nimic dintr-ale lor nu 
voiesc sa aiba pe pamint. Si ori in ce loc sint, ei au deosebite si cinstite case de rugaciune, in care cu 
cucernicie si cu cura|ie isi savirsesc tainele lor. Nici un lucru lumesc nu fac in acelea, decit numai 
proorocestile citiri acolo se asculta si cu cintare, dupa al lor obicei, slavesc pe Dumnezeu. Unii dintre 
dinsii ies de prin ceta^i si lepadind toate grijile cele lumesti petrec in cimpii, in gradini si in pustie, 
ferindu-se de petrecerea cu to^i oamenii, stiind ca inso^irea cu cei ce nu se potrivesc cu via^a, este 
impiedicare spre fapta buna. 

172 



Apoi infrinarea si omorirea trupului le au ca o temelie, pe care celelalte lucruri bune le zidesc. Nici unul 
dintre dinsii nu maninca, nici nu bea pina seara, iar al|ii pina a patra zi nu gusta nimic; ahii in tilcuirile si 
in^elegerile Scripturii fiind mai iscusrji si cu acea duhovniceasca hrana a gindirii de Dumnezeu din 
dumnezeiasca Scriptura, neputind a se satura, nu-si aduc aminte pina la a sasea zi de hrana cea trupeasca. 
Vin nicidecum nu beau, nici nu maninca carne si nimic din cele miscatoare, ci numai piine si apa, sare si 
isop. Acestea erau la dinsii desfatarile. 

Sint intre dinsii si din partea femeiasca, care s-au deprins cu o via^a ca aceasta, intre care multe au 
imbatrinit in feciorie, pazind intregimea trupului curat, nu de sila, ci cu bunavoie si cucernicie. Si in 
in^elepciunea aceea pazindu-se, nu numai inimile, ci si trupurile isi sfin|esc, socotind ca nu le este lor 
lucrul cuviincios, ca vasul primit spre salasluirea in^elepciunii, sa slujeasca indulcirii patimilor. Si acei 
care doresc samin^a Cuvintului lui Dumnezeu si patul eel neintinat si fara de moarte, din care se naste 
rodul eel ce niciodata nu moare, luind tilcuirea Sfintei Scripturi de la cei mai batrini ai lor, cauta in ea 
duhovniceasca in^elegere si tainele cele ascunse, socotind ca Scriptura este ca un trup vazut, iar priceperea 
ca un suflet nevazut. De diminea|a se scoala la doxologia lui Dumnezeu si la rugaciune, la cintare si la 
ascultarea Cuvintului lui Dumnezeu, fiind indeosebi femeile; iar al^ii cite sapte saptamini petrec in post 
desavirsit. Aceasta zi este la dinsii in mare cinste, celelalte praznice ale lor mai inainte gatindu-le, se 
odihnesc. Preo|ii si diaconii savirsesc dumnezeiasca slujba, iar peste to^i aceia este mai intii sezator un 
episcop". Acestea le scrie Filon evreul, despre ucenicii Sfintului Evanghelist Marcu si despre sfintele 
obiceiuri ale Bisericii lui Dumnezeu, care a fost mai intii intru Duhul Sfint si in preda-niile apostolesti. 
Astfel Sfintul Marcu, prin ostenelile sale cele cu multe dureri a lucrat via lui Hristos in parole Egiptului, 
avind scaunul sau in Alexandria, unde s-a si sfirsit prin patimire. 

Iar pentru patimirea Sfintului Evanghelist Marcu, Sfintul Simeon Metafrast scrie asa: "In acea vreme, 
cind Sfin|ii Apostoli s-au impar^it prin toata lumea, Sfintul Marcu, prin dumnezeiasca voie, a mers in 
parole Egiptului. Insa 1-au primit pe el ca pe un evanghelist si pazitor al dumnezeiestilor canoane ale 
Sfintei Apostolestii Biserici. Sfintul Marcu mai intii a propovaduit Evanghelia Domnului si Mintuitorului 
nostru Iisus Hristos in tot pamintul Egiptului, in Livia, Marmarichia, Amonichia si in Pentapoli. Pentru ca 
toti cei din parole acelea au fost netaia^i imprejur, impietri|i la inima si inchinatori la idoli, plini de toate 
necura^iile si slujitori ai duhurilor celor necurate; pentru ca prin toate ceta^ile, satele si la raspintii zideau 
capisti, idoli si fermecatorii si toata puterea draceasca era in ei. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, prin 
venirea Sa a stricat si a pierdut puterea lor. Deci, dumnezeiescul evanghelist Marcu, fiind in Cirene, 
cetatea Pentapoliei, propovaduia cereasca inva^atura a lui Hristos si facea minuni mari intr-insa. Ca pe cei 
bolnavi ii tamaduia, pe cei leprosi ii cura^a si duhurile cele necurate si cumplite le ingrozea prin cuvintul 
dumnezeiesc. Si mul^i cu acea apostoleasca propovaduire si facere de minuni, luminindu-se, au crezut in 
Domnul nostru Iisus Hristos si pe idoli impreuna cu capistile le-au lepadat si sfarimat si s-au botezat in 
numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. 

Acolo intii i s-a poruncit lui prin Duhul Sfint, sa se duca in Alexandria Farului si sa semene acolo samin^a 
cea buna a Cuvintului lui Dumnezeu. Alexandria Farului s-a numit astfel, pentru ca era o ceta^uie mica ce 
se numea Faros, in care pe un stilp foarte inalt se aprindea in toate nop|ile foe, pentru cei ce calatoreau pe 
mare cu corabiile, carora acel foe le stralucea ca o raza, aratindu-le calea spre liman. 

Deci, Sfintul Evanghelist Marcu, ca un viteaz nevoitor, cu osirdie se sirguia sa mearga ca spre nevoin|a 
acolo si, sarutind pe fra|i, le-a zis lor: "Domnul meu mi-a spus, sa ma due in cetatea Alexandria". Atunci 
fra^ii lui 1-au petrecut pina la corabie si mincind cu dinsul piine, s-au despatch de el, zicind: "Domnul 
nostru Iisus Hristos sa-^i rinduiasca cale buna". Plecind de acolo Sfintul Marcu, a doua zi a sosit la 
Alexandria si iesind din corabie, a mers la un loc anume ce se numea Mendion si, intrind prin por^ile 
ceta^ii, i s-a stricat papucul. Vazind aceasta, apostolul, a zis in sine: "Cu adevarat, buna imi este mie calea 
aceasta!" Apoi, vazind pe cizmar dregind incal^aminte veche, i-a dat papucul sau, iar cizmarul, cosindu-i 
papucul, din intimplare si-a strapuns mina stinga cu unealta sa si a chemat pe Dumnezeu in ajutor, precum 
este obiceiul la unele intimplari ca acestea. Apostolul, auzind numele lui Dumnezeu, s-a bucurat cu duhul 
si a zis in sine: "Buna a facut Domnul calea mea!" Si era dureroasa rana de la mina cizmarului si mul^ime 
de singe curgea. Iar Sfintul Marcu a scuipat pe pamint si, facind tina din scuipat, i-a uns rana, zicind: "In 

173 



numele lui Iisus Hristos, Cel ce este in veci, fii sanatos!" Si indata i s-a tamaduit rana si i s-a insanatosit 
mina. 

Cizmarul, vazind o putere ca aceea a acelui barbat, cum si curata si imbunata^ita lui via^a, care se 
cunostea din privire, a zis catre dinsul: "Rogu-te omule al lui Dumnezeu, vino in casa mea si ramii o zi la 
mine, robul tau, ca impreuna sa mincam piine, deoarece ai facut acum cu mine mila". Iar apostolul, 
bucurindu-se, a zis: "Domnul sa-^i dea piinea vie|ii celei ceresti". Apoi luind omul pe Apostol, 1-a dus in 
casa sa, veselindu-se. 

Intrind Sfintul Marcu in casa lui, i-a zis: "Binecuvintarea Domnului sa fie aici. Sa ne rugam lui 
Dumnezeu, fra^ilor". Dupa rugaciune au stat sa manince, vorbindu-si cu dragoste; iar cizmarul a zis catre 
sfint: "Parinte, cine esti tu si de unde este in tine cuvintul acesta atit de puternic?" Raspuns-a Sfintul 
Marcu: "Eu sint rob al Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ti-L voi arata pe El tie". Zis-a 
omul: "As fi voit sa vad chiar eu pe acel Fiu al lui Dumnezeu". Si Sfintul Apostol a inceput a-i binevesti 
Evanghelia lui Iisus Hristos si a-i arata din prooroci cele ce s-au grait despre Domnul nostru mai inainte. 
Zis-a omul: "Eu, Scriptura cea aratata de tine niciodata n-am auzit-o, ci am citit Iliada si Odiseea si cite le 
socotesc egiptenii". Deci, Sfintul Marcu II propovaduia pe Hristos, si ii arata lui ca in^elepciunea lumii 
acesteia este nebunie la Dumnezeu. Si a crezut omul cuvintele Sfintului Marcu, vazind semnele si 
minunile lui si s-a botezat el si toata casa lui, si o mul^ime de locuitori din acel loc, iar numele omului 
aceluia era Anania. Iar dupa ce a crezut si din zi in zi s-a inmul^it numarul credinciosilor, au auzit oamenii 
cei mai mari din cetate, ca un oarecare galileean a venit la dinsii, si huleste zeii lor si opreste a li se aduce 
jertfe. Deci, cautau sa-1 ucida pe el si-1 pindeau sa-1 prinda. 

Sfintul Marcu auzind de sfatul lor, a pus credinciosilor episcop pe Anania si trei preofi: Maleon, Sabin si 
Kerdon; cum si aUi sapte diaconi si pe ahi unsprezece clerici pentru slujba bisericeasca. Apoi a plecat de 
acolo la Pentapoli si a petrecut doi ani, unde a intarit pe fra^ii cei ce erau acolo, punindu-le in ceta^ile cele 
de primprejur episcopi, preo^i si clerici si iarasi s-a intors in Alexandria. Aici a aflat pe fra^ii cei ce se 
inmultisera cu darul si in credin^a Domnului, care si biserica si-au zidit acolo linga mare, la un loc ce se 
numea Vucol sau hranitor de dobitoace. Apoi s-a bucurat foarte mult de aceasta si, plecindu-si genunchii, 
a preamarit pe Dumnezeu, petrecind in acea biserica vreme indelungata. Iar crestinii s-au inmul^it, 
batjocorind pe elini, si pe idolii lor ii ocarau. 

Instiin|indu-se elinii, stapinitori ai cetajii, ca Sfintul Marcu a venit in cetatea lor, s-au umplut de pizma si 
zavistie, deoarece auzeau despre el ca face minuni multe; caci pe bolnavi ii tamaduia, surzilor le dadea 
auzire si orbilor vedere. Deci il cautau pe el si negasindu-1, scrisneau din din^i si strigau cu minie in 
capistele lor cele necurate si la jertfele lor cele idolesti, zicind: "Multa nevoie ne face vrajitorul si 
fermecatorul acela!" Apoi s-a apropiat Prealuminatul praznic al Pastilor si, sosind ziua Duminicii Invierii 
lui Hristos, in douazeci si patru ale lunii aprilie, in care si la elini se savirsea necurata praznuire a lui 
Serapid, necuratul lor zeu, Sfintul Evanghelist Marcu tocmai savirsea in biserica dumnezeiasca slujba. O 
vreme ca aceea nimerind-o necura|ii, au navalit fara de veste cu puterea lor asupra bisericii si prinzind pe 
sfint, i-au pus o funie de grumazul lui si-1 tirau, zicind: "Sa ducem pe boul acesta la locul boilor!" Iar 
Sfintul Marcu mul^umea lui Hristos Mintuitorul, zicind: "Mul^umesc Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca m- 
ai invrednicit sa patimesc acestea pentru numele Tau!" Si fiind tirit sfintul pe pamint si pe pietre ascu^ite, 
i se ranea trupul de ascu^isul pietrelor, rosindu-se acel drum de singele lui. 

Dupa ce a inserat, necura^ii elini au aruncat pe Sfintul Apostol Marcu in temni^a, pina ce se vor sfatui cu 
ce fel de moarte il vor pierde. Dar la miezul nop^ii, usile fiind incuiate si strajerii dormind inaintea usilor, 
s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, pogorindu-se din cer, s-a atins de apostol, zicindu-i: 
"Robule al lui Dumnezeu, Marcu, capetenia sfin^ilor celor din Egipt; iata numele tau este scris in cartea 
vie|ii din cer si esti numarat cu Sfin|ii Apostoli. Pomenirea ta nu va fi uitata in veci, vei fi impre-una 
dan^uitor cu puterile cele de sus, arhanghelii vor primi la cer duhul tau si moastele tale pe pamint vor fi 
pazite!" 



174 



Vazind aceasta vedenie, Sfintul Marcu si-a intins miinile sale in sus zicind: "Mul^umesc Jie, Doamne al 
meu, Iisuse Hristoase, ca nu m-ai lasat pe mine, ci cu sfin^ii Tai m-ai rinduit! Rogu-ma Jie, Stapine, 
primeste cu pace sufletul meu si nu ma lipsi de darul Tau". Acestea zicindu-le, Domnul nostra Iisus 
Hristos a venit la dinsul in chipul acela, cind era cu ucenicii Sai, mai inainte de cruce si de ingropare, si a 
zis catre dinsul: "Pace ^ie, Evanghelistul Meu!" Iar Sfintul Marcu a raspuns, zicind: "Pace si Jie, Doamne 
al meu, Iisuse Hristoase!" Si s-a dus de la dinsul Domnul. Iar dupa ce s-a facut ziua, au mers la temni^a o 
mul^ime de ceta^eni si scotind pe sfint afara, i-au pus iarasi funia de gramajii lui si iarasi il tirau peste 
pietre ascu^ite, zicind: "Sa tragem boul la ocolul boilor!" Iar Sfintul Marcu mul^umea lui Dumnezeu si se 
ruga zicind: "In miinile Tale, Doamne, imi dau duhul meu!" 

Acestea zicind, si-a dat duhul sau lui Dumnezeu, iar mul^imea necura^ilor elini, vrind sa arda trupul 
sfintului, au facut foe in locul acela, care, dupa aceea, s-a numit ingeresc. Apoi indata, cu puterea 
Domnului nostra Iisus Hristos, s-a vazut o negura intunecoasa, pentru ca soarele si-a ascuns razele sale si 
s-a facut tunet infricosator, a cazut cutremur mare si ploaie cumplita, pina seara, iar poporal a fugit de 
frica, lasind trupul sfintului. Focul s-a stins de ploaie, iar de cutremur au cazut multe ziduri si au ucis pe 
mul^i. Atunci, unii din elini au indraznit a zice: "Fericitul zeu Serapid, in ziua sa a facut toate aceste 
lucrari infricosatoare". Iar oamenii cei binecredinciosi mergind, au ingrijit trupul sfintului si 1-au dus la 
locul unde isi facea rugaciunile sale si cintarile de psalmi. Apoi 1-au pus cu cinste in partea de rasarit, in 
mormint de piatra si savirseau pomenirea lui cu cucernicie, cinstind pe eel dintii sfint al Alexandriei, 
nimic mai cinstit si mai scump avind decit sfintele lui moaste. 

Sfintul Evanghelist Marcu, mucenicul lui Hristos, s-a sfirsit in Alexandria Egiptului, in douazeci si cinci 
de zile ale lunii aprilie, stapinind Nero in Roma, iar peste noi imparatind Domnul nostra Iisus Hristos, 
Caraia se cuvine cinstea, slava si stapinirea, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, in veci. Amin. 



Patimirea Sfintului Mucenic Vasile, Episcopul Amasiei 

(26 aprilie) 

Dupa pieirea lui Maxen|iu tiranul, necuratul imparat al Romei, pe care 1-a birait ca pe un vrajmas dreapta 
lui Dumnezeu prin arma Cracii ce a aratat-o marelui Constantin si pe care, afundindu-1 in repeziciunile 
apelor, 1-a inecat ca pe un alt Faraon, imparatia Romei cea de la Apus a avut usurare de sub jugul tiraniei; 
iar cea de la Rasarit era inca in prigonire, pentru ca un alt vrajmas al lui Dumnezeu, Maximin tiranul care 
stapinea la Rasarit, graia nedrept asupra adevaratului Dumnezeu si in chinuri cumplite ucidea pe cei ce 
credeau cu buna credin|a. 

Atunci marele Constantin, imparatul eel binecredincios, insotind pe sora sa cu Liciniu, eel primit la 
imparatie, 1-a trimis la Rasarit impotriva lui Maximin, iar Liciniu ducindu-se cu ajutorul Domnului nostru 
Iisus Hristos, in Care credea atunci, a biruit puterea lui Maximin, incit de-abia el singur si cu putini ostasi 
au putut scapa. Dar desi au scapat de mina lui Liciniu, insa n-au putut scapa de mina lui Dumnezeu, 
pentru ca ascunzindu-se in Tarsul Ciliciei au aparat deodata peste trupul lui niste rani de netamaduit si cu 
nemasurate dureri era chinuit. Apoi a cazut cu fa|a in jos la pamint si i s-a aprins trupul de un foe nevazut, 
topindu-i-se ca ceara madularele, iar sufletul lui ticalos se tinea numai in oase. Apoi si oasele lui, fund 
fara carne si singe, au inceput sa se rapa unul dupa altul, facindu-i nespuse dureri. Si n-a murit pina ce nu 
si-a marturisit paginatatea si tirania sa, caci cu nevinova|ie prigonea pe robii lui Hristos, adevaratul 
Dumnezeu. Marturisind aceasta si pe zeii sai blestemindu-i, a murit. 

Iar Liciniu, cuprinzind tot Rasaritul, a intrat in Nicomidia impreuna cu so^ia sa, cu multa slava si 
praznuire. La inceput era pace si liniste pretutindeni, veselie si bucurie intre crestini, ca dupa cumplita 
prigonire de la Maximin, se odihneau de primejdii. Insa prin lucrarea diavolului celui rau iarasi s-a ridicat 
viforul necazurilor, pentru ca Liciniu, intarindu-se in imparatia Rasaritului, s-a departat de la Hristos 
Dumnezeu si s-a intors iarasi la necurata inchinare de idoli in care fusese crescut. Dar pentru ca impara^ea 

175 



cu Constantin si avea in inso^ire pe sora acestuia, care era crestina, de aceea primise crestineasca credin^a 
si se jurase lui Constantin ca niciodata sa nu se departeze de la crestinatate, ba inca sa o si apere. Dupa 
aceea, impara|ind la Rasarit, a uitat facerile de bine ale lui Hristos Dumnezeu, Cel care i-a ajutat asupra 
lui Maximin si i-a daruit impara|ia Rasaritului, uitind de ajutorul lui Constantin, caci s-a rupt de dinsul, si 
precum lui Hristos Domnul, asa si imparatului Constantin i s-a facut vrajmas. 

Deci Liciniu, fiind in Nicomidia, s-a lepadat de Hristos si s-a inchinat idolilor, poruncind ca iarasi 
pretutindeni sa aduca jertfe diavolilor, si a ridicat asupra crestinilor prigonire. Intii a izgonit din palatele 
imparatesti si din toata curtea pe to^i cei ce erau crestini - senatori, boieri, slugi si inarma|i -, facindu-se 
foarte strain de acoperamintul si de sprijinul lui Hristos. §i intorcindu-se catre basmele elinesti si catre 
via|a cea necurata, a inceput fara de rusine a se tavali in necura^iile trupesti, facindu-se nesa^ios spre 
pacatul trupesc, rapind cu sila femeile si fiicele senatorilor spre amestecare. Dar mai ales pe cele crestine 
cu sila le lua, spre ocara sfin^ilor si spre intinarea credin^ei in Hristos Dumnezeu. 

Auzind de aceasta binecredincioasa si crestina imparateasa, so|ia lui, al carui nume era Constanta, ii 
singera inima de toate cele facute de dinsul si il instiin|a prin scrisori pe fratele sau, Constantin. §i avea 
aceasta imparateasa in palatul sau o fecioara foarte frumoasa si deplin in^eleapta care ii slujea ei, cu 
numele Glafira, cu credin^a crestina, din Italia, de neam cinstit si binecredincios. Pe acea fecioara vazind- 
o Liciniu s-a aprins cu pofta necurata asupra ei si a poruncit famenului celui mai mare din postelnicii lui, 
cu numele Venegn, ca sa-i zica ei despre aceasta. Iar Venegn, ca un mare dar, a adus ei acea veste precum 
ca imparatul o iubeste si voieste sa fie cu dinsa; apoi ii porunceste ca sa fie gata spre desfrinare. Dar acea 
sfinta fecioara, fund plina de frica lui Dumnezeu, s-a ingre^osat de un pacat ca acela si a izgonit cu 
necinste pe acel vestitor, ocarind faradelegea aceea. Apoi, ferindu-se de ura imparatesei si de pizma ei, i-a 
spus acel lucru si o ruga, zicind: "Pentru Dumnezeu, Cel ce a zidit cerul si pamintul, de Care tu te temi si 
Caruia imparatul Constantin, fratele tau, cu credin^a ii slujeste, nu lasa sa se piarda fecioria mea cu acea 
inso|ire fara de lege". 

Auzind imparateasa aceasta, a iubit-o si mai mult pentru intreaga ei in^elepciune, dar cu frica lui 
Dumnezeu se sfatuia cum ar putea-o tainui. §i intrebind imparatul de dinsa, imparateasa a poruncit sa se 
vesteasca in palatul imparatesc, ca Glafira si-ar fi iesit din minte; ca zace bolnava si este aproape de 
moarte. Deci, auzind imparatul de aceasta, a incetat de a se mai gindi la Glafira, iar imparateasa, cautind 
vreme potrivita, a liberat pe fericita Glafira dindu-i o mul^ime de aur, argint, pietre scumpe, podoabe de 
mult pre^ haine scumpe si toate cele trebuincioase. Inca si slugi si slujnice credincioase i-a dat, incit sa-i 
ajunga spre trebuin^a ei. §i incredin^ind-o unor oameni cinsti^i si binecredinciosi din slugile sale, le-a 
poruncit s-o duca in parole Armeniei, nespunind nimanui nimic despre dinsa; si sa stea acolo pina ce 
Domnul va voi sa rinduiasca cele bune pentru dinsa. Ei au dat cuvint imparatesei, ca o sa implineasca cu 
dinadinsul toate cele poruncite. Deci, luind pristavii pe fericita Glafira, au imbracat-o pe ea si pe 
fecioarele cele ce erau cu dinsa in haine barbatesti si au iesit din cetatea Nicomidiei. §i, mergind cale 
multa, s-au apropiat de Armenia, ajungind la cetatea Amasia, care era mitropolie a ^arii Pontului. 

Vazind Glafira frumusetea acelei ceta^i, a zis catre slujitorii ei: "Daca vom afla aici neam crestinesc, sa 
petrecem in cetatea aceasta"; si le-a poruncit sa intrebe despre crestini. §i au intilnit pe un tinar din casa 
unui cinstit cetacean din Amasia, cu numele Cvintie. Acel tinar, cunoscind pe acei straini ca sint crestini si 
ca ei cauta pe cei de o credin^a cu dinsii, a alergat singur la ei si i-a rugat sa vina in casa lui si sa stea cit 
vor voi, spunindu-le ca el este crestin; aratindu-le ca in cetatea lor sint mul^i crestini si au episcop pe un 
barbat ales, asemenea apostolilor. Strainii s-au bucurat auzind unele ca acestea; apoi au mers la Cvintie si 
au petrecut in casa lui, caci le-a dat camere spre odihna. A venit la dinsii si episcopul ceta^ii aceleia, cu 
numele Vasile, de care ne este cuvintul, barbat bun si plin de darurile duhovnicesti. Acela intrebindu-i 
cine sint si de unde sint, Glafira cea in^eleapta i-a spus toata taina cea despre dinsa, ca este din Italia cu 
neamul, crestina cu credin|a, slujitoare surorii imparatului Constantin, adica so^iei imparatului Liciniu, 
spunind si despre pricina instrainarii sale. 

Auzind acestea de la dinsa, Sfintul episcop Vasile si Cvintie i-au poruncit ca nici ea, nici slujitorii ei sa nu 
iasa afara din casa, nici sa vorbeasca cu cineva, ca nu cumva sa afle de dinsa ighemonul din cetatea aceea; 

176 



caci pentru dinsa vor fi in primejdie to^i crestinii Amasiei. Aceasta a zis si robul lui Dumnezeu, Vasile, ca 
acea fuga si instrainare a ei va fi spre slava lui Dumnezeu. In acea vreme acel sfint episcop zidea o 
biserica in cetate, ca pina atunci crestinii nu aveau o biserica inauntrul cetajii, ci aveau numai afara o 
biserica foarte mica. Fericita fecioara Glafira a dat episcopului mult argint spre zidirea bisericii si toate 
cele ce-i daruise imparateasa le-a cheltuit la acea zidire, in cinstea lui Hristos Dumnezeu, nelasind nimic 
pentru dinsa. A scris si la imparateasa, stapina sa, instiin^ind-o unde este, la cine petrece si despre zidirea 
bisericii, rugind-o sa trimita aur mai mult, spre savirsirea si impodobirea bisericii. Imparateasa a facut 
aceea cu bucurie si cu osirdie a trimis la dinsa avere multa si daruri bisericii si episcopului si i-a scris 
incredin|indu-i-o pe roaba sa, fecioara Glafira. 

Dar nu dupa pu^ina vreme, prin lucrarea diavoleasca s-a facut aceasta, ca scrisoarea Glafirei cea scrisa 
catre imparateasa, a gasit-o Venign, postelnicul imparatului si, citind-o, a aflat ca Glafira este vie - pe care 
o socoteau ca este moarta -, cum si unde se afla si a spus de aceasta imparatului Liciniu. Iar imparatul, 
umplindu-se de mai multa minie, a scris indata la ighemonul Amasiei, poruncindu-i ca pe Vasile 
episcopul crestinesc si pe Glafira slujitoarea, ferecindu-i in flare, sa-i trimita degraba la dinsul in 
Nicomidia. Insa, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, mai inainte de a ajunge scrisoarea imparatului in 
Amasia la ighemon, fericita si Sfinta Glafira s-a dus catre Domnul. Deci ighemonul, prinzindu-1 numai pe 
Vasile episcopul, 1-a ferecat si 1-a trimis la imparat, iar despre Glafira 1-a instiin^at ca a murit. 

Mergind Sfintul Vasile din Amasia in Nicomidia, ii urmau doi diaconi, Partenie si Teotim, to^i pe cale 
patimind multe rauta^i de la ostasii cei pagini si cu naravuri de fiara. Iar dupa ce a ajuns la Nicomidia, 
robul lui Dumnezeu, Vasile, a fost inchis in temni^a, iar Partenie si Teotim au petrecut la un om care 
locuia aproape de temni^a, cu numele Elpidifor, care era crestin cu credin^a si primitor de straini. Acel 
Elpidifor, stiind toate cele despre Sfintul Vasile, a amagit cu aur pe strajerul temni^ei cu care se cunostea, 
ca sa aiba neoprita intrarea in temni^a la episcop, el si amindoi diaconii. Deci, se duceau la sfintul cind 
pofteau si cintarile cele din toate zilele le savirseau in temni^a impreuna cu dinsul, mai ales rugaciunile de 
noapte. Iar mai inainte de ziua aceea in care urma sa fie pus Sfintul Vasile la incercare inaintea 
imparatului, la miezul nop^ii acesta a strigat pe strajer si 1-a intrebat de diaconii sai si despre Elpidifor, iar 
acela i-a chemat la dinsul cu sirguin^a. Iar el, dupa obicei, a inceput a cinta psalmii lui David, incepind de 
la stihul: "Adu-^i aminte, Doamne, de David si de toate blindetile lui", si, cintind ceilaUi psalmi, cind a 
ajuns la acele cuvinte: "De ma voi salaslui la marginile marii si acolo mina Ta ma va pova^ui si dreapta 
Ta ma va sprijini, Doamne", intinzindu-si miinile in sus, aceste cuvinte le-a repetat de trei ori cu lacrimi. 
Diaconii, vazind pe sfint mihnit si plingind in rugaciuni, se indoiau, pentru ca socoteau ca episcopul lor se 
temea de caznele ce avea sa le sufere, iar episcopul stia cele ce zicea, ca sfirsitul lui voia sa se arate cind 
trupul lui, dupa taiere, era sa fie aruncat in mare. 

Dupa sfirsitul cintarii de psalmi, cind se lumina de ziua, a zis catre diaconi: "Fra^ilor, ispitele cele de la 
diavol se ridica asupra noastra, iar cele de la oameni vin peste noi si sint aproape; insa nu va teme^i, nici 
sa slabui de necazurile ce au sa fie; ci barbateste si neclinti|i sa petrece^i in credin^a, ca sa nu va afla^i 
rusina^i la venirea Domnului. Apoi sa fie desteptat ochiul sufletului catre Cel ce poate sa ne mintuiasca 
din moarte si cu neabatere privi|i spre El, Care este puternic ca mihnirea sa o prefaca in bucurie, plingerea 
spre veselie, lacrimile spre ris si ostenelile sa le intoarca in odihna. Pe toate cele frumoase si placute ale 
lumii acesteia sa le socoti^i ca niste gunoaie, pentru Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos; cu El sa va face|i 
mostenitori impreuna cu to^i sfin|ii, saturindu-va de dulcea^a Impara^iei Lui. Sa mai sti^i inca, fiii mei, ca 
in aceasta noapte mi s-a aratat Domnul si mi-a spus care imi va fi sfirsitul durerii mele, apoi mi-a spus 
cite mariri va face spre mine, robul Sau. Deci, nu va mihni^i, ci intoarce^i-va acolo si sa intari^i pe fra^i 
intru Hristos, iar pe Evtihie, fiul lui Calist, sa-1 alege^i episcop la voi, in locul meu; pentru ca asa mi-a 
descoperit Domnul, Care, cu darul Sau, acest trup al meu il va da voua". 

Deci, pe diaconii care plingeau cu amar, i-a sfatuit cu obisnuita sa inva|atura sa se intoarca in Amasia. Iar 
catre Elpidifor a zis: "Tu, frate, esti ales de Dumnezeu sa slujesti fra^ilor prin primirea de straini, ca 
pentru dragostea ta sa primesti rasplatire vesnica la cer. I^i incredin^ez pe acesti doi fra|i ai mei. Sa nu-i 
parasesti, ci impreuna cu dinsii sa petreci in necazuri si sa te ostenesti oriunde te va chema Domnul la 
slujbaSa". 

177 



Dupa ce a liberat sfintul de la sine pe Elpidifor si pe amindoi ucenicii sai, imparatul a poruncit sa aduca 
inaintea sa pe eel legat spre a-1 cerceta, aruncind mai intii asupra lui pricina cu Glafira, caci, primind-o la 
sine, a ascuns-o, neinstiintindu-1 despre aceasta. Iar sfintul, dindu-i indata raspunsul cuviincios prin 
cuvinte cu indrazneala, 1-a pornit pe imparat spre minie si a poruncit ca iarasi sa-1 duca pe sfint in temni^a. 
Dupa aceea a trimis la dinsul pe tribun, zicindu-i: "l\i voi ierta ^ie pentru Glafira si cu daruri mari te voi 
cinsti daca te vei supune mie si vei aduce zeilor mei jertfe, caci te voi face mai mare peste slujitorii care 
sint aici". 

Iar placutul lui Dumnezeu, Vasile, a raspuns tribunului, zicindu-i: "Acestea sa le spui imparatului: de-ar fi 
voit sa-mi dea chiar si toata impanuia sa, niciodata nu va putea sa-mi dea atit cit voieste sa ia de la mine, 
caci te sirguiesti a ma departa de la Dumnezeul Cel viu si a ma uni cu diavolii cei pierzatori de suflete; 
voiesti a ma departa de slava cea fara de sfirsit si fara de moarte si a ma cinsti cu cele de pu^ina vreme si 
grabnic pieritoare, a caror podoaba si lumina este ura si intunericul eel netrebnic. Dar de voiesti sa ma 
ascuhi pe mine, sfetnicul eel bun, tu mai degraba supune-te mie si te intoarce de unde ai cazut, la Hristos, 
de Care te-ai lepadat, pentru ca este bun Dumnezeul nostru si nu este mai milostiv, mai drept si mai bun 
decit Mintuitorul. Deci pocaieste-te si te departeaza de la desartele lucruri, ca sa nu vina asupra ta cele 
rele pentru a ta nebunie, de la dreptul Judecator, de Care tu, lepadindu-te, ai zis ca nu este Dumnezeu". 

Tribunul a spus imparatului aceste cuvinte ale sfintului, iar imparatul a zis catre tribun: "Spune^i-i lui 
Vasile iarasi, sfatuindu-1 sa se supuna voin^ei noastre, doar cumva va asculta; iar de nu, apoi, taindu-i 
capul, sa-1 arunca^i in mare, ca sa vedem de va putea Acel galileean sa-1 izbaveasca". Deci tribunul iarasi 
a mers la sfint si i-a zis: "Intre via^a si moarte esti acum, omule! Una din amindoua alege-^i: ori placerea 
imparatului sa o faci inchinindu-te zeilor lui, ori sa stii ca de sabie si de inecarea marii te-ai apropiat". 

Auzind aceasta sfintul, s-a bucurat si a raspuns: "Eu, Dumnezeului meu si Imparatului Cel fara de moarte 
ma straduiesc a placea si a pazi poruncile Lui, iar aceia pe care voi ii numi^i dumnezei sint diavoli, 
impreuna cu cei care cred intr-insii si vor fi arunca|i in vremea judeca^ii Lui, de adevaratul meu 
Dumnezeu, Cel ce stapineste pe to|i, in focul gheenei cel nestins si in intunericul cel mai dinafara, unde 
va fi plingerea si scrisnirea din|ilor. Deci face^i cu mine ceea ce voni, caci eu sint gata nu numai sa fiu 
taiat si inecat in mare cum ai zis, ci si la munci fara de numar pentru Hristos; si cit va fi sufletul in trupul 
meu de Dumnezeu, Ziditorul meu, nu ma voi departa, nici ma voi face vinovat focului cel a toate 
mistuitor!" 

Din toate aceste cuvinte ale Sfintului Vasile in^elegind tribunul ca-i este cu neputin^a a-1 sfatui si a-1 face 
sa se piece spre gindul lor, a poruncit mai intii sa-1 bata, apoi sa-i taie capul si sa-1 arunce in mare, ca in 
acest fel, omorind pe mai mul^i crestini si mai ales pe pastorii turmei lui Dumnezeu, sa-i dea pestilor spre 
mincare. Iar mucenicul lui Hristos, Vasile, suferind bataia cu bucurie, zicea: "Nici necazul, nici 
strimtorarea, nici muncile cele multe, nici focul, nici sabia, nici moartea nu vor putea sa ma desparta de 
dragostea lui Hristos, pentru ca este puternic, ca de toate sa ma izbaveasca", si, fiind dus la moarte, cinta 
psalmii lui David; iar Elpidifor mergea dupa dinsul, impreuna cu diaconii si cu mul^i crestini. 

Ajungind la locul rinduit, Elpidifor, dind ostasilor cniva argin^i, i-a rugat sa lase pe Vasile sa vorbeasca 
pu^in cu cunoscu|ii sai. Iar acestia neoprindu-1, dumnezeiescul slujitor al lui Hristos, plecindu-si 
genunchii pe malul marii si intinzindu-si miinile in sus, s-a rugat lui Dumnezeu, zicind: "Cel ce ai facut 
cerestile puteri cele fara de trupuri, Cel ce ai intins cerul ca o piele si ai intemeiat pamintul peste ape, Cel 
ce ai zidit marea si toate dintr-insa, Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce pretutindeni si in to^i esti si de-a 
pururea petreci si faci voia celor ce se tern de Tine si pazesc poruncile Tale, auzi rugaciunile mele si 
pazeste pe credincioasa Ta turma peste care m-ai pus pe mine, netrebnicul robul Tau, a fi pastor. 
Izbaveste-o pe ea de ispitele elinesti si de toata hulirea cea rea a paginilor, care graiesc asupra Ta cele de 
hula. Tu, Atotputernice pierde indracirea idoleasca si strica diavoleasca lucrare, iar adunarea Bisericii 
Tale creste-o si inmulteste-o. In toata cetatea aceasta si in cele dimprejurul ei, un popor sa fie, cu un suflet 
si cu un gind sa fie intru marturisirea Ta, a Dumnezeului Cel adevarat; si pe acelasi popor fa-1 doritor de 
lucruri bune ca sa-^i placa ^ie, ca intru to^i sa se preamareasca numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului 
Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". 

178 



Zicind "Amin", pe Elpidifor si pe amindoi diaconii i-a cuprins si i-a saratat precum oarecind Sfintul 
Apostol Pavel pe presbiterii Efesului, cu saratare sfinta, spunind: "Bine este cuvintat Dumnezeu, Care nu 
ne-a dat pe noi intra vinarea din^ilor nevazu^ilor nostri vrajmasi; ci a sfarimat cursele lor si pe noi ne-a 
izbavit, caci de acum inainte nu mai pot sa ne ispiteasca vrajmasii nostri. Inchinati-va, fra^ilor si fiilor 
mei, pe care intra Sfintul Duh i-am pascut! Daral Domnului nostra Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti. 
Amin!" Dupa aceea, intorcindu-se catre calau, i-a zis: "Savirseste-ti, prietene, poranca ta!" Si iarasi, 
plecindu-si genunchii, si-a intins gramajii bucurindu-se si veselindu-se; apoi, taindu-1, si-a savirsit 
nevoin^a sa cea buna. 

Dupa taierea sfintului, a rugat Elpidifor pe ostasi, dindu-le mult aur, ca sa nu arance trupul mucenicului in 
mare, ci sa i-1 dea lui, ca sa-1 ingroape, dar aceia n-au voit, zicind: "Ne temem ca nu cumva sa stie 
imparatul, caci ne va taia capetele noastre". Iar Elpidifor a cerat numai capul sfintului, dar nici pe acela 
nu 1-a primit. Si asa ostasii, luind o luntre pescareasca si punind intr-insa trupul si capul mucenicului, s-au 
dus departe de la mal si le-au arancat in adincul marii, intr-o parte capul si in alta parte trupul. Crestinii de 
pe mal plingeau si priveau, intre care era si loan prezbiteral Nicomidiei, care a privit spre toate chinurile 
sfintului si a fost mai pe urma scriitor al patimirii lui, iar credinciosul rob al lui Hristos, Elpidifor, luind 
pe amindoi diaconii, s-a intors la casa sa, mingiindu-i in suparare. 

In acea noapte i s-a aratat in somn o vedenie dumnezeiasca, pentru ca ingerul Domnului, aratindu-i-se, i-a 
zis: "Episcopul Vasile a venit in Sinope si acolo va asteapta pe voi; deci, sculindu-te, ia pe diaconii lui si, 
intrind intr-o corabie, sa mergi la dinsul". Aceasta vedenie i s-a aratat lui Elpidifor de trei ori intr-o 
noapte. Spunind Elpidifor despre acea vedenie diaconilor, ii intreba pe dinsii daca au auzit undeva vreun 
loc sau cetate, care sa se cheme Sinope. Partenie a raspuns: "Sinope este o cetate a Pontului, unde Sfintul 
Apostol Andrei s-a ostenit intra buna vestirea lui Hristos. Dar si eu am vazut in vis pe Sfintul Vasile si mi 
se parea ca-i dadeam mina si impreuna cu dinsul intram in biserica Domnului, zicindu-mi: "Precum vezi, 
tie iti va fi dat". 

Deci, luind Elpidifor aur destul si toate cele de trebuin^a pentru dram, s-a suit intr-o corabie cu amindoi 
diaconii si au plecat in cetatea Sinope, cea de linga mare, ragindu-se lui Dumnezeu ca mai deplin sa-i 
descopere sfintele moaste, pe care mai inainte le-a vazut in vis. Iar daca s-au apropiat de cetate, in acea 
noapte Elpidifor a vazut in vis un inger, zicind catre dinsul: "La dreapta cetatii sa arancati mreaja in mare, 
ca veti afla margaritaral eel cautat!" Atunci, indata le-a aratat cu degetul locul acela si oarecare semne, 
unde se vedea o casa luminoasa si intr-insa era Sfintul Vasile cu o mul|ime de ostasi; si a grait catre 
Elpidifor eel ce se aratase: "lata, vezi pe eel pe care il cauti! Deci, miine de diminea^a sa-1 iei pe el". 

Desteptindu-se Elpidifor, a povestit vedenia aceea prietenilor sai. Venind ziua, a mers in partea dreapta a 
cetatii, unde a gasit semnele acelea si locul pe care in vis i-1 aratase ingerul; si indata au vazut acolo niste 
pescari dregindu-si mrejile pentru vinat si a zis catre dinsii Elpidifor: "Ce voiti sa va dam, numai sa 
arancati mrejile voastre pe numele fiecaraia din noi si orice veti vma a l nostra sa fie?" Pescarii s-au invoit 
si au tocmit pre^ul. Deci, au arancat sorjii, Elpidifor cu diaconii si asupra caraia va cadea mai intii, asupra 
lui sa arance pescarii mreaja. Sorjul a cazut mai intii pe Teotim. Deci au aruncat pescarii pe numele lui 
Teotim si n-au pescuit nimic. Apoi au arancat sorti pe numele lui Partenie, dar si pescuitul aceluia a fost 
zadarnic. Dupa aceasta a zis Elpidifor: "Eu nu intra al meu nume, ci intra numele Dumnezeului meu 
porancesc sa arance mreaja si nadajduiesc spre El, ca nu in desert va fi incercarea aceasta". 

Dupa ce au arancat-o, pescarii au simtit greutatea in mreaja si, zimbind, au zis unul catre altul: "Mai 
norocos este Dumnezeul acestui om, decit al celorlalti". Si, tragind afara mreaja la pamint, au vazut un 
trap de om mort; si schimbindu-si cuvintul, pescarii ziceau ca este mai nenorocit pescuitul lui Elpidifor 
decit al celor dintii, vrind ca iarasi sa arance in mare trupul acela. Dar Elpidifor si cei impreuna cu dinsul 
au strigat catre pescari, ca sa nu-1 arance, ci sa-1 dea lor ca sa ingroape acel trap dupa obiceiul omenesc; 
iar pretul eel tocmit sa si-1 ia. Dar ei nu voiau sa-si ia pre^ul, deoarece nu pescuisera peste, ci trap 
omenesc. Insa, fiind siliti de Elpidifor, 1-a luat. Scotind afara la mal trupul, Elpidifor se atingea de el cu 
evlavie. Apoi cu bucurie si cu lacrimi cuprinzindu-1, il sarata si se minuna, cum capul eel ce era luat de la 
trap si aiurea arancat in mare, acum se lipise la loc pe trap si numai o insemnare de taiere se vedea la 

179 



dinsul si bun miros iesea din acel trap. Deci, invelindu-1 cu pinze curate, a inchiriat o cara^a si 1-a dus in 
Amasia la scaunul lui, iar acolo, in biserica din nou zidita de dinsul, 1-au ingropat cu cinste, plingind mult 
dupa dinsul tot poporal crestin. 

Astfel s-a sflrsit patimirea Sfintului Sfintitului Mucenic Vasile, episcopul Amasiei. Iar dupa al lui fericit 
sflrsit, marele Constantin, aflind de la sora sa prin scrisori trimise in taina despre indaratnicia, departarea 
de la crestinatate si despre tirania lui Liciniu, degraba a adunat puterea ostirii sale si ajutoral lui Hristos 
chemindu-1 a plecat asupra lui Liciniu si 1-a birait. Prinzindu-1 viu, 1-a trimis in Galia la inchisoare, unde a 
si murit rau ticalosul. Iar Rasaritul izbavindu-se de asuprirea muncitoralui slujea in libertate lui Hristos 
Dumnezeu si se intindea prin toata lumea slava Tatalui, a Fiului si a Sflntului Duh, a Unuia Dumnezeu in 
Treime, Caruia se cade cinstea si inchinaciunea de la toti, in veci. Amin. 



Pomenirea Sfintului §tefan, Episcopul Permului, din Rusia, noul facator de minuni 

(26 aprilie) 

Cuviosul, Parintele nostra Stefan, era de neam ras, din paitile de miazanoapte ce se numeau Dvin, din 
cetatea ce se cheama Ustiga, din parinfl vestiti, flu al unui barbat credincios si de Hristos iubitor, anume 
Simeon, unul din clericii sobornicestii biserici a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea de la Ustiuz; si 
maica-sa asemenea era crestina si se numea Maria. Fiind inca copil, 1-a dat la inva|atura cartii, in care a 
sporit bine pentru ca, fiind destept, inva^a degraba, incit intr-un an a putut citi pe carte si s-a deprins cu 
dumnezeiasca Scriptura, apoi s-a facut cititor in soborniceasca biserica. Si a intrecut pe mul|i virstnici din 
neamul sau prin istetimea minfii si cu priceperea sa, sporind mai mult ca toti cu in^elegerea si cu daral lui. 
Cu copiii ce se jucau nu se inso^ea, nici nu se amesteca cu cei ce alergau la desertaciuni si la obraznicii, 
nici nu se intovarasea cu cei indaratnici si razvrati|i; ci numai in dumnezeiasca marire se indeletnicea, 
straduindu-se la in^elegerea Sfintei Scripturi si a altor car|i. 

Crescind in feciorie, cura^enie si deplina in^elepciune, a citit multe car|i ale Testamentului celui Vechi si 
ale celui Nou, socotind desertaciunea vietii acesteia de putina vreme, care trece ca iu^eala riului si ca 
floarea ierbii se vestejeste. Apoi s-a aprins de dumnezeiasca dragoste, care niciodata nu cade si s-a tuns in 
monahiceasca rinduiala, in cetatea Rostovului, in manastirea Sfintului Grigorie, de Dumnezeu 
Cuvintatoral, aproape de episcopie; pentru ca acolo erau multe carti si lui ii placea sa se indeletniceasca 
cu citirea lor. Iar tunderea lui s-a facut in vremea episcopului Arsenie, de catre un egumen anume Maxim. 
El se ostenea dirz cu via^a monahiceasca, nevoindu-se cu postul, ragaciunea, lacrimile, curatia, smerenia, 
infrinarea, rabdarea, bunatatea, ascultarea, dragostea si cu alte fapte bune si multi isi doreau o astfel de 
via^a placuta lui Dumnezeu. Si invatindu-se in legea Domnului ziua si noaptea, adunindu-si folosul din 
car^i, a scris cu mina sa multe car^i care si pana astazi marturisesc cugetarea intra Dumnezeu si dragostea 
de osteneala. 

Pentru o via^a imbunatatita ca aceasta, fericitul Stefan a fost hirotonit diacon de eel mai sus pomenitul 
Arsenie, episcopul Rostovului. Dupa crjiva ani, murind mitropolitul a toata Rusia, Sfintul Alexie, iar dupa 
dinsul primind scaunul Mihail eel cu porecla Mitaiu, din poranca aceluia, fericitul Stefan s-a hirotonit 
preot de Gherasim, episcopul Colomei. Si auzind despre timnul Permului ca nu este luminat cu Sfintul 
Botez, ci petrece in pagineasca inchinare la idoli si este plin de vrajitorii, de farmece si de toata necurata 
shy ire diavoleasca, aflind ca in acel ti n ut care este cuprins cu maracinii si cu ciulinii indracirii diavolesti 
inca n-a semanat nimeni samin|a Cuvintului lui Dumnezeu s-a umplut de rivna dupa Domnul Dumnezeu; 
pentru ca nu ajunsese acolo nici apostoleasca propovaduire, nici lumina Evangheliei nu rasarise poporalui 
aceluia, ci era in intunericul nestiin^ei de adevaratul Dumnezeu si in umbra moitii si a pierzarii celei 
vesnice. Deci a fost cuprins de nemasurata dorin^a ca, urmind Sfintilor Apostoli, sa se duca in pamintul 
Permului sa propovaduiasca pe Hristos si sa mintuiasca sufletele omenesti din pierzare, scotindu-i din 
intuneric la lumina adevaratei cunostin^e de Dumnezeu, Ziditoral a toata faptura. 

180 



Dar pamintul acela al Permului, fund demult in stapinirea Moscovei, mai intii a mva^at bine limba lor; 
apoi, in|eleptindu-l Dumnezeu, a aflat niste litere nestiute si a alcatuit limba permilor, ca sa alcatuiasca 
Scriptura in limba lor; apoi a scris car|i, talmacind citeva car^i rusesti in aceasta limba. Dupa aceasta, 
cautind mai multa in^elegere, a inva^at si limba greceasca, citind-o si in^elegind-o, stiind, deci, a citi in trei 
limbi: ruseste, greceste si permeste. Apoi din zi in zi sporind, isi marea acea dumnezeiasca dorin|a, ca sa 
mearga sa propovaduiasca in Permia, cu lacrimi si cu post rugindu-se lui Dumnezeu, ca dupa a Sa buna 
voin^a sa-i lamureasca calea. Si a mers mai intii catre mai sus pomenitul episcop Gherasim al Colomiei, 
fiind el atunci in Moscova, cirmuitor al Mitropoliei Rusiei celei fara de mitropolit, descoperindu-i scopul 
sau si dorin^a cea mare a inimii de a propovadui necredinciosilor, ca ori sa-i intoarca pe ei la Hristos 
Dumnezeu, ori singur sa patimeasca de la dinsii si sa-si puna via^a pentru Mintuitorul nostru, ca sa se 
implineasca cuvintul Apostolului care zice: Voua vi s-a dat nu numai a crede in Hristos, ci a pdtimi 
pentru Dinsul. 

Si cerea fericitul Stefan binecuvintare de la dinsul (de la episcop) spre scopul sau. Si s-a minunat acela de 
o osirdie ca aceea pentru Hristos si de dorin^a mintuirii sufletelor omenesti. Apoi, cunoscind in el 
dumnezeiasca chemare spre lucrul acela ca lucrare a Duhului Sfint, a preamarit pe Stapinul Hristos; si 
dindu-i din moastele sfin|ilor, Antimise si Sfintul Mare Mir, cum si cele-lalte trebuincioase spre sfin^irea 
bisericilor, 1-a liberat cu pace. 

Luind cuviosul scrisori din Moscova, mergea noul apostol in pamintul Permiei, unde n-au umblat 
picioarele ucenicilor lui Hristos, unde n-a iesit vestea si propovaduirea Sfintilor Apostoli, unde nici urma 
nu era de dumnezeiasca cunostin^a si dreapta credin^a, nici numele lui Dumnezeu nu era numit; ci toate 
erau fara de Dumnezeu si intunecate desavirsit cu intunericul nebuniei si al orbirii. Si ajungind la 
pamintul acela, a adus fierbin^i rugaciuni catre Dumnezeu si a inceput a umbla prin neamul eel indaratnic 
si razvratit, ca o oaie in mijlocul lupilor, propovaduind pe Hristos, adevaratul Dumnezeu si inva|ind 
credin^a crestineasca, ca sa creada in Cel ce a facut cerul si pamintul si toata faptura cea vazuta si 
nevazuta. De aceea unii, auzind propovaduirea lui, se mirau de inva|atura cea noua; apoi cu incetul 
incepeau a cunoaste adevarul si primeau sfinta credin|a si se botezau; si stind linga robul lui Dumnezeu, 
Stefan, niveau si se pova|uiau de la dinsul pe calea mintuirii. 

Dar cei mai mul|i nici nu voiau sa-1 auda, ci ii faceau multe suparari; unii il batjocoreau, al^ii il defaimau 
cu cuvinte de ocara, iar al|ii navaleau cu securile asupra lui sa-1 ucida. Al^ii, voind sa-1 arda, adunau pe 
foe vreascuri si paie, dar dreapta lui Dumnezeu acoperindu-1, apara pe robul Sau de ucigasele miini si de 
moarte, pentru mai multa marire a sfintului Sau nume. Deci, botezind citeva suflete si adunind pu^ina 
turma a oilor cuvintatoare aduse lui Hristos, a zidit o biserica frumoasa pe locul care era aproape de gura 
raului Vima, ce intra in Vicegd, riul eel mare, unde s-a facut mai pe urma locasul sau si s-a numit 
episcopie. Iar biserica aceea a sfin^it-o in numele Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, a cinstitei si 
Bunei Vestiri, la inceputul luminarii pamintului Permului, precum Buna Vestire a fost inceputul mintuirii 
noastre. Si se ruga cu lacrimi in biserica aceea, in toate zilele si nop^ile, pentru intoarcerea oamenilor 
celor necredinciosi, zicind: "Aduna, Doamne, pe poporul Tau eel risipit si oile cele ratacite; adu-le in 
Biserica Ta cea sfinta si numara-i pe ei cu turma Ta cea aleasa". 

Deci, nu inceta apostoleste a-i inva^a totdeauna, aratindu-le, rugindu-i, intorcindu-i de la ratacire si 
pova^uindu-i la calea cea dreapta. Insa popoarele cele intunecate nu credeau cu inlesnire cele graite de 
dinsul; ci mai ales se miniau asupra lui si urau pe eel ce se straduia a face bine sufletelor lor. Intr-o zi, 
robul lui Dumnezeu, Stefan, rugindu-se Domnului, a mers la locul unde era zidita pestera lor cea vestita si 
a aprins-o impreuna cu idolii, nefiind nimeni din slujitori pe acolo ca sa o stinga. Iar sfintul sedea linga 
capistea aceea ce ardea si astepta sa vada ce ii vor face cei necredinciosi. 

Instiin|indu-se inchinatorii de idoli de arderea capistei lor, au alergat cu securile si, aflind-o acum cazuta 
si arsa iar pe Sfintul Stefan sezind acolo, s-au repezit la dinsul cu strigare, racnind cu glasuri fara de 
rinduiala si impresurindu-1 din toate parole, voiau sa-1 ucida cu securile. Iar sfintul, negraindu-le nimic 
impotriva, si-a ridicat miinile la rugaciune, pregatindu-se sa moara si cu lacrimi in ochi striga catre 
Dumnezeu: "Doamne in miinile Tale imi dau duhul meu. Acopera-ma cu aripile bunata|ii Tale!" Si indata 

181 



poporul eel salbatic, schimbindu-si minia cea de fiara in blinde^e de oaie, el a ramas intreg, alesul lui 
Dumnezeu, neranit, nici lovit de nimeni; pentru ca pe de o parte erau biruiti de blinde^ea lui, iar pe de alta, 
temindu-se de puterea Moscovei, nu indrazneau sa piarda pe omul care venise la dinsii si care avea 
scrisori. Dar mai ales erau oprni de puterea lui Dumnezeu, Cel ce n-a lasat toiagul pacatosilor peste soarta 
drep^ilor Sai. 

Stind fericitul §tefan la un loc insemnat, a strigat catre poporul eel necredincios, zicindu-le: "Oamenilor, 
pina cind nu va departa^i de la inselaciunea diavoleasca ca sa scapa^i de judecata si de focul eel vesnic? 
Pentru ce va inchina^i idolilor si-i numi^i pe ei dumnezei ai vostrii? Ei sint lucrul miinilor voastre si desi 
au gura, insa nu graiesc; au urechi, insa nimic nu aud; ochi au, dar nu vad, nici nu au miros, nici nu umbla 
cu picioarele, nici glasuiesc cu gitlejurile lor, nici iau jertfele cele ce li se aduc, nici nu maninca, nici 
beau, nici nu ajuta cuiva. Pentru ca iata, nici lor nu au putut sa-si ajute, arzind in foe si cenusa. Apoi, de ar 
fi fost dumnezei, de ce nu au stins puterea focului? De ce n-au scapat de vapaie? De ce n-au zis ceva 
impotriva celui ce i-a ars? De ce n-au facut vreo izbindire? Caci cum poate sa faca ceva lemnul eel 
nesinuitor? Iar voi va inchina^i acelor mu|i, surzi si fara de suflet, insusi lucrului miinilor voastre. 

Cunoaste^i-va ratacirea si inselaciunea voastra si lasa^i acea pierzatoare desertaciune si cunoaste^i pe 
Unul, adevaratul Dumnezeu, in Care cred crestinii, de Acela va apropia^i si va ve|i lumina; ca Acela este 
Cel ce a intarit cerul, a intemeiat pamintul, cuprinzind toata faptura si chivernisind toata lumea. 
Dumnezeu din cer, Cel ce toate le vede si aude, stie nevoia fiecaruia si pentru to^i poarta grija ca este al 
tuturor ajutator si pazitor si nu este alt Dumnezeu afara de El. De aceea, barba^i ai Permului, fra|ilor, 
paruuilor si fiilor, asculta|i-ma pe mine cel ce va voiesc binele si credefi in Domnul nostru Iisus Hristos, 
Cel propovaduit de mine, fiindca va spun adevarul, ca de ve^i crede si va ve^i boteza, ve^i fi mintuiti si 
ve^i cistiga cereasca Impara^ie. Iar de nu ve^i crede si nu va ve^i boteza, ve^i fi osindi^i la munca 
vesnica". 

Acestea si multe altele graindu-le si inva^indu-i, mul^i s-au plecat, incepind a crede si s-au apropiat de 
Botez, incit se inmultea din zi in zi numarul credinciosilor si crestea Biserica lui Hristos in Permia. Iar 
Cuviosul §tefan, mergea acolo unde vedea adunata mul|imea poporului necredinciosilor si stind in 
mijlocul lor, ii inva^a. Altadata, adunindu-se aceia cu batrinii lor, cu vrajitorii si cu to^i barba^ii cei mai de 
frunte ai Permului, au mers la cuviosul si il intrebau pe dinsul despre credin^a. §i erau in toate birui|i de 
gura cea de Dumnezeu biruitoare a propovaduitorului dreptei credin^e. Dar mai ales mergeau 
necredinciosii Permului la biserica cea din nou zidita, nu pentru rugaciuni, nici pentru mintuire, ci vrind 
sa vada frumusetea bisericii si buna podoaba ce era inauntrul ei, si se minunau vazind infrumuse^area 
sfintei biserici si graiau unul catre altul: "Precum vedem mare este Dumnezeul crestinilor, mult mai mare 
decit zeii nostri!" 

Altadata, adunindu-se, se sfatuiau intre dinsii, zicind: "De nu-i vom da batai si nu-1 vom izgoni de la noi, 
apoi toata ^ara noastra o va umple de inva^atura sa si va risipi capistile cele vechi si slujirile zeilor nostri; 
pentru ca nu putem sa ne potrivim lui in cuvinte, fara numai cu sila sa-1 izgonim de aici". Al|ii ziceau: 
"Cum sa-1 batem si sa-1 izgonim, fiindca a venit din Moscova si are scrisori?" Iar ahii ziceau: "De ar 
incepe el razboiul. Dar el de la noi asteapta, ca noi sa incepem intii a-1 bate, ca sa aiba el asupra noastra 
pricina de clevetire in Moscova. Iar daca ar indrazni a lovi pe cineva din noi, in acel ceas 1-am rupe si am 
avea motiv cum ca el a navalit asupra noastra cu razboi. Dar deoarece, cind noi il ocarim, el nu ne zice 
nimic cu minie impotriva, nu ne cearta si nici nu ne defaima, ci cu blinde^e toate le rabda, nu stim ce-i 
vom face lui!" 

Asa sfatuindu-se de multe ori, dar neispravindu-si sfatul, se risipeau si se implinea cuvintul cel scris: 
Orice sfat al vostru il va risipi Domnul. Puteai, deci, sa vezi pe oamenii Permului despar^i in doua: unii 
erau crestini din nou lumina|i; al|ii, inchinatori de idoli. Necredinciosii urau pe credinciosi, ii huleau, ii 
batjocoreau, ii intaritau si ispite le faceau lor si nedrepta^i, nedindu-le pace sa vie|uiasca. De acest lucru 
foarte mult il durea inima pe Cuviosul §tefan, vazind pe credinciosi supara^i de cei necredinciosi. De 
aceea se ruga cu lacrimi ziua si noaptea Iubitorului de oameni Dumnezeu, ca sa apere turma cea din nou 

182 



adunata sub dumnezeiescul Lui acoperamint; iar pe cei necura^i, cu atotputernica Sa mina sa-i scoata din 
cursele diavolului si sa-i aduca la cunos-tin^a adevarului. 

Apoi iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce voieste ca to^i sa se mintuiasca si sa vina la cunostin^a 
adevarului, vazind ostenelile si rabdarea alesului Sau si auzindu-i neincetatele lui rugaciuni cele cu 
lacrimi, a binevoit ca pamintul Permului sa se lumineze cu lumina sfintei credin^e. Si a trimis poporului 
aceluia duhul umilin^ei, precum odata celor ce ascultau propovaduirea lui Petru, despre care lucru se scrie 
in Faptele Apostolilor. Auzind oamenii aceia inva^atura Sfintului Stefan s-au umilit cu inima si a zis catre 
Petru si catre ceilalti apostoli adunindu-se multimea poporului Permului, batrini si tineri, cei mari si cei 
mici, au grait intre ei: "Vedefi oare, fra^ilor, pe omul acesta ce a venit din Rusia? A^i auzit cuvintele lui? 
A^i cunoscut desavirsirea lui si dragostea cea catre noi? lata prin cite strimtorari trece si nu se duce de 
aici. Mari umilin^e a avut de la noi, defaimari si suparari, dar el nu s-a miniat pe noi si nici unuia din noi 
nu a zis vreun cuvint rau, nici nu ne graieste impotriva, nici nu are vreun gind rau spre noi. Ci cu blinde^e 
si bunatate le rabda pe toate. Ba inca se si bucura de ocarile aduse de noi asupra lui si nu inceteaza a ne 
spune despre Imparatia cerului, despre munca cea vesnica si despre rasplatirea fiecaruia dupa fapte. Apoi 
ne inva^a totdeauna cum sa ne izbavim de pacate si sa cistigam Imparatia; si de n-ar fi fost adevarate cele 
ce ni le graieste, n-ar fi rabdat, nici nu s-ar fi ostenit atit. Cu adevarat este robul marelui si viului 
Dumnezeu, pe Care II propovaduieste, Care a facut cerul si pamintul, imparatia celor buni, iar celor rai le- 
a pregatit munca; si cite cuvinte graieste el, toate sint adevarate. Sa mergem la dinsul sa-1 rugam, ca sa ne 
inve^e pe deplin credin^a sa si sa ne faca crestini". Si a mers la el multime multa de barbati, femei si 
copii. 

Cuviosul Stefan, vazind atita popor venind la Hristos Dumnezeu, o, de cita negraita bucurie s-a umplut, 
incit varsa lacrimi din ochi si inal^a mul^umiri negraite Stapinului iubitor de oameni, Care nu voieste 
moartea pacatosilor! Si i-a intimpinat cu dragoste, ca un parinte iubitor de fii si, deschizind gura lui cea de 
Dumnezeu insuflata, ii inva^a mult despre tainele sfintei credin^e. Iar Dumnezeu le deschidea mintea, ca 
sa in^eleaga cele graite de sfintul inva^ator si primeau cu dragoste cuvintele lui si cereau Botezul, iar el ii 
boteza in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh. Astfel s-a luminat pamintul Permului cu darul lui 
Dumnezeu si prin ostenelile si rugaciunile Cuviosului Stefan. Iar popoarele cele luminate din nou si-au 
sfarimat idolii lor, care erau prin case si pe uli|e, pe drumuri, prin paduri si prin dumbravi, iar capistile le- 
au risipit. Dar mai ales fericitul §tefan se ostenea, umblind pretutindeni, zdrobind idolii cu toporul si 
arzindu-i cu foe impreuna cu darurile ce li se adusesera de catre cei necredinciosi. Caci era obicei la 
permenii cei necredinciosi, sa aduca idolilor lor soboli, jderi, cacomi, helgi, carsaci, vulpi, ursi, risi si 
altele la fel ca acelea, din vinaturile lor si le spinzurau la idoli, sau linga idoli. Inca si cu pinze alese 
acopereau deasupra pe idolii lor, ii infasurau cu scutece si nimeni dintre dinsii nu indraznea sa ia ceva din 
acele daruri ce se aduceau idolilor; ca de ar fi indraznit cineva sa se atinga de ceva din cele ce s-au zis, 
acela indata, prin diavoleasca lucrare, cadea in cumplita boala si patimea, fund zdrobit de puterea 
diavoleasca. 

Dar rivnitorul de Dumnezeu, §tefan, netemindu-se de acea putere a vrajmasului, aduna toate cele aduse la 
idoli in dar, le punea gramada impreuna cu idolii cei taiati bucati si le ardea in foe; iar el nu lua nimic din 
ele si nici pe altcineva din credinciosi nu lasa sa ia, zicind ca aceea este parte diavoleasca. Numai din 
pinzele si scutecele idolesti, poruncea copilului sau Matei, eel de neam permean, luminat din nou, ca sa-si 
faca obelise si aceasta, spre necinstea si ocara zeilor paginesti. §i se mirau permenii foarte mult, de 
amindoua acestea: cum cuviosul nu lua nimic din acele lucruri scumpe, ci toate le dadea focului si nu 
primea nici o vatamare din puterea diavoleasca. Cu aceasta mai mult se incredin^au de puterea lui Hristos, 
Care biruia puterea diavoleasca si se intareau in dreapta credin^a. Apoi, sfarimind Sfintul Stefan mul|i 
idoli prin felurite locuri, a mai zidit inca doua biserici, pentru ca se inmultisera si in toate zilele inca se 
inmul^eau credinciosii, iar adunarea paginilor scadea si se imputina in toate zilele. Pe linga biserici, 
Sfintul Stefan a facut scoli si adunind barbati si copii ii inva|a literele perminesti, ceaslovul, psaltirea si 
celelalte car|i talmacite de dinsul pe limba aceasta, ca astfel din neamul si pe limba lor sa fie preoti, 
diaconi si de ceilalfi clerici si inva^atori. Si asa a inceput a inflori si a straluci acolo sfinta credin^a 
crestineasca. 

183 



Intarind Sfintul Stefan in credin^a pe poporul eel din nou luminat, a venit un vrajitor care se numea 
Cudesnic, incepator al fermecatorilor si mai mare al descintatorilor, pe care poporul perminesc, mai 
inainte de Botez, il cinstea mai mult decit pe to|i vrajitorii sai si-1 avea ca pe un tata si inva^ator, crezind 
ca prin vrajitoria lui se chiverniseste tot pamintul Permiei. Acela a inceput a razvrati pe oamenii cei de 
curind boteza^i, zicindu-le: "Barba^i si fra|i permieni, pentru ce a^i lasat credin^a si pe parintestii zei? 
Pentru ce a^i incetat a aduce zeilor jertfe, precum aduceau parin^ii nostri? Pe cine asculta^i? Pe omul care 
a venit din Moscova? Oare nu de acolo se pun asupra noastra birurile cele grele, ni se fac silirile si ne vin 
pristavi? Nu asculta|i pe acel strain si om rus, ci ma asculta^i pe mine, eel ce va doresc binele, fiind al 
vostru; ca eu sint din neamul vostru, de o semunie, de o limba si se cade sa ma asculta|i pe mine batrinul 
si tatal vostru mai mult decit pe acel ce este mai tinar cu anii si poate fi ca un fiu sau nepot pe linga anii 
mei!" 

Insa oamenii credinciosi ii ziceau: "Mergi sa vorbesti cu dinsul, iar nu cu noi". Si era Cudesnic acela 
potrivnic cuviosului si se facea intre dinsii cearta mare si se sirguia vrajitorul acela sa piarda pe Cuviosul 
Stefan cu farmecele sale, chema diavolii asupra lui si facea descintece. Dar n-a sporit cu nimic, caci si 
farmecele lui se stricau si diavolii nici nu puteau sa se apropie de alesul lui Dumnezeu. Apoi, nu inceta 
raul acela a face suparare in toate zilele cuviosului, hulind inaintea tuturor sfinta credin^a crestineasca, 
tulburind pe cei neintari|i in credin^a si intorcindu-i de la Hristos la a lor paginatate. Ca unii, fiind mici la 
suflet, credeau viclenele cuvinte ale lui, abatindu-se de la calea cea dreapta si urmind inva^aturii celei 
potrivnice lui Dumnezeu. Acela pe unii ii insela cu cuvinte, iar pe anii cu daruri si cu plata si, navalind 
asupra Cuviosului, se sfadea, ocara, defaima, se certa, straduindu-se in tot chipul, sa biruiasca pe ostasul 
lui Hristos eel nebiruit. 

Altadata a zis sfintului: "Zeii nostri, desi au fost batjocorni de tine, insa milostivindu-se, nu te-au pierdut; 
caci de n-ar fi fost milostivi, apoi demult te-ar fi sfarimat si ai fi fost pierdut; insa te cru^a, fiind fara 
rautate, ca tu, cunoscindu-le obiceiul eel bun al lor, sa incetezi a le mai face rautate. Credin^a noastra este 
mai buna decit credin^a voastra crestineasca. Aceasta ifi arat ca la voi este un singur Dumnezeu, iar la noi 
mai mul^i dumnezei ajutatori, aparatori si ei ne-au dat toate cite sint; adica in ape pesti, in vazduh pasarile 
si cite sint in dumbravi si lunci: samuri, jderi, risii si celelalte fiare, care din vinarea noastra ajung pina la 
voi; si se imboga^esc cu ei domnii, boierii si dregatorii; si imbracindu-se cu dinsele, umbla mindrindu-se, 
le daruiesc unul altuia, fac negot si-i trimit in ^arile de primprejur, in paminturile cele departate, la Ordu, 
la greci, nem|i si in Lituania; si toate acelea din vinatul nostru, pe care ni-1 dau zeii nostri cei mul^i. Insa si 
cu alt lucru, este mai buna credin^a noastra decit a voastra. La noi un om sau doi merg asupra ursului, se 
lupta cu dinsul si-1 ucid cu ajutorul zeilor nostri, carora le fagaduiesc pielea; iar la voi asupra unui urs ies 
mai mul^i, ca la o suta sau doua de oameni, sau si mai mul^i si abia atunci daca pot birui o fiara; iar uneori 
nu pot, ci se ranesc si ei, intorcindu-se fara nimic si in zadar ostenindu-se. Iarasi credin^a noastra este mai 
buna decit a voastra pentru aceasta, ca degraba se aduc toate instiin^arile; ca ni se da de stire de catre zeii 
nostri; iar la voi nu-i asa, ci in multe zile de abia se aduce la voi oarecare instiin|are. Pentru aceste pricini 
este mai buna credin^a noastra, decit a voastra". 

Dar robul lui Dumnezeu, §tefan, la toate acelea raspundea impotriva, spunindu-i ca mai puternic este 
Unul si adevaratul Dumnezeu al crestinilor, decit idolii cei mul^i ai paginilor, care nu sint dumnezei, ci 
diavoli arunca|i din cer in adincime; ei amagesc pe poporul eel nestiutor, ca sa creada in idolii cei fara de 
suflet si nu ajuta oamenilor cu nimic, ci mai mult ii vatama, pentru ca sint diavoli rai, nemilostivi, 
cumpli|i, iu^i, miniosi, birfitori, plini de ura, invrajbitori neamului omenesc, pe care indata 1-ar pierde de 
pe pamint, de n-ar fi lega|i si tinu^i de dumnezeiasca putere. Iar vinatul in tot felul, se da oamenilor nu de 
la idolii cei ce stau in loc nemisca^i, nici de la diavolii cei ce n-au nici un fel de putere peste zidirea lui 
Dumnezeu, ci de la acelasi singur Dumnezeu, Datatorul tuturor bunata^ilor, Care fiecaruia ii da dupa 
osteneala lui darurile Sale. Iar lupta cu fiarele se face nu numai in ^inutul Permului, ci si in toate 
paminturile si |arinile; si aceea se face nu din ajutorul parin^ilor vostri zei, ci ori din trupeasca putere sau 
din iscusin^a luptatorului; dar mai ales cu puterea dumnezeasca, caci a supus Dumnezeul cerului sub 
picioarele oamenilor toate fiarele, dobitoacele, pasarile si pestii. Si s-au aflat mul^i in credin^a 
crestineasca, care cu numele lui Iisus Hristos au imblinzit fiarele cumplite, gurile leilor le-au inchis, ursii 
cu cuvintul au legat, peste aspida si peste vasilisc au calcat, pe leu si pe balaur 1-au biruit. 

184 



Iar impotriva instiin^arilor celor ce degraba vin de la diavoli prin vrajitori, sfintul zicea aceasta: "In 
credin^a crestina nu mul^i barba^i s-au aflat mai inainte vazatori, incit nu numai cele ce se faceau in zilele 
lor, departe, mai inainte le vedeau cu ochii cei sufletesti, ca si cum ar fi fost de fa^a; ci si cele ce aveau sa 
se faca dupa mul^i ani de la moartea lor, prooroceste mai inainte le spuneau; caci si sfin^ii prooroci in 
Asezamintul eel Vechi, cu mul^i ani mai inainte, au vestit cele ce s-au implinit dupa aceea in Asezamintul 
celNou". 

Dupa aceasta si altele asemenea ca acestea lungi vorbiri cu dinsul, au intarit amindoi un cuvint, ca sa 
ispiteasca cu lucrul credin^a, a cui este mai buna. Iar dupa chibzuin^a a insusi lui Cudesnic s-a hotarit in 
acest fel: "Sa treaca prin foe si prin apa si cine nu se va arde in foe, sau cine nu se va ineca in apa, 
credin^a aceluia este mai buna si lui ii va urma poporul". Si placut a fost cuvintul acesta la tot poporul 
Permului, eel ce se adunase la auzirea pricinii, laudind o judecata ca aceea. Iar sfintul a grait catre 
vrajitor: "Ai voit un lucru ce covirseste puterile smereniei mele; dar nadajduiesc spre indurarile 
Atotputernicului Dumnezeu si ma bizuiesc spre mila Aceluia, care cauta mintuirea tuturor, ca puternic 
este, ca pe mine si in foe si in apa viu si intreg sa ma pazeasca cu minune, pentru slava numelui Sau eel 
Sfint. Ca prin acea minune sa se intareasca in credin^a poporul eel ce sta de fa^a, iar tu cu ai tai diavoli 
spre care nadajduiesti, sa te rusinezi!" 

Aceasta zicind catre vrajitor, a grait poporului: "Bine este cuvintat Domnul; lua^i foe si aduce^i-1 aici si 
aprinde^i acea casa pustie, care totdeauna sta deschisa; iar eu cu Cudesnic, luindu-1 de mina, voi intra intr- 
insa". Si indata au adus foe si au aprins casa. Cuviosul Stefan ridicindu-si miinile catre Dumnezeu, s-a 
rugat, zicind: "Stapine, Preamilostive si Preaputernice, da-ne ajutor in necaz, trimite mila Ta, arata iubirea 
Ta de oameni, arata puterea Ta, ca sa cunoasca poporul ce sta de fa|a, credin^a cea adevarata si sa 
cunoasca ca Tu esti adevaratul Dumnezeu si eu sint robul Tau. lata vrdjmasii Tai au sunat si cei ce Te 
urasc au ridicat capul; ridicat-au asupra cerului gura lor si limba lor a trecut pe pdmint. Pentru aceasta 
fa cu mine semn spre bine, sa vadd cei ce ma urasc si sa se rusineze; ca Tu, Doamne, mi-ai ajutat si m-ai 
mingiiat; pentru ca Tu esti Dumnezeul Cei ce ne mingii in necazul nostru, prin Mingiietorul Tau Duh eel 
Sfint cu care esti binecuvintat in veci. Amin!" 

Sfirsind rugaciunea, a zis catre popor: "Pace voua, fra^ilor, mintuni-va, ierta|i-ma si va ruga^i pentru mine, 
caci eu pentru sfinta credin^a sint gata a muri. Deci, ma due spre incercarea ce-mi sta in fa^a, nadajduind 
spre Iisus, Incepatorul si Implinitorul credin|ei". 

Intorcindu-se catre vrajitor, a zis: "Sa mergem impreuna, luindu-ne de mina, precum am fagaduit!" Iar 
vrajitorul, infricosindu-se de focul eel foarte invapaiat, nu voia sa mearga. Si 1-a apucat cuviosul cu tarie 
si-1 tragea cu sila in foe cu sine, iar Cudesnic se apara si se intorcea inapoi si, cazind la pamint striga, 
nevrind sa mearga in foe, si ii spunea ca indata va arde in foe ca finul si ca paiele. Iar poporul striga 
asupra lui cu ocara ca sa mearga in foe, precum singur a hotarit, iar el se ruga ca sa-1 lase. 

Atunci a zis catre dinsul Cuviosul Stefan: "Au nu tu singur ^i-ai ales si ai voit astfel sa ispitesti pe 
Dumnezeul Cei viu? De ce acum te lepezi?" Iar el, inchinindu-se pina la pamint si cazind inaintea 
picioarelor lui, arata pricina sa si isi marturisea neputin^a si isi vedea desertaciunea si amagirea sa. Si 
spunea ca, vrind sa infricoseze pe Stefan, a aflat o scornire ca aceasta, ca sa intre in foe, socotind ca robul 
Dumnezeului Cei viu se va teme sa intre; dar s-a intors viclesugul pe capul lui Cudesnic si pe crestetul 
capului sau s-a pogorit nedreptatea. Asemenea s-a facut si pentru apa, cind a taiat in riu ghea^a in doua 
locuri, din susul apei facindu-se o copca si din jos alta si amindoi luindu-se de mina sa intre in copca cea 
de sus; iar apoi mergind pe sub ghea^a in jos sa iasa afara din copca cealalta. Atunci vrajitorul, fiind silit 
de sfint, n-a voit sa intre si s-a rusinat ticalosul pentru toate farmecele si inva^aturile sale cele 
vrajitoresti. 

Deci, 1-a intrebat sfintul: "Voiesti sa crezi si sa te botezi, de vreme ce acum te-am biruit?" Iar el se lepada, 
nevrind credin^a crestinilor si Sfintul Botez. Si a grait sfintul catre popor: "Voi sinte^i martori ca singur 
ticalosul acesta a aflat chipul cum sa ispiteasca dreapta credin^a prin foe si prin apa; si acum el nu voieste 
sa-si implineasca cuvintul sau si n-a intrat nici in foe, nici in apa, nici nu crede nici Sfintul Botez nu-i 

185 



trebuie. Ce crede^i voi despre el, spune|i-mi?" Iar poporul a strigat: "Este vinovat si i se cuvine pedeapsa 
mor^ii". Si apucindu-1, 1-au dat in miinile Sfintului Stefan ca sa-1 pedepseasca cu moartea, precum voieste. 
Si-i ziceau: "De-1 vei lasa viu, apoi mai amara suparare iti va face!" 

Sfintul a raspuns: "Ba nu! Mina noastra nu va fi asupra vrajmasului nostru! Ca nu m-a trimis Hristos sa 
ucid, ci sa propovaduiesc si nu mi-a poruncit sa muncesc, ci sa inva^ cu blinde^e si sa sfatuiesc cu liniste; 
nici nu mi-a poruncit Stapinul meu sa pedepsesc, ci sa cert cu mila!" Dupa aceea zise: "Dreptul ma va 
certa cu mila si ma va mustra. Iar de nu voieste sa creada, fiind impietrit si orbit de rautate, aceea ii va fi 
lui spre pedeapsa vesnica. Pentru ca zice Domnul nostru: Cei ce va crede si se va boteza, se va mintui; iar 
eel ce nu crede, se va osindi. Destul este, cu certare sa-1 oprim, ca sa nu dea mai mult invatatura sa cea 
inselatoare, nici sa razvrateasca poporul lui Dumnezeu si nici sa vie^uiasca in mijlocul turmei lui Hristos. 
Lupul eel rapitor sa nu aiba legatura cu lumina, ci sa se dea afara acea rautate din mijlocul tuturor si 
madularul eel putred cu sabia Duhului sa se taie. Sa se izgoneasca din hotarele acestea lupul acesta; iar de 
ar indrazni ca iarasi aici sa se arate si sa inve^e, atunci sa nu scape de pedeapsa mor^ii!" Deci, certind pe 
Cudesnic, 1-a izgonit din hotarele Permiei si a adus pace in Biserica lui Hristos, iar locasurile lui 
Dumnezeu se zideau pretutindeni, pe cind capistile idolesti se risipeau desavirsit. 

Inmultindu-se Biserica lui Hristos in pamintul Permului, era trebuin^a de episcop in acea ^ara, de vreme ce 
era foarte departe a se trimite la mitropolitul din Moscova pentru hirotonisiri. Drept aceea, sfatuindu-se 
Cuviosul Stefan cu poporul eel din nou luminat, s-a dus in Moscova la marele voievod Dimitrie Ivanovici 
si la Mitropolitul Pimen si le-a spus toate cele ce s-au facut cu darul lui Dumnezeu in pamintul Permului. 
Apoi cerea sa dea episcop acelui pamint, pentru ca seceris era mult, iar lucratori pu|ini. Iar marele 
voievod si mitropolitul impreuna cu episcopii si cu tot sfintul sobor, sfatuindu-se despre aceasta, au zis: 
"Cine este mai vrednic si mai cucernic ca sa fie episcop in pamintul Permului, decit acela care a luminat 
acel pamint cu darul lui Hristos si a suferit atitea neajunsuri si osteneli si care a talmacit cardie rusesti in 
limba permilor; a sfarimat idolii, a zidit sfinte locasuri si este ca un apostol al Permului? Deci, acela sa fie 
acolo episcop, caci cu adevarat este vrednic acest barbat de un asemenea dar". 

Astfel, Sfintul Stefan a fost ales episcop al Permului. Acea hirotonisire a fost foarte placuta 
binecredinciosului si marelui voievod Dimitrie Ivanovici, de vreme ce acest fericit Stefan ii era cunoscut 
si-1 iubea foarte mult. Apoi marele voievod si mitropolitul, dindu-i foarte multe daruri, 1-a trimis la 
scaunul lui in Permia, unde ajungind sfintul, multa bucurie a facut oamenilor prin venirea sa si se ostenea 
ca mai inainte, intarind in credin^a pe oamenii cei credinciosi, iar pe cei ce ramasesera necredinciosi 
lamurindu-i si botezindu-i. Apoi a zidit biserici lui Dumnezeu si a hirotonit preo^i, si toata rinduiala 
bisericeasca bine a asezat-o. Asemenea si manastiri a zidit si dadea milostenie multa, hranind pe saraci si 
pe scapata^i; imbraca pe cei goi si pe cei mihni^i ii mingiia, iar pe cei straini ii odihnea, facindu-se parinte 
milostiv si binefacator pentru to^i, caci avea pentru to^i mare purtare de grija, nu numai pentru mintuirea 
sufletului, ci si pentru trebuin^ele trupesti. Pentru ca de multe ori aducea din Bologna cu corabiile multe 
piini la Permia si le impar^ea la oamenii cei scapata^i, in timpuri de foamete. 

Iar dupa ce a adus lui Dumnezeu tot pamintul Permului, toate rinduindu-le bine, si a ocirmuit Sfinta 
Biserica cu buna rinduiala si a pascut turma cea cuvintatoare, s-a apropiat de sfirsit, placutul lui 
Dumnezeu, Sfintul Stefan, Episcopul Permului. Caci ajungind la adinci batrineti, slabea cu trupul de 
ostenelile cele de mul^i ani pentru mintuirea sufletelor omenesti atit de multe; si inca era nevoie ca iarasi 
sa mearga in Moscova, la mitropolitul Ciprian, pentru niste treburi bisericesti. Drept aceasta, chemindu-si 
turma sa, a inva^at-o din destul din dumnezeiestile Scripturi, ca sa petreaca in credin^a si in dreptate. Iar 
printre multe alte sfaturi bune a zis: "Vremea sfirsitului meu este aproape si ma voi muta de la voi, 
precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia va incredin^ez pe voi". 

Apoi, facind rugaciune, s-a dus in cale si, ajungind la Mosco-va, cetatea de scaun, s-a imbolnavit si 
zacind citeva zile s-a mutat catre Domnul, pe Care din tinere^e L-a iubit. Sfirsitul lui a fost in timpul 
marelui cneaz Dimitrie, care a biruit puterea lui Mamae si a mitropolitului Ciprian. Apoi s-au adunat la 
inmormintarea sfintului domni, boieri, rinduiala bisericeasca si poporul si au petrecut trupul lui cu cinste 

186 



in manastirea Mintuitorului, unde acum este curtea imparateasca si 1-a pus in biserica cea de piatra in 
partea stinga. 

Astfel, Cuviosul Parintele nostru Stefan, episcopul si luminatorul Permului, sfirsind alergarea vie^ii sale 
celei placute lui Dumnezeu si multora de folos, a lasat oamenilor pastoriei sale mare durere, iar ingerilor 
lui Dumnezeu le-a facut bucurie intoarcerea atitor de mul^i pacatosi. Pentru aceasta si sufletul lui eel sfint 
a fost luat de ingerestile miini si dus cu veselie la Dumnezeu, unde cu cetele sfin^ilor ierarhi sta inaintea 
scaunului Domnului si pentru toata lumea se roaga Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, Unul in Treime 
Dumnezeu, a Carui slava este in veci. Amin! 



Pomenirea Sfintului Mucenic Simeon, Episcopul Ierusalimului, ruda Domnului, unul 

din cei §aptezeci de apostoli 
(27 aprilie) 

Acest Sflnt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost flu al lui Cleopa, fratele 
Sfintului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credin^a, scriitorii vechi de istorie bisericeasca greaca, 
Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin si Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas 
marturisesc ca Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, si Cleopa au fost frati buni 
de tata si de mama, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, dupa intoarcerea lui Iosif 
din Egipt a luat de sotie, de la fratele sau Iosif, pe o fiica a lui Maria, care a nascut pe acest Sfint Simeon. 
Ajungind in virsta si auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfintul Simeon a crezut Intr- 
insul. Iar dupa patima cea de bunavoie a Domnului si dupa Inal|area la cer, a fost numarat in ceata 
sfintilor saptezeci de apostoli intru bunavestire a lui Hristos, umblind prin cetati si prin sate, inva|ind si 
facind minuni; luminind popoarele cu lumina sfintei credin^e si pierzind intunericul inchinarii idolesti. Iar 
in acel timp Sfintul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfintului Iosif logodnicul, tinea scaunul arhieriei 
Ierusalimului, fund intiiul episcop acolo; si fiindca marturisea pe Hristos, necredinciosii evrei doborindu-1 
de pe scaunul Bisericii, 1-au ucis, lovindu-1 in cap cu un lemn. 

Dupa uciderea Sfintului Iacob, a sosit degraba risipirea Ierusalimului prin Tit si Vespasian, precum mai 
inainte a zis Domnul. Iar dupa risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau intre cei vii, impreuna cu 
cei care dupa trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, si acest sfint Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul si fiul 
de frate al lui Iosif si rudenia Domnului 1-au pus al doilea episcop al Ierusalimului - in locul Sfintului 
Iacov -, caci acum Ierusalimul, incepuse iarasi a fi locuit de oamenii cei ce ramasesera. Iar Sfintul 
Simeon, fund ca o biserica a Sfintului Duh, impodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducind pe cei 
ratacrti la Hristos Dumnezeu. Apoi dupa mai multi ani, pe vremea imparatiei lui Traian, a fost clevetit de 
zavistnicii eretici catre Attic, antipatul Romei, pentru doua pricini: intii, fiindca este cu neamul din casa 
lui David, iar al doilea ca este crestin. In timpul acela era prigonire de la imparatii Romei, asupra 
semintiei lui David si asupra celor ce credeau in Hristos. Si erau cerceta|i cu dinadinsul pretutindeni, cind 
se afla cineva din neamul lui David si se pierdeau, ca nici urma din acea semintie imparateasca sa nu 
ramina intre evrei, ci sa stapineasca vesnic imparatii Romei pamintul iudeilor. Asemenea si cei ce credeau 
in Hristos erau chinui|i si ucisi, pentru ca zeii paginesti sa fie cinsti|i prin toata lumea. 

Deci, Sfintul Simeon, ca eel din Semintia lui David si ca eel ce credea in Hristos, fiind ruda cu El, a fost 
prins de pagini, dupa porunca lui Attic antipatul. Fiind batrin Sfintul Simeon, caci avea mai mult de o suta 
de ani, dupa multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca si Hristos Domnul, si-a dat sufletul in miinile lui 
Dumnezeu. 

Nota - Prologul in 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sfint Simeon: "Acela era fiul lui 
Iosif, logodnicul si fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credin^a este ca, nu al lui Iosif a fost fiu, ci 
al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adica fecior de frate, precum de la cei mai sus zisi 

187 



scriitori vechi de istorii ai Bisericii grecesti, se dovedeste aceasta. De unde se arata si aceasta, ca Simeon 
nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului si fiul lui Iosif, ci var. 

Iarasi prologul, in patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfuuilor saptezeci de Apostoli, si in 
cuvintul sub numele Sfintului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfint Simeon asa: "Cleopa 
sau Simeon este nepotul Domnului". Dar acolo destul s-a aratat ca altul a fost Cleopa si altul Simeon. 
Cleopa a fost tatal lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; insa nu nepot al Domnului, ci rudenie, asa ca si 
cum ar fi fost var din fra^i. 

In aceasta luna si zi, prologul a scris astfel: "Indoita numire a cistigat fericitul, pentru ca se numea Simon 
si nu Simeon". Simon a fost fiu al lui Iosif si frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum 
s-a zis, este fiul lui Cleopa si var din fra^i cu Iacov; dupa aceea era rudenie a Domnului, fund si numarat 
intre cei saptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se afla intre apostoli. Este scris de 
Sfintul loan Evanghelistul in cap. 7, stih 5, cum ca "nici fra|ii lui Hristos n-au crezut in El". Iar fra^ii aici, 
spune Sfintul Teofilact, sint fiii lui Iosif, pe care Sfintul Evanghelist Matei in cap. 13, stih 56, anume ii 
pomeneste: Iacov, Iosie, Simon si Iuda. Ci si aceasta este aratat, ca mai pe urma au crezut in El, Iuda, care 
se zice si Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov eel dintii din cei saptezeci si Iosie 
asemenea din cei saptezeci. Iar Simon se pare ca n-a luat slujba apostoliei, ci mai inainte de impar^irea 
prin toata lumea a Sfuuilor Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sfintul Apostol Pavel in intiia 
epistola catre Corinteni, in cap. 15, si zicind: Mul^i sint pina acum, iar oarecare s-au si mutat. 

Iar despre Sfintul Simeon al lui Cleopa si rudenie a lui Hristos, stiut este ca a fost unul din cei saptezeci 
de apostoli si episcop al Ierusalimului, al doilea dupa varul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare 
unora, ca Cleopa murind fara fii, dupa legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui si a facut cu dinsa sase fii, 
patru feciori si doua fete, adica pe Maria care se numeste fiica lui Cleopa si pe Salomeea pe care o 
pomeneste Teofilact in tilcuirea cea de la Matei in cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, ca 
Iosif a murit mai inainte de Cleopa, nu Cleopa mai inainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca sa aiba pe 
femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai inainte de Cleopa, este aratat de aici, ca Cleopa dupa Invierea 
Domnului a fost si a vazut pe Domnul in Emaus impreuna cu Luca, de care S-a si cunoscut Domnul in 
fringerea piinilor. 

Cleopa, si dupa Inal^area Domnului si dupa primirea Sfintului Duh, a fost viu si s-a sfirsit prin mucenicie. 
Iar Sfintul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci inca mai inainte de Botezul Domnului, a trecut din 
via^a aceasta. Deci, cum putea sa fie aceasta, ca Iosif dupa moartea lui Cleopa sa ia femeia sa si sa faca cu 
dinsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, ca nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui 
Iosif a luat-o de so^ie, de care lucru Gheorghe Chedrin zice asa: "Dupa cinci ani, Iosif s-a intors din Egipt 
in Nazaret, pe a carui fiica Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi paring, a luat-o de so|ie si dintr- 
insa a nascut pe Simeon, care dupa Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului". 

Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum ca ar fi fost fiica lui Cleopa, aceasta nu este in Evanghelie; 
pentru ca se scrie la Sfintul Evanghelist loan in cap. 19, stih 25: "Si statea linga Crucea lui Iisus, mama 
lui si sora mamei lui, Maria a lui Cleopa". Aici nu zice Sfintul Evanghelist loan, Maria fiica lui Cleopa, ci 
numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o sora o avea Preacurata Fecioara Maria, 
Maica lui Iisus. Caci dupa ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului in casa lui si locuia cu 
Maria, fiica lui, fiind inca fecioara, ca sora cu sora, avind locuin|a impreuna. Deci, sa se stie, ca aici 
Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a nascut pe acest Simeon rudenia Domnului, varul de 
frate dupa trup, din pricina lui Iosif eel parut tata al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tatal lui Simeon. 



188 



Via^a Cuviosului §tefan, egumenul Pecerscai §i Episcopul Vladimirului 

(27 aprilie) 

Cel care are rabdare, se invredniceste de toata fapta buna, se bucura in necazuri, este bine iscusit in 
primejdii si in ispite se veseleste, cum a zis Efrem Sirianul, insuflat fiind de Dumnezeu. Unul ca acesta a 
fost Cuviosul Parintele nostru §tefan, care, patimind pentru fra^ii sai, desi a fost mult necajit, insa 
Dumnezeu 1-a veselit foarte mult; pentru ca isi aducea aminte cuviosul de cuvintul proorocului si 
imparatului David, care zicea: Dupa mulfimea durerilor din inima mea, mingiierile Tale au veselit 
sufletul meu. Pentru aceasta toate incercarile grele, ca si cum ar fi fost trimise de la Dumnezeu, le primea 
cu bucurie. Apoi bine s-a deprins cu iscusin^a la toate faptele cele bune, pentru ca din copilaria sa a fost 
crescut sub mina celui vrednic de lauda intre egumeni, adica a Cuviosului Parintelui nostru Teodosie al 
Pecerscai si a fost ucenicul lui pururea, indulcindu-se si hranindu-se totdeauna de cuvintele cele insuflate 
de Dumnezeu, ce ieseau din gura aceluia cea curgatoare de miere, ca un prune; care ca un fiu cu tatal s-au 
unit prin toata asemanarea cea imbunata^ita. 

Pentru aceasta cu dragostea s-a unit si s-a lipit in inima tuturor fra^ilor, de la care mai intii a fost ales 
purtator de grija al rinduielilor bisericesti. §i atunci inva^ind singur egumenul, adica Cuviosul Teodosie 
pe fra|i in biserica, cu duhovnicesti cuvinte, acesta cu vrednicie ii inva^a. Iar dupa aceea, cind Cuviosul 
Teodosie avea sa-si dea sfirsitul acestei vie^i vremelnice, 1-au rugat to^i cu un glas, zicind: "§tefan este 
vrednic ca dupa tine sa ia egumenia. §tefan sa ne fie egumen!" 

Cuviosul Teodosie s-a plecat la rugaciunea fra^ilor si chemind pe fericitul §tefan, iubitul sau ucenic, i-a 
incredin|at inaintea tuturor, ograda cea plina de cuvintatoare oi, cele de Dumnezeu insuflate si biserica 
fiind pusa pe temelie buna, il ruga ca sa o desavirseasca. Apoi il inva|a sa pazeasca rinduiala manastirii, 
sa iubeasca pe fra|i din curata inima si neadormit sa-si aiba ochiul ini-mii catre Dumnezeu, iar iubirea de 
straini sa nu o uite. §i asa s-a mutat la vesnicele lacasuri, insa s-a fagaduit ca si in locul sau, Pecersca cea 
incredin|ata fericitului §tefan, sa fie cu ajutorul totdeauna nedespar^it. 

Murind Cuviosul Teodosie si fericitul §tefan primind egumenia Sfintei Pecersca, lavra cea facatoare de 
minuni, se nevoia foarte mult, silindu-se la zidirea sfintei de Dumnezeu insemnatei biserici, pe care 
Cuviosul Teodosie incepuse a o zidi, precum si la toata iconomisirea manastireasca. §i cu darul lui 
Dumnezeu, prin rugaciunile parin|ilor nostri Antonie si Teodosie, nu dupa mul|i ani s-a savirsit biserica. 
Manastirea din nou a ingradit-o si a mutat acolo pe fra|i din manastirea cea veche, lasind numai pu^ini 
dintre dinsii. Cuviosul Parintele nostru §tefan a rinduit si aceasta, ca in manastirea lui totdeauna sa se 
savirseasca Sfinta Liturghie pentru fra^ii cei raposa^i si pentru fericitii ctitori. Iar Dumnezeu ii dadea toate 
din belsug spre trebuin^a lui, incit se inmultea lucrul acela, cu darul lui Dumnezeu. 

Dar vrajmasul, care uraste binele si se lupta totdeauna cu robii lui Dumnezeu, a zavistuit grija cea atit de 
mare a fericitului pentru locasul lui eel sfint; si slujindu-se cu mestesugirile sale cele rele, o tulburare ca 
aceea a facut intre unii fra^i, incit nu numai ca a scos din egumenie pe acela, pe care mai inainte singuri cu 
un glas il alesesera; dar 1-a indepartat si din manastire, desi era nevinovat. Insa toate acestea le-a rabdat 
Cuviosul §tefan cu vitejie de la fra^ii sai si cu dragostea nu se departa nicidecum de la aceia, de la care era 
departat cu trupul; ci cu dinadinsul se ruga lui Dumnezeu pentru dinsii, urmind in aceasta celui de un 
nume cu sine, Sfintul Intiiul Mucenic §tefan, si zicea: "Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!" Pentru 
ca era atras sfintul de dragostea Cuviosului Teodosie, ca fierul de magnet. 

Mul|i din boieri si din dregatori aflind de un necaz ca acesta al Cuviosului §tefan, fiind fii duhovnicesti ai 
lui si incredintati lui de Cuviosul Teodosie, le-au parut rau, ca duhovnicescul lor parinte a patimit asa, si 
de mila, i-au dat din averile lor destul, pentru cele de trebuin^a. In acea vreme, Cuviosul §tefan aducindu- 
si aminte de acele preaslavite minuni, carora singur a fost vazator, cum ar fi mesterii din cetatea lui 
Constantin care au venit la Cuviosii Paring Antonie si Teodosie ai Pecerscai, aducind cu ea icoana 
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si au povestit si vedenia imparatesei din Vlaherna. Apoi, ajutindu-i 
Dumnezeu, cu ajutorul Cuviosilor Paring Antonie si Teodosie, si-a zidit o manastire, nu departe de a 

189 



Pecersai, la Clova, in care a zidit si o biserica din piatra in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si 
in pomenirea punerii cinstitului vesmint al Ei, dupa felul bisericii din cetatea lui Constantin, ce este in 
Vlaherna. §i in to^i anii facea praznic luminat in 2 zile ale lunii Iulie, si adunind acolo mul^i fra^i, vie|uia 
cu placere de Dumnezeu. 

Iar tipicul bisericii si in toata rinduiala iconomisirii mina-stiresti, precum o primise de la Cuviosul 
Teodosie in manastirea Pecersca, asa a poruncit sa se pazeasca si intr-a sa manastire. §i aratind multe 
ispravi, spre folosul celor dreptcredinciosi, mergea din putere in putere, incit si in cele mai departate par|i 
era slavit si stiut de mul^i pentru via^a lui cea imbunata^ita. Pentru aceasta, cind s-a sfirsit episcopul 
slavitei ceta^i a Vladimirului, pe care acel mare stapinitor Vladimir o zidise in numele sau, atunci acel 
cuvios a fost ales la arhierescul scaun al ceta|ii aceleia si a fost hirotonisit de prea sfhnitul Mitropolit loan 
al Kievului. §i pastea bine oile cele incredin^ate de Dumnezeu, facindu-se chip turmei, cu cuvintul, cu 
via^a, cu dragostea, cu duhul, cu credin^a si cu cura^ia. 

Apoi prin bunavoin^a lui Dumnezeu si cu sfatul Fericitului loan, egumenul Pecerscai si al tuturor fra^ilor, 
aveau sa se mute cinstitele moaste ale Cuviosului Parintelui nostru Teodosie din pestera in biserica cea 
zidita de Dumnezeu. In acea vreme vrednica de minune, acest episcop §tefan, venind de la Vladimir, s-a 
aflat la Clova in manastirea sa si a vazut in noaptea aceea peste cimp, o raza mare stralucind deasupra 
pesterii si socotind ca se muta cinstitele moaste ale Cuviosului Teodosie - aflind scopul acela -, s-a mihnit 
foarte, caci le muta fara dinsul. §i indata a incalecat pe un cal si a alergat degraba spre pestera, luind cu 
dinsul pe Climent, pe care il pusese egumen in locul sau la Clova. 

§i mergind a vazut de departe raza care i se aratase deasupra pesterii; insa cind s-a apropiat, a vazut acolo 
luminari multe. §i, mergind, la pestera, nimic din acestea n-a mai vazut; si a in^eles ca intr-adevar s-a 
invrednicit a vedea lumina dumnezeiestii slave, din cinstitele moaste ale Cuviosului Teodosie; pentru ca 
sapase deasupra cinstitelor lui moaste si le dusese la usa pesterii. Iar in alta zi, dupa vedenia aceea, a slujit 
si Sflntul §tefan la mutarea cinstitelor moaste ale parintelui si inva^atorului sau, Cuviosul Teodosie. 

Apoi, ducindu-se in ale sale la scaunul Vladimirului, a facut multe fapte bune spre sporirea cuvintatoarei 
sale turme; pentru care s-a gasit vrednic de cununa slavei celei nevestejite, pe care de la inceputul anilor 
sai a insemnat-o pentru numele sau, iar cu faptele a cautat-o. §i asa, dupa mul^i ani, pentru primirea acelei 
cununi, s-a dus la Hristos Incepatorul pastorilor, in anul de la zidirea lumii 6602, iar de la nasterea lui 
Hristos 1094, in 27 de zile ale lunii Aprilie. Cu rugaciunile Cuviosului §tefan, purtator de cununa, 
invredniceste-ne si pe noi, Hristoase, Dumnezeule, a merge catre Slava Ta si a Parintelui Tau Celui fara 
de inceput, a Duhului Celui de o fiin^a cu Tine, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



Pomenirea Cuviosului loan Marturisitorul, egumenul manastirii Cataron 

(27 aprilie) 

Acest fericit loan s-a nascut in Irinopole, care era una din ceta^ile Decapolei; fiu de paring crestini si 
iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor si Grigoria. Facindu-se de noua ani, s-a dus la chinovie, unde s- 
a calugarit, si fiind osirduitor, smerit si ascultator, a fost iubit de dascalul sau. §i a mers impreuna cu el la 
Sinodul al saptelea, ce s-a adunat a doua oara in Niceea, apoi mai pe urma si in Constantinopol. 

Dascalul sau s-a facut arhimandrit si egumen al manastirii lui Dalmat, iar el s-a facut schimnic si preot, si 
de acolo a fost trimis de imparatul Nichifor egumen al Manastirii Cataron. Aici, cu placere de Dumnezeu 
si apostoleste, a ocirmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani si era iubit de to|i oamenii. §i s-au 
descoperit fericitului incercari a toata lumea iscodite de diavolul uritor al binelui si, adunind si sfatuind pe 
to|i fra|ii, indemnindu-i si la cele de cuviin^a, a zis catre ei: "Priveghea|i, parin|ilor si fra^ilor, sa nu fi^i 
fura^i de diavolul si sa nu va lepada^i de inchinarea la sfintele icoane; caci pe mine nu ma ve^i mai vedea 
intre cei vii". §i in vremea cind el vorbea acestea, venind unii indirjui trimisi de Leon, luptatorul 

190 



impotriva icoanelor, au imprastiat toata turma si cele ce au gasit in manastire pe la paring, ca pe ale lor le- 
au imparat. Iar pe pastoral lor, cu lan^uri legat, 1-au dus la Bizan^ lasind manastirea in prada. 

Mergind sfintul la imparat si numindu-1 pe el pagin si osindit, zicindu-i si multe altele fara de sfiala, 1-a 
pornit spre minie. Pentra aceasta cumplit a fost batut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura 
patimind pentra Hristos. Dupa aceea, fund inchis in metocul sau trei luni, a fost surghiunit la o cetate 
numita Pentadactilon, in hotarele Lambei. Acolo, legind picioarele lui cu lan^uri, 1-au pus intr-o 
inchisoare intunecoasa, lasindu-1 acolo 18 luni. Iar dupa aceasta 1-au dus gol in cetate, inaintea 
imparatului spre batjocura. 

Dupa multe pricini de cuvinte, a fost dat lui loan, eel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii 
celei Mari, care multa crazime a aratat sfintului, strimtorindu-1 pe el cu foame in multa vreme. Dupa 
aceasta 1-a infa|isat iarasi la imparat si el 1-a trimis la un lagar numit Criotavron al Bucelarilor; acolo 1-a 
inchis doi ani intregi, unde de multa rea patimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. Insa sfintul pe 
toate suferindu-le, cu mul^umire slavea pe Dumnezeu. Iar dupa ce a fost junghiat Leon Armeanul si a 
impara^it in locul sau Mihail Travlul, fund libera^ to|i cei de prin surghiunuri, s-a dus si sfintul pina la 
Calcedon, neavind voie ca sa intre in cetate. Iar dupa aceea impara|ind Teofil, a voit cuviosul sa se aseze 
in oarecare manastire impreuna cu al^i paring; apoi fund prinsi de patriarhul din acea vreme si cumplite 
necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit la ostrovul Afusiei, unde, implinind doi ani si jumatate, a 
vazut oarecare vedenie si, vestind celor dimpreuna cu el mutarea sa, dupa trei zile s-a dus catre Domnul. 



Pomenirea Sfinjilor Apostoli Aristarh, Marcu §i Zinon 

(27 aprilie) 

Acesti sfin^i erau din cei saptezeci; si Aristarh este acela de care Pavel pomeneste in Epistola catre 
Romani si care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusa cu scaunele apostolilor celor dintii. 
Acesta mai intii decit to|i a propovaduit pe Hristos Dumnezeu adevarat. Iar Marcu este acela pe care si 
loan obisnuia a-1 numi. De care pomeneste Luca in Faptele Apostolilor si care a fost pus episcop de 
apostoli in Vivlopole. Iar Zinon este acela pe care Apostolul il scrie in Epistola catre Romani legiuitor si 
care a fost facut intii episcop de Apostolul Petru in Diospole; el inva^a propovaduind pe Hristos 
Dumnezeu adevarat. Acestia multe rele patimiri suferind de la necredinciosi pentra zidirea din nou a 
bisericilor si pentra surparea idolilor, si insisi facindu-se lucratori de minuni si de vindecari, s-au mutat 
catre Domnul. 



Pomenirea Sfinjilor Apostoli Iason §i Sosipatru, din cei §aptezeci, a fecioarei 

Cherchira §i a celor impreuna cu dinsji 
(28 aprilie) 

Sfintul Apostol Iason era tarsinian. El a venit eel dintii din Tars, catre dreapta credin^a. Iar Sfintul 
Sosipatru era apostol din Ahaia. Amindoi acestia, dupa primirea sfintei credin^e in Hristos, au fost ucenici 
ai Sfintului Apostol Pavel, care, in epistola catre Romani, ii numeste radenii ale sale. Deci Iason a fost 
ales episcop al ceta^ii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocirmuirea Bisericii Iconiei si au pascut bine 
Bisericile lor si le-au inmultit. Apoi s-au dus in par|ile Apusului si mergind in insula Cherchirei, au zidit o 
biserica preaframoasa in numele Sfintului Intiiului Mucenic Stefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe mul|i 
i-au atras la credin^a in Hristos. 

Dar fiind ponegri^i in fa^a lui Cherchilin, stapinitoral acelei insule, au fost inchisi intr-o temni^a, in care 
sedeau sapte tilhari ale caror nume sint: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie si 

191 



Mamie, pe care sfintii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu lnsufle^ita, i-au adus la sfinta credin^a si 
din lupi i-au facut oi. Imparatul a poruncit sa se umple o caldare mare cu smoala, pucioasa si ceara si sa o 
fiarba, iar pe acei sapte legafi sa-i arunce in acea caldare. Deci, sfirsindu-se muceniceste, au luat cununi 
de la Dumnezeu. Si a crezut in Hristos si strajerul temni^ei, caruia i-au taiat intii mina, apoi amindoua 
picioarele; si fiindca tot timpul chema numele lui Hristos, i-au taiat capul si s-a numarat in ceata sfintilor 
mucenici. Iar pe Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru, scofindu-i din temni^a ighemonul, i-a dat boierului 
Carpian la munca, care, luindu-i, i-a legat si i-a trimis iarasi in temni|a. 

O patimire ca aceasta a sfunilor apostoli vazind-o Cherchira, fiica stapinitorului, si aflind ca pentru 
Hristos patimesc, a marturisit si ea ca este crestina; si scotind de pe ea podoabele cele de mare pret si 
gherdanurile, le-a impar^it la saraci. De acest lucru auzind tatal ei, s-a suparat si se straduia in tot chipul, 
sa o intoarca de la credin^a in Hristos. Dar neputind, a inchis-o intr-o temni^a deosebita si din minia cea 
mare a poruncit sa o dea unui arap, spre desfrinare. Iar cind s-a apropiat arapul de usile temni^ei, un urs 
salbatic a alergat si, apucindu-1, il rupse. Simtind fiica imparatului, care era in temni^a si uitindu-se pe 
ferastruie, a izgonit acea fiara cu numele lui Hristos, iar pe arap 1-a tamaduit de rani si 1-a inva^at 
cunostin^a lui Hristos, facindu-1 crestin si ostas al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: "Mare este 
Dumnezeul crestinilor!" Pentru aceasta, imparatul 1-a schingiuit fara de mila si, sfirsindu-se muceniceste, 
a trecut in ceata mucenicilor. 

Stapinitorul a poruncit ostasilor sa puna lemne imprejurul temni^ei si sa le aprinda, ca impreuna cu 
temni^a sa arda si fiica lui. Dupa ce a facut aceasta si a ars temni^a, s-a gasit fecioara vie si nearsa. O 
minune ca aceasta auzind-o, mul|i din popor au crezut in Hristos. Apoi a spinzurat-o muncitorul de un 
lemn si cu fum greu a inabusit-o si cu sage^i a insagetat-o, pina ce si-a dat duhul in miinile lui Dumnezeu. 
Dupa sfirsitul ei, a inceput tiranul stapinitor a prigoni pe cei ce au crezut in Hristos; iar aceia, temindu-se 
de tirania ighemonului, au fugit intr-o insula ce era aproape si s-au ascuns. Aflind de ei stapinitorul, a 
inotat spre insula aceea, vrind sa-i pedepseasca cumplit. Dar cind a fost la mijlocul marii, fiind pedepsit 
de minia lui Dumnezeu, s-a afundat in mare ca si faraon eel de demult, iar credinciosul popor, izbavindu- 
se din miinile lui cele tirane, a adus cintari de mul^umire lui Dumnezeu. Atunci Sfintii Apostoli Iason si 
Sosipatru, liberindu-se din temni^a, inva^au poporul Cuvintul lui Dumnezeu, fara a mai fi opriti. 

Dupa acesta a venit alt ighemon si auzind de sfintii apostoli, i-a prins si a poruncit ca intr-o baie de fier sa 
puna smoala, pucioasa si ceara, sa o fiarba si sa arunce pe sfinti acolo. Facindu-se aceasta, sfintii, cu darul 
lui Hristos, au fost nearsi in baia aceea; iar din cei necredinciosi, care stateau imprejur, s-au ars mulfi cu 
acel foe. Vazind unii acea inspaimintata minune, au crezut in Hristos. Inca si imparatul insulei a crezut si 
o piatra la grumaji spinzurindu-si se tinguia, zicind: "Dumnezeul lui Iason si al lui Sosipatru, miluieste- 
ma pe mine!" Atunci sfinfii apostoli adunind pe toti cei ce crezusera, i-au inva^at cuvintul adevarului. 
Inva^ind si pe imparat, 1-au botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh si i-au pus numele 
Sebastian. 

Dupa citeva zile, fiul imparatului s-a imbolnavit si a murit; iar sfintii apostoli, rugindu-se lui Dumnezeu, 
1-au inviat din morfi. Si alte multe minuni au facut sfinfii; au zidit biserici frumoase impreuna cu 
imparatul si toate le-au savirsit cu bine si cu sfin^enie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la 
batrine^e, sfirsindu-li-se via|a, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Caruia se cuvine slava in vecii 
vecilor. Amin. 



Pomenirea Sfin^ilor Mucenici Maxim, Dada §i Cvintilian 

(28 aprilie) 

Imparatind Diocletian si Maximian, paginii imparafi, iar antipa|i fiind Tarcvinie si Gavinie, in al doilea an 
al stapinirii lor, s-a ridicat diavoleasca minie asupra crestinilor. Pentru ca, stapinind acei imparati si 
antipafi toata lumea, a iesit de la dinsii aceasta porunca: "Desi stim ca tofi cei ce sinte|i sub stapinirea 

192 



noastra cinsti^i cu cucernicie pe zei, insa noi avem purtare de grija pentru buna indreptare a toata 
lmpara^ia. Si pe to^i care in vremurile noastre stapinesc par|ile Romanilor, ii rugam si ii sfatuim, ca si pe 
ceilahi sa-i aduca spre cinstirea zeilor si spre dragostea catre dinsii in toate chipurile. Iar de se va afla 
cineva, in orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni minia noastra asupra sa". 

Aceasta porunca auzind-o, popoarele s-au adunat vrind sa savirseasca cele ce li se poruncise lor, adica sa 
aduca zeilor jertfe si laudau pe boierii lor, zicind: "Sa se bucure si la mul^i ani sa fie sanatosi stapinii 
nostri, cei ce au purtare de grija pentru cinstirea zeilor!" A zis catre dinsii antipatul Tarcvinie: "De vreme 
ce vedem la voi o atit de mare osirdie, va rugam ca miine diminea^a sa va aduna^i ca sa aducem zeilor 
jertfe impreuna. Dar acum sa va odihni^i, ca a^i venit de departe si cu noi va ve^i veseli; iar dupa savirsirea 
jertfei, fiecare se va intoarce la cetatea sa". 

A doua zi s-au adunat to^i si s-a savirsit praznicul eel urit de Dumnezeu, aducind jertfe necurate zeilor lor, 
apoi Tarcvinie i-a liberat. Iar a doua zi, un oarecare din paginii inchinatori la idoli, mergind la Tarcvinie, 
i-a zis: "Sint aici trei barba^i, care in ziua de ieri, n-au voit sa asculte poruncile voastre si sa aduca jertfe 
zeilor; si se zice despre ei ca se inchina Unui Dumnezeu Care este in ceruri". Deci, Tarcvinie a trimis de 
indata pe slujitorii sai, ca sa-i prinda si cautindu-i, i-au aflat in satul lor care se chema Ozovia, petrecind 
in rugaciune catre Dumnezeu. Prinzindu-i, i-au legat cu lan^uri de fier si i-au dus indata in cetatea 
Dorostol (Dorostol, in sudul Dobrogei de astazi). Acolo s-au intilnit amindoi antipa^ii de atunci. 

Cind au sosit in cetate, se inserase si, fund instiin^at Tarcvinie despre prinderea acestor trei crestini, a 
poruncit ostasilor sa-i pazeasca pina a doua zi. Toata noaptea aceea, sfin^ii au petrecut-o in rugaciuni, 
zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, da-ne din cer puterea Ta spre ajutor, ca sa putem birui pe potrivnicii 
nostri si cu darul Tau invredniceste-ne sa luam cununile biruin|ei". Iar dupa ce s-a facut ziua, Tarcvinie, 
mergind la judecata impreuna cu Gavinie, a poruncit sa aduca inaintea lor pe crestinii cei prinsi. Tarcvinie 
a intrebat: "Acestia sint cei ce defaima porunca noastra si isi ^in credin|a dupa a lor voie?" Apoi a zis catre 
sfuui: "Spune|i-va mai intii numele voastre". Sfintul Maxim a raspuns: "Eu sint crestin dupa credin^a lui 
Hristos, precum si acesti fra|i ai mei, iar dupa obiceiul omenesc ma numesc Maxim". Ighemonul a zis: 
"Ai raspuns, aratindu-te indata ca nu slujesti zeilor nostri, ci altora. Dar celalalt care i|i urmeaza, cum se 
numeste?" Iar acela singur a raspuns: "Ma numesc Dada si sint, de asemenea, crestin, ca si intiiul nostru 
frate". Tarcvinie a zis: "Dar al treilea cum se numeste?" Acesta a raspuns: "Eu ma numesc Cvintilian si 
sint si eu crestin". 

Notarul Magnilian scria cuvintele fiecaruia. Antipatul Gavinie a zis catre notar: "Le-ai scris numele lor?" 
Notarul a raspuns: "De va porunci stapinirea voastra, le voi citi". Gavinie a poruncit si notarul a citit, 
zicind: "Numele crestinilor celor ce sint acum de fa^a, dupa spusele lor inaintea tuturor, sint acestea: 
Maxim, Dada si Cvintilian". Tarcvinie a zis catre sfuni: "lata, via^a voastra se afla in miinile noastre; deci, 
de voni ca sa trani, merged de aduce|i jertfa la maica zeilor si ve^i fi slujitori ai aceleia, in locul celui care 
a murit si care s-a dus la Dia, cerescul imparat, ca sa-i slujeasca acolo". Iar Sfintul Maxim a raspuns: 
"Preanemilostivule si preanerusinatule, oare nu te temi tu de Domnul, numind Dumnezeu pe necuratul 
desfrinat si imparat zicindu-i aceluia? Sa sti^i, oameni buni, ca Hristos este Imparatul cerului, Care poarta 
grija de to^i si pe toate le |ine pe palma Sa; aceasta sa o sti|i, ca noi nu vom implini pierzatoarea voastra 
porunca, fiindca sintem zidire a adevaratului Dumnezeu". Iar antipatul Gavinie, chemind la dinsul pe 
Dada si pe Cvintilian, a vorbit cu dinsii multe cuvinte desarte, vrind sa-i insele cu credin^a lui pagina. 

Sfin^ii i-au raspuns: "Noi ^inem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citet al bisericii 
sobornicesti si in^elege foarte bine dumnezeiasca Scriptura si stie ce ne este noua de folos; iar tu cu 
diavoleasca nebunie inselindu-te, nu stii ce-^i este de folos. Si de ai fi voit sa ne ascul^i, ai fi vazut lumina 
cea cereasca". Gavinie cu Tarcvinie au zis: "lata in atitea chipuri va indemnam, sfatuindu-va cele bune, 
iar voi nu va supune|i, ci petrece^i in indaratnicia voastra". Raspuns-a Sfintul Maxim: "Voi singuri va 
indraciti, vrind ca pe oamenii cei ce bine vie|uiesc si slujesc Unuia Dumnezeu, sa-i atrage^i la diavoleasca 
credin^a; ci acum face^i noua ceea ce voi^i sa face^i, ca nu ne ve^i intoarce de la a noastra credin^a 
niciodata". Atunci antipa^ii Gavinie si Tarcvinie sfatuindu-se unul cu altul ce sa faca cu dinsii, au poruncit 
sa duca pe sfin^i in temni^a. Iar ei mergeau, bucurindu-se si vorbind despre a lor mintuire. 

193 



Sezind sfin^ii in temni|a, se indeletniceau in duhovniceasca vorbire. Pentru ca Maxim, din dumnezeiasca 
Scriptura, mult inva^a pe Dada si pe Cvintilian. Apoi, la miezul noptii a adormit si a vazut in vedenie pe 
diavol incingindu-si armele si tabarind asupra lor. Desteptindu-se din somn, au vazut pe Ingerul 
Domnului, zicindu-le: "Nu va teme^i, caci Dumnezeu, Caruia v-ati incredin^at, va va primi si nu este 
departe de voi, ajutindu-va!" Cu acea ingereasca aratare si cu cuvintele lui intarindu-se mucenicii, au 
binecuvintat pe Dumnezeu preamarindu-L pina diminea^a. Iar antipa^ii iarasi, sezind la judecata, au 
poruncit sa aduca la dinsii pe cei legati. Si, aducindu-i pe ei, le-a zis Gavinie: "lata, inaintea noastra sta^i! 
Deci, acum va sfatuim sa aduceti jertfa zeilor, ca nu purine daruri ve|i cistiga de la noi; iar de nu ne vefi 
asculta, apoi mor^i ve|i fi, fiind singuri vinova^i, caci aceasta ne-au poruncit in vis zeii nostri pentru voi, 
in noaptea trecuta". Iar sfinfii mucenici au raspuns: "Si noua ne-a aratat Dumnezeul nostru in vedenie ca 
pentru numele Lui eel Sfint sa rabdam toate chinurile". 

Tarcvinie zise catre Gavinie: "Acestia, de nu vor fi trimisi la mucenicie, niciodata nu se vor supune, ca sa 
ne asculte". Gavinie zise: "Deoarece singuri si-au ales suferin|a, singuri si-au scris pricina". Si au poruncit 
antipatii slujitorilor, sa dezbrace de pe mucenici hainele, iar dupa ce i-au dezbracat, a zis Gavinie: 
"Legati-i, intindeti-i pe pamint si-i bateti!" Si indata slujitorii au implinit porunca. Apoi Tarcvinie a zis 
catre slujitori: "Intrebati-i de voiesc sa ne asculte si sa jertfeasca zeilor. Iar de nu, apoi alte munci le vom 
gati, ca sa-i pierdem de tot". 

Deci, intrebind pe mucenici, au raspuns toti odata: "Noi, fiind intariti de Dumnezeul nostru, nu ne 
ingrijim de muncile voastre, nici nu ascultam sfatul vostru eel viclean si nici nu vom jertfi diavolilor". 
Tarcvinie a zis catre slujitori: "Aruncafi-i iarasi in temni^a, fiindca este vremea prinzului". Fiind aruncafi 
sfinfii, dupa ce a trecut al saptelea ceas, amindoi antipafii, sezind la judecata, au pus inaintea lor pe sfinfii 
mucenici. §i a zis Gavinie: "Maxime, nu te-ai induplecat sa ascul|i sfatul nostru, ca sa jertfesti zeilor?" 
Sfintul Maxim raspunse: "Noi nu primim un sfat ca acesta, ci, precum v-am spus mai inainte, asa zicem si 
acum: ca nici unuia nu ne vom inchina, decit numai Domnului nostru Iisus Hristos, Cel impreuna slavit cu 
Tatal si cu Duhul Sfint". Atunci, miniindu-se, Gavinie a zis catre mucenici: "Daca nu voiti sa va 
in^eleptiti si sa va inchinati zeilor, apoi va vom pierde; caci vom porunci sa va duca la locuri barbare si 
acolo sa va taie capetele". Iar mucenicii au zis: "Va juram ca prin fapta sa savirsiji cuvintele voastre". 

Atunci sfintii luind asupra lor hotarire de moarte, au preamarit pe Dumnezeu si au zis: "Doamne Iisuse 
Hristoase, Cel ce ne-ai izbavit de acest veac rau de acum, primeste-ne in odihna Ta si ne invredniceste 
Impara|iei Tale celei ceresti!" Astfel rugindu-se sfin|ii mucenici, i-au dus la locul cel mai sus zis, care se 
numea Ozevia si acolo le-au taiat capetele. Astfel si-au dat sufletele lor in miinile lui Dumnezeu, Sfin|ii 
Mucenici Maxim, Dada si Cvintilian, in 28 de zile ale lui Aprilie, imparafind Diocletian si Maximian, iar 
Tarcvinie si Gavinie fiind antipafi. Insa in noi to^i stapineste Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia I se 
cuvine slava, stapinirea si impara|ia, in vecii vecilor. Amin. 



Pomenirea Sfin^ilor noua mucenici care au patimit in Cizic 

(29 aprilie) 

Cetatea Cizicului se afla intr-o parte a Asiei, care se numea Misia-mica, ce era veche si slavita, linga 
marea Elespontului, care desparte Asia de Europa invecinindu-se cu Troada, cea pe care picioarele 
inva^atorului limbilor, adica ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au strabatut-o. Aceasta cetate a primit 
samin^a Cuvintului lui Dumnezeu, tot de la Sfintul Pavel, vasul alegerii. Desi era stralucita cu lumina 
sfintei credin^e, la inceput nu avea multi crestini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui 
Hristos, mai ales de catre paginii imparati ai Romei, care au imparatit mai inainte de marele Constantin, si 
care dadeau infricosate porunci prin toate ^arile si se trimiteau ighemoni pagini, ca pe to^i cei ce 
marturiseau numele lui Hristos, sa-i sileasca la inchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu 
munci si cu moarte sa-i pedepseasca. Atunci mul|i credinciosi se ascundeau, fugind prin mmui si prin 
pustie, iar al^ii petrecind intre pagini, isi tainuiau buna lor credin^a in Domnul. Iar cei ce iubeau mai mult 

194 



pe Hristos, Dumnezeul lor si rivneau dupa El marturiseau pe fa^a Preasfint Numele Lui si de bunavoie se 
dadeau in miinile muncitorilor si isi puneau sufletele lor pentru El. 

Unii ca acestia, in vremea aceea ni s-au aratat barbati viteji, care erau nemiscati in sfinta credin^a, ca 
muntele Sionului si cu rivna dupa Dumnezeu ardeau ca Hie, ale caror nume sint acestea: Teognid, Ruf, 
Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie si Filimon. Acestia, fund din diferite locuri si |ari, 
s-au adunat in Cizic si, nebagind in seama groaznicele porunci imparatesti si frica tiranilor, preamareau pe 
Hristos si cu toata indrazneala II propovaduiau pe El, ca este Unul Dumnezeu Atoateziditor si 
Atoate|iitor. Iar ratacirea elineasca, cea fara de Dumnezeu si cinstitoare de multi zei idolesti, o ocarau si o 
mustrau, caci in loc de Dumnezeu ei cinsteau pe diavoli; in loc sa se inchine Facatorului a toate, se 
inchinau fapturii celei nelucratoare, adica idolilor; in locul Celui viu, celor morti; in locul Celui adevarat, 
se inchinau mincinosilor zei si in locul Celui Preamilostiv si datator de bunata|i, se supuneau diavolului 
nemilostiv. Apoi sfintii indemnau pe oamenii cei orbiti cu necredin^a, ca, lepadind intunericul eel 
innegurat al mintii, sa vada adevarul; si luminindu-se cu lumina cunostin^ei, sa creada intru Unul 
adevaratul Dumnezeu, Cel ce este in cer si toata lumea o stapineste. 

O indrazneala ca aceasta vazind-o slujitorii diavolului, i-au prins indata, ca niste lupi pe oi, cu salbaticie si 
fara de omenie si, legindu-i, i-au dus la judecata inaintea boierului cetatii, in Cizic. Deci, vitejii ostasi ai 
lui Hristos stateau inaintea stapinitorilor pagini cu dirzenie in suflet, avind inimile lor aprinse cu focul 
dragostei catre Dumnezeu si cu rivna, ca de o vapaie mare arzind dupa Dinsul. Apoi au stat, slujindu-se 
de toate armele lui Dumnezeu, ca sa poata a se impotrivi muncitorului, si mai ales nevazutului boier al 
intunericului si la toata puterea lui cea diavoleasca, cu care mai ales voiau sa se lupte. Deci, erau oboshi 
in multe feluri de chinuri si pedepse, fiind arunca^i in temni|a si iarasi scosi si chinuiti, ca sa se lepede de 
Hristos si sa jertfeasca idolilor. Iar ostasii lui Hristos nicidecum nu se departau de Domnul si, vazind 
inselaciunea pagineasca si desarta inchinare la idoli, au ocarit si au rusinat pe stapinitori. Pentru aceea, 
dupa alte munci, li s-au taiat capetele si tot in acel loc li s-au ingropat si trupurile. 

Dupa citiva ani, imparatind marele Constantin, luminat cu Sfintul Botez, a incetat prigonirea si a rasarit 
lumina dreptei credin^e in toata lumea. Atunci in Cizic, binecredinciosii crestini sco^ind de sub pamint 
trupurile celor noua sfin|i mucenici, si gasindu-le nestricate, le-au pus in racla noua, zidind o biserica in 
numele lor, au adus intr-insa comoara cea de mare pre|. Apoi s-au facut multe minuni si tamaduiri prin 
sfintele lor moaste: diavolii erau izgoniti, girbovii se indreptau si bolile de friguri cu desavirsire se 
tamaduiau. 

Un vestit barbat s-a izbavit de idropica, atingindu-se de vestita racla a sfintilor, si cine era cuprins de orice 
boala, daca se atingea numai de racla sfin|ilor rabdatori de chinuri, indata primea tamaduire. Drept aceea, 
multime de popor necredincios, vazind unele tamaduiri de diferite boli, care se faceau la sfintele moaste 
ale mucenicilor, s-au intors spre Hristos. Apoi, nu dupa multa vreme, aproape toata cetatea a primit sfinta 
credin^a in Hristos si a sfarimat idolii si capistile idolesti; iar in locul lor au ridicat biserici lui Dumnezeu 
si a inflorit in cetatea Cizicului sfinta credin^a, cu minunile si rugaciunile sfintilor, cei noua la numar, care 
se odihnesc acolo. 

Apoi, dupa marele imparat Constantin si dupa Constantie, fiul lui, care imparatisera multa vreme, luind 
imparatia Iulian Parava-tul, unii din elini care ramasesera in Cizic, s-au dus la imparat si au clevetit 
asupra crestinilor, cum ca in cetatea lor au stricat pe toti zeii si capistile si au rasturnat jertfele. Atunci 
imparatul, desi a poruncit sa innoiasca iarasi zeii si capistile, dar fiind in Cizic foarte mult popor crestin, 
n-a indraznit sa le faca vreo sila sau rautate, de teama sa nu se faca tulburare, ci a chemat numai pe 
episcopul lor, Elevsie, si 1-a bagat in temni^a. Apoi ducindu-se asupra Persiei, a pierit ticalosul, liberindu- 
se astfel episcopul. 

Deci, stralucea cetatea aceea cu lumina sfintei credin|e, intarindu-se si ingradindu-se ca un zid nesurpat, 
prin mijlocirile cele calde ale sfintilor mucenici facute pentru dinsa catre Dumnezeu. Cu ale caror 
rugaciuni sa cistigam si noi tamaduiri de bolile noastre sufletesti si trupesti si sa ne invrednicim darului si 
milei Domnului nostru Iisus Hristos. Amin. 

195 



Pomenirea Cuviosului Memnon, facatorul de minuni 

(29 aprilie) 

Cuviosul Parintele nostru Memnon s-a dat din tinere^e lui Dumnezeu si s-a facut locas curat al Sfintului 
Duh; pentru ca a supus pe trup duhului, omorindu-si patimile cu petrecerea cea aspra in multe osteneli si a 
fost mai mare al calugarilor. Iar pentru via^a sa asemenea cu ingerii, a luat de la Dumnezeu dar indestulat 
de faceri de minuni; caci tamaduia boli netamaduite si facea multe minuni. Pentru ca in loc uscat a scos 
izvor de apa cu rugaciunea sa; o corabie, inviforindu-se si afundindu-se in invaluirile marii, prin aratarea 
sa, a izbavit-o de la innecare de multe ori; lacustele ce navalisera si prapadeau tot felul de roduri si iarba, 
le-a izgonit, si altele preaslavite minuni facea. 

De aceea s-a numit facator de minuni si, nevoindu-se in pustnicie mul|i ani si placind lui Dumnezeu prin 
via^a lui cea imbunata^ita, s-a dus bucurindu-se la Domnul, pe Care L-a iubit. Dar nu numai in via^a sa, ci 
si dupa mutare facea minuni. Pentru ca de la mormintul lui se dadeau tamaduiri de toate bolile si prin 
chemarea numelui cuviosului se goneau lacustele si toata vatamarea diavoleasca, preamarind pe alesul 
Sau, Dumnezeu Cel slavit intre sfintii Sai. Amin. 



Pomenirea Sfintului Apostol Iacob, fratele Sfintului loan Evanghelistul, unul din cei 

doisprezece apostoli 
(30 aprilie) 

Sfintul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu si fratele Sfintului Evanghelist loan, Cuvintatorul de 
Dumnezeu. Si era unul din cei doisprezece apostoli, care, impreuna cu fratele sau, lasindu-si corabia, pe 
tatal sau si mreaja sa, a mers dupa Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasca si Ii urma pretutindeni, luind 
aminte la inva^aturile ce ieseau din Preacurata Lui gura si vedea minunile ce se faceau de El. Pe acesti doi 
fra^i apostoli i-a iubit Domnul atit de mult, incit unuia dintre ei i-a dat pieptul Sau spre rezemare, iar 
acestuia i-a fagaduit paharul Sau, pe care l-a baut pe Cruce. Insa si ei au iubit atit de mult pe Domnul lor 
si atita rivna au aratat dupa El, incit au voit sa pogoare foe din cer, asupra celor ce nu credeau in Hristos, 
ca sa-i piarda. Si ar fi facut aceasta, daca nu i-ar fi oprit indelungrabdatorul Hristos. 

Pe acesti amindoi fra|i, Iacob si loan si pe Sfintul Apostol Petru nicidecum nu-i lasa Domnul fara sa le 
spuna ceva; si mai ales le descoperea lor mai mult decit celorlahi, dumnezeiestile Lui taine, precum pe 
Tabor, cind, vrind sa-Si arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob si pe loan. Iar dupa patima 
cea de bunavoie si dupa Invierea si Inal^area Domnului nostru si dupa primirea Sfintului Duh, Sfintul 
Apostol Iacob s-a dus in Spania si in alte par^i, propovaduind Cuvintul lui Dumnezeu si s-a intors iarasi in 
Ierusalim. Si a fost iudeilor infricosator ca un tunet, pentru ca, neindoindu-se, inva^a cu toata indrazneala 
despre Iisus Hristos, cum ca El este adevaratul Mesia, Mintuitorul lumii. Si biruia pe farisei si pe 
inva^atorii Legii din dumnezeiestile Scripturi, mustrind si ocarind impietrirea inimii si necredin^a acelora. 
Iar ei, neputind sa stea impotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare 
filozof vrajitor, anume Ermoghen, ca sa aiba infruntare cu Iacob si sa-i rusineze inva^atura lui. 

Vrajitorul, fiind mindru si nevoind sa vorbeasca singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul sau, care se numea 
Filit, zicind: "Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob sa-1 biruiasca in 
in^elepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfintul Iacob, n-a putut sa se impotriveasca in^elepciunii Sfintului Duh, 
care era in apostol; ci a tacut ca un mut si nu si-a deschis gura spre impotrivire. Si, cunoscind adevarul, s- 
a umilit, si intorcindu-se la vrajitor, inva^atorul sau i-a spus ca este nebiruita inva^atura lui Iacob, pe care 
o intareste si cu minuni, sfatuind pe inva^ator, ca, lasindu-si dascalia sa, sa binevoiasca sa fie ucenic al lui 
Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrajile sale, a chemat pe diavoli si le-a poruncit, ca sa ^ina pe Filit in loc, 
ca pe un legat, ca sa nu se poata misca citusi de pu^in si i-a zis: "Voi vedea de te va izbavi Iacob acela". 
Iar Filit a trimis pe un oarecare in taina la apostol, instiin^indu-1 despre legarea sa de la diavol, prin vrajile 
lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luindu-o, sa zica cuvintele 

196 



acestea: Domnul dezleaga pe cei ferecafi in obezi, Domnul ridicd pe cei surpafi. Zicind acestea Filit, 
indata s-a liberat din legarea cea nevazuta, iar diavolii, prin mahrama apostolului infricosindu-se de 
puterea cuvintelor celor graite, au lasat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfintul Iacob 
si, invalid dreapta credin|a, s-a botezat. 

Ermoghen, umplindu-se de minie si ura, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob si pe Filit legafi sa-i 
aduca la dinsul. Dar dupa ce s-au apropiat diavolii de casa in care era Sfintul Iacob cu Filit, indata Ingerul 
Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia si, legindu-i cu nevazute legaturi, ii 
muncea. Iar diavolii cei nevazufi, minunindu-se de puterea lui Dumnezeu, strigau in auzul tuturor, zicind: 
"Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv noua, pentru ca noi cu porunca lui Ermoghen am venit sa te 
legam pe tine si pe Filit; dar iata, acum sintem tare legafi si cumplit munciti!" Iar Sfintul Iacob a zis: 
"Ingerul lui Dumnezeu eel ce v-a legat pe voi, acela sa va dezlege si, ducindu-va, aduceti aici la mine pe 
Ermoghen, fara de nici o vatamare". Si indata diavolii fiind dezlegati, au alergat la Ermoghen si 
apucindu-1, intr-o clipeala a ochiului, 1-au legat si 1-au dus inaintea apostolului, rugind pe apostol ca sa-i 
libereze si sa izbindeasca asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a intrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe 
Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Raspuns-au diavolii: "Noi nici mustele din casa ta nu 
putem sa le miscam". 

Deci, a zis apostolul catre Filit: "Domnul nostra ne-a poruncit sa rasplatim bune pentru rele; deci, 
dezleaga pe Ermoghen si-1 fa slobod de diavoli". Si a fost asa, iar apostolul a zis catre Ermoghen eel 
dezlegat din legaturile diavolilor: "Domnul nostra nu voieste ca sa aiba slugi fara voie, slujindu-i de 
nevoie, ci de voia cea buna. Deci, tu du-te oriunde voiesti". Si a zis Ermoghen: "Daca voi iesi din casa ta, 
indata ma vor ucide diavolii, pentru ca stiu cit de cumplita este minia lor si nu-mi este cu putin|a sa ma 
izbavesc de dinsii, daca nu ma vei apara tu". Atunci apostolul i-a dat in miini toiagul sau, pe care-1 purta 
la dram. Iar Ermoghen, mergind cu toiagul acela la casa sa, nici o suparare sau frica n-a avut de la diavoli. 
Si, cunoscind puterea lui Hristos si neputin^a diavoleasca vazind-o, a adunat toate carfile vrajitoriei sale si 
le-a dus la Sfintul Iacob si, cazind la picioarele lui, striga: "Robule al lui Dumnezeu Cei adevarat, eel ce 
scoti sufletele omenesti din pierzare, miluie-ste-ma si primeste-ma pe mine, vrajmasul tau, in ucenicie". 
Deci, invafind Ermoghen sfinta credin^a, a primit Sfintul Botez, iar carfile vrajitoresti din porunca 
apostolului le-a ars si s-a facut slujitor al lui Hristos; si facea minuni in numele lui Hristos. 

Aceasta vazind-o evreii, s-au pornit cu minie mare si au indemnat pe imparatul Irod ca sa ridice goana 
asupra Bisericii lui Hristos si pe Iacob sa-1 ucida. Deci, imparatul Irod a poruncit ca sa faca rau unora din 
Biserica si a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui loan. Vazind ca aceasta a placut evreilor, a poruncit a 
prinde si pe Petra, pe care 1-a si pus in temni^a. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfintul 
Iacob, ca, pe cind era osindit de Irod la moarte, un barbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a pirit pe 
apostol catre Irod, vazind barba|ia si indrazneala Sfintului Iacob, nevinovatia si sfin^enia lui cunoscindu- 
le si adevaral cuvintelor graite de dinsul pentru venirea lui Mesia in^elegindu-1, a crezut in Hristos si 
marturisitor al lui Hristos deodata s-a aratat. Atunci si Iosia impreuna cu Sfintul Apostol Iacob a fost 
osindit la moarte. 

Mergind impreuna la locul eel de moarte, pe un slabanog oarecare ce zacea linga cale, apostolul 1-a facut 
sanatos. Iar cind isi gatea grumajii sai spre taiere, a ragat Iosia pe Sfintul Iacob ca sa-i ierte pacatul eel 
facut din nestiin^a, caci a fost clevetitor asupra lui la imparat. Iar apostolul, cuprinzindu-1, 1-a saratat, 
zicind: "Pace |ie". Si si-au plecat amindoi capetele spre taiere si astfel s-au sfirsit. Iar dupa taiere, ucenicii 
Sfintului Apostol Iacob, luind trapul invatatoralui lor, cu dumnezeiasca pova^uire 1-au dus in Spania, unde 
si pina acum se daraiesc din mormintul lui tamaduiri de boli; si se savirsesc minuni intra slava lui Hristos 
Dumnezeu, Cei slavit impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, de toata faptura in veci. Amin. 



197 



Pomenirea Sfintului Donat, Episcopul Evriei 
(30 aprilie) 

In zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie eel Mare, acest Sfint Donat a fost episcop in cetatea care se 
numeste Evria, din Epirul vechi. Aproape de cetatea aceea se afla un loc ce se numea Soria, unde era si un 
izvor de apa, din care daca ar fi baut cineva, indata cu amar murea. Aflind de aceasta Sfintul episcop 
Donat a mers la izvorul acela cu clerul sau si cind s-a apropiat de izvor, indata s-a auzit un tunet si a iesit 
din izvor un balaur mare si infricosator, care mergea impotriva alesului lui Dumnezeu si incerca sa 
impiedice cu coada picioarele catirului pe care era calare arhiereul. Iar Donat cu biciul cu care batea 
catirul sau, a lovit pe balaur care se apropiase pe la spate si indata balaurul acela a murit, iar elerieii cei ce 
erau pe linga episcop si poporul, vazind acea minune, au adunat lemne si aprinzind foe, au ars pe balaurul 
acela, ca sa nu se vatame vazduhul cu otrava, caci era foarte mare. Iar apa din izvorul acela nu indraznea 
nimenea sa bea. Deci, Sfintul Donat facind rugaciune, a binecuvintat izvorul si, sco|ind mai intii singur 
apa, a baut; apoi a poruncit si tuturor fara frica sa bea si au baut to^i din destul si nu s-au vatamat. Deci, 
marind pe Dumnezeu, s-au intors la casele lor. 

Mergind odata in alt loc uscat si fara de apa si vazind pe cei ce erau acolo foarte inseta|i de arsi^a cea 
mare si slabui de sete, a sapat o gropni^a mica cu miinile sale si, rugindu-se lui Dumnezeu, a scos izvor de 
apa, care curgea cu indestulare totdeauna. Inca si din cer a pogorit apa indestulatoare, pentru ca la vreme 
de arsi^a si de seceta mare, rugindu-se catre Domnul, indata s-a varsat ploaie mare si a adapat pamintul 
bine si indestulare de roduri s-a facut cu rugaciunile lui. 

In acele vremi, fiica imparatului Teodosie era foarte bolnava, fiind muncita de duhul eel necurat. Si era in 
mihnire mare imparatul si imparateasa pentru fiica lor, deoarece numai pe acea fiica o aveau. Dar, aflind 
de facatorul de minuni Donat episcopul, indata a trimis imparatul la Epir, ca sa cheme la sine pe to^i 
episcopii par|ii aceleia, ca sa se binecuvinteze de la dinsii. Si, venind episcopii Epirului la Constantinopol, 
i-a primit pe ei imparatul cu cinste si cu dragoste si i-a intrebat, zicind: "Cine este intre voi Donat 
episcopul, care cu biciul a omorit un balaur si a scos apa din pamint uscat si ploaie din cer de la 
Dumnezeu a cerut?" 

Si i-au aratat lui pe Sfintul Donat. Iar imparatul, sarutindu-1, 1-a dus la imparateasa, apoi s-au aruncat la 
picioarele sfintului, rugindu-se si zicind: "Robule al lui Dumnezeu, fie-fi mila de noi, ca numai o fiica 
avem si aceea cumplit patimeste, fund chinuita de diavol! Si am adus mul^i doctori si preo^i, dar nimic n- 
au putut sa ne ajute. Deci pe sfin^ia ta te-am ostenit, ca sa vii aici, auzind de darul eel mare al lui 
Dumnezeu ce este in tine, ca tu sa izgonesti dintr-insa pe diavol, cu puternicile tale rugaciuni catre 
Dumnezeu. Si de o vei tamadui pe ea, jumatate din averile ei vei lua". A zis sfintul: "Unde este fecioara, 
ca sa o vad pe ea?" Si 1-au dus la dinsa; iar diavolul, indata, nesuferind venirea alesului lui Dumnezeu, a 
racnit si aruncind pe fecioara, a fugit dintr-insa; si s-a facut tinara sanatoasa. §i s-au bucurat imparatul si 
imparateasa si multe daruri i-au facut sfintului. Dar el nimic nu voia sa ia din cele ce i s-a dat lui. Insa 
vazind obiceiul eel bun si buna credin^a a acelora, i-a rugat, ca sa i se dea un loc la episcopia lui, care se 
afla aproape de un sat al lui, ce se numea Omfalie, ca acolo sa-si zideasca o biserica. Si indata imparatul i- 
a daruit locul acela si cu scrisoarea sa 1-a intarit. 

Zabovind sfintul la Constantinopol, a murit un om oarecare, pe care ducindu-1 la ingropare, un altul ce-i 
imprumutase bani, avind zapisul celui mort, il |inea si nu lasa sa ingroape trupul, pina ce nu i se va da lui 
datoria; si era datoria aceea de doua sute de galbeni. Iar Sfintul Donat, avindu-si locuin^a aproape de casa 
acelui cetacean mort, a auzit cearta si adunare multa de popor si a zis catre episcopi: "Sa mergem si sa 
rugam pe acel imprumutator, sa lase sa ingroape trupul datornicului sau eel mort". Iar episcopii n-au voit 
sa mearga. Atunci a mers singur Donat acolo si vazindu-1, aceea care ramasese vaduva dupa barbat, a 
cazut la picioarele lui zicind: "Fie-|i mila de mine, omule al lui Dumnezeu, de vreme ce de indoita 
primejdie sint cuprinsa, ca si de barbat m-am lipsit si nici trupul a i le ingropa, nu ma lasa 
imprumutatorul. Deci, sfatuieste-1 pe acela, sfinte, ca sa dea celui mort sloboda ingropare, ca sa nu 
putrezeasca in casa". Iar sfintul a intrebat-o: "Stii cu adevarat cu cit este dator barbatul tau omului 

198 



acestuia?" Raspuns-a femeia: "Domnul meu, mai inainte cu citeva zile, mi-a zis barbatul, ca i-a platit 
datoria, dar zapisul a ramas la imprumutator". Iar arhiereul lui Dumnezeu ruga pe imprumutator, zicind: 
"Lasa, fiule, ca sa ingroape trupul celui mort, iar datoria \i se va da tie dupa aceea". Iar imprumutatorul, 
fiind aspru la obicei si nedrept, nu numai ca n-a ascultat, ci si cu cuvinte de necinste a ocarit pe sfint. 

Atunci sfintul episcop, apropiindu-se de patul pe care zacea mortul si cu mina atingindu-se de eel mort, a 
strigat, zicind: "Asculta, omule!" Si indata mortul a inviat si, deschizindu-si ochii, a zis: "lata, eu sint, 
parinte si stapine!" A zis catre dinsul sfintul: "Scoala-te si vezi ce vei face cu camatarul, care spune ca nu 
i-ai platit datoria, caci zapisul tau il are la sine". Iar mortul ridicindu-se in sus si to^i spaimintindu-se de 
acel minunat lucru, apoi, cautind groaznic spre imprumutatorul sau, 1-a ocarit pentru minciuna si i-a vadit 
nedreptatea lui, spunind cind si in ce loc i-a platit datoria de doua sute de galbeni. Si nu avea ce sa mai 
raspunda impru-mutatorul, ci statea tremurind si tacea ca un mut. Iar omul eel ce inviase, cerindu-si 
inapoi zapisul sau de la imprumutator si luindu-1 in miini, 1-a rupt, sezind pe pat. Apoi, cautind la 
arhiereu, i-a zis: "Bine ca m-ai desteptat, dreptule, pentru vadirea pacatosului acestuia! Deci, porunceste- 
mi mie ca iarasi sa adorm". 

Si i-a zis sfintul: "Mergi in odihna ta, fiule, de vreme ce acum te-ai liberat de zapisul tau". Si indata omul 
acela a adormit iarasi cu somnul mor|ii. §i to^i cei ce au vazut acea infricosata minune si au auzit despre 
aceea, au preamarit pe Dumnezeu si s-au minunat de puterea cea mare a placutului lui Dumnezeu. 

In timpul zabovirii acelui Sfint Donat, in Constantinopol nu a plouat si a fost seceta; deci, prin rugamintea 
imparatului, a iesit sfintul afara din cetate, rugind pe Dumnezeu, ca sa trimita ploaie pamintului eel uscat. 
§i indata s-a varsat o ploaie atit de mare incit poporul zicea: "lata al doilea potop va fi". Iar imparatului ii 
parea rau de Sfintul Episcop Donat, ca se va imbolnavi de ploaia cea fara de masura, fiind numai intr-o 
haina. Insa, cind s-a intors in curtea imparateasca, s-au vazut hainele pe el desavirsit uscate si nici urma 
de umezeala avind; pentru ca nici o picatura de ploaie n-a picat pe el si foarte mult s-au minunat to^i. Iar 
imparatul se veselea de un placut al lui Dumnezeu ca acesta, mul|umind lui Dumnezeu ca in zilele 
impara^iei sale a trimis Domnul pe un luminator ca acesta al lumii si facator de minuni. 

Si dupa multe vorbiri cu dinsul, 1-a liberat la scaunul sau si i-a dat toata indestularea spre zidirea si 
infrumuse^area bisericii celei noi, pe care voia sfintul sa o ridice la locul zis mai sus. 

Mergind intr-ale sale, Sfintul Donat, a zidit o biserica prea-frumoasa cu cheltuiala imparatului, unde 
insusi si-a gatit intr-insa mormint. Apoi ajungind la batrinetile cele desavirsite, s-a dus catre Domnul, ca 
sa stea inaintea Lui in ceata Sfunilor Ierarhi si sa slaveasca pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh, pe un 
Dumnezeu in Treime, Cel de to^i sfin^ii slavit, in veci. Amin. 



Sfintul Ignatie Briancianinov, Episcop de Stavropol 

(30 aprilie) 

Acest mare dascal al rugaciunii lui Iisus s-a nascut in anul 1807, dintr-o familie de nobili rusi, in 
provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arata foarte in^elept si evlavios, iubind mai 
ales linistea, rugaciunea, slujbele Bisericii si citirea caitilor sfinte. 

In urma unei boli, tinarul Dimitrie paraseste lumea si, in anul 1826 intra in nevoin^a monahala, sub 
pova^uirea fericitului stare^ Leonida. Pentru smerenia si ascultarea lui, tinarul nevoitor era iubit de to^i 
parin^ii din manastire. 

In anul 1828 se stabileste, impreuna cu stare^ul sau, in obstea Manastirii Obtina, o vestita sihastrie a 
Rusiei pravoslavnice din secolul XVIII. Primind tunderea monahala sub numele de Ignatie, a ajuns 

199 



egumen la Manastirea Lapov. Apoi este numit stare^ la Manastirea Sfintul Serghie, aproape de Petersburg, 
unde a innoit in intregime via^a duhovniceasca si a crescut mai mul^i fii sufletesti. 

Dobindind darul lacrimilor, al smereniei si al sfintei rugaciuni cea din inima, Cuviosul Ignatie a adunat in 
jurul sau multe suflete cu via^a aleasa, arzind ca o faclie nestinsa in mijlocul lor, fund cautat de to^i ca un 
mare dascal al rugaciunii lui Iisus. Inca a scris cu mare in^elepciune si citeva car^i de zidire 
duhovniceasca, aratind tuturor calea dobindirii sfintei rugaciuni a inimii. 

In anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oras din Caucaz. Insa, dupa patru ani, din cauza 
bolii se retrage iarasi la liniste, devenind doctor iscusit de suflete, cautat de mul^i fii. 

La 30 aprilie, 1867, isi da duhul in miinile Domnului, lasind in urma numerosi ucenici. Pentru sfin^enia 
vie^ii lui, Sfintul Ierarh Ignatie a fost canonizat in anul 1988 de Biserica Ortodoxa Rusa, cu zi de 
praznuire tot la 30 aprilie. 



Sfar§it ~ 



200